5

UNIVERSITATEA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI BǍNCI

LUCRARE DE LICENŢǍ

Profesor coordinator: Student:

 6

UNIVERSITATEA
SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI BǍNCI

CREDITELE PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG

Profesor coordinator: Student:

 7

CUPRINS

Introducere 5

Capitalul I: Definirea creditului 9

Capitalul II:
2.1. Tipuri de credite 19
2.1.1. Creditele pentru echipament în completarea surselor
proprii 19
2.1.2. Credite pentru bunuri imobiliare 21
2.1.3. Credite de forfetare 21
2.1.4. Credite consorţiale 25
2.1.5. Credite participative 26
2.1.6. Credite în valută pe termen mediu şi lung 27
2.1.7. Credite pentru activitatea de leasing 27
2. 1.8. Programul naţional multianual de susţinere a
investiţiilor realizate de întreprinderii nou-înfiinţate şi
micro-intreprinderi, precum şi a investiţiilor de
modernizarea/retehnologizarea a întreprinderilor mici şi
mijlocii 34
2.1.9. Programul CEC pentru persoane juridice 36
2.2. Programe de creditare 37

Capitolul III: Costurile împrumutului 43

Capitolul IV:
4.1. Contabilitatea creditelor bancare 47
4.2. Contabilitatea leasingului 53

Capitolul V: Studiu de caz 53

5.1. Scurt istoric 53
5.2. Balanţa de verificare 54
5.3. Situaţia firmei 57
5.4. Analiza de structură 61
5.5. Referat de creditare 68
5.6. Contractul de creditare 72
5.7. Înregistrarea în contablitate a creditului 76

Concluzii 77

Bibliografie 80
 8

Introducere

Creditul, în general, reprezintă schimbul unei valori monetare prezente contra

unei valori monetare viitore. Locul şi importanţa creditului în economie sunt date de rolul
acestuia, prin funcţiile pe care le îndeplineşte, cea mai importantă fiind funcţia
distributivă.

Elementele creditului sunt:

o Schimbul în timp;
o Subiecţii raportului de credit:
 Debitor;
 Creditor.
o Promisiunea de rambursare;
o Scadenţa – momentul rambursării creditului;
o Dobânda – preţul creditului.

Acordările de credit sunt consemnate în marea lor majoritate prin înscrisuri,

instrumente de credit a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate.
Esenţial în aceste instrumente este obligaţia fermă a debitorului privind
rambursarea împrumutului, respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată.

Fondurile din care se acordă creditele sunt furnizate în mare parte de depozite. La
cel mai de bază nivel, obiectivul băncii este acela de a atrage fonduri, de a asigura aceste
fonduri şi de a opera profitabil. În concordanţă cu acest punct de vedere al băncii, ofiţerul
de credit trebuie să privească ca negociabili aceşti termeni şi aceste condiţii care
ameninţă să facă acest credit excesiv de riscant şi neprofitabil. Rata dobânzii pentru un
credit trebuie să fie întotdeauna suficient de mare pentru a acoperi costul fondurilor, alte
cheltuieli ale băncii şi să lase o marjă care să acopere riscurile şi să furnizeze un profit.

Creditarea este un proces de analiză şi selectare. Începând cu primul interviu cu

clientul şi până la investigarea creditului trebuie să examineze constant cererea de
creditare, atât din punctul de vedere al celui ce solicită creditul, cât şi din punctul de
vedere al băncii.

Procesul de creditare începe de obicei cu un interviu, pe care ofiţerul de credit îl

are personal cu solicitantul, potenţialul beneficiar al creditului. Interviul are loc la sediul
băncii de la care se solicită împrumutul, sau uneori la sediul companiei clientului.

Obiectul principal al acestui interviu este acela de a se constata dacă respectiva

cerere de împrumut merită luată în considerare pe mai departe, dacă se justifică
desfăşurarea altor interviuri mai în detaliu sau analiza situaţiilor financiare. Ofiţerul de
credit este cel care pune întrebările şi direcţionează discuţia. În tot timpul întâlnirii,
 9

clientul trebuie tratat cu curtoazie. Informaţiile trebuie cerute politicos şi nu într-un mod
imperativ.

În timpul interviului, ofiţerul de credit trebuie să evalueze dacă cererea de

împrumut este fezabilă sau trebuie respinsă. Nu are nici un rost ca un interviu să fie
continuat atunci când este evident că acordarea împrumutului implică riscuri
inacceptabile sau solicitarea este incompatibilă cu politica de creditare a băncii.

Cererile de împrumut trebuie să fie acceptate în funcţie de bonitatea clientului şi

nu în funcţie de alţi factori, cum ar fi cei de natură personală.

Înaintea de adoptarea deciziei finale, ofiţerul de credit trebuie să analizeze dosarul

de credit al clientului, evaluând informaţiile din notiţele luate în timpul interviului, din
rapoartele de credit, situaţiile financiare şi alte materiale, potrivit evaluării de bază a
calităţii creditului, care să ne arate dacă el merită sau nu să fie acordat. Acest lucru îi
oferă celui ce acordă creditul o şansă de a vedea dacă mai există întrebări la care nu s-a
răspuns încă. Analiza ar trebui să includă şi punctele forte şi punctele slabe din punct de
vedere financiar ale clientului şi să se determine dacă avantajele câştigate de bancă prin
acordarea creditului compensează riscul asociat acestuia.

