GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

Catedra Economie şi management public

Program: Mangement

Disciplina: Relaţii valutar-financiare

REFERAT
TEMA: Caracteristicile pieţei valutare

Elaborat:Zaharco Rodica,
sudentă an.I, grupa 124 MG

Verficat: Sveatoslav Mihalache,

doctor ,lector universitar

Chişinău 2022
 CUPRINS:

INTRODUCERE

1. Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare

2.Rolul pieţei valutare

3. Operaţiunile de pe piaţa valutară
4. Caracteristicile pieţei valutare

BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE
Unul din cele mai importante segmente ale economiei internationale este reprezentat de
piata valutara care implica mecanisme (acorduri, procedee) conform carora se realizeaza
tranzactii intre vanzatorii si cumparatorii de valute. Pe pietele valutare se realizeaza convertirea
unei monede in alte.
Necesitatea unor astfel de operatiuni este determinata de lipsa unui mijloc unic de plata,
care ar putea servi drept mijloc international de schimb la operatiunile economice internationale.
Piata valutara cunoaste o dezvoltare considerabila de la instaurarea cursurilor de schimb
flotante, tranzactiile atingand sume colosale. S-a determinat ca valoarea tranzactiilor pe aceasta
piata intr-o singura saptamana este echivalenta cu valoarea comertului international dintr-un an
intreg. Pe piata valutara cursurile valutare scapa din ce in ce mai mult de sub stapanirea
autoritatilor monetare, deoarece rezervele bancilor centrale sunt insuficiente pentru a influenta in
mod durabil evolutia cursului valutar. Autoritatile monetare sunt capabile sa franeze miscarile
acestor cursuri, dar nu le pot opri si, cu atat mai mult, nu le pot inversa.
Notiunea de piata valutara reprezinta un termen generic, intrucat ea este constituita, pe de
o parte, din piete internationale, piete care, fiecare in parte, au specificul lor, de neconfundat, iar,
pe de alta parte, au la baza existentei si functionarii lor pietele nationale.
Se considera ca principale componente ale pietei valutare internationale: piata valutara
internationala, piata monetara internationala (piata eurovalutelor). Deseori, atat in practica, cat si
in literatura, se utilizeaza termenul de europiata, in sfera caruia sunt incluse toate operatiunile
efectuate in eurovalute, (cuprinzand trei segmente: piata eurovalutelor, piata eurocreditelor si
piata euroobligatiunilor). Aceasta structurare a pietei valutare internationale reprezinta o abordare
la un moment dat, intr-o lume in plina miscare. Analiza pe termen lung a evolutiei pietei valutare
internationale releva permanente mutatii aparute in configuratia sa.
Un exemplu, il constituie piata aurului care, ani de-a randul, a jucat un rol insemnat in
ansamblul pietei valutare, dar a carei importanta s-a diminuat o data cu procesul demonetizarii
aurului sau aparitia si dezvoltarea plina de neprevazut a europietei dupa cel de-al doilea razboi
mondial. Piata valutara reprezinta acel tip de piata pe care se desfasoara tranzactii cu valute si
devize si pe care se fixeaza cursul valutar. Altfel spus este piata pe care se cumuleaza cererea si
oferta aferenta, plus reteaua adiacenta de banci comerciale si case de schimb.
Cele mai importante piete valutare cu caracter international sunt: Londra, Zurich, Paris,
New-York, Tokyo, Frankfurt etc. Pe aceste piete, cursurile valutare influenteaza foarte mult
cursurile valutare de pe alte piete. Devenita cea mai importanta si mai lichida piata financiara din
lume, piata valutara este singura piata globala care functioneaza practic fara intrerupere.
Utilizarea marilor retele de transmitere a informatiilor financiare – Swift, Reuters, Telerate,
Bloomberg - confera pietei unitatea necesara si permite in acelasi timp functionarea sa continua.
 1. Organizarea şi funcţionarea pieţei valutare

