Cazuri amuzante in asigurari

Heidi Klum, de exemplu, si-a asigurat picioarele pentru 2,2 milioane de dolari, e drept inainte de
a-si face iesirea de pe podium si a se dedica exclusiv vanzarilor online. Interesant este ca piciorul
drept valoreaza cu 200.000 mai mult decat stangul, care prezinta o mica cicatrice

Mai glumet din fire, Keith Richards si-a asigurat degetul mijlociu pentru suma de 1,6 milioane
de dolari. Desi am vrea sa credem ca asigurarea implica faptul ca degetul este esential pentru a
canta la chitara, in realitate este de notorietate gestul facut foarte frecvent de muzicianul de
la Rolling Stones

America Ferrera si-a asigurat zambetul, mai precis dintii, pentru suma fabuloasa de 10 milioane
de dolari in urma cu aproape 4 ani.

Tot in 2007, Jennifer Lopez si-a asigurat cea mai proeminenta parte a corpului pentru o suma si
mai mare: 27 de milioane de dolari, dand totodata si avant unui segment din chirurgia plastica.

Ca sa nu se mai incurce in maruntisuri, David Beckham a asigurat intregul "pachet" pentru 151
de milioane de dolari, o suma cat de cat recomfortanta pentru cazul in care o accidentare l-ar
scoate permanent de pe gazon

Fostul juctor de cricket australian Merv Hughes i-a asigurat impresionanta musta pentru
suma de 344.000 de dolari. O investiie solid, scriu jurnalitii americani, care atenionez c
Hughes ar fi de nerecunoscut fr prul su facial.

Dei n-a fost confirmat oficial, n mass-media circul informaia c artista Mariah Carey i-a
asigurat picioarele pentru 1 miliard de dolari. Ea fusese oarecum nevoit se fac asta, dup ce
compania Gillete a ales-o drept imaginea lamelor de ras ale companiei. De asemenea, s-a zvonit
c i fotomodelul Heidi Klum are picioarele asigurate.

Din cauz c este aproape imposibil s conduci o main fr degete, compania Santander i-a
asigurat oferului de Formula 1 Fernando Alonso degetele mari pentru suma de peste 13
milioane de dolari.

Cnd i ctigi pinea cu ajutorul nasului, e o idee bun s i-l asiguri, scriu ziaritii americani.
Aa s-a gndit i un productor de vinuri olandez, care va primi peste 6 milioane de dolari dac
i va pierde simul olfactiv

S i asiguri pri ale corpului nu mai este un fenomen nou, innd cont c aceast practic a
nceput prin secolul 20. Oamenii bogai i faimoi au anumite standarde i nevoi, pe care noi,
oamenii de rnd nu le putem nelege. Ca un exemplu, toi tii c Jennifer Lopez i-a asigurat
posteriorul. Nu mi pot imagina la ce s-o fi gndit c i se poate ntmpla. Un alt exemplu ar fi
Heidi Klum care i-a asigurat picioarele pentru 1 milion de dolari.

Definitii ale asigurarii

1. Asigurarea e ca roata de rezerv: e bine s o ai cu tine la drum (viaa cea mai lung i
anevoioas cltorie pe care o parcurgem), i doreti s nu fi nevoit s o foloseti dar dac,
totui, se ntampl s te poticneti, aceasta te ajut s iei din impas (cel financiar, evident).
2. Asigurrile reprezint un produs financiar pe care regrei c nu l-ai cumprat mai devreme,
pentru c acum e prea trziu maina i-e accidentat i trebuie s supori tu ntregul cost cu
reparaiile sau te-ai mbolnvit, eti n spital, iar tratamentele i ateniile doctorilor i subiaz
portofelul vznd cu ochii.
3. Asigurrile reprezint un produs financiar pe care regrei c l-ai cumprat, dar acum e prea
trziu, polia a ajuns la final, tu ai pltit contiincios toate primele, dar niciunul dintre riscurile
asigurate nu s-a produs: maina e intact, iar tu sntos tun!
4. Asigurarea nu e un scop n sine: n principiu, nu o cumperi ca s i-o afiezi pe perei sau s te
lauzi la prieteni cu ea. Asigurarea este un mijloc: de cele mai multe ori, reprezint soluia optim
pentru avea la dispoziie o sum de bani, ca s poi obine ceea ce doreti, atunci cnd vrei.
5. Asigurrile sunt acele subiecte foarte importante din viaa ta pentru care eti sunat n cele mai
nepotrivite momente, de ctre cineva de care nu ai auzit niciodat, tu fiindu-i (cic) recomandat
de altcineva, de care i aminteti destul de vag cine e, i nu-i dai seama foarte clar dac prin asta
a vrut s te ajute s i-o trag.
6. Asigurrile sunt ca politica i sportul. Foarte muli cred c sunt specialiti n domeniu, c au
informaiile cele mai bune, cunosc fenomenele i chiar au opinii multe i fixe pe teme date; dar,
de fapt, sunt doar civa cei care tiu cu adevrat despre ce e vorba.
7. Asigurrile sunt servicii financiare care funcioneaz pe principiul: muli pltesc
puin (prima), pentru ca puini s primeasc mult (despgubirile).

8. Asigurarea este acel bun / serviciu pe care l-ai cumprat dup nenumrate ntlniri cu un
consultant, despre care ai pus o sumedenie de ntrebari, dar acum nu i aminteti nici pentru care
riscuri eti asigurat, nici care e valoarea potenial a despgubirilor i nici alte aspecte privind
funcionarea sa. Dar tii un singur lucru ct trebuie s plteti n fiecare lun.
9. Asigurrile de via sunt un domeniu de activitate nrudit cu cel al vntorii de recompense:
sunt singurele situaii n care este pus un pre pe capul tau viu sau mort, cum vrei tu.
10. Asigurarea presupune cel mai mare decalaj ntre ceea ce primeti cu mna dreapt i dai cu
stnga: capei, n fiecare an, cteva foi de hrtie A4, pentru care scoi din buzunar o sum din
patru cifre. Chiar i cnd cumperi cartofi, raportul e mai bun: 3 lei pentru ceva ce cntrete 2 kg.
11. Asigurrile protejeaz individul, din punct de vedere financiar, la producerea anumitor
riscuri. Interesant este faptul c rata de ivire a acestor evenimente este identic nu conteaz
dac eti pesimist sau optimist. Altfel spus, indiferent dac eti convins c ceva ru i se va
ntmpla, respectiv dac eti convins c nimic ru nu te poate afecta, probabilitatea de a apariie a
riscurilor este identic, i ntr-un caz i n celalalt. n concluzie, nevoia de protecie
financiar prin asigurari este aceiai, att la pesimiti, ct i la optimiti.
12. Asigurarea nseamn bani albi, pentru zile negre, sau bani negri pentru zile albe. Diferena o
face modul n care ai fcut banii pe care i-ai bgat n asigurri, respectiv cum sau cnd i
foloseti.
13. Asigurarea este definit ca fiind operaia financiar ce decurge dintr-un contract de asigurare
sau dintr-o obligaie prevzut de lege, prin care asigurtorul se oblig ca n schimbul unei sume
primite periodic s despgubeasc pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi
n urma unor ntmplri independente de voina lui.

Istoricul si originea asigurarilor

Originile asigurrilor sunt att de ndeprtate, nct este practic imposibil de a stabili o dat
exact de apariie a acestora. La sf.sec.XIX etnograful, istoricianul i arheologul american
L.Morgan (1818-1881) i economistul german F. Enghels (1820-1895), au elaborat periodizarea
cultural-istoric, conform creia, societatea uman n dezvoltarea sa a parcurs trei epoci:
slbticia, barbaria, civilizaia, fiecare la rndul su incluznd trei trepte: inferioar, mijlocie,
superioar. Riscul apare la sfritul treptei inferioare al slbticiei, cnd omul slbatic ncepe s
contientizeze ce este riscul. Doar slbaticul care nu nelege ce e moartea, nu are sentimentul
fricii fa de ea. Srind de pe o stnc pe alta, el nu nelege c risc cu viaa.
Asigurarea apare n forma sa natural ca protecie mpotriva foamei n anumite perioade ale
anului. Oamenii primitivi congelau sau uscau alimentele, fcnd rezerve pentru zilele grele.
Punctul de pornire al acestei etape, e considerat nu nceputul demarrii procesului delimitrii
omului de maimu, dar apariia Homo sapiens, aproximativ 40 mii ani .e.n.
Ca punct final vom considera perioada apariiei mrfii-intermediar, cu alte cuvinte,
a produsului destinat schimbului, aproximativ 8 mii ani .e.n. Apariia mrfii-intermediar
corespunde epocii barbare, ce este legat de apariia statelor. Se elaboreaz legi, ce sunt reguli de
via atotcuprinztoare pe teritoriul unui stat oarecare. Unele din primele legi ce a ajuns n zilele
noastre, au fost legile adoptate n Mesopotamia aproximativ n anul 2000 .e.n. Ca document
economic mai clar i mai clasic, sunt legile lui Hammurabi, adoptate aproximativ n anul 1800
.e.n. Aceast perioad n dezvoltarea asigurrilor a durat pn n a.550 .e.n., cnd n statul Lidian
au aprut primele monede de aur. Apariia banilor metalici marcheaz nceputul civilizaiei. Din
momentul intrrii n epoca civilizaiei, asigurarea capt n mod vdit caracter sau form
bneasc. Deci, putem face concluzia, c asigurarea nu s-a putut organiza dect pe acea
treapt de dezvoltare a societii umane n care au aprut plusprodusul, ca surs de creare
a fondului de asigurare i banii cu funciile lor de mijloc de plat i de acumulare.
Spre deosebire de alte popoare, n Roma Antic s-a dezvoltat preponderent asigurarea
reciproc n cadrul diverselor uniuni profesioniste, colegii, fondate pe baza unui statut. Conform
regulilor stabilite, fiecare membru ce adera la colegiu, era obligat s depun o plat de intrare, iar