Dacă în orice moment din timpul interviului pentru acordarea creditului, sau în
timpul paşilor care urmează în procesul de creditare, încep să existe semne că scopul,
suma sau termenii creditului nu sunt conformi cu standardele de creditare ale băncii,
cererea de credit poate fi respinsă. În acest caz, clietul va trebui să fie informat cu
compasiune şi foarte mare diplomaţie.

Respingerea unei cereri de creditare ar putea fi serviciul pe care ofiţerul de credit

trebuie să-l facă cu cea mai mare amabilitate faţă de client. Dacă îi este explicat motivul
pentru care cererea de credit i-a fost respinsă şi dacă este arătat interes în ajutarea lui în
găsirea altor soluţii, pentru client va fi mult mai uşor să accepte acestă situaţie. Este, de
asemenea, un obicei bun să comunici respingerea unei cereri de credit în persoană, decât
prin telefon sau printr-o scrisoare. Punctul de vedere al băncii este cel mai bine înţeles de
către client, dacă el realizează că ofiţerul de credit a acţionat în propriul interes.

Cealaltă alternativă este aceea de a aproba cererea de credit – decizie care va

trebui justificată, la început unui comitet de creditare, iar mai târziu, probabil, unui
auditor. Când a fost luată decizia de a aproba cererea de credit, următorul pas va fi
negocierea creditului.

În cazul unei întreprinderi care solicită un împrumut, ofiţerul de credit va trebui să

facă recomandări referitoare la:
o Bonitate;
o Abilităţi tehnice, financiare sau alte abilităţi manageriale;
o Factori de risc.
 10

Ofiţerul de credit dintr-o bancă ştie că în mod normal, acolo unde atât analiza
cantitativă, cât şi cea calitativă sunt efectuate corespunzător, concluziile desprinse în
fiecare caz vor fi adecvate şi vor conduce la acelaşi rezultat. În anumite privinţe ale
analizei financiare este greu de făcut delimitarea între metodele cantitative şi cele
calitative. Există cazuri când analiza cantitativă nu concordă cu analiza calitativă.

Astfel analiza cantitativă poate evidenţia o profitabilitate adecvată, cu toate că

rezultatele desprinse din analiza calitativă pot releva aspecte negative, şi invers, opiniile
desprinse din analiza calitativă să fie favorabile, dar, în realitate, activitatea să fie
neprofitabilă. În astfel de cazuri ofiţerul de credit trebuie să se bazeze pe datele
cantitative.

Analiza financiară cantitativă este un instrument tehnic ce utilizează informaţia

financiară pentru a calcula elemente de fezabilitate a creditului, adică:
 Gradul de profitabilitate a activităţii curente a clientului;
 Probabilitatea ca această activitate să rămână profitabilă;

 Posibilitatea rambursării creditului într-o anumită perioadă;

 Probabilitatea ca o nouă investiţie proiectată în cadrul activităţii să fie
profitabilă;
 Mărimea riscului.

Riscurile asociate întreprinderii şi creditării îmbracă diferite forme. Întreprinderile

se confruntă deseori cu riscuri cauzate de cumularea unor motive combinate. Bancherul
trebuie să identifice gradul de risc care însoţeşte orice cerere de credit şi să facă o
evaluare a acceptabilităţii acestuia pentru bancă. Acolo unde riscul este ridicat, dar este
totuşi considerat acceptabil, el se va reflecta în condiţiile de creditare. O rată mai mare a
dobânzii, precum şi un grad mai mare de raportare al întreprinderii şi de monitorizare al
băncii sunt metode de compensare a unui risc crescut.

Gradul de risc asociat unei întreprinderi, sau unui credit pentru acea întreprindere,
este în funcţie de punctele interne forte şi slabe şi de impactul posibil al factorilor externi.
Printre factorii de risc care trebuiesc luaţi în considerare se numără:
o Performanţele conducerii pot fi slabe.

o Clienţii se pot dovedi a nu fi de încredere.

o Concurenţa se poate intensifica.

o Costul principalelor materii prime poate creşte

o Rata dobânzii poate creşte.

o Fluctuaţiile de pe piaţa valutară pot afecta agenţii economici cu

importuri masive sau pe cei ce exportă o mare parte din producţia
lor.
 11

o Politicile guvernamentale se pot modifica astfel încât să reducă

profitabilitatea.

o Alţi factori externi se pot modifica astfel încât să afecteze negativ

agenţii economici.

După analiza planului de afaceri şi a situaţiilor contabile disponibile sau după

întocmirea unei schiţe de plan de afaceri de către el însuşi, ofiţerul de credit va ajunge la
concluzii preliminare referitoare la calitatea propunerii, dacă ea merită sau nu acordarea
unui credit de către bancă. Dacă nu este fezabilă, dar poate fi îmbunătăţită până la un
nivel la care poate merita acordarea unui împrumut, atunci ofiţerul de credit poate să
aducă o asemenea îmbunătăţire, de obicei, prin discuţii cu potenţialul client.

În această etapă, ofiţerul de credit va putea decide asupra tipului de analiză

financiară detaliată, necesară pentru a face recomandarea finală a creditului. Aceasta se
va diferenţia, în primul rând, în funcţie de tipul creditului solicitat, şi anume: credite pe
termen scurt sau credite pe termen mediu şi lung.
 12

Capitolul I

Definirea creditului

Etimologic, cuvântul credit este de origine latină „creditum- creditare”, care

înseamnă „a crede”,sau „a avea încredere”. Această origine a noţiunii de credit scoate în
evidenţă un element psihologic al existenţei unei operaţiuni de credit: încrederea.