Piata valutara este expresia amplificarii schimburilor economice între state si functioneaza
în strânsa interdependenta cu pietele monetare, a capitalului si a muncii.
Termenul de valuta este cel sub care circula moneda nationala pe plan international.
Valuta - moneda nationala a unui stat utilizata în tranzactii internationale, precum si
monedele compuse cum ar fi DTS (Drepturi Speciale de Tragere), ECU (Unitatea Europeana de
Cont).
Piata valutara reprezinta totalitatea tranzactiilor de vânzare - cumparare a monedelor
convertibile ce apartin diverselor tari.
Pe aceasta piata se întâlnesc cererea si oferta de valute si are rolul sa atraga mijloacele de
plata internationale sub forma de bancnote, moneda divizionara, instrumente de plata si de credit
emise în valuta.Pe piata se fac tranzactii cu valuta si cu titluri de credit, cambii, bilete de ordin,
cecuri, valori mobiliare, ordine de plata etc., numite devize.
Piata valutara se caracterizeaza prin elemente specifice ca:
 agenti economici autorizati sa realizeze operatiuni cu valuta;
 normele legale referitoare la organizarea, desfasurarea si controlul operatiilor cu valuta;
 metodele de determinare a cursului valutar si de protectie a sa prin actiuni ale Bancii
Nationale;
 timpul în care functioneaza piata valutara;
 riscul si profitul pe piata valutara;
Pe piata valutara actioneaza urmatoarele categorii de subiecti:
 operatori principali, îndeosebi bancile;
 operatori comercianti - agentii economice care desfasoara activitati de comert international;
 operatori intermediari, mai ales brokeri;
 operatori speculatori, ca persoane fizice sau juridice.
Obiectul activitatii pietei valutare îl reprezinta un ansamblu de fluxuri ca:
 vânzare - cumparare de valute convertibile;
 schimbarea unei valute efective pe valuta din cont sau invers;
 vânzare - cumparare de efecte de comert exprimate în ECU pe efecte exprimate în alta
valuta aflata în cont, etc.
Cererea si oferta de valuta se formeaza pe  baza unor procese specifice determinate de economiile
nationale si de relatiile internationale.
Cererea de valuta se formuleaza de agentii economici pentru urmatoarele nevoi:
 extinderea activitatii economice;
  interese speculative;
 protejarea sau apararea împotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al
diverselor monede nationale.
Oferta valutara se formeaza pe baza deciziilor bancare si a banilor persoanelor fizice si juridice ca
agenti economici care activeaza în comert, industrie, agricultura, turism, asigurari etc.; numerarul
nu are un rol semnificativ în procesul de formare a ofertei de valuta.
O conditie a functionarii pietei valutare o reprezinta convertibilitatea.
Conceptul de convertibilitate a evoluat în timp de la schimbarea libera a monedei pe o cantitate de
metal pretios la convertibilitatea valutara în prezent.
În viziunea F.M.I. convertibilitatea reprezinta dreptul rezidentilor si nerezidentilor de a
schimba o moneda nationala cu alta moneda straina în mod liber prin vânzare - cumparare pe
piata  fara nici o restrictie.
În prezent convertibilitatea nu mai are nici o legatura cu etalonul de schimbare în aur.
Drept urmare functionalitatea convertibilitatii se confrunta cu dificultati în conditiile inflatiei.
Mecanismul functionarii convertibilitatii se bazeaza pe strategia care coreleaza
urmatoarele elemente:
a) stabilirea unui curs de schimb real
b) liberalizarea preturilor, în sensul ca preturile nationale sunt fundamentate economic prin
influentele favorabile ale folosirii unui curs de piata echilibrat pentru schimbul valutar;
c) eliminarea restrictiilor în utilizarea monedei nationale pe teritoriul tarii respective;
d) crearea rezervelor valutare ale tarii în devize sau linii de credite externe care acopera
necesarul de import al tarii pe o perioada de 6 - 7 luni pentru a asigura credibilitatea
Convertibilitatea monedei are efecte economice pozitive si negative.Cursul valutar
reprezinta pretul unei monede nationale sau internationale exprimat într-o alta moneda nationala
cu care se compara valoric în anumite conditii de spatiu si timp.
Stabilirea cursului valutar depinde de mai multi factori care influenteaza puterea de
cumparare a monedei nationale:
 ritmul cresterii P.I.B.;
 nivelul si dinamica preturilor, bunurilor economice;
 masa monetara;
 creditul;
 dobânda etc.
Cursul valutar economic sau cursul pietei este cursul efectiv zilnic ce se foloseste în
tranzactiile internationale care are la baza paritatea preturilor de cumparare a monedelor
nationale.
 Cursul valutar se formeaza pe pietele valutare în functie de raportul dintre cererea si oferta
de monede nationale care se schimba si  care este determinat de:
 dimensiunile si directia dezvoltarii tranzactiilor internationale cu monedele respective;
 corelatia dintre datoriile si creantele externe ale unei tari care participa la piata valutara.
Cursul valutar este influentat de o serie de factori interni si externi. Datoria externa a unei tari
rezulta din împrumuturile sau creditele primite de aceasta de la o tara sau de la agenti economici
particulari în cadrul relatiilor internationale si alte obligatii financiare generate de integrarea
economica mondiala.Datoria externa cuprinde:
 datoria externa bruta în sens larg - sumele provenite din toate sumele de credit si alte
valori pe care rezidentii unei tari le datoreaza exteriorului;
 datoria externa în sens restrâns: din totalul obligatiilor banesti se scad:
Balanta de plati externe reprezinta un instrument economico-statistic în care se cuprind si
se compara încasarile si platile realizate de o tara în relatiile sale cu alte tari pe o perioada de
timp, de regula un an.În balanta de plati externe se înscriu toate fluxurile valorice cu strainatatea,
nu se includ stocul activ sau pasivele, sumele financiar-valutare care se afla la dispozitia
economiei nationale la un moment dat.
Balanta de plati externe cuprinde sintetic totalul încasarilor si platilor efectuate între
agentii economici din tara de referinta cu cei straini ordonate într-o anumita grupare.
Metodologia FMI prevede ordonarea conturilor balantei de plati externe pe grupe în
vederea asigurarii comparabilitatii internationale:
Balanta de plati externe poate sa se gaseasca în trei situatii si poate fi:
o balanta echilibrata când încasarile sunt egale cu platile;
o balanta excedentara sau activa când încasarile internationale sunt mai mari decât platile;
o balanta deficitara sau pasiva când platile sunt mai mari decât încasarile.
Primele doua situatii sunt favorabile pentru tara însa cea mai avantajoasa este când balanta
de plati externe este echilibrata întrucât toate resursele sunt folosite integral pentru dezvoltarea
economiei tarii respective. Balanta deficitara sau pasiva afecteaza dezvoltarea economiei tarii
respective.