apoi s achite lunar o prim anumit. n cazul decesului membrului acestui colegiu, din fondul
acumulat, se ahita o sum necesar pentru nmormntare. E interesant de menionat, c n statutul
colegiului Lanuvian erau stipulate temeiurile de refuz de plata sumei asigurate, la care se
atribuiau sinuciderea i neachitarea primelor la termenele cuvenite. Datorit evoluiei dreptului
roman, n Roma antic a aprut primul contract de asigurare, care se numeacontract de
mprumut. Era vorba de un mprumut care acoperea sau garanta un transport de mrfuri cu
destinaie ndeprtat. Dac mrfurile nu ajungeau la destinaie n bune condiii, cel care garanta
cu bani pierdea definitiv dreptul de rambursare a sumei mprumutate.
n Evul Mediu n statele vest-europene au aprut primele bresle de asigurare a
comercianilor i a meteugarilor. La sfritul sec.XV, cnd europenii au nceput tot mai mult s
cltoreasc n Asia i America, cltorii care ulterior au dus la aa numita revoluie
comercial ( predecesoarea revoluiei industriale ), conceptele de risc i fond comun s-au
contopit n unul comun. Dac de exemplu, o flotilie de corbii reuea s ajung din Europa n
Indonezia, s fac comer acolo i s se ntoarc ncrcate de mrfuri exotice, exista riscul c nu
toate corbiile se vor ntoarce. De aceea oamenii care investeau n construcia acestor corbii au
ales dou modaliti de a repartiza ntre ei n mod proporional riscurile, pentru ca anume corabia
n care au investit s nu fie cea pierdut.
Prima modalitate consta n crearea unei ntreprinderi comune, prin intermediul
creia investitorii investeau bani n cteva corabii cu ncrctur comun, repartiznd ntre ei
riscurile pierderilor i veniturile ce puteau s se formeze. A doua modalitate era asigurarea, un
sistem, prin care proprietarul corabiei sau al mrfii, oferea o anumit sum de bani unor oameni,
care erau de acord s compenseze pierderile n cazul n care corabia va naufragia.
Astfel, un grup de oameni sau companii colectau prime de bani (premium) n schimbul
promisiunii de a plti o despgubire (indemnity) proprietarului corabiei n cazul pieirii acesteia.
Aceti asigurtori creau un fond comun i ofereau promisiunea de-al utiliza, de a achita
despgubiri celor asigurai, la survenirea riscului.
La etapele incipiente ale acestui proces, dac se producea un caz asigurat, asigurtorul era
nevoit s vnd o anumit proprietate (sau s scoat bani de pe contul n banc) i s achite
despgubirile asiguratului. Acest principiu, apropo, e folosit pn n prezent de Corporaia Lloyd.
De la nceputul secolului al XVIII-ea i pn n secolul al XlX-ea, pe plan internaional sau practicat trei mari forme de asigurri: maritime, de incendiu i de via. Progresele acestora
sunt strns legate de dezvoltarea activitii economice i evoluia dreptului.

Prima poli de asigurare maritim dovedit pn azi a fost semnat n anul 1347 la
Genova, iar prima intervenie a statului pe piaa asigurrilor dateaz din anul 1435. Prin
ordonana de la Barcelona, dat de Jacques I d'Aragon se reglementau clauzele contractului de
asigurri maritime. Dousecole mai trziu, creterea puterii maritime engleze este nsoit de o
dezvoltare foarte important a camerelor de asigurri maritime, care vor conduce la apariia
societii Lloyd's.
Odat cu

dezvoltarea

modului

de

producere

capitalist,

ca

trstur

specific

a asigurrii burgheze devine obinerea profitului. Asigurarea trece din forma de frie n cea
comercial, transformndu-se ntr-o activitate obinuit de comer. La etapa iniial a apariiei
societii burgheze forma de baz era asigurare maritim. Creditorul oferea proprietarului
corabiei o suma de bani necesar pentru organizarea expediiei, cu condiia, c n cazul
rezultatului pozitiv al expediiei, aceast sum va fi returnat mpreun cu procente stabilite de
ctre pri. n cazul n care corabia i marfa vor pieri, proprietarul corabiei era eliberat de
obligaia de a returna suma primit de la creditor i procentele. n sec.XIV-lea forma notarial a
mprumutului maritim, ce era destul de complicat, a fost nlocuit de polia bneasc, ce era
emis de asigurtor proprietarului corabiei, ca dovada ncheierii contractului. Prima poli a fost
emis n Barcelona n anul 1374. Iar n anul 1468 apare Codul din Veneia al asigurrilor
maritime. Apoi asigurarea maritim se dezvolt rapid n Anglia, unde n anul 1601 a fost adoptat
primul act juridic, ce a reglementat constituirea unor instane speciale, ce soluionau conflicte din
domeniul asigurrilor maritime.
Sfera primar de aplicare a eforturilor companiilor de asigurare a fost asigurarea de
incendii. n oraele secolului XV-XVII-lea, majoritatea caselor erau construite din lemn i exista
un risc sporit de incendiu. De aceea, orenii erau gata s plteasc o anumit sum de
bani companiilor de asigurare, care la rndul lor, le promiteau la survenirea incendiului dou
lucruri: primul - serviciile pompierilor (localizarea focului pentru prentmpinarea rspndirii
acestuia asupra construciilor vecine) i al doilea - de a plti persoanelor asigurate o despgubire
care ar acoperi cheltuielile necesare pentru angajarea specialitilor care ar repara sau ar
reconstrui locuina ars.

Paralel cu fondurile de asigurare mpotriva incendiilor au fost create fonduri de asigurare

de via.
Primele societi de asigurare au aprut la sf.sec.XVII-lea n Anglia, Frana, Italia,
Danemarca, Suedia. n a doua jumtate a sec.XIX-lea au aprut uniuni da asigurare de tip cartel
i concern, ce erau formate din zeci de societi de asigurare. Au fost create i primele societi
internaionale de asigurri - ruseti, austriece, suedeze. Intens se dezvoltau noi tipuri de asigurri
comerciale, iar pe baza lor au aprut multe forme, modaliti, variantenoi de asigurri.
Un loc deosebit n dezvoltarea asigurrilor o ocup Anglia, n care n anii 80-ci al
sec.XVII-lea au aprut primele societi de asigurare n domeniul asigurrii de la incendiu. Ca
imbold pentru apariia acestora, a servit incendiul ce a avut loc la Londra n anul 1666, n care au
pierit 70 mii persoane. n aceiai perioad apar primele societi de asigurare n domeniul
asigurrilor riscurilor maritime: Frana n anul 1686 (Paris), Italia n anul 1741 (Genova),
Danemarka n anul 1741 i Suedia n anul 1750.
n asigurrile internaionale vdit s-a evideniat corporaia englez Lloyd, care este astzi
cea mai mare i important pia internaional de asigurri i cel mai mare centru informaional
privind comerul i navigaia maritim. Corporaia Lloid a aprut din Casa de cafea Lloid,
proprietarul creia era Edvard Lloid. Prima meniune despre casa de cafea a lui Loid a fost
semnalat n anul 1688. n acest local, aveau loc ntlniri regulate al comercianilor, asigurtorilor
i proprietarilor de corbii. Din anul 1696 Edvard Lloid ncepe pubicarea unui ziar de asigurri
Lloid News, iar din 1734 apare Lloid List. n anul 1760 n sistemul lui Lloid apare prima
societate de clasificare din lume - registrul de corbii. n anul 1871, prin actul Parlamentului
englez, uniunea asigurtorilor Lloid a obinut statut oficial de corporaie al asigurtorilor.
Patria asigurrilor de via e considerat Anglia, n care n anul 1699 pentru prima dat a
aprut o organizaie profesionist, ce se ocupa cu asigurarea orfanilor i vduvelor, iar apoi a fost
creat compania de asigurri Eckvatedl, ce se ocupa cu asigurri de persoane.

Patria reasigurrilor este considerat Germania. Prima companie de reasigurare a fost

fondat de Cologne n anul 1846, apoi a aprut Societatea de reasigurare de la Munhen. n 1885
apare "Societatea rus de reasigurare", ce se ocup de reasigurarea riscurilor de incendii. Din sec.
XIX-lea pe poziiile din frunte se afl uniuni de asigurare de tip cartel i concern. Un cartel
puternic a fost creat n 1874 la Berlin, ce purta caracter interanional i era constituit din 16

societi de asigurare (ruseti, suedeze, austriece .a.) n anul 1920 el ngloba deja 230 societi
din 26 de ri. Factorii determinani,care au condus la apariia asigurrilor contemporane, sunt
cei economici i sociali, dar cel mai important apariia unei activitii raionale capitaliste cu
orientare spre valorile raionalitii formale.
Dintre factorii economici vom meniona :
a) Schimbarea condiiilor economice generale. Trecerea de la o economie exclusiv agricol
la una diversificat (breasla, industrie, comer) a dus la creterea i adncirea raporturilor dintre
oameni i implicit, a cauzelor generatoare de pagube. De asemenea, importana banilor n
relaiile comerciale a favorizat ideea compensaiei bneti a pagubelor;

b) Dezvoltarea schimburilor internaionale. Succesul marilor trguri i nmulirea

expediiilor pe mare au artat necesitatea asigurrii mrfurilor inavelor mpotriva riscurilor n
timpul transportrii.

La rndul lor, factorii sociali se refer la:

a) Accentuarea procesului de urbanizare. Concentrarea populaiei n orae i apariia noilor tipuri
de locuine au ncurajat apariia evenimentelor productoare de pagube;
b) Organizarea breslelor care a favorizat solidaritatea acestor grupuri, n care membrii lor i
acordau ajutor reciproc n caz de pagube.
Dezvoltarea societii a dus, pe de o parte, la creterea avuiei naionale, iar pe de alt parte, a
plasat omul n procese de producie mai complexe, cu un grad de periculozitate mrit. A sporit
astfel interesul omului pentru aciunile de previziune. Secolul XIX-lea e marcat de o nou etap
n dezvoltarea asigurrilor, fapt legat de implicarea activ a statului n asigurri. nelegnd rolul
enorm economic i social al asigurrilor, statul dorete s se foloseasc de avantajele lor n
interes propriu.
Ce privete Republica Moldova, nu putem s spunem c exist careva tradiii
serioase. Asigurrile pe teritoriul actual al Republicii Moldova ncep din anul 1871, prin prezena
n Basarabia a filialelor societilor de asigurare ruseti. Mai putem meniona crearea n anul

1923 a societii cooperatiste de asigurare Vulturul, care ns a existat destul de puin, trecnd
cu sediul la Bucureti. Dup instalarea regimului sovietic asigurrile s-au aflat n sistemul
Gosstrah-ului, un sistem unic de asigurri de stat sistem rigid de asigurare, care de cele mai
multe ori a dus la tipizarea raporturilor de asigurare i limitarea cadrului acestuia, pe prim plan
fiind puse interesele statului.

n secolul al XX-lea asistm la o perfecionare continu a mecanismului de asigurare. Una

din cele mai importante trsturi ce caracterizeaz dezvoltarea sistemului mondial de asigurri la
ora actual este globalizarea pieii mondiale de asigurri, care se prezint printr-un proces de
lichidare treptat a barierelor economice i legislative ce separau pieile de asigurri a unor state.
Unul din exemplele elocvente ce confirm aceast tendin, este crearea unui spaiu de asigurri
unic n rile Uniunii Europene.
Caracteristic pentru piaa mondial de asigurri este: existena unui numr important de
companii de asigurare ce funcioneaz n diverse forme organizaional-juridice, concentrarea la
ele a unui capital i active enorme, o gam extrem de larg de operaiuni i produse de asigurare
oferite, existena unei legislaii dezvoltate ce ine de domeniul asigurrilor i a unui sistem de
supraveghere de stat viabil, existena diverselor asociaii i uniuni a asigurtorilor i
asigurailor, un sistem dezvoltat al intermediarilor, firme de consultaii i de raiting.