Creditul este o operaţie prin care o persoană fizică sau juridică (debitor), obţine
fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându–şi
obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen (scadenţă). De regulă, creditul este
garantat cu bunuri sau valori acceptate ca atare1.

Creditul, la apariţia sa, era realizat sub forma unui credit natural, în care un
individ acordă altuia un bun sau serviciu, formă ce se mai practică şi astăzi în
comunităţile mai puţin evoluate.

Mobilizarea disponibilităţilor şi drenarea lor către diverse obiective economice

alcătuiesc geneza creditului şi raţiunea funcţionării băncilor şi celorlalte instituţii
specializate. John Stuart Mill afirmă despre credit că „reprezintă posibilitatea de a folosi
capitalul altuia”, sau „creditul nu reprezintă niciodată mai mult decât transferul unui
capital dintr-o mână într-alta”.

Creditele reprezintă creanţe deţinute de bancă asupra clienţilor, creanţe ce au

apărut din necesitatea satisfacerii nevoilor de finanţare ale persoanelor fizice şi juridice.

În economiile moderne, creditul joacă un rol foarte important, el facilitează

schimburile, stimulează producţia, susţine creşterea economică şi joacă un rol important
în creaţia monetară.

Mijloc de plată, reprezentare şi transfer al bunurilor şi serviciilor, instrument de

conservare în timp şi spaţiu de drepturi şi obligaţii materiale, creditul a devenit de multă
vreme o componentă principală a masei monetare.

Unii autori susţin existenţa a două frme de exprimare a creditului, şi anume:

o Creditul bancar
o Creditul comercial

1
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Română, Institutul de Lingvistică, Bucureşti, 2000,
pag. 206
 13

Creditele bancare, pecum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor

de risc de credit sunt reglementate prin Regulamentul 2 din 7 aprilie 2000 emis de BNR.

Băncile comerciale acordă clienţilor săi diferite tipuri de credite care pot fi
clasificate după mai multe criterii:

1. După perioada de acordare :

A. Credite la vedere;
B. Credite la termen:
i. Pe termen scurt, care nu depăşesc 12 luni;
ii. Pe termen mediu, acordate pe o perioadă cuprinsă între 1 şi
5 ani;
iii. Pe termen lung, acordate pe o perioadă mai mare de 5 ani;

2. În funcţie de debitorul băncii :

A. Credite acordate clientelei financiare;
B. Credite acordate clientelei nefinanciare;
C. Credite acordate populaţiei.

3. După formă:
a. Avansul în contul curent;
b. Împrumut acordat;
c. Cesiune de creanţe (scontare, factoring);
d. Creditul pe semnătură sau angajamentul de garanţie.

4. După modalitatea de rambursare:

a. Credite rambursabile la scadenţă;
b. Credite rambursabile prin rate fixe;
c. Credite rambursabile prin anuităţi constante.

5. În funcţie de destinaţie:
a. Credite comerciale;
b. Credite de trezorerie;
c. Credite pentru export;
d. Credite pentru echipament;
e. Credite pentru bunuri imobiliare

6. În funcţie de calitate:
A. Performante
B. Nerambursate la scadenţă

7. După tipul de garanţie:

a. Credite garantate
a. Cu gaj
b. Cu garanţie
c. Cu asigurare
 14

b. Credite negarantate

8. În funcţie de valuta în care sunt acordate:

a. Credite în lei;
b. Credite în valută.

9. În funcţie de nivelul de risc :

A. Credite standard (performante)-cele care nu implică riscuri în privinţa

rambursării ratelor scadente şi achitarea dobânzii la termen. Acestea
sunt împrumuturi acordate clienţilor solvabili care desfăşoară o
activitate rentabilă având asigurate toate condiţiile tehnico–
organizatorice care pot genera şi în perspectivă o performanţă
financiară ridicată.

B. Credite supravegheate (în observaţie)–sunt creditele acordate unor

clienţi cu o bună situaţie economico–financiară în prezent, dar pentru
care, în perspectivă, se prevăd unele greutăţi în menţinerea
performanţelor economico–financiare la acelaşi nivel, ca urmare a
unor posibile probleme de natură organizatorică, de personal, legate de
obiectul sau de ramura de activitate. Riscul de credit este minim.

C. Creditele sub standard–sunt creditele acordate unor clienţi care, deşi în

prezent au o situaţie economico–financiară satisfăcătoare, tendinţa de
înrăutăţire este evidentă, existând riscul imposibilităţii onorării
integrale a datoriei faţă de bancă.

D. Creditele dubioase sau incerte, sunt împrumuturi incerte din punct de

vedere al rambursării creditelor şi plăţii dobânzii. Activitatea
împrumutătorilor este nerentabilă, neasigurând fondurile necesare
onorării datoriilor.

E. Creditele compromise, numite şi pierdere, sunt acele împrumuturi care

prezintă un risc mare pentru bancă. Clienţii din această categorie sunt
cei care înregistrează sistematic pierderi. În mod normal ei sunt excluşi
din procesul de creditare, însă, totuşi dacă primesc creditele, acestea
sunt considerate pierdute.

