FMI face distincţie între următoarele categorii de regimuri valutare identificate la nivelul

statelor lumii, fiecare categorie cuprinzând mai multe tipuri de regimuri valutare după cum
urmează1:

I. Regimuri valutare rigide sau fixe (Hard Peg) în care se încadrează:

1. Regim valutar fără monedă naţională distinctă (Exchange arrangement with no
separate legal tender);
2. Regim valutar de tipul consiliu monetar (Currency Board Arrangement);

II. Regimuri valutare flexibile (Soft Peg) cu:

3. Regim valutar avînd la bază fixarea (legarea) cursului monedei naţionale de o
altă monedă sau de un coş valutar. Această fixare a cursului este
convenţională, regimul valutar putând fi numit regim valutar de fixare
convenţională (Conventional Pegged Arrangement);
4. Regim valutar stabilizat (Stabilized Arrangement);
5. Regim valutar având la bază cursuri valutare târâtoare (Crawling Peggs
Arrangement);
6. Regim valutar de tip târâtor (Crawling-like Arrangement);
7. Regim valutar în care cursul valutar este fixat în cadrul unei benzi orizontale
de fluctuaţie (Pegged exchange rate within horizontal band);

III. Regimuri valutare flotante (Floating)

8. Regim valutar flotant (Floating Arrangement);
9. Regim valutar cu flotare liberă (Free Floating Arrangement);

IV. Regimuri valutare reziduale (Residual)

10. Alte regimuri valutare (Other Managed Arrangement).

Aceste regimuri valutare se regăsesc grupate în patru mari categorii: regimuri valutare rigide
sau fixe (hard peg), regimuri valutare flexibile (soft peg), regimuri valutare flotante (floating)
și regimuri valutare reziduale (residual).

1. Regim valutar fără monedă naţională distinctă (Exchange arrangement with no

separate legal tender). Pe teritoriul statului care recurge la un asemenea regim valutar circulă
moneda altui stat aceasta devenind monedă națională. Adoptarea unui asemenea regim
presupune totala subordonare a politicii monetare a statului care a acceptat ca monedă
naţională altă monedă, politicii monetare a autorităţii monetare a cărei monedă este
recunoscută ca monedă naţională. Începând cu 1 Ianuarie 2007, regimul valutar pentru statele
care aparțin unei uniuni monetare, țări care au adoptat o monedă unică (vezi zona euro) nu se
mi clasifică sub acest regim ci se încadrează în regimul valutar care guvernează moneda
comună. Noua clasificare este bazată pe comportamentul monedei comune, în timp ce în
vechea clasificare în care în această categorie intrau și uniunile monetare se reflecta doar
ideea de renunțare la moneda proprie și adoptarea monedei comune.

1
***De facto Exchange Rates Arrangements and Anchors of Monetary Policy, 31 july 2006,
www.imf.org/external
 2. Regim valutar de tipul consiliu monetar (Currency Board Arrangement).
Aranjamentele în cadrul consiliului monetar se bazează pe un angajament legislativ explicit
prin care se asumă sarcina ca moneda naţională să fie preschimbată pe o anumită valută la un
curs valutar fix convenit, concomitent cu respectarea de către autoritatea monetară însărcinată
cu emisiunea monetară a restricţiilor impuse în materie de emisiune monetară şi cu
îndeplinirea de către aceasta a obligaţiilor ce îi revin. În cazul consiliului monetar se crează un
organism distinct ce poartă această denumire care are ca sarcină menţinerea cursului valutar
fix a monedei naţionale în raport cu moneda considerată ancoră. Acest consiliu monetar
presupune ca emisiunea de monedă naţională să se facă numai contra valută (moneda ancoră)
iar emisiunea de monedă să aibă acoperire numai în devize. Este eliminat controlul monetar
exercitat de regulă de către banca naţională, respectiv dispare calitatea de creditor de ultimă
instanţă a acesteia. În funcţie de stricteţea reglementărilor consiliului valutar poate fi
promovat un anumit grad de flexibilitate a cursului valutar. În 30 Aprilie 2014 existau 12 state
în care regimul valutar ales era de tipul consiliu monetar.