Companiile de asigurare cu cel mai mare volum de asigurari

n prima jumtate a anului cel mai mare volum de prime brute subscrise a nregistrat compania
MOLDASIG, cu un volum de prime subscrise n valoare de 141,60 mln lei, deinnd astfel i cea
mai mare cot din piaa asigurrilor, peste 24 la sut. Chiar dac de ine cea mai mare cot de
pia, comparativ cu perioada similar a anului precedent, volumul de prime subscrise este mai
mic cu circa 47,31 mln lei.
MOLDASIG este urmat de ASITO, cu un volum prime subscrise n valoare de 98,10 milioane
lei. Astfel, ASITO deine o cot de pia de 17,04 la sut, cu 1,22 puncte procentuale mai mare
dect perioada similar a anului precedent. Locul trei n topul companiilor de asigurri din
Moldova este ocupat de compania DONARIS-GROUP, cu un volum de prime subscrise n
valoare de 58,24 mln lei.

Companiile de asigurare din Republica Moldova

1. ACORD-GRUP SRL
2. ASITO SA
3. ASTERRA GRUP SRL
4. AUTO-SIGURANTA SA
5. CA Grawe Carat Asigurri SA
6. DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP SA
7. GALAS SA
8. GARANIE SA
9. KLASSIKA ASIGURRI SA
10. MOLDASIG SRL
11. MOLDCARGO SRL
12. MOLDOVA-ASTROVAZ SRL
13. SIGUR-ASIGUR SRL
14. TRANSELIT SRL
15. VICTORIA ASIGURRI SRL
Cele 15 companii de asigurare active pe piata de profil din Republica Moldova au subscris prime
brute in valoare de 909.25 milioane lei in primele noua luni ale anului curent, in crestere cu un
punct procentual fata de perioada similara din anul precedent, arata cele mai recente date oficiale

publicate

de

catre

autoritatea

de

supraveghere

de

la

Chisinau

(CNPF).

In perioada raportata, valoarea daunelor platite de asiguratorii moldoveni s-a cifrat la 251.10
milioane lei, in scadere cu aproape 40% comparativ cu ianuarie-septembrie 2014.
Din volumul total al subscrierilor, politele de tip Carte Verde au totalizat 207.07 milioane lei,
echivalent in euro 10.06 milioane, cu 1.42% mai putin decat in perioada analizata din 2014. In
timp ce, subscrierile pe asigurarile RCA au generat 187.64 milioane lei, in crestere 1.92% fata de
3T/2014. Aceste doua tipuri de polite auto au generat circa 43.4% din totalul pietei.
Potrivit datelor CNPF, primele 5 companii de asigurare dupa volumul de prime brute subscrise
au fost MOLDASIG, cu o cota de piata de 17,20%, urmata de GRAWE CARAT Asigurari
(13,91%), DONARIS-GROUP VIG (13,61%), ALLIANCE Insurance Group (10,80%) si
KLASSIKA Asigurari (7,32%). Insumat, acestia au generat circa 63% din totalul subscrierilor
pietei.

Marketingul in asigurari
Particularitatile marketingului in asigurari sunt generate de caracteristicile produselor, asigurarile
avand patru caracteristici importante care influenteaza in mare masura proiectarea programelor
de marketing. Astfel, produsele de asigurare sunt intangibile. Spre deosebire de bunurile
materiale, ele nu pot fi vazute, gustate, simtite, auzite sau mirosite inainte de a fi cumparate.
Pentru a-si micsora incertitudinea, clientii vor cauta anumite elemente de tangibilizare a acestora.
Ei vor incerca sa aprecieze calitatea lor in functie de locul, persoanele, materialul informativ,
simbolurile, pretul serviciilor de asigurare si relatia dintre prestator si client.

A doua caracteristica a produselor de asigurare o constituie inseparabilitatea,productia si

consumul lor avand loc simultan. Avand in vedere faptul ca asigurarea este furnizata, in general,
de catre agentul de asigurare (prestatorul serviciului), relatia care se stabileste intre prestator si
client constituie o caracteristica a marketingului asigurarilor. Produsele de asigurare au un grad
mare de variabilitate, calitatea acestora depinzand de cine, cand si unde le presteaza. Societatiile
de asigurare pot realiza un anumit control asupra modului de prestare a serviciului de asigurare,
prin selectarea si pregatirea unui personal calificat, incercarea standardizarii procesului de
prestare a serviciilor si prin masurarea gradului de satsfacere a nevoilor clientilor (prin
intermediul condicilor de propuneri si reclamatii, sondajelor in randul clientilor).

O alta caracteristica a serviciilor de asigurare o constituie perisabilitatea acestora. Acest lucru

influenteaza modalitatea de satisfacere a unei cereri fluctuante, a modului in care sunt alocate
resursele umane si financiare a unei societati de asigurare in vederea optimizarii rezultatelor.
Marketingul in domeniul asigurarilor are ca principal obiectiv determinarea si satisfacerea
nevoilor si dorintelor clientilor. Aceasta nu este insa o sarcina usoara. Intr-o zona guvernata atat
de legi obiective, cat si subiective cum este cea a manifestarii, constientizarii si exprimarii
nevoilor si dorintelor, nimic nu poate fi sigur sau permanent. Motivatiile rationale pot sa nu
genereze deciziile de cumparare previzionate, la fel de bine cum impulsurile de moment se pot
concretiza in cereri neasteptate pe piata. De aceea, in cadrul activitatii de planificare de
marketing

este

esentiala

analiza

dorintelor, modului

de

percepere,

prefearintelor si

comportamentului de cumparare al clientilor vizati. Aceasta analiza va permite crearea pe piata a

unor produse competitive, stabilirea tarifelor, elaborarea mesajelor publicitare si altor elemente
ale mix-ului de marketing.

Specialistii in marketing vorbesc despre piete potentiale, piete disponibile, piete tinta si piete
penetrante. Pentru a clarifica acesti termeni vom incepe prin a defini piata asigurarilor, ca fiind
totalitatea cumparatorilor/clientilor actuali si potentiali, ai unui produs de asigurare. Marimea
pietei este data de numarul de clienti potentiali pentru o anumita oferta de piata. Acestia
intrunesc

trei

caracteristici:

interes,

venit

si

acces.

Piata potentiala cuprinde grupul de clienti care manifesta un interes suficient de mare pentru
oferta de produse de asigurare. Interesul clientilor nu este suficient pentru definirea unei piete.
Cumparatorii potentiali trebuie sa aiba venituri suficiente pentru a-si permite cumpararea
produsului. Deci, marimea unei piete este o functie de interes si de venit. Barierele de acces
reduc si mai mult marimea unei piete. Piata disponibila cuprinde grupul de clienti potentiali care
au interese, venituri suficiente si acces la o anumita oferta.

Segmentarea pietei asigurarilor

Segmentarea pietei este un proces de divizare a unei colectivitati in grupe omogene, in functie de
unul sau mai multe criterii. Operatiunea de segmentare presupune mai intai listarea variabilelor
care ar putea explica diferentierea pietei in segmente. Este vorba de formularea unor ipoteze care
vor fi supuse observatiilor. Segmentele de piata sunt grupuri mari de clienti (persoane fizice sau
juridice) identificabile in cadrul pietei, ceea ce impune cunosterea si analiza comportamentului
pe tipuri de consumatori.

In cazul persoanelor fizice comportamentul acestora este influentat de patru categorii majore de
factori:
factori culturali (cultura, clasa sociala);
factori sociali (grupurile de referinta, familia, rolul si statutul social);
factori personali (varsat si etapa din ciclul de viata, ocupatia, situatia materiala, stilul
de viata, personalitatea etc);
factori psihologici (motivatia, perceptia, invatarea, convingerile si atitudinile).
Toti acesti factori ofera indicii asupra modului de contactare si de servire mai eficienta
a potentialului client.
Inainte de planificarea activitatiilor de marketing, trebuie identificati clientii vizati si modul
in care acestia iau decizii.
Pietele de afaceri sunt alcatuite din persoane juridice, a caror cerere este derivata, relativ
inelastica si mult mai fluctuanta. Procesul de cumparare se desfasoara intr-un
cadru profesional, si implica mai multi factori de influenta (de mediu, organizatorici,
interpersonali si individuali).
In cadrul acestei piete, trebuie sa obtina raspunsuri la urmatoarele intrebari:
Care sunt principalii participanti in luarea deciziilor?
Care sunt deciziile asupra carora se influenteaza?
Ce criterii de evaluare are fiecare participant?
Aceasta procedura de segmentare a pietei trebuie parcursa periodic, pentru ca segmentarea de
piata se modifica in timp.