Clasificarea creditelor se face prin aplicarea simultană a următoarelor criterii:

o Serviciul datoriei;
o Iniţierea de proceduri juridice.

Serviciul datoriei reprezintă capacitatea debitorului de a–şi onora datoria la

scadenţă exprimată ca un număr de zile de întârziere la plată de la data scadenţei.
 15

Iniţierea de proceduri juridice presupune luarea a cel puţin unei măsuri de

recuperare a creanţelor, astfel:

1. Faţă de debitor:

- Acceptarea de către instanţă a cererii introductive depuse de bancă, de un

terţ sau de debitorul însuşi pentru declanşarea procedurii de reorganizare
juridică sau a procedurii de faliment.

- Declanşarea procedurii de executare silită a patrimoniului în cazul

persoanelor fizice.

2. Faţă de contract:

- Investirea cu formulă executorie a contractului de credit, precum şi a

contractelor de garanţie, dacă este cazul.

- Investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti definitive ce

dispune asupra contractului de credit.

Indiferent de modalitatea de creditare, băncile dispun de un sistem propriu de

evaluare a bonităţii solicitanţilor de credite, evaluarea realizată cu ajutorul metodei credit
scoring. Aceasta presupune stabilirea unor criterii specifice pentru evaluarea capacităţii
de plată şi a solvabilităţii solicitanţilor, precum: forma de organizare, forma de
proprietate, situaţia patrimonială, referinţe bancare, dependenţa de pieţele de
aprovizionare şi desfacere din ţară şi străinătate, posibilităţile de a depune garanţie, etc.
Fiecare din aceste criterii presupune un răspuns, care se notează cu un număr de puncte şi
se ponderează ulterior cu coeficientul de importanţă al criteriului respectiv. Suma
punctelor determină încadrarea solicitantului într–unul din cele 5 categorii de credite
clasice, notate de la A la E în funcţie de riscul de rambursare:

- A: pentru creditele performante cărora li se aplică rata nominală a

dobânzii practicată pe piaţa interbancară.

- B: pentru creditele în observaţie care suferă o majorare a ratei

nominale a dobânzii de 3%.

- C: pentru creditele sub standard care beneficiază de o majorare de

30% a ratei nominale a dobânzii.

- D: pentru creditele încerte care beneficiază de o majorare de 75% a

ratei nominale a dobânzii.

- E: pentru creditele pierdere la care nu se aplică o rată a dobânzii,

însă trebuiesc rambursate cu o majorare de 100%.
 16

Pornind de la categoria solicitanţilor, creditul specific lor şi modul cum se

respectă rambursarea (serviciul datoriei) Banca Naţională a României a întocmit o
matrice a creditelor. La baza acestei matrice stau două principii:

1. La acordare, clientul beneficiază de creditul specific categoriei de risc.

2. Dacă pe parcursul rambursării serviciul datoriei este slab (întârzie în

rambursarea creditelor şi plata dobânzilor până la 30 de zile) sau
necorespunzător (întârziere de peste 30 de zile) , datorită creşterii riscului de
rambursare creditele vor decădea într-o categorie inferioară celei de acordare,
purtătoare de dobândă majorată în funcţie de clasa în care a decăzut.

Matricea are următorul conţinut:

Tabel nr. 1.1.
Serviciul datoriei Slab
Bun Necorespunzător
Credit (până la 30 zile)
A→1 1 2 3
B→2 2 3 4
C→3 3 4 5
D→4 4 5 5
E→5 5 5 5

Dobânda de plată depinde în mod direct de mărimea capitalului împrumutat, de

rata dobânzii, de perioada de rambursare dar şi de serviciul datoriei.

Sursele principale de asigurare a creditului la întreprinderi sunt:

- Beneficiul agentului economic
- Activele gajate în calitate de asigurare a creditului

- Bilanţ lichid, în care se includ active uşor realizabile şi capital

propriu
- Garanţiile, prezentate de agentul economic.

Documentele necesare pentru obţinerea unui credit sunt de două feluri:

(1) Documente obligatorii
(2) Alte documente justificative

(1) Documentele obligatorii sunt:

- Cererea de credit semnată de persoanele autorizate să reprezinta agentul

economic solicitant.
 17

- Bilanţul contabil, raportul de gestiune, contul deprofit şi pierdere încheiate

pe ultimul an; ultimele situaţii privind: situaţia patrimoniului şi balanţa de
verificare încheiată pe ultima lună.
- Bugetul de venituri şi cheltuieli întocmit conform precizărilor Ministerului
de Finanţe.
- Situaţia prognozată a plăţilor şi incasărilor aferente perioadei pentru care
agentul solicită împrumutul.

- Situaţia stocurilor şi cheltuielile pentru care se solicită creditul, care să

cuprindă cantităţile, valorile, cauzele formării şi termenele de valorificare.
- Situaţia contractelor de livrări pentru produsele care constituie obiectul
creditului.

- Proiectul graficului de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor.

- Lista garanţiilor propuse băncii pentru garantarea creditului solicitat.
- Planul de afaceri.

(2) Alte documente justificative–cuprinde toate documentele pe care banca le

cere, în funcţie de tipul creditului şi de perioada de acordare a acestuia. În această
categorie intră:

- Documetaţia tehnico–economică aferentă

obiectivului de investiţii sau memorii justificative pentru listele de utilaje şi
alte dotări aprobate potrivit prevederilor legale în vigoare.