3. Regim valutar avînd la bază fixarea (legarea) cursului monedei naţionale de o

altă monedă sau de un coş valutar. Această fixare a cursului este convenţională, regimul
valutar putând fi numit regim valutar de fixare convenţională (Conventional Pegged
Arrangement). În acest caz, țara își leagă formal (de jure) moneda națională de altă valută sau
de un coș de valute la un curs fix. Țările care recurg la un asemenea regim valutar convin să
menţină artificial un curs fix în raport cu o monedă de referinţă (regimul cursurilor valutare
cu flexibilitate limitată în raport cu o singură monedă) sau cu un coş valutar (regimul
cursurilor valutare cu flexibilitate limitată în raport cu un coş valutar). Nu există un
aranjament irevocabil de menținere a parității fixe, dar regimul formal trebuie să fie confirmat
empiric. Astfel fluctuația permisă a cursului valutar este de:
- Maxim ±1% în raport cu cursul central;
sau
- Valoarea minimă, respectiv cea maximă a cursului spot trebuie să se încadreze
într-un interval de variație de ±2% pentru cel puțin 6 luni consecutive.

Coşul valutar este compus din monedele statelor cu care ţara în cauză desfăşoară majoritatea
tranzacţiilor comerciale. Ponderea monedelor care compun coşul valutar reflectă distribuţia
geografică a comerţului, serviciilor şi fluxurilor de capital a statului respectiv.

Autoritatea monetară menţine paritatea fixă prin intervenţii directe pe piaţa valutară –
vânzări/cumpărări de valută pe piaţă, sau prin intervenţii indirecte – manevrarea ratei
dobânzii, etc. Flexibilitatea politicii monetare este mai mare în cadrul acestui regim decât în
celelalte două deoarece autoritatea monetară îşi menţine toate funcţiile şi poate interveni
oricând pentru a ajusta nivelul cursului valutar.

Valuta ancoră, respectiv ponderile valutelor ce compun coșul valutar sunt făcute publice sau
sunt notificate Fondului Monetar Internațional. Acest regim valutar funcţiona la momentul 30
Aprilie 2014 în 44 de state.

4. Regim valutar cu cursul valutar fixat în cadrul unei benzi orizontale de

fluctuaţie (Pegged exchange rate within horizontal band). Pentru ca un regim valutar să fie
catalogat în această categorie trebuie să existe o confirmare dată de autoritatea monetară din
statul respectiv privind regimul valutar de jure. Cursul valutar este menţinut într-o bandă de
fluctuaţie de cel puțin ±1% faţă de cursul oficial sau central sau diferenţa dintre valoarea
maximă şi minimă a acestuia este mai mare de 2%. Ca şi în cazul regimului valutar cu
fluctuaţie limitată, element de referinţă poate fi considerat: o singură monedă, un coş valutar
sau un aranjament valutar. Aici este inclus regimul valutar al țărilor care au adoptat ERM
(Exchange Rate Mechanism) a Sistemului Monetar European (EMS) care a fost înlocuit la 1
Ianuarie 1999 cu ERMII, pentru țările cu marje de fluctuație mai largi de ±1%. Cursul valutar
central (de referință) și lărgime benzii de fluctuație sunt făcute publice sau sunt notificate
Fondului Monetar Internațional.