Criterii de segmentare
In vederea segmentarii pietei produselor de asigurare, se utilizeaza diferite variabile legate de
caracteristicile potentialilor clienti. Se folosesc astfel caracteristici geografice (regiune,
populatie, densitatea populatiei, clima), demografice (varsta, sex, numar de membri ai familiei,
venit, ocupatie, pregatire, religie, nationalitate) si psihologice (clasa sociala, stilul de viata si
personalitatea). Desigur, numarul si ordinea de importanta a criteriilor ce vor fi luate in
consideratie difera de la o piata la alta. De exemplu, categoria profesionala din care face parte
clientul potential nu are aceeasi importanta in cazul asigurarilor de viata, ca in cazul segmentarii
pietei potentiale a asigurarii de raspundere civila profesionala. O componenta principala a
operatiunii de segmentare o constituie colectarea informatiilor necesare determinarii variabilelor
de segmentare. In acest sens, sursele statistice pot sugera impartirea pe segmente si
dimensionarea acestora. Este vorba de pilada de segmentarea unor piete, spre exemplu, in functie
de varsta, de mediu (urban, rural), statistica demografica oferind informatii in aceasta privinta.

Segmentarea geografica presupune impartirea pietei in diferite unitati geografice (regiuni, judete,
orase, cartiere). Compania se poate hotari sa opereze pe una sau mai multe arii geografice sau sa
actioneze pe intreg teritoriul national, acordand insa atentie variatiilor locale ale nevoilor si
preferintelor potentialilor clienti.

Contractul de asigurare conform Codului Civil

Capitolul XXVI
ASIGURAREA
Articolul 1301. Contractul de asigurare
Prin contract de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca
asiguratorului prima de asigurare, iar acesta se obliga sa plateasca, la
producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui tert (beneficiarului
asigurarii) suma asigurata ori despagubirea, in limitele si in termenele
convenite.
Articolul 1302. Tipurile de asigurare
Asigurarea se imparte in asigurare de persoane si asigurare de daune.
Articolul 1303. Asigurarea de persoane
(1) In cazul asigurarii de persoane se asigura viata si sanatatea
(inclusiv integritatea psihica) a asiguratului.
(2) Asigurarea de persoane este individuala sau colectiva.

Articolul 1304. Asigurarea contra daune

(1) Asigurarea contra daune garanteaza asiguratul contra consecintelor
unui eveniment care poate aduce atingere patrimoniului sau.
(2) Asigurarea contra daune cuprinde asigurarea bunurilor si
asigurarea de raspundere civila.
Articolul 1305. Reasigurarea
(1) Prin incheierea contractului de reasigurare:
a) reasiguratorul primeste prime de reasigurare, in schimbul carora
contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor
pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a constituit
obiectul reasigurarii;
b) asiguratorul, in calitate de reasigurat, cedeaza prime de
reasigurare, in schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit
obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul
le plateste la producerea riscului care a constituit obiectul
reasigurarii.
(2) Contractul de reasigurare produce efecte doar intre asigurator si
reasigurator.
Articolul 1306. Incheierea contractelor in Republica Moldova
Persoanele din Republica Moldova incheie contracte de asigurare cu
societati inregistrate in Republica Moldova, cu exceptia cazurilor in
care asigurarile solicitate nu se practica pe piata interna.
Articolul 1307. Riscul asigurat si cazul asigurat
(1) Riscul asigurat este un eveniment viitor, posibil, dar incert la
care sint expuse viata, sanatatea sau patrimoniul unei persoane.
(2) Este interzisa asigurarea:
a) intereselor ilicite;
b) prejudiciului suferit prin participarea la loterii, jocuri si
pariuri;
c) eventualelor cheltuieli la care poate fi supusa persoana in scopul
eliberarii ostaticilor.
(3) Cazul asigurat este evenimentul pentru inlaturarea consecintelor

caruia

s-a facut asigurarea si la producerea caruia apare obligatia

asiguratorului sa plateasca suma asigurata ori despagubirea.

Articolul 1308. Incheierea contractului de asigurare.
Forma si clauzele obligatorii
(1) Pentru incheierea contractului de asigurare, asiguratul prezinta
asiguratorului propunere (cerere) scrisa, in care indica interesul
propriu si cel al beneficiarului asigurarii sau declara verbal ca doreste
sa incheie contract de asigurare.
(2) Contractul de asigurare poate fi incheiat in favoarea mai multor
beneficiari.
(3) Contractul de asigurare se incheie in scris.
(4) In contractul de asigurare se va indica:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
b) obiectul asigurarii: bun, persoana si raspundere civila;
c) riscurile ce se asigura;
d) inceputul si durata asigurarii;
e) sumele asigurate;
f) primele de asigurare, locul si termenele de plata;
g) alte date, conform legii sau contractului.
(5) Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar
daca exista un inceput de dovada scrisa.
(6) Dovada incheierii contractului de asigurare rezulta si din
trimiterea unui document de asigurare, precum polita de asigurare
(certificat), din cererea de plata a primei ori din inscrisul prin care
se constata efectuarea acestei plati sau din orice inscris din care
reiese faptul incheierii contractului.
Articolul 1309. Polita de asigurare
(1) Asiguratorul este obligat sa remita asiguratului un exemplar,
semnat de el, al politei de asigurare.
(2) In polita de asigurare se va indica:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
b) obiectul asigurarii: bun, persoana si raspundere civila;
c) riscurile ce se asigura;

d) inceputul si durata asigurarii;

e) suma asigurata;
f) prima de asigurare, locul si termenele de plata;
g) alte date, conform legii sau acordului dintre parti.
Articolul 1310. Obligatia de remitere a inscrisurilor
(1) Asiguratorul este tinut sa remita, impreuna cu polita de
asigurare, copiile de pe propunerile scrise depuse de asigurat sau in
numele lui.
(2) In caz de divergenta intre polita de asigurare si propuneri,
ultimele au prioritate, cu exceptia cazului cind asiguratorul, intr-un
document separat, indica asiguratului elementele asupra carora exista
divergente.
Articolul 1311. Stabilirea drepturilor si obligatiilor in cazul
asigurarii mutuale
(1) Persoanele pot sa-si asigure bunurile pe principii mutuale, prin
asociere, in baza liberului consimtamint, in societati de asigurari
mutuale.
(2) Certificatul de participare la o societate de asigurari mutuale
poate stabili drepturile si obligatiile membrilor prin referinta la actul
de constituire al societatii.
(3) Fiecare membru are dreptul sa obtina o copie de pe actul de
constituire al societatii.
Articolul 1312. Opozabilitatea exceptiilor
Daca o polita de asigurare este emisa nominativa, la purtator ori la
ordin, asiguratorul poate opune posesorului politei toate exceptiile
opozabile asiguratului initial. Exceptiile nu pot fi opuse daca posesorul
politei il informeaza pe asigurator despre cesiunea drepturilor care
rezulta din asigurare, iar asiguratorul nu-i comunica de indata
exceptiile existente.
Articolul 1313. Termenul de actiune al contractului de asigurare
(1) Asigurarea incepe din momentul achitarii primei de asigurare sau a

primei transe a acesteia si inceteaza la ora 24 a ultimei zile din

termenul convenit pentru asigurare daca legea sau contractul nu prevede
altfel.
(2) Daca valabilitatea contractului de asigurare se extinde asupra
perioadei anterioare achitarii primei de asigurare, o astfel de asigurare
este valabila cu conditia neproducerii cazului la momentul incheierii
asigurarii.
(3) In cazul in care contractul de asigurare se incheie pentru o
perioada de peste 5 ani, partile pot rezilia contractul la incheierea
celui de-al cincilea an sau a fiecaruia dintre anii urmatori, respectind
un termen de preaviz de 3 luni.
(4) In cazul contractelor incheiate pe termen nelimitat, ambele parti
sint indreptatite sa rezilieze contractul, respectind un termen de
preaviz de cel putin o luna si de cel mult 3 luni.
(5) Acordul prin care contractul de asigurare se considera prelungit
in mod tacit pe o perioada mai mare de un an se considera nul.
(6) Perioada de asigurare este intervalul de timp de cel mult un an
sau mai putin daca primele de asigurare sint calculate corespunzator.
Articolul 1314. Majorarea primei de asigurare
Daca asiguratorul, in baza unei clauze contractuale privind
actualizarea primei de asigurare, mareste cuantumul acesteia, asiguratul
poate rezilia contractul, cu respectarea termenului de preaviz de o luna.
Majorarile neinsemnate nu indreptatesc la reziliere.
Articolul 1315. Obligatiile asiguratorului
(1) Asiguratorul este obligat:
a) sa aduca la cunostinta asiguratului, intr-o forma adecvata,
conditiile asigurarii;
b) sa efectueze plata, la aparitia dreptului asiguratului sau al
beneficiarului asigurarii de a incasa suma asigurata sau despagubirea de
asigurare, in termenul stabilit in conditiile de asigurare;
c) sa compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitarii
producerii cazului asigurat sau limitarii oportune a prejudiciilor
pasibile de despagubire;

d) sa pastreze confidenta informatiei despre asigurat si a persoanelor

asigurate, de care a luat cunostinta in procesul asigurarii.
(2) Legea si contractul de asigurare pot prevedea si alte obligatii
pentru asigurator.
Articolul 1316. Obligatiile asiguratului
(1) Asiguratul este obligat:
a) sa informeze asiguratorul, la incheierea contractului, despre toate
circumstantele esentiale referitoare la marimea riscului ce se asigura;
b) sa informeze asiguratorul despre alte contracte de asigurare
incheiate la obiectul respectiv;
c) sa plateasca la timp primele de asigurare;
d) sa intreprinda actiuni dependente de el pentru a evita producerea
cazului asigurat sau pentru a limita pagubele cauzate de producerea lui;
e) sa informeze asiguratorul de producerea evenimentului asigurat
indata ce a aflat despre aceasta.
(2) Legea si contractul de asigurare pot prevedea si alte obligatii
pentru asigurat.
Articolul 1317. Informarea asiguratorului privind intinderea
riscului
(1) La incheierea contractului de asigurare, asiguratul este obligat
sa indice asiguratorului toate imprejurarile cunoscute de el care ar avea
importanta asupra preluarii riscului asigurat. Se considera a avea
importanta acele imprejurari periculoase care ar influenta decizia
asiguratorului de a incheia contractul ori de a incheia contractul in
conditiile convenite.
(2) O imprejurare asupra careia asiguratorul a formulat in mod expres
si in scris intrebari se considera a fi, in caz de dubiu, importanta.
(3) In cazul in care, contrar dispozitiilor alin.(1) si (2), s-a omis
mentionarea unei imprejurari importante, asiguratorul poate rezilia
contractul. De asemenea, el poate rezilia daca mentionarea unei
imprejurari importante este omisa deoarece asiguratul nu a luat
cunostinta despre acea imprejurare din motive care ii sint imputabile.
(4) Rezilierea este exclusa in cazul in care asiguratorul cunostea