- Studiul de fezabilitate elaborate pe baza

analizei propriei activităţi, precum şi a perspectivelor unităţii prin utilizarea
metodei cost–beneficiu potrivit prevederilor HG numărul 64/1991. (Acesta
este obligatoriu pentru obiectivele cu o valoare de peste 100.000.000 lei.)

- Protecţia surselor şi a utilizărilor acestora

până la rambursarea integrală a creditelor pentru investiţii.

- Proiecţia fluxului de lichidităţi determinată

pentru întreaga activitate de exploatare a agentului economic.

- Actele privind situaţia juridică a termenului.

- Acordurile şi avizele prevăzute de lege
privind utilităţile şi protecţia mediului înconjurător.

- Memorial de fundamentare a creditului din

care să rezulte necesitatea, oportunitatea şi indicatorii caracteristici precum
şi rezultatele economico – financiare scontate. (Se solicită în cazul creditelor
pentru achiziţionarea de maşini, utilaje, mijloace de transport, animale, alte
dotări şi cheltuieli de natura investiţiilor.)
 18

- Lista cheltuielilor de capital pentru investiţia

aprobată. (Se solicită în cazul proiectelor de investiţii a căror acoperire
financiară se asigură de la buget sau din fondurile speciale extrabugetare.)

- Situaţia contractelor de import care fac

obiectul creditului (sau oferte confirmate).

- Situaţia contractelor de export ale căror

încasări urmează să fie cesionate în favoarea băncii, drept garanţie pentru
creditul acordat. Pe parcursul derulării creditului, banca poate acorda după
caz şi cesionarea altor contracte de export, astfel încât creditul acordat şi
dobânda să fie permanent acoperite cu garanţii.

La cererea agenţilor economici, se acordă credite dacă aceştia îndeplinesc

cumulativ următoarele condiţii:
 Sunt constituiţi potrivit legii2.
 Posedă capital social vărsat potrivit statutului.

 Desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit actului de înfiinţare şi

statutului de funcţionare. Pot beneficia de credite şi agenţii economici ale
căror activităţi sunt subvenţionate, cu condiţia ca rezultatele financiare să
se încadreze în subvenţia cuvenită.

 Îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate.

 Din analiza fluxurilor de lichidităţi rezultă că există posibilităţi reale de
rambursare la scadenţă a ratelor din credit şi a dobânzilor aferente.

 Prezintă garanţii materiale şi morale pentru utilizarea cu eficienţă a

împrumutului, rambursarea integrală la scadenţă a creditului şi achitarea
dobânzilor aferente.

 Valoarea garanţiilor materiale acceptate este mai mare sau cel puţin la
nivelul creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente calculate pe întreaga
perioadă de creditare. În cazul creditelor pe termen mediu şi lung,
valoarea garanţiilor va trebui să acopere, la acordare, nivelul
împrumutului şi dobânzile aferente calculate pentru o perioadă de cel
puţin 12 luni.

 Au deschise conturi la una din unităţile teritoriale ale băncii.

2
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi
comerciale ; Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome. Legea nr. 35/1991
privind regimul investiţiilor străine, republicată ; Ordonanţa de Urgenţă nr. 31/1997 privind regimul
investiţiilor străine în România; Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură; Decretul Lege nr. 54/1990 privind activitatea independentă desfăşurată de asociaţiile familiale
şi persoanele fizice autorizate; Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială; Legea nr.
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocet.
 19

 Prezintă situaţia angajamentelor din conturile deschise la alte societăţi

bancare şi a garanţiilor aferente.

 Acceptă clauzele din contractul de credite.

Băncile acordă la cerere şi perioade de graţie pentru rambursarea creditelor în

funcţie de tipul şi durata acestora, variind de la 3 luni la 12 luni. În perioada de graţie se
plăteşte numai dobânda pentru întreaga sumă de rambursat.

Rambursarea creditelor se face prin trei modalităţi:

1. Rambursarea în rate egale–presupune ca mărimea
ratei să fie constantă pe toată perioada de derulare a creditului, pe măsura rambursării,
dobânda plătită va fi din ce în ce mai mică.

2. Rambursarea prin anuităţi constante–suma plătită

băncii (rata + dobândă) să nu se modifice pe toată perioada de rambursare. Anuitatea se
poate stabili cu ajutorul relaţiei:

Rata anuala a dobanzii

Anuitate = Credit
1 (1 + rata anuala a dobanzii) numarul de ani
3. Rambursare totală la scadenţă (in fine), când
creditul se rambursează la final, iar dobânda se plăteşte periodic.

Capacitatea de rambursare a clientului pe durata contractului de credit reprezintă

una din cerinţele de bază ale băncii. Cu alte cuvinte, suma de rambursat trebuie să fie mai
mică decât capacitatea de rambursare.

Dobânda, în general, se stabileşte în funcţie de indicatorii economico-financiari ai

firmei, şi se recalculează în funcţie de modificările intervenite la indicatorii analizaţi şi
trendul ascendent sau descedent al dobânzilor pe pieţele bancare.

Creditul deschis în favoarea clientului este însoţit de garanţii de drept comun

personale (asigurare, aval) sau reale (gaj, ipotecă). Dintre garanţiile personale , în cadrul
creditelor se folosesc cu preponderenţă asigurările.