2.Rolul pieţei valutare

Rolul pietei valutare este determinat in primul rand de posibilitatile pe care le ofera
participantilor la schimburile economice pentru alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de
plati cele mai convenabile.
Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare:
 tendinta de liberalizare a comertului mondial – duce la cresterea schimburilor economice
dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare
  cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe
 cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul schimburilor economice
 cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de dezvoltare) –este combatuta de
organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse
financiare)
Pietele financiar-valutare internationale devin un barometru al schimburilor economice
internationale. Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformari pe
pietele financiar-valutare si va exista concurenta intre zona de influenta a dolarului si cea a
EURO.Zona EURO are la baza anumite elemente care intervin:
 scaderea riscului valutar
 cresterea lichiditatii internationale
 stabilitatea pietelor financiar-valutare in spatiul EURO
 simplificarea tranzactiilor intre statele membre sau nemembre ale UE; in aceste conditii
crescand semnificativ influenta EURO la nivel mondial.
Prin intermediul EURO se urmareste ca cele 3 operatii care ies din sfera operatiunilor
valutare sa ramana fara obiect, oferind astfel stabilitate pietei unice.

3. Operaţiunile de pe piaţa valutară

Operaţiuni SPOT – presupun efectuarea vânzării-cumpărării de valută în mod direct sau