imprejurarea nementionata sau daca mentionarea este omisa fara vina

asiguratului.
Articolul 1318. Rezilierea contractului datorita unor inexactitati
(1) Asiguratorul poate rezilia contractul si atunci cind in privinta
unei imprejurari importante s-a facut o mentiune inexacta.
(2) Rezilierea este exclusa in cazul in care inexactitatea era
cunoscuta asiguratorului sau mentiunea este facuta inexact fara vina
asiguratului. Asiguratorul poate rezilia doar in decurs de o luna din
momentul cind a luat cunostinta despre inexactitate.
Articolul 1319. Termenul rezilierii
(1) Asiguratorul poate rezilia contractul din proprie initiativa in
decursul unei luni din momentul in care a luat cunostinta de
imprejurarile ce ii dau dreptul la rezilierea contractului.
(2) Rezilierea se face prin declaratie scrisa fata de asigurat.
Articolul 1320. Rezilierea contractului dupa survenirea cazului
asigurat
Daca asiguratorul reziliaza contractul dupa ce s-a produs cazul
asigurat, obligatia sa de a presta ramine valabila in masura in care
imprejurarea in raport cu care obligatia de mentionare este incalcata nu
a avut nici o influenta asupra producerii cazului asigurat sau asupra
intinderii prestatiei datorate de asigurator.
Articolul 1321. Suspendarea garantiei
Neexecutarea obligatiei formale care agraveaza riscul suspenda
garantia acordata de asigurator asiguratului. Suspendarea inceteaza in
cazul in care asiguratorul isi da consimtamintul sau cind asiguratul isi
respecta din nou obligatiile sale.
Articolul 1322. Plata primei de asigurare
(1) Asiguratul este obligat la plata primei de asigurare doar la
eliberarea politei de asigurare.
(2) Daca interesul asigurat nu exista la data inceperii asigurarii sau

daca un interes viitor nu mai ajunge sa se constituie, asiguratul este

eliberat de obligatia platii primei de asigurare. Daca interesul asigurat
se stinge, asiguratul datoreaza asiguratorului doar acea parte din prima
ce corespunde duratei riscului. Asiguratorul poate cere o taxa
corespunzatoare pentru cheltuielile si operatiunile facute pentru
incheierea contractului.
Articolul 1323. Efectul neachitarii unei transe a primei de
asigurare
(1) In cazul in care una din transele primei de asigurare nu este
platita, daca a fost convenita plata in transe a acesteia, asiguratorul
poate stabili asiguratului, pe cheltuiala acestuia, un termen de plata de
2 saptamini. Trebuie precizata, in acest caz, consecinta juridica a
neplatii in termen.
(2) Daca, dupa expirarea termenului prevazut la alin.(1), se produce
cazul asigurat, iar in momentul producerii asiguratul este in intirziere
cu plata primei sau a dobinzilor datorate, asiguratorul este eliberat de
obligatia sa.
Articolul 1324. Rezilierea contractului in cazul neachitarii unei
transe a primei de asigurare
Daca asiguratul se afla in intirziere cu plata unei transe a primei de
asigurare, asiguratorul poate rezilia contractul cu respectarea unui
termen de preaviz de o luna.

Articolul 1325. Dreptul asiguratului de a refuza plata primei de

asigurare
Asiguratul poate refuza plata primei de asigurare daca se constata,
dupa incheierea contractului, ca situatia economica a asiguratorului a
devenit atit de grea incit exista temeri justificate de a considera ca,
la survenirea cazului asigurat, asiguratorul nu-si va putea indeplini
obligatiile contractuale.
Articolul 1326. Informarea despre imprejurarile periculoase

(1) Asiguratul este obligat sa informeze de indata pe asigurator

asupra imprejurarilor periculoase aparute sau despre care a luat
cunostinta dupa incheierea contractului.
(2) Daca imprejurarea periculoasa este provocata intentionat de catre
asigurat sau daca necunoasterea imprejurarilor ce au existat deja la
momentul incheierii contractului se datoreaza vinovatiei acestuia,
asiguratorul are dreptul sa rezilieze contractul fara preaviz.
Articolul 1327. Informarea despre producerea cazului asigurat
(1) Asiguratul este obligat sa-l anunte de indata pe asigurator despre
producerea cazului asigurat.
(2) Dupa producerea cazului asigurat, asiguratorul poate cere
asiguratului sa-i ofere orice informatie necesara pentru constatarea
cazului asigurat ori pentru stabilirea intinderii prestatiei sale.
(3) Asiguratorul nu poate invoca o conventie prin care este eliberat
de obligatia sa daca asiguratul nu si-a indeplinit obligatia de informare
in modul corespunzator, decit in masura in care, prin neexecutare,
interesele asiguratorului sint afectate in mod serios.
Articolul 1328. Momentul datorarii prestatiei de catre asigurator
(1) Prestatia asiguratorului este datorata din momentul incheierii
activitatii de constatare a cazului asigurat si a intinderii obligatiei
asiguratorului.
(2) Daca cercetarile dureaza mai mult de o luna, asiguratul este
indreptatit sa ceara un avans corespunzator si proportional cu obligatia
probabila de plata, cu conditia ca obligatia asiguratorului de a plati
indemnizatia si marimea ei nu trezesc indoieli.
(3) Sint nule intelegerile prin care asiguratorul se elibereaza de
obligatia platii eventualelor dobinzi de intirziere.
Articolul 1329. Preluarea de catre asigurator a drepturilor
asiguratului
(1) Asiguratorul care a platit despagubirea de asigurare preia, in
limitele acestei sume, dreptul la creanta pe care asiguratul sau o alta
persoana care a incasat despagubirea de asigurare il detine in raport cu

tertul responsabil de producerea pagubei daca legea sau contractul nu

prevede altfel.
(2) Daca asiguratul renunta la pretentiile sale fata de tert sau la
drepturile care constituie temeiul acestor pretentii, asiguratorul este
scutit de plata acelei parti din despagubire pe care ar fi putut-o
pretinde, in masura existentei temeiurilor, de la tert.
Articolul 1330. Reglementarile aplicabile
Conditiile si reglementarile cu privire la diferite forme si tipuri de
asigurare se stabilesc conform prezentului cod si altor acte normative.

Riscul asigurabil
Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau evenimente care,
odat produs, datorit efectelor sale, oblig pe asigurator s plteasc asiguratului despgubirea
sau suma asigurat.
Riscul-reprezint condiia de baz a asigurrii, i reprezint obiectul oricrui contract de
asigurare.Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, aomenii, afacerile i
pentru care societile de asigurri pot oferi protecie.
Riscul apare n asigurri ca un element obligatoriu, esenial deoarece: este un eveniment viitor ,
posibil dar incert, la care sunt supuse bunurile, patrimoniul, viaa sau sntatea unei persoane;
producerea lui nu se realizeaz prin fapte intenionate a asiguratului; fr acest element nu poate
exista un raport de asigurare valabil.
Pentru ca un eveniment s poat fi considerat risc asigurabil, acesta trebuie s ndeplineasc
anumite condiii i anume: s existe probabilitatea producerii lui; s prezinte un anumit grad de
periculozitate pentru asigurat; s fie independent de voina asiguratului sau persoanelor care
triesc i conveuiesc mpreun cu acesta; s fie suportabil, ca mrime i fregven, din punct de
vedere financiar de ctre asigurtor; s fie incert.

Prin risc asigurat se nelege evenimentul la producerea cruia societatea de asigurri este
obligat prin lege sau contract s achite asiguratului sau beneficiarului asigurrii despgubire de
asigurare (suma asigurat).
Existena riscului atrage dup sine necesitatea asigurrilor,care au rol de a permite oamenilor,
dac nu evitarea riscului, mcar diminuarea sau nlturarea consecinelor sale. Un risc, pentru a
putea fi acoperit prin asigurare, trebuie s ndeplineasc conditiile: obiectul asigurrii s fie real;
asigurarea contra respectivului risc s fie convenabil i eficient pentru asigurare; cauza
asigurrii s fie licit, respectiv s nu contravin ordinii publice.
Pentru a putea fi preluat n asigurare, trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: producerea
fenomenului (evenimentului), pentru care se ncheie asigurarea s fie posibil; posibilitatea
producerii evenimentului s fie real; producerea evenimentului, trebuie s fie o urmare a
hazardului; apariia evenimentului s aib loc cu o anumit fregven, respectiv s aib o anumit
regularitate; fenomenul s fie evaluabil, cuantificabil, preferdu-se exprimarea sa valoric.

Clasificarea riscurilor:
Clasificarea riscurilor are loc dup criteriile:
Riscuri provocate de forele naturii (de ex. furtuna, grindina)
Riscuri provocate de aciunile umane.
Riscuri pure- sunt cele care prin producerea lor provoac numai pierderi i niciodat ctig.
Riscuri speculative- prin producerea lor se poate nregistra o pierdere sau se poate obine un
ctig.
Riscuri fundamentale-presupune producerea unei catastrofe, cum ar fi: rzboiul, foametea,
cutremurul, poluarea etc. Cnd riscurile fundamentale au un potenial de dezastru foarte mare, ele
apar ca ne fiind neasigurabile din punct de vedere al asigurtorilor.
Riscurile particulare- sunt riscuri ale cror consecine sunt relativ limitate sub aspectul ntinderii
efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultnd o pierdere pentru
un numr relativ mic de persoane.
Riscuri asigurabile- sunt acelea pe care asigurtorii le preiau i pentru care ofer proteciei
asigurailor. La rndul lor, ele se mpart nriscuri generale i speciale

Riscuri generale- sunt incluse n aa numitele condiii generale de asigurare i cuprinde:incendiu,

explozia, cutremur de pmnt,coliziunea, .a
Riscuri speciale-sunt cele care se asigur separat, la solicitarea expres a asigurailor, contra unei
prime de asigurare

