Unitatile monetare artificiale

O data cu introducerea sistemului cursurilor flotante, in 1973, participantii la tranzactii

internationale - investitori, creditori si beneficiari de credite, oameni de afaceri - au incercat sa
evite sau sa diminueze problemele legate de fluctuatia cursurilor de schimb. Una dintre modalitati
a fost utilizarea unor alternative care sa acopere fluctuatia monedelor-cheie. Asa s-a ajuns la
crearea unor substitute care sa se constituie in unitati de calcul si valori de rezerva mai sile,
rezultand, in final, o pluralitate de unitati monetare artificiale.
Eforturi, in acest sens, au intreprins in primul rand institutiile oficiale, dar si o serie de institutii
private reprezentative, provenite din industria bancara, rezultand unitati monetare artificiale
oficiale si private. Din toate aceste tatonari au supravietuit, in timp, doar drepturile speciale de
tragere (DST) si unitatea monetara europeana - ECU .
Ponderea fiecarei monede in cadrul cosului este determinata pe baza conventionala, intre partile
interesate. Regula gener este aceea a determinarii acestor ponderi in functie de o serie de factori:
- PIB al tarii in cauza;
- volumul comertului international;
- rolul monedei respective ca moneda internationala de rezerva. In cazul UMA private, factorii
luati in consideratie se refera la:
- reducerea costurilor tranzactionale prin utilizarea unor monede cunoscute, cu care partenerii
sunt obisnuiti;
- cresterea profitului, ca urmare a schimbului monetar, prin utilizarea in cadrul cosului numai a
acelor monede consacrate ca monede puternice;
- reduc risc legate de schimb, prin aleg unor monede cu evolutii de curs corelate si compensatorii.
Drepturile speciale de tragere oficiale si private
DST oficial reprezinta o valoare de rezerva fiduciara creata de FMI in anul 1969, ca supliment la
valorile de rezerva existente: aur, devize si pozitii de rezerva ale FMI. DST oficial este o simpla
unitate de calcul. Crearea si alocarea sa, in cadrul FMI, reprezinta o creditare a contului tarii
participante, cu suma respectiva, fara o alta compensatie. Tara in cauza poate utiliza acest cont
pentru reglementarea unor plati, acordarea de imprumuturi, donatii sau, pur si simplu, pentru
completarea rezervelor. Singura restrictie in utilizarea acestui cont este aceea ca tranzactiile si
reglementarile realizate trebuie sa fie tranzactii interguvernamentale, intre tarile membre FMI sau
alte organisme internationale autorizate.In perioada 1970-l995, FMI a creat si alocat tarilor
participante un volum de 21,4 miliarde DST, suma repartizata fiecarei tari fiind determinata in
functie de cota de participare la FMI. Asa se face ca tarile sarace, care necesita, in cea mai mare
masura, fonduri in moneda internationala, au primit cel mai putin. Tarile care primesc moneda
internationala sub forma DST platesc dobanda, ca si in cazul unui imprumut clasic.
Valoarea DST a fost exprim initial in aur, 35 DST fiind echivalentul unei uncii de aur fin sau 1
DST = 0,88867 g aur fin, 1 DST = 1 USD. in 1974, a fost adoptata o noua metoda de calcul al
valorii DST. in anul 1978, modalitatea de calcul al valorii DST a fost revizuita. Metodologia a
ramas aceeasi, insa cosul a fost restrans la doar 6 monede reprezentative. In 1981, dimensiunea
cosului a fost din nou redusa la 5 tari cu cea mai mare cota de participare la exportul mondial de
bunuri si servicii. Desi obiectivul FMI a fost acela ca DST sa reprez principala valoare de rezerva
in cadrul sist monetar internat, autoritatea monetara mond nu s-a straduit sa produca un volum
coresp de DST. Pentru ca acest deziderat sa poata fi indeplinit, ar fi trebuit ca FMI sa-si asume
prerogativele unei banci centrale care sa controleze lichiditatile mond. Nici o tara din lume nu a
dorit si nu doreste, deocamdata, sa transfere, din national, puterea bancii centrale si controlul
asupra valorii strategice care este moneda, in sfera FMI.
DST privat consta in acelasi cos de monede, dar difera de DST oficial dintr-o serie de puncte de
vedere. Astfel, DST oficial a fost creat in baza unui acord al FMI cu guvernele membre in
vederea suplimentarii rezervelor internat. DST privat presupune un contract intre partile private
interesate, in scopul utilizarii acestuia ca instrument de plata. DST privat nu poate fi transferat in