în termen de maxim 48 ore, astfel încât momentul încheierii tranzacţiei coincide cu momentul
formării cursului valutar.
Mecanismul formării cursului valutar are 3 stadii, ducând spre uniformizare:
 la nivelul fiecărei bănci –pe baza cererii şi ofertei
 la nivelul pieţei naţionale- prin compensări interbancare
 la nivelul pieţei internaţionale – între pieţele naţionale,
 toate acestea ducând la dinamizarea operaţiunilor de export/import.
Operaţiuni la termen – presupun încheierea contractului la momentul T0 urmand ca
livrarea mărfurilor să se facă după un anumit termen.
Operaţiunile valutare se desfăşoară fie în cadrul băncilor, fie în cadrul burselor de valori,
dar nu pot fi concomitente ( dacă bursele de valori sunt deschise, băncile nu fac operaţiuni, dacă
în cadrul burselor de valori se negociază valute).
Băncile acţionează în nume propriu sau în numele unui client şi îşi stabilesc un curs
valutar propriu care este diferit de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc în
funcţie de ordinele date de clienţi.Totuşi, această diferenţă între cursuri nu poate fi prea mare.
Stabilirea cursului valutar de către o bancă se face în funcţie de următorii factori:
  cursul stabilit în ziua precedentă
 raportul dintre cerere şi ofertă, dintre dispoziţiile de cumpărare şi de vânzare la nivelul
băncii în cauză.
 cursurile stabilite de celelalte bănci care acţionează pe piaţa respectivă, precum şi de casele
de schimb.
Operaţia de fixare a cursului se numeşte cotaţie, presupunând 2 aspecte: cotaţie de
vânzare şi cotaţie de cumpărare, existând o anumită diferenţă între acestea, de regulă, cea de
vânzare fiind mai mare decât cea de cumpărare.
Împotriva riscurilor pe care unii clienţi le pot avea în desfăşurarea relaţiilor valutare se
poate acţiona prin intermediul operaţiunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE.
Operaţiunile de tip HEADGING sunt operaţiuni prin care un cumpărător/ bancă se
angajează, pe de-o parte să plătească o sumă în valută la un anumit termen, iar pe de altă parte, se
împrumută de aceeaşi sumă, în aceeaşi valută, la acelaşi termen de rambursare. În acest mod
cumpărătorul de valută se pune la adăpost de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pt că
la termen, eventuala pierdere se compensează prin câştigul egal obţinut prin împrumut, ceea ce
reprezintă un transfer de risc pt banca împrumutătoare.
Operaţiunile de tip SWAP – operaţiuni frecvente între un client şi o bancă sau între
două bănci, prin care se incheie concomitent o tranzacţie la vedere şi una la termen, dar în altă
valută.În acest mod se poate schimba termenul, piaţa şi chiar titlul.
Din punct de vedere economic, operaţiunile SWAP presupun o acordare reciprocă de
credite în valută cu o dobândă convenită între cei 2 parteneri.
Pe piaţa financiară internaţională au o importanţă deosebită datorită faptului că presupun o
foarte importantă mişcare de lichidităţi.
4. Caracteristicile pieţei valutare
Nu există o piață unificată sau centralizată pentru majoritatea tranzacțiilor și există foarte
puține reglementări transfrontaliere. Datorită naturii extrabursiere (OTC) a piețelor valutare,
există mai degrabă o serie de piețe interconectate, în care se tranzacționează instrumente de valută
diferite. Aceasta înseamnă că nu există un singur curs de schimb, ci mai degrabă un număr de rate
diferite (prețuri), în funcție de ce tranzacționează banca sau producătorul de piață și unde se află.
În practică, tarifele sunt destul de apropiate datorită arbitrajului. Datorită dominației londoneze pe
piață, prețul cotat al unei anumite valute este de obicei prețul pieței din Londra. Principalele burse
de tranzacționare includ serviciile electronice de brokeraj (SEB) și Thomson Reuters Dealing, în
timp ce băncile importante oferă și sisteme de tranzacționare.
Principalele centre comerciale sunt Londra și New York, deși Tokyo, Hong
Kong și Singapore sunt și ele importante. Participă băncile din întreaga lume.
 Comerțul cu valute se desfășoară continuu pe tot parcursul zilei; pe măsură ce sesiunea
de tranzacționare din Asia se încheie, începe sesiunea europeană, urmată de sesiunea din America
de Nord și apoi din nou în sesiunea asiatică.
Fluctuațiile cursurilor de schimb sunt cauzate, de obicei, de fluxurile monetare reale,
precum și de așteptările privind variațiile fluxurilor monetare. Acestea sunt cauzate de evoluția
creșterii produsului intern brut (PIB), a inflației (teoria parității puterii de cumpărare), a ratelor
dobânzilor (paritatea ratei dobânzii, efectul intern Fisher, efectul Fisher International), deficitele
și excedentele bugetare și comerciale, tranzacții și alte condiții macroeconomice. Știrile majore
sunt publicate în mod public, adesea la datele programate, astfel încât mulți oameni au acces la
aceleași știri în același timp. Cu toate acestea, băncile mari au un avantaj important; ei pot vedea
fluxul de comenzi al clienților lor.
Participarea la schimburile internaţionale presupune utilizarea unor resurse băneşti.
Totalitatea schimburilor economice exprimate în unităţi băneşti reprezintă structura relaţiilor
financiar- valutare internaţionale.
FUNCŢIILE relaţiilor financiar valutare:
 contribuţia pe care o au acestea la construcţia circuitului economic mondial. Această