Reglamentarea activitatii de asigurare si aprobarea de catre guvern

privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si
reasigurare

Guvernul a aprobat un proiect de lege privind autorizarea si supravegherea activitatii de

asigurare si reasigurare, care transpune varianta consolidata a Directivei 2009/138/CE a
Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate si
desfasurarea activitatii de asigurare si de reasigurare (Directiva Solvabilitate II). Prin noul
regim de solvabilitate se urmareste un control mai eficient al solvabilitatii asiguratorilor,
intrucat acesta este prospectiv, flexibil si bazat pe riscuri si principii, nu pe reguli.
Metodele de determinare a solvabilitatii trebuie sa capteze toate riscurile cunoscute si potentiale
ale asiguratorilor si sa determine nivelul de fonduri cu care sa le acopere la valoarea de piata.
Riscurile luate in calcul nu sunt numai cele care decurg din asigurari, ci si cele asociate
desfasurarii activitatii, cum ar fi riscul reputational si decizional.
Comparativ cu regimul actual, regimul Solvabilitate II aduce o serie de modificari
Modul de determinare, prin formula standard sau model intern partial/total, a cerintei de

capital de solvabilitate (SCR), bazat pe cuantificarea riscurilor interne si externe la care este
supusa societatea de asigurare si/sau reasigurare, dar si in functie de profilul real de risc pe care
decide sa il adopte, de impactul posibilelor tehnici de diminuare a riscurilor, precum si de
efectele diversificarii; practic, SCR este stabilita ca fiind capitalul de solvabilitate pe care
societatea de asigurare si reasigurare trebuie sa il detina pentru a garanta ca falimentul nu
intervine mai des decat o data la 200 de cazuri sau ca societatea in cauza va fi in masura, cu o
probabilitate de cel putin 99,5 %, sa isi indeplineasca obligatiile fata de detinatorii de polite de
asigurare si beneficiari in urmatoarele 12 luni;
Cerinta calcularii de catre societatile de asigurare si reasigurare a SCR cel putin o data pe an
pentru a se asigura ca detin in permanenta fonduri proprii eligibile la nivelul cerintei de capital
de solvabilitate, tinand seama de eventualele modificari ale profilului lor de risc, precum si
cerinta monitorizarii constante a SCR si a recalcularii acesteia ori de cate ori profilul de risc
sufera o modificare semnificativa;
Identificarea si notificarea deteriorarii situatiei financiare de catre societatile de asigurare si
reasigurare astfel incat la momentul constatarii deteriorarii situatiei financiare, identificata
conform procedurilor instituite, societatile comunica Autoritatii de Supraveghere Financiara
acest lucru; societatile de asigurare si reasigurare informeaza Autoritatea de Supraveghere
Financiara, la momentul constatarii, cu privire la faptul ca SCR nu mai este respectata sau ca
exista riscul ca aceasta sa nu fie respectata in urmatoarele trei luni;
Autoritatea de Supraveghere Financiara poate impune o majorare de capital fata de cerinta de
capital de solvabilitate numai in situatii exceptionale, in cazurile prevazute in prezentul proiect
de lege. Scopul formulei standard a cerintei de capital de solvabilitate este de a reflecta profilul
de risc al majoritatii societatilor de asigurare si de reasigurare. Cu toate acestea, pot exista unele
cazuri in care abordarea standardizata nu reflecta in mod corespunzator profilul de risc foarte
specific al unei societati de asigurare si reasigurare; majorarea de capital este mentinuta atat timp
cat nu sunt solutionate circumstantele care au determinat impunerea ei. In cazul unor deficiente
semnificative ale modelului intern partial sau integral sau ale sistemului de guvernanta,
Autoritatea de Supraveghere Financiara se asigura ca societatea in cauza depune toate eforturile
pentru a remedia deficientele care au dus la impunerea majorarii de capital. Cu toate acestea,
majorarea de capital poate fi pastrata mai multi ani in cazul in care abordarea standardizata nu
reflecta in mod corespunzator profilul de risc specific unei societati de asigurare si reasigurare;

 Statuarea managementului riscului ca o functie centrala a oricarei de asigurare si reasigurare;

Transferarea activitatii de conformitate, prin urmarirea respectarii legii in sarcina conducerii
asiguratorului, prin intermediul adoptarii unui sistem de guvernanta si elaborarea unui set de
politici scrise de aplicare a sistemului de guvernanta; sistemul de guvernanta include functia de
management al riscurilor, functia de conformitate, functia de audit intern si functia actuariala;
functiile incluse in sistemul de guvernanta sunt considerate functii importante si critice;
Reglementarea acestor functii prin proiectul de lege nu impiedica societatile de asigurare si
reasigurare sa hotarasca in mod independent cum vor organiza aceste functii in practica sau sa
poata fi externalizate catre experti, in limitele stabilite prin prezentul proiect; de asemenea, in
cadrul societatilor de asigurare si reasigurare mai mici si de complexitate mai redusa, o persoana
sau o structura poate indeplini mai multe functii, cu exceptia functiei de audit intern;
Obligativitatea pentru toate persoanele care indeplinesc functii critice de a fi competente si
onorabile, iar pentru persoanele care ocupa functii cheie de a fi supuse cerintelor de notificare
catre Autoritatea de Supraveghere Financiara;
Introducerea justificarii argumentate, prin documente, a sustinerii pozitiei asiguratorului
pentru anumite decizii adoptate;
Aplicarea principiului proportionalitatii atat cerintelor impuse societatilor de asigurare si
reasigurare, cat si activitatii de exercitare a competentelor de supraveghere; pentru realizarea
acestui obiectiv si pentru aplicarea adecvata a principiului proportionalitatii, este prevazuta
utilizarea de catre asiguratori a propriilor date pentru a calibra parametrii din modulele de risc de
subscriere pentru formula standard a cerintei de capital de solvabilitate;
Obligativitatea societatilor de asigurare si reasigurare, in vederea garantarii transparentei, de a
face publice, prin punerea la dispozitia publicului in format tiparit sau electronic, cu titlu gratuit,
cel putin o data pe an, a informatiilor esentiale privind solvabilitatea si situatia lor financiara;
Transformarea procesului de supraveghere dintr-unul reactiv intr-unul continuu si prospectiv,
care se bazeaza pe prelucrarea si interpretarea atat a informatiilor cantitative, cat si a celor
calitative primite de la societatea de asigurarea si/sau reasigurare; de exemplu, posibilitatea

supraveghetorului de a analiza procesul decizional al societatii poate conduce la concluzii

pertinente privind capacitatea conducerii acesteia de a gestiona de o maniera prudenta societatea
in cauza; astfel, in procesul de supraveghere, apare un instrument suplimentar pe baza caruia
supraveghetorul poate lua masuri adecvate si, de cele mai multe ori, cu caracter preventiv, in
situatia deteriorarii pozitiei financiare a societatii din cauza deciziilor neadecvate adoptate de
conducerea acesteia;
Instituirea obligatiei societatilor de asigurare si reasigurare de constituire de rezerve tehnice
adecvate pentru a permite acestora sa-si indeplineasca angajamentele fata de detinatorii de polite
de asigurare si beneficiari; calcularea rezervelor tehnice, realizata prudential, fiabil si obiectiv, se
bazeaza pe informatiile furnizate de pietele financiare si pe datele disponibile in general, cu
privire la riscul de subscriere, conform abordarii realiste; valoarea rezervelor tehnice este egala
cu suma dintre cea mai buna estimare si marja de risc;
Introducerea atributiilor autoritatilor nationale de supraveghere privind aprobarea utilizarii de
catre societati a unui model intern, partial sau total, sau a parametrilor specifici pe care societatea
doreste sa ii utilizeze in cadrul formulei standard, pentru calcularea SCR;
Utilizarea principiului persoanei prudente in ceea ce priveste investitiile, societatile de
asigurare si reasigurare investind numai in active si instrumente ale caror riscuri pot fi
identificate, masurate, monitorizate, gestionate, controlate si raportate in mod adecvat si care pot
fi luate in considerare la acoperirea necesitatilor globale de solvabilitate, determinate conform
ORSA; toate investitiile, in special cele care constituie active care acopera SCR si MCR, se
realizeaza astfel incat sa se asigure siguranta, calitatea, lichiditatea, profitabilitatea si
accesibilitatea intregului portofoliu de investitii;
Colaborarea intre autoritatile competente in cadrul colegiilor supraveghetorilor, in vederea
luarii unei decizii privind utilizarea, la nivel de grup si al filialelor din grup, a unui model intern,
partial sau total, pentru calcularea SCR;
Cooperarea dintre autoritatile responsabile cu supravegherea societatilor de asigurare si
reasigurare, precum si intre autoritatile respective si autoritatile responsabile cu supravegherea
societatilor care activeaza in alte sectoare financiare; rolul de mediator al EIOPA in rezolvarea
disputelor aparute intre supraveghetorii membri ai unui colegiu; activitatile colegiului sunt

proportionale cu natura, amploarea si complexitatea riscurilor inerente activitatii tuturor

societatilor de asigurare si reasigurare care fac parte din grup si cu dimensiunea transfrontaliera;
prin intermediul colegiului, autoritatile de supraveghere promoveaza convergenta deciziilor lor si
coopereaza in vederea desfasurarii activitatilor de supraveghere din cadrul grupului in temeiul
unor criterii armonizate;
Modelul inovativ de supraveghere in cadrul caruia un rol cheie este atribuit unui
supraveghetor al grupului, recunoscand si mentinand in acelasi timp un rol important pentru
supraveghetorul individual; competentele si responsabilitatile supraveghetorilor sunt strans
corelate cu raspunderea lor;
Emiterea reglementarilor de nivel 2 la nivel european, in vederea armonizarii si convergentei
practicilor de supraveghere;
Introducerea competentei Autoritatii Europene pentru Asigurari si Pensii Ocupationale de
emitere de ghiduri (legislatie de nivel 3 la nivel european), care au rolul de a promova cele mai
bune practici in procesul de supraveghere;
Proiectul de lege stipuleaza prerogativele conferite de Directiva Solvabilitate II Autoritatii de
Supraveghere Financiara de a dispune de toate mijloacele necesare pentru a asigura o desfasurare
ordonata a activitatii societatilor de asigurare si reasigurare in cadrul Uniunii Europene. Pentru a
asigura eficienta supravegherii, proiectul prevede ca toate actiunile intreprinse de Autoritatea de
Supraveghere Financiara sunt proportionale cu natura, amploarea si complexitatea riscurilor
inerente activitatii unei societati de asigurare sau reasigurare, indiferent de importanta societatii
in cauza pentru stabilitatea globala a pietei.
Proiectul de lege stabileste si competentele Autoritatii de Supraveghere Financiara in calitate de
supraveghetor din stat membru de origine.
In ceea ce priveste piata asigurarilor din Romania si impactul prezentului proiect de lege asupra
consumatorilor de produse de asigurare, ca urmare a implementarii noului sistem de
supraveghere Solvabilitate II, acestia vor beneficia de societati de asigurare mai stabile si sigure,
capabile sa indeplineasca angajamentele ca urmare a indeplinirii cerintelor calitative si
cantitative solicitate, in special cerintele sporite privind componenta fondurilor proprii. Aceasta
va conduce la cresterea increderii in ceea ce priveste activitatea desfasurata de asiguratori, in

special in relatia cu asiguratii

Prin crearea acestui cadru legislativ se asigura stabilitatea, predictibilitatea, precum si
armonizarea si uniformizarea regimului de supraveghere si control al Autoritatii de Supraveghere
Financiara cu practicile europene in materie. In consecinta, piata asigurarilor din Romania,
asiguratori si supraveghetor impreuna, fac un pas decisiv pentru integrarea deplina in piata
interna a Uniunii Europene.