Asigurările pentru credite sunt practicate de societăţile de asigurări, iar forma

concretă pe care o îmbracă e aceea a asigurării creditului împotriva riscului
insolvabilităţii.

Avalul este o formă de garanţie suplimentară privind asigurarea plăţii la scadenţă

a cambiilor şi biletelor la ordin cu care a fost garantat creditul.
 20

Avalul reprezintă obligaţia pe care şi-o asumă o terţă persoană, de regulă o bancă
comercială, că va plăti suma înscrisă în titlul de credit, în cazul în care trasul va refuza
plata sau e în imposibilitate să o facă.

Prin avalul pe care îl dă pentru un tras, client al băncii, acesta se obligă faţă de
trăgător să garanteze insolvabilitatea lui, şi astfel îi acordă credit prin semnătură. Rezultă
că, o cambie sau un bilet la ordin pentru care există un aval nu poate, în principiu, rămâne
neplătită.

Garanţiile reale constau în afectarea specială a unui bun pentru garantarea

obligaţiei în instituirea unui drept real, accesoriu, de garanţie, cu privire la acest bun.

Garanţiile prezintă o serie de caracteristici şi anume:

 Dreptul de preferinţă
o Dacă bunul este vândut, titularul acestuia trebuie, în primul rând,
să îndestuleze din preţul obţinut pe creditorul garantat.

o Creditorul garantat poate cere vânzarea pentru a trece înintea altor

creditori ai debitorului.

 Dreptul de urmărire – atunci când bunul a fost înstrăinat înainte de

stingerea datoriei şi creditorul nu a cunoscut acest fapt, el poate cere ca
bunul să fie vândut la licitaţie pentru a putea fi îndestulat din preţ. El poate
urmări bunul afectat de garanţia reală, chiar şi în mâna terţilor dobânditori.

Garanţiile reale se manifestă în forme variate:

- Deschiderea de credit garantat prin gajul
unor titluri (acţiuni sau obligaţiuni). Băncile păstrează o marjă de siguranţă între valoarea
titlurilor şi cuantumul creditului.

- Contractul de deschidere de credit poate fi

garantat prin ipotecă. Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei
obligaţii. Ea e indivizibilă şi subzidă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate,
asupra fiecăruia dintre imobile şi asupra fiecărei porţiuni din acele imobile. Bunurile
imobile ipotecate vor fi asigurate pe toată perioada rambursării creditului. Dreptul de
ipotecă se conservă asupra imobilului în orice mână va trece3.

Potrivit Codului civil, pot fi ipotecate nu numai imobilele aflate în circuitul civil
cu accesoriile lor, ci şi uzufructul asupra acestor imobile şi accesorii. Uzufructul
reprezintă dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai
ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa. Uzufructul este
un drept real, temporar.

3
Ion Turcu – Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1995
 21

Ipoteca prin care se garantează creditul se constituie prin act autentic în care sunt
prevăzute natura şi situaţia fiecărui imobil al debitorului asupra căruia se constituie
ipoteca, precum şi suma pentru care e constituită.

Ipoteca pe imobile poate fi de rang I sau de rang II, în funcţie de data înscrierii
sale.
Garanţiile solicitate de bancă se calculează în felul următor:
Valoarea creditului plus valoarea dobânzii pentru 12 luni şi eventual înmulţit cu
coeficientul de risc calculat de bancă. În cazul în care nu se dispune de garanţii suficiente,
fie se reduce valoarea creditului, fie se găsesc garanţii suplimentare agreate de instituţia
bancară.
Coeficientul de risc este determinat în funcţie de analiza economico-financiară, de
domeniul deactivitate al firmei, al mediului concurenţial, cadrul legislativ şi alţi factori
negativi care pot influenţa activitatea.

Există mai multe tipuri de garanţii:

- Garanţii proprii: ipotecă pe imobilele
proprii, sechestru asupra unor utilaje, etc.
- Garanţii din partea unei terţe persoane
(părţi), adică obligaţia acesteia de a achita datoria, dacă debitorul este în
incapacitate de plată.
- Cesiunea de creanţe – este de asemenea un
mijloc de transmitere a obligaţiilor.

Garanţiile utilizate la creditare pot fi de bază sau complementare, reale sau

personale. La garantare se are în vederea denumirea clară a garanţiei, anul de fabricaţie
sau construcţie, valoarea contabilă, valoarea estimată la bancă, valoarea asigurată şi data
la care asigurarea expiră.

Poate constitui garanţie pentru credit:

o Depozitul bancar care să se constituie într – un depozit distinct
având destinaţia de garanţie;

o Garanţie bancară – reprezintă un înscris prin care o bancă garantă

se angajează să plătească în locul debitorului , dacă aceste nu
plăteşte la scadenţă;

o Gajul fără deposedare – reprezintă un contract, în cadrul căruia se

desemnează un bun drept garanţie, care rămâne la debitor.
Creditorul are în vederea că acest gaj să fie proprietatea
debitorului, să acopere nivelul creditului şi să fie uşor de
valorificat pe piaţă.

o Gajul cu deposedare – apare în cazul unor bunuri mobile cu volum

mic şi valoare mare: metale preţioase, bijuterii, tablouri.
 22

o Ipotecă – reprezintă o garanţie imobiliară, realizată fără

deposedare, ea menţinându – se pe întreg imobilul chiar dacă
debitorul a rambursat o parte din datorie.

o Cesiune de creanţe – reprezintă un înscris prin care un creditor,

numit cedent, transferă o creanţă către o altă persoană numită
cesionar.