construcţie se bazează pe sistemul relaţiilor financiar-valutare.
 finanţarea internaţională - repartizarea fondurilor băneşti din zonele de acumulare către
alte zone care au nevoie de aceste fonduri, conducând la dezvoltarea economică şi socială
a acestora.
Resursele de finanţare sunt disponibilităţi băneşti ale băncilor, ale caselor de economii,
resurse financiare ale altor organisme internaţionale creditarea internaţională- relaţia de creditare
internaţională – se constituie şi se repartizează resursele financiare constituite fie în cadrul
organismelor financiare internaţionale, fie în cadrul instituţiilor financiare naţionale, fie de la
persoane fizice sau juridice. Creditarea internaţională este diferită de finanţarea internaţională,
aceasta stabilindu-se pe baza unui acord de credit, apărând obligaţii reciproce pt părţile
contractante. Toate aceste funcţii formează sistemul de relaţii financiar-valutare.
Finanţarea are un spectru mult mai larg şi cuprinzător. Sistemul financiar valutar cuprinde : FMI;
BM; Banca Reglementelor Internaţionale; BERD; BIRD, precum şi totalitatea sistemelor
financiar- bancare naţionale.
Scopul principal al operaţiunilor pe piaţa valutară este dat de necesitatea procurării valutei
în vederea asigurării mişcării internaţionale de valoare.Caracterul fluctuant al valutelor a impus
operaţiilor pe piaţa valutară şi o motivaţie de asigurare contra riscului valutar în realizarea
operaţiunilor de vânzare-cumpărare. Pe piaţa valutară se realizează de asemeni, operaţiuni în
scop speculativ din dorinţa obţinerii unui câştig ca urmare a modificării cursului valutar sau din
cauza existenţei unei diferenţe între dobânzi la fondurile exprimate în diferite monede.
 În unele cazuri, pe piaţa valutară au loc operaţiuni tehnice de echilibrare a pieţei,
intermediarii procedând la vânzarea de monedă atunci când există o cerere neacoperită sau la
cumpărarea de monedă atunci când există o ofertă excedentară.
Principalele caracteristici ale pietei valutare, care nu fac altceva decat sa-i
individualizeze continutul, sunt urmatoarele:
a)     In primul rand, piata valutara nu poate fi localizata din punct de vedere geografic, ea
materializandu-se practic intr-o retea de legaturi electronice intre dealerii din diferite banci.
b)    In al doilea rand, piata valutara se compune dintr-o serie de banci comerciale, care au
incluse in activitatea lor si operatiuni cu valute, case de schimb valutar care sunt autorizate in
aceste sens si alte institutii nebancare, precum si dintr-o bursa valutara, a carei activitatea este
reglementata prin lege, menita sa vina in sprijinul comertului cu valute si devize.
c)     In al treilea rand, pe piata valutara cursul valutelor se stabileste prin confruntarea
directa a cererii si ofertei, in anumite conditii stabilite de parti si in limitele prevazute de lege. In
urma acestor confruntari, valoarea de schimb a valutelor variaza, stabilindu-se in jurul unei valori
medii, numita cursul valutar al pietei.
d)    In al patrulea rand, pietele valutare se supun legislatiei financiare si monetare a
statului pe teritoriul caruia functioneaza, autoritatile monetare exercitand in acest domeniu
politica valutara a statului respectiv, subordonata intereselor sale economice si financiare.
Exista insa si piete valutare care au un caracter international, deservind interese
nelocalizate pe un anumit spatiu geografic. Aceste piete au puternice influente asupra activitatii
valutar-financiare internationale, iar cursurile valutare stabilite pe aceste piete determina in buna
parte cursul valutar de pe alte piete valutare.
Cele mai importante piete valutare cu caracter international sunt cele de la Londra, Zürich,
Paris, New-York, Tokio s.a. Aceste piete valutare internationale, fiind plasate pe teritoriul unor
tari, au, de asemenea, obligatia de a respecta legislatia acestor tari, dar, evident, legislatia ce li se
aplica este mai permisiva, ceea ce a si favorizat dezvoltarea lor.
e)     In al cincilea rand, pe piata valutara exista situatii in care tranzactiile se indeparteaza
de latura economica propriu-zisa si capata un profund caracter speculativ, motiv pentru care atat
cererea cat si oferta sunt deformate. Aceste situatii apar ca urmare a unor factori specifici, cum ar
fi, de exemplu, speculatia valutara sau arbitrajul valutar.
 BIBLIOGRAFIE
1. Bran Paul, Relatii financiare si monetare internationale, Editura Economica, Bucuresti,
1995
2. Constantin Floricel, Relatii valutar-financiare internationale, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1999
3. Gaftoniuc Simona, Finante Internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1996
4. Costin C. Kiritescu, Relatiile valutar financiare internationale, Editura stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1978
5. Anne O. Krueger, Determinarea cursului de schimb, Editura Sedona,Timisoara, 1996
6. Oprescu Dorel, Sistemul monetar international, Editura Academiei, Bucuresti, 1981
7. Penea Zenovia-Doina, Moneda Euro, Editura Tehnica, Bucuresti, 1999
8. Voinea Gheorghe(coordonatori), Mecanismele financiar-monetare în procesul tranzitiei la
economia de piata, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999