conturile oficiale sau viceversa si nu se supune reglementarilor care privesc DST oficial.
DST privat a fost utilizat, pentru prima oara, de catre institutiile bancare Bank Keyser Ullman si
Chase Manhattan Bank, sucursala din Londra care au introdus depozite in DST in 1975. Tehnica
realizarii depozitelor in DST consta in transformarea unor depozite in moneda nationala cu
calcularea dobanzilor la termen, fie in monedele componente ale cosului, fie intr-o moneda
presilita, conform prevederilor din contractul de depozit.
Unitatea europeana de cont oficiala
ECU isi are originea in anii '50, in cadrul Uniunii Europene de Plati, precursoarea Comunitatii
Economice Europene, care a creat o unitate de cont artificiala, in vederea reglementarii
tranzactiilor interguvernamentale. O unitate europeana de cont reprezenta, atunci, echivalentul
valorii a 0,88867 grame de aur, ceea ce inseamna ca era egala cu 1 USD.
Prabusirea sistemului aur-dolar, in .anii 70, a facut dificila mentinerea paritatii in aur. Modelul
cosului compozit al DST a fost preluat de europeni, la inceput cu 8 tari membre in cadrul cosului,
ponderea fiind silita in baza PIB si cotei de participare la comertul intracomunitar. in anul 1978,
in baza rezolutiei de la Bruxelles, Consiliul European a silit o noua unitate de cont - ECU - in
cadrul Sistemului Monetar European (SME), in care au fost introduse ulterior, pe rand, monedele
tarilor devenite membre cu drepturi depline.
Ca si in cazul DST, ECU oficial circula doar in cazul tranzoficiale. Conturile in ECU din cadrul
Fondului Europ de Cooperare Monetara reprez activele de rezerva apartinand tarilor participante.
Spre deosebire de DST, ECU prezinta particularitatea de instrument de interventie in cadrul SME,
indicand gradul de divergenta a cursului, unei sau unor monede, fata de nivelul compozit (cursul
central pivot) ceea ce conduce la necesitatea unei interventii oficiale pe pietele de schimb. In
acest scop, bancile centrale participante la SME dispun de facilitati de creditare pe termen scurt
nelimitate, care sunt utilizate pentru interventii de acest gen.
Unitatea europeana de cont privataIn mod similar cu DST, valoarea cosului ECU oficial
corespunde cu valoarea celui privat. Diferenta consta in modul in care a fost creata unitatea
monetara si cadrul sau de utilizare. In cadrul sectorului privat, ECU se utilizeaza pentru
facturarea tranzactiilor comerciale internationale, dar si ca moneda de rezerva, depozit si suport
pentru emisiuni de titluri.
ECU privat s-a bucurat de la bun inceput si se bucura in cont de succes atat datorita silitatii sale,
cat si ratei favorabile de dobanda pentru rezidentii germani si olandezi care beneficiaza de usoare
suplimente, ativ cu ratele domestice.
Utilizarea ECU in cadrul sectorului bancar european este in crestere: depozitele, creditele,
obligatiunile sau operatiunile de plati tind sa fie tot mai mult exprimate in ECU. Evolutiile in curs
catre moneda unica europeana, rebotezata EURO, vor consolida aceste tendinte.
Alte unitati monetare artificiale
Sistemul bancar a incercat sa surmonteze fluctuatiile monetare, generalizate din anii '70 incoace,
prin inventarea unor unitati monetare artificiale care sa reduca impactul fluctuatiilor excesive.In
cele ce urmeaza vor fi prezentate cateva exemple de monede artificiale, cu mentiunea ca nici una
nu s-a bucurat, in timp, de un succes deosebit.
EURCO, European Composite Unit a fost introdusa in anul 1973 in cadrul grupului bancar
european. Banca Europeana de Investitii a facut primul imprumut de obligatiuni emise in
EURCO. Cosul este alcatuit din 9 monede cu pondere fixa
Moneda compozita de mai sus nu s-a bucurat de succes din cauza faptului ca se compune din prea
multe monede slabe, cu tendinte de depreciere, investitorii fiind preocupati, in primul rand, de
cresterea profitului rezultat din investitie, in paralel cu reducerea expunerii la riscul de schimb. in
ciuda succesului sau limitat, EURCO a servit ca sursa de inspiratie pentru cosul ECU, diferenta
constand in faptul ca, spre deosebire de EURCO unde ponderile monedelor sunt fixe, in cadrul
ECU ponderile variaza in baza factorilor prezentati anterior.