Capitolul II

2.1: Tipuri de credite

2.1.1. Creditele pentru echipament în completarea surselor proprii se acordă,

în completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat şi/sau bugetele locale şi din
fondurile speciale, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectul de investiţii şi
sunt aprobate pentru:

- Realizarea de noi obiective şi/sau capacităţi de

producţie;
- Dezvoltarea, modernizarea şi/sau retehnologizarea obiectivelor de investiţii, a
capacităţilor de producţie, a utilajelor, a maşinilor şi instalaţiilor, a clădirilor şi
construcţiilor executate;

- Procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport;

- Procurarea de animale de producţie, de reproducţie, precum şi de animale de
muncă;

- Plantaţii pomicole, viticole şi de alte specii;

- Asigurarea utilităţilor necesare funcţionării obiectivelor şi capacităţilor noi sau
existente;

- Cumpărarea de active fixe (clădiri, construcţii, unităţi de producţie, etc.);

- Cumpărarea de materiale;

- Achiziţii de imobilizări necorporale;

- Alte investiţii asemenea.

Creditele pentru echipament în completarea surselor proprii, se acordă pentru

finanţarea a cel mult 85% din valoarea totală a investiţiei, diferenţa de 15% reprezentând
 23

aportul propriu al agentului economic care, de regulă, trebuie cheltuit înainte de punerea
la dispoziţie a creditului. Aportul propriu al agentului economic constă fie în lichidităţi
înregistrate în contul curent, fie în realizarea efectivă a unei părţi din investiţia respectivă.

Volumul maxim al creditelor pentru investiţii se stabileşte la nivelul deficitului net

de surse ce rezultă din proiecţia surselor pentru investiţii şi a utilizării acestora, ţinând
cont şi de fluxul de lichidităţi determinat pentru întreaga activitate de exploatare a
agentului economic. Prin această metodă se poate determina de asemenea şi termenul de
acordare a creditului şi a ratelor de rambursat.

Agenţii economici solicitanţi de credite pentru echipament în completarea

surselor proprii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- În cazul regiilor autonome care solicită credite de valori mari să

existe aprobările legale de la organelle avizate.

- Existenţa avizelor, acodurilor pentru ocuparea terenurilor agricole

sau forestiere, asigurarea cu combustibil, energie electrică şi termică,
protecţia apelor, pădurilor şi mediului înconjurător, urbanism şi
sistematizare, etc. şi autorizaţiile necesare (autorizarea executării
construcţiilor potrivit legii numărul 50/1991) prin care beneficiarul arată că
realizarea obiectivului de investiţii se va face cu respectarea prevederilor
legale în vigoare.

- Folosirea capacităţilor de producţie similare, existente la

solicitantul de credite, pe baza evidenţelor ţinute potrivit normelor în
vigoare.

- Asigurarea materiilor prime din ţară şi import pentru noile

capacităţi prevăzute în proiectul de execuţie şi existenţa condiţiilor de
vânzare a producţiei la intern şi la export.

- Indicatorii de eficienţă ai investiţiei, în condiţii comparabile

trebuie să fie superiori de cei obţinuţi la capacităţile similare existente.
- Să fie asigurate condiţiile necesare pentru încadrarea execuţiei
lucrărilor şi realizarea investiţiilor în cadrul duratelor aprobate prin
documente.

- Să existe aprobările legale privind dreptul de proprietate, de

folosire a termenului, pentru eventualele exproprieri, demolări sau
dezafectări de fonduri fixe impuse de realizarea investiţiilor. În cazurile în
care terenul pe care urmează a fi amplasat obiectivul de investiţii este
concesionat, se va verifica dacă contractul de concesionare prevede o durată
de folosire cel puţin egală cu durata de rambursare a creditului.
 24

- Să fie respectate eventualele condiţii impuse prin autorizaţia de

construcţii pentru lucrările de bază, precum şi pentru lucrările de organizare
de şantier.

Tabel nr. 2.1.2

AVANTAJE DEZAVANTAJE
Dobânda este indexabilă în funcţie de
Completează fondurile proprii pentru
indicatorii economico-financiari, respectiv
dezvoltarea afacerii.
rata inflaţiei.
Perioada de rambursare este mai mare de
Se pune ipotecă asupra bunurilor imobile,
un an, existând posibilitatea acordării unei
gaj asupra bunurilor mobile şi dacă este
perioade de graţie, în cazul unui plan de
cazul se cer garanţii suplimentare.
afaceri pus la punct şi un profit asigurat.

2.1.2. Credite pentru bunuri imobilizate – sunt credite acordate pe termen

mediu şi lung, pentru achiziţii, amenajări şi reparaţii de bunuri imobilizate efectuate fie
de investitor, fie de către o instituţie specializată, pe o perioadă de cel mult 10 ani.

Banca poate acorda credite pentru bunurile imobilizate clienţilor care îndeplinesc
următoarele condiţii:
- Desfăşoră o activitate rentabilă, iar din studiile de fezabilitate
rezultă o tendinţă de creştere a activităţii şi vânzărilor pe piaţă.
- Prezintă un grad de îndatorare financiară bun, de până la 30%.