Ce este un broker de asigurare?

Potrivit Comisiei Naionale a Pieei Financiare, la 01.04.09 n Republica Moldova funcioneaz,
conform reglementrilor n vigoare, un numr de 35 de brokeri de asigurare. A trecut o perioad
prea scurt pentru ca brokerii de asigurare s formeze o comunitate distinct n cadrul pieei de
asigurri locale. Majoritatea consumatorilor de servicii de asigurare aa i nu i-au format o
reprezentare clar - ce este un broker de asigurare. Statutul brokerului nc n-a prins contur clar.
Spre regret activitatea brokerilor a pornit, se pare nu pe calea cea bun i dreapt, astfel nct
majoritatea asigurailor percep brokerii ca reprezentani al societilor de asigurare, alii i
confund cu companii de asigurare, iar ultimul grup nu vede nici o deosebire ntre broker i
agent de asigurare. ntrebarea , ce este i cum trebuie s fie un broker de asigurare n Republica
Moldova, capt importan nu doar teoretic.

Directiva Comunitii Europene 77/92/CEE cu privire la intermediari din 13.12.1976 definete

activitatea brokerului n felul urmtor :Activitatea profesional a persoanelor care pun n
legtur clienii i societile de asigurri sau de reasigurri, fr nici o obligaie n alegerea
acestora, n vederea acoperirii riscului de asigurat sau reasigurat , care pregtesc ncheierea
contractelor de asigurare i ajut eventual la gestionarea i executarea acestora, mai ales n cazul
daunelor.
Lund cunotin cu prevederile Legii RM cu privire la asigurri nr.407-XVI din 21.12.2006
(art.47-53) observm c ea conine un ir de contradicii, abordri superficiale i incomplete, ce

nu reflect real rolul i funciile brokerului, principiile pe care se bazeaz activitatea pe care o
desfoar acesta, ca tip specific de activitate din sistemul relaiilor de asigurare. Prezenta lege
calific brokerul de asigurare /reasigurare ca persoan juridic nregistrat n Republica
Moldova , care n condiiile prezentei legi, negociaz pentru clienii si persoane fizice sau
persoane juridice, asigurai (reasigurai) sau poteniali asigurai(reasigurai),ncheierea de
contracte de asigurare(reasigurare ) i care acord asisten pe durata derulrii contractelor sau n
legtur cu regularizarea daunelor, dup caz. innd cont de acest citat , trebuie nelegem
,c funcia brokerului de asigurare/reasigurare este doar negocierea ncheierii contractelor de
asigurare/reasigurare i acordare de asisten ce ine de aceste contracte?

Dar cine este agentul de asigurare?

Agentul de asigurare este persoana fizic sau persoana juridic ce desfoar activitate
profesional n baza mandatului acordat de asigurtor, avnd dreptul s ncheie din numele i
din contul asigurtorului , contracte de asigurare cu terii,conform condiiilor stipulate n
contractual de mandat, fr s aib calitate de asigurtor, reasigurtor sau de broker de asigurare
i/sau de reasigurare.
Acum atenie: agentul desfoar activitate profesional, iar n definiia brokerului din lege
asemenea cuvinte lipsesc, pe cnd directiva european consider activitatea brokerului ca
activitate profesional. Dac s urmrim legea autohton ,rezult c brokerul nu desfoar
activitate profesional? De ce n acest caz, brokerului de asigurare i revin mai multe articole
care reglementeaz destul de dur activitatea acestuia, spre deosebire de cea a agentului de
asigurare? De ce oare unui simplu negociator de contractre i se nainteaz cerine att de
serioase: pregtire profesional n domeniu, asigurare profesional cu suma asigurat de 1 milion
de euro .m.a.? Activitatea brokerului este supus licenierii, iar al agentului, nu! i asta doar n
schimbul dreptului de a negocia pentru clienii si contracte de asigurare/reasigurare? Prevederile
legale se refer doar la cerinele pe care trebuie s le ntruneasc brokerul(fa de personal,
denumire, responsabiliti) i nu se refer la activitile pe care acesta le poate realiza, din ce se
formeaz i cine achit remunerarea brokerului. Din textul legii rezult (i majoritatea nelege
doar aceasta), c brokerul este un intermediar ce se deosebete de agent, doar prin ceea , c
poate propune produse a mai multor companii, i reprezint clientul(asiguratul) i nu
asigurtorul, poate oferi clienilor si explicaii i recomandri.

Directiva european 2002/92/CEE din 09.12.2002 Privind intermedierea de asigurri, la fel

conine unele contradicii: timp ndelungat pe pieele din UE se consider n mod tradiional,
c intermediarii sunt canal de distribuie a produselor de asigurare.Reiese c brokerii sunt
privii ca instrument de realizare al intereselor asigurtorilor i reasigurtorilor?
Tot aceast Directiv ns, descrie funciile pe care trebuie s le ndeplineasc intermediarii,i
sunt stabilite nite principii ce le ofer brokerilor un grad nalt de independen i spaiu de
activitate, acest lucru fiind o demonstrare a faptului, c legiuitorii europeni vd n intermediari
un subiect mult mai complex , dect doar un simplu canal de distribuie.
Ce este de fapt un broker de asigurare?
Asigurarea nu este doar vnzare - cumprare a polielor de asigurare. Contractarea i consumul
serviciilor de asigurare necesit profesionalism i anumite cunotine de la consumator. Practica
ne demonstreaz,c este eronat opinia, conform creiea, poi soluiona problemele ce in de
managementul riscului i asigurri, fr cunoaterea anumitor legiti, principii, specificului
activitii de asigurare i managementului de risc. E nevoie de calificare,experien i abordare
profesionist. Cum s faci o alegere corect dintre cele peste 30-ci de companii ce activeaz pe
pia? Cum s negociezi o acoperire bun la un pre minim? Cum s nchei un contract ce i-ar
garanta obinerea despgubirii din partea asigurtorului la survenirea cazului asigurat? Toate
acestea, i alte ntrebri sunt n competena unui broker de asigurare. Unui broker i revine un rol
deosebit, cel de a ajuta clientului su sa-i realizeze dreptul la libera alegere, acionnd ca
intermediar dintre vnztorul i consumatorul serviciilor de asigurare.
Un broker contemporan , deja nu este un intermediar pasiv ntre civa asigurtori i asigurat,
care ajut clientul doar la calculul primei de asigurare i selectarea celei mai mici cotaii de pe
pia. Brokerii de asigurare opereaz n mod real cu riscurile clientului su, n numele i de
partea acestuia, fiind un consultant specializat n desfurarea activitilor de management al
riscului.
n statele occidentale asiguraii, risc-managerii,underwriterii, recunosc n persoana brokerului,
mai nti de toate, un consultant, i nu doar un intermediar, ce acord asisten la ncheierea
contractelor.
Anume aportul brokerului n formularea i elaborarea sistemului de management al riscurilor
clientului, micoreaz celui din urm, preul final al programului de asigurare. Brokerul fiind risc
managerul consumatorului de servicii de asigurare , reprezint de fapt forma prezenei
consumatorului pe pia,forma organizrii profesioniste de consum a acestor servicii. n
condiiile actuale , clienii devin tot mai exigeni fa de componena i calitatea serviciului de
asigurare. Astfel brokerul este capabil s organizeze protecia intereselor patrimoniale ale

clientului, lund n considerare caracterul particular i interesele acestuia.

Majoritatea brokerilor contemporani n cadrul activitii sale ndeplinesc urmtoarele funcii:
1. Funcia consultativ - include: analiza i evaluarea riscurilor, elaborarea unui program
adecvat de asigurare, gestionarea procesului de asigurare.
2. Funcia operativ - include: plasarea programului pe piaa de asigurare, meninerea actualitii
acoperirii oferite clientului, corespunderea asigurrii locale cu reasigurarea, participarea la
regularizarea daunei de partea clientului , perfectarea documentaiei(elaborarea proiectelor de
contract, ntocmirea documentului final, asigur circulaia documentelor ntre pri, urmrirea
derulrii contractului de asigurare, etc. )
3. Funcia financiar redistribuirea primei de asigurare ntre asigurtori i reasigurtori,
colectarea i transferul sumei de despgubire clientului su.
Pentru a-i ndeplini cu succes funciile sale , brokerul trebuie s cunoasc tehnicile de asigurare
pentru diverse categorii de riscuri i legislaia intern i extern, cu alte cuvinte, s fie expert n
domeniul legislaiei i practicii de asigurri. Deasemenea el trebuie s cunoasc piaa de
asigurri: el e prezent pe pia fiecare zi, i aceasta-i permite s-i creeze o prere despre fiecare
asigurtor, reputaia lui, calitatea serviciilor i produselor de asigurare oferite, gradul de siguran
financiar,seriozitatea i stabilitatea acestora. Un broker cunoate despre pia mult mai mult,
chiar i dect cel mai instruit client.
Pentru a reprezenta i a realiza o analiz corect a riscurilor, brokerul trebuie s cunoasc
businessul acestuia la fel de bine ca clientul nsui. Ca consultant, brokerul e obligat s asiste
clientul n determinarea i evaluarea riscurilor, la care e supus clientul su.
Coninutul i direciile principale ale activitii unui broker de asgurare.
Activitatea lui const n aceea , c deservind clientul, el propune acestuia anume acel contract de
asigurare, care este necesar pentru acoperirea unui risc concret. Bazndu-se pe analiza riscurilor
posibile, brokerul elaboreaz i recomand clientului un program de asigurare optim. Experiena
conlucrrii cu diverse societi de asigurare n corelaie cu analiza activitii lor profesionale,
permite brokerului s aprecieze fiecare asigurtor n parte, i piaa de asigurri n ansamblu.
Brokerul este un mediator, un arbitru pentru asigurat i asigurtor n procesul regularizrii
cazurilor asigurate.
Analiznd activitatea unui broker de asigurare, putem concluziona c rolul lui se formeaz din
cinci elemente principale:

Datoria brokerului s reprezinte clientul su i s acioneze n interesele acestuia.