5. Regim valutar stabilizat (Stabilized exchange rate arrangement). Regimul valutar

care se încadrează în această categorie, se va caracteriza printr-un curs spot care rămâne în
limitele unei variații de 2% pe o perioada de minim 6 luni, curs care nu este flotant.
Limitele cerute de stabilitate pot fi în raport fie cu o singură valută, fie în raport cu un coș
valutar, în care valuta ancoră sau coșul valutar sunt confirmate prin tehnici statistice.
Clasificarea în acest regim impune îndeplinirea de către cursul valutar a criteriilor statistice,
iar menținerea sa stabilă trebuie să fie rezultatul acțiunilor oficiale (aici fiind incluse și
rigiditățile structurale ale pieței). Clasificarea unui regim valutar în această categorie nu
implică un angajament politic din partea autorităților.
6. Regim valutar având la bază cursuri valutare târâtoare (Crawling Peggs
Arrangement). Cursul valutar este ajustat periodic cu valori mici până se atinge un anumit
curs fix, stabilit anterior sau ajustarea are loc dacă intevin modificări la nivelul unor indicatori
cantitativi macroeconomici cum sunt: diferențialul de inflație din trecut în raport cu principalii
parteneri comerciali sau diferențele dintre ținta inflației și inflația așteptată de către principalii
parteneri de tranzacții. Rata de târâre poate fi fixată astfel încât să genereze modificări ajustate
cu inflația ale cursului valutar (backward looking) sau astfel încât sa fie stabilit un curs valutar
fix predeterminat și/sau sub nivelul previzionat de diferență a inflației (forward looking).
Regulile și parametrii regimului sunt făcute publice sau notificate FMI. Menţinerea unui curs
valutar târâtor care să aibă credibilitate impune constrângeri în politica monetară a statului în
cauză.

7. Regim valutar de tip târâtor (Crawl-like arrangement). Pentru a fi clasificat în

această categorie, cursul valutar trebuie să se mențină în limitele înguste de 2% în raport cu
trendul statistic identificat pe o perioadă de 6 luni sau mai mult (cu excepția unui număr
specificat de cazuri) și în plus cursul trebuie să nu poată fi considerat flotant. Este impusă o
rată de modificare minimă mai mare decât cea permisă în cadrul regimului valutar stabilizat.
Un regim valutar va fi considerat târâtor dacă se generează o rată de modificare anualizată a
cursului valutar de cel puțin 1% ce dovedește că moneda în cauză se apreciază sau depreciază
într-o manieră suficient de monotonă și de continuă.
 8. Regim valutar flotant (Floating arrangement). Cursul valutar este determinat de
piață fără a exista o valoare previzionată, prestabilită de atins. În particular un curs valutar
care îndeplinește criteriile statistice specifice cursului legat de altă valută sau a celui de tip
târâtor va fi considerat curs valutar flotant numai dacă este clar că stabilitatea sa nu este
rezultatul acțiunilor oficiale. Intervențiile pe piața valutară pot fi directe sau indirecte.
Intervențiile au ca scop temperarea evoluției cursului valutar și prevenirea fluctuațiilor
nedorite, dar nu sunt permise politicile ce vizează țintirea unui anumit nivel al cursului
valutar. Indicatorii luaţi în considerare în momentul în care se decide intervenţia pe piaţa
valutară pot fi: poziţia balanţei de plăţi externe, rezervele valutare internaţionale, dezvoltarea
pieţelor paralele, iar ajustările pot să nu se realizeze automat. Regimurile flotante pot prezenta
o volatilitate mai mare sau mai mică în funcție de dimensiunea șocurilor care afectează
economia.

9. Regim valutar cu flotare liberă (Free floating arrangement ). Este regimul valutar
ideal, în care cursul valutar este determinat de raportul cerere – ofertă. Un curs valutar va fi
încadrat în acest tip de regim valutar doar dacă intervențiile pe piața valutară a autorității
monetare apar doar excepțional și au ca scop:
- corectarea derapajelor de pe piața valutară;
și
- dacă autoritățile au furnizat informații sau date care confirmă că intervențiile au
fost limitate la un număr de trei în șase luni, fiecare intervenție având o durată de
maxim 3 zile lucrătoare consecutive.
Dacă informațiile acestea nu sunt oferite Fondului Monetar Internațional, regimul valutar va fi
clasificat ca și regim valutar flotant.
10. Regim valutar rezidual (Residual). În această categorie intră regimurile valutare
care nu întrunesc criteriile pentru a fi încadrate în unul dintre regimurile anterior menționate.
De regulă aici se încadrează regimurile valutare ale țărilor caracterizate prin modificări
frecvente ale politicii monetare.