Brokerul este consultantul i risc managerul clientului, oferind-ui informaii depline cu privire la
tot spectrul de servicii de asigurare existente pe piaa de asigurri.
Brokerul negociaz din numele clientului su pentru a obine un raport avantajos - protecia
optim cu o prim de asigurare rezonabil.
Brokerul deservete ntregul ciclu de la negocierea contractului i plasarea riscului, pn la
regularizarea cazului asigurat, dac situaia o cere.
Brokerul redistribuie riscurile clientului i ofer garanii c protecia de asigurare propus de
ctre el , corespunde celor mai nalte standarte i cerinelor clientului su.
Pentru serviciile prestate brokerul este remunerat prin plata unui comision -brokerage, prin
aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare achitate de client (asigurat /
reasigurat). De regul brokerul ncaseaz acest comision de la asigurtorul la care a plasat
asigurarea, deoarece aduce afaceri asigurtorului. Comisionul de brokeraj variaz n fucie de
tipul de asigurare.

De ce s contactezi un broker de asigurare? Ce avantaje aduce colaborarea cu un broker de

asigurare?
Pentru a economisi mijloace financiare. Brokerul de asigurare caut soluia optim pentru
acoperirea riscurilor, la un pre ct mai competitv de pe pia i care satisface cerinele clientului.
Pentru a economisi timp. Nu e nevoie ca clientul s petreac zile, sptmni sau luni n cutarea
soluiilor. Exist experi n domeniu care pot s-l ajute.
Pentru sigurana alegerii.
Ai luat n calcul toate riscurile? Ai contractat asigurarea de care ai nevoie? Asemenea ntrebri
apar la asigurat dup ncheierea unui contract de asigurare. Brokerul va alege contractele
potrivite pentru riscurile la care suntei expui.
Pentru asisten de specialitate.
Brokerul este de partea clientului su, deaceea dosarele de daun pot fi soluionate mai eficient
i rapid.
Realizarea dreptului la libera alegere.
Brokerul ofer toata gama de produse de asigurare prezente pe piaa asigurrilor.
Au nevoie asiguraii din Moldova de serviciile brokerilor? Prerle sunt diferite.
Cei ce sunt sceptici n privina necesitii existenei unei asemenea profesii broker de asigurare,

s se ntrebe: de ce n cazul unor probleme legate de sntate ceteanul apeleaz la serviciile

unui medic, cnd are nevoie de a repara ceva apeleaz la un lctu, firmele ce au n state juriti
apeleaz la birouri de avocai? Deoarece o abordare inteligent n soluionarea unor probleme
presupune contientizarea i nelegerea, c fiecare trebuie s se ocupe cu ceea ce poate s-o fac
cel mai bine: un medic s vindece, un pictor s picteze, buctarul s prepare, profesorii s
instruiasc, iar cu asigurrile se se ocupe brokerii.

Fondarea societatii de asigurare

nfiinarea societilor comerciale de asigurare este supus autorizrii din partea Comisiei de
Supraveghere a Asigurrilor. n acest sens, art. 11 din Legea nr. 32/2000, n alin. (2), dispune c
un asigurtor nu poate fi nregistrat n registrul comerului fr avizul prealabil n vederea
nregistrrii emis de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor, iar n art. 12 se vorbete despre
autorizarea pentru desfurarea activitii de asigurare.
Procedura de autorizare
Sediul materiei relativ la procedura de autorizare a asigurtorilor de ctre Comisia de
Supraveghere a Asigurtorilor se afl, n principal, n art. 12 i art. 13 din Legea nr. 32/2000, i
Ordinul nr. 16/2012 pentru punerea n aplicare a Normelor privind autorizarea i funcionarea
asigurtorilor.
Potrivit reglementrilor menionate, autorizarea pentru desfurarea activitii de asigurare
trebuie solicitat pe baza unei cereri de autorizare, adresat Comisiei de Supraveghere a
Asigurrilor i care va fi nsoit de urmtoarele documente:
actele constitutive ale societii, studiul de fezabilitate i dovezi din care s reias ndeplinirea
cerinelor actului constitutiv i al studiului de fezabilitate.
Potrivit art. 13, asigurtorul care solicit autorizarea este obligat s achite la depunerea cererii de
autorizare o tax de 7.500 lei. Acelai art. 13, n alin. (2), prevede c taxa de autorizare nu se
restituie n cazul respingerii cererii.
Comisia de Supraveghere a Asigurrilor, primind cererea de autorizare i documentaia aferent
acesteia, decide asupra acordrii autorizaiei necesare desfurrii activitii de asigurare sau
asupra respingerii cererii de autorizare n termen de 4 luni de la data depunerii documentaiei
complete. n urma analizei cererii i a documentaiei ce o nsoete, Comisia de Supraveghere a
Asigurrilor o va admite sau o va respinge, dup caz.

Cazurile de respingere a cererii de autorizare

Cum era i firesc, normele legale reglementeaz situaiile n care Comisia de Supraveghere a
Asigurrilor respinge cererea de autorizare.
Conform art. 12 alin. (12), Comisia de Supraveghere a Asigurrilor va respinge cererea de
autorizare, n cazul nendeplinirii cerinelor prevzute la alin. (4) i (5), adic cele privind actele
constitutive i studiul de fezabilitate, precum i atunci cnd constat una sau mai multe din
urmtoarele situaii:
a) documentaia prezentat nu este ntocmit n conformitate cu prevederile legale n vigoare;
b) din documentaia prezentat rezult c:
- asigurtorul nu va desfura o activitate n conformitate cu prevederile legale;
- acionarii i persoanele semnificative nu ndeplinesc condiiile i criteriile prevzute de
legislaia n vigoare;
- necesitatea asigurrii unui management prudenial al asigurtorului nu este satisfcut n raport
cu calificarea acionarilor i a membrilor, n mod direct sau indirect;
c) analiza studiului de fezabilitate indic faptul c asigurtorul nu poate asigura realizarea
obiectivelor stabilite i n condiii compatibile cu reglementrile privind practica prudenial,
care s protejeze n mod adecvat asiguraii;
d) exist o form de asociere prin intermediul creia acionariatul, pn la ultima persoan fizic
implicat, nu este adus la cunotin Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor;
e) sistemul de tehnologie a informaiei de care dispune nu este adecvat derulrii optime a
activitii de asigurare pe care i propune s o practice;
f) nu pot deine, direct i/sau indirect, calitatea de acionar, precum i cea de persoan
semnificativ a unui asigurtor sau reasigurtor persoanele nominalizate n anexa la O.U.G. nr.
159/2001 pentru prevenirea i combaterea utilizrii sistemului financiar-bancar n scopul
finanrii de acte de terorism, aprobat prin Legea nr. 466/2002, cu modificrile ulterioare,
precum i n lista ntocmit n conformitate cu prevederile art. 5 din aceast ordonan de
urgen.
Obiectul controlului n procedura autorizrii
Dup cum rezult din economia dispoziiilor legale privind autorizarea desfurrii activitii de
asigurare, obiectul controlului i analizei cererii de autorizare de ctre Comisia de Supraveghere
a Asigurrii se rezum exclusiv la verificarea faptului dac solicitantul ndeplinete condiiile
prevzute de lege. Mai exact, Comisia de Supraveghere a Asigurrilor efectueaz un control de
legalitate i nu de oportunitate. Aceasta nseamn c cererea de autorizare nu poate fi respins
de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor pe motiv c nfiinarea unei societi n domeniul

asigurrilor nu ar fi oportun. Legislaia intern a asigurrilor nu cuprinde o astfel de dispoziie,

dar ea este ns reglementat n Directiva nr. 2002/83/CE n art. 6.
Mai trebuie precizat c legea oblig Comisia de Supraveghere a Asigurrilor s comunice
solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare. Prin urmare, admiterea cererii de
autorizare nu trebuie motivat, n schimb respingerea ei trebuie s cuprind motivele care au
condus la aceast soluie-. Singura cerin pe care o impune legea n privina deciziei de acordare
a autorizaiei, este ca aceasta s cuprind data de la care asigurtorul poate ncepe desfurarea
activitii.
Cile de atac mpotriva deciziei de respingere a cererii de autorizare
Legea nr. 32/2000, n art. 12 alin. (14), stipuleaz c mpotriva deciziilor adoptate de Comisia de
Supraveghere a Asigurrilor, persoana implicat poate face plngere la Curtea de Apel Bucureti,
n termen de 30 de zile de la data comunicrii deciziei. Dei textul citat stabilete cu valoare de
principiu procedura contestrii deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor, este fr
ndoial c decizia de respingere a cererii de autorizare este supus acelorai reguli.
n atare situaie, observm c, indiferent de localitatea n care asigurtorul solicitant i-a propus
sediul social, competena teritorial aparine Curii de Apel Bucureti. De asemenea, dintre
organele de jurisdicie, competena material aparine Curii de Apel.

Cuprins
1. Lege cu privire la asigurare
2. Cazuri amuzante in asigurari
3. Definitii ale asigurarii
4. Istoricul si originea asigurarilor
5. Companiile de asigurare cu cel mai mare volum de asigurari
6. Companiile de asigurare din Republica Moldova
7. Marketingul in asigurari
8. Contractul de asigurare conform Cdului Civil
9. Riscul asigurabil
10. Reglamentarea activitatii de asigurare
11. Ce este un broker de asigurare?
12. Fondarea societatii de asigurare

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea tiine Economice
Catedra Finane i Bnci

Portofoliu
la disciplina Bazele Asigurarii si Reasigurarii

Elaborat:Dedov Crina
Grupa:FB1404
Coordonat: Caprian Iulia

Chiinu 2015