Aceste credite se acordă pentru finanţarea a cel mult 80% din valoarea totală a
bunurilor imobilizate ce vor fi cumpărate de solicitanţi, diferenţa de cel puţin 20%
reprezintă aportul propriu al cumpărătorului.

Societăţile comerciale cu capital privat care au avut încheiate contracte de locaţie,

participaţiune sau închiriere cu societăţi comerciale cu societăţi comerciale cu capital de
stat ale căror bunuri imobilizate au fost scoase la vânzare şi care au câştigat licitaţiile, pot
contracta credite pentru cumpărarea lor dacă respectă condiţiile:

- Au constituite surse proprii în proporţie de 20 – 40% din

preţul activelor care trebuie achitate.
- Contul de profit şi pierdere al societăţilor în anul
precedent, ultima balanţă de verificare, precum şi prognoza profitului pe
perioada creditării să asigure:
o Rambursarea obligaţiilor scadente contractate anterior
o Rambursarea creditelor solicitate pentru cumpărarea activelor
precum şi a dobânzilor aferente într – un termen de până la 5 ani de
la acordare
o Solicitantul poate constitui garanţii reale sub forma ipotecilor
asupra clădirilor şi terenurilor aflate în proprietatea sa sau a
 25

giranţilor acestuia, în proporţie de cel puţin 50% din valoarea

creditului solicitat. Diferenţa de 50% din volumul garanţiilor va
putea fi acoperite cu alte forme de garanţie.

2.1.3. Creditele de forfetare.

Forfetarea a apărut încă din anii 1960 în Elveţia.
Forfetarea reprezintă operaţiunea prin care o creanţă în valută e cumpărată cu
remunerarea la dreptul de regres asupra vânzătorului creanţei4.

Vinderea cambiilor, indiferent de scadenţă lor, se face către anumite instituţii

specializate care, spre deosebire de băncile comerciale, la scontare preiau riscul de
neplată de către debitor.

Forfetarea este operaţiunea prin care un vânzător sau prestator de servicii îşi vinde
creanţele în valută pe care le are faţă de cumpărător sau beneficiar, unei societăţi bancare
sau instituţii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare.

Forfetarea permite exportatorului recuperarea sumelor îninte de scadenţă sau de

transformare a unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere, cu plata taxelor respective.

O creanţă pentru a putea face obiectul forfetării trebuie să îndeplinească două

condiţii:
1 Să fie necondiţionată – disociată şi complet independentă de tranzacţia
comercială de bază.
2 Să fie liber transferabilă – să poată fi plasată integral sau parţial în altă
parte şi oricând până la scadenţă.

Exportatorul e astfel plătit în numerar, fiind degajat de riscurile creditului

comercial, de transfer,de convertire a monedei sau chiar de riscuri politice.

Operaţiunea este negociabilă şi se derulează între bancă şi clientul său

(exportatorul), creanţa valutară fiind cumpărată cu renunţarea la dreptul de recurs asupra
vânzătorului creaţiei.

Forfetorul furnizează astfel finanţare pe termen mediu (se pleacă de la 180 zile,
dar în general perioada e cuprinsă între 2 şi 7 ani), insistând ca titlul de credit forfetat să
constea într-o serie periodică de plăţi de valoare egală.

În cadrul operaţiunilor de forfetare, creanţele sunt materializate în efecte de

comerţ (cambii, bilet la ordin, etc.) exprimate în valută, ai căror beneficiari sunt agenţi
economici cu activitate de export înregistraţi în România.

4
Constantin C. Kiriţescu, Emilian M. Dobrescu – Băncile – mică enciclopedie; Editura Expert, Bucureşti
1998
 26

Valoarea la care posesorul titlului cedează prin operaţiunea de forfetare, cu titlu de

vânzare sau de gaj, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii
către terţi va fi cea negociată între părţi (bancă – client) şi aprobată de consiliul de
administraţie al posesorului titlului.

Atunci când din analiza efectuată banca are cele mai mici dubii asupra certitudinii
încasării sumei la scadenţă, aceasta are dreptul să nu acepte efectuarea operaţiunii,
deoarece riscurile de neplată izvorâte din reaua credinţă, incapacitatea de plată sau
falimentul debitorului principal sunt preluate de către bancă.

Unităţile teritoriale ale băncii vor putea primi la analiză în vederea forfetării titluri
care, pe lângă respectarea tuturor cerinţelor de formă şi fond acceptate pe plan
internaţional şi prevăzute de Legea nr. 58/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994 privind
cambia şi biletul la ordin, îndeplinesc şi următoarele condiţii cumulative:
- Posesorul titlului (beneficiarul) să fie client al
băncii;
- Titlul să fie acceptat legal la plată;

- Intervalul de timp dintre momentul prezentării la

forfetare şi scadenţa titlului să nu depăşească 3 ani;

- Titlul să fie avalizat de către o bancă de prim rang

din străinătate, agreată de banca română în cauză, sau în favoarea trăgătorului
să existe o scrisoare de garanţie bancară emisă de o asemenea bancă,
urmăridu-se ca expunerea faţă de această bancă să se încadreze în limita de
risc stabilită. În acest sens, unităţile bancare teritoriale vor solicita Direcţiei
Relaţii Internaţionale informaţii despre nivelul disponibil al expunerii la risc
faţă de societatea bancară respectivă.

Oferta de forfetare făcută băncii de către agentul economic exportator, în situaţia

în care acesta intenţionează să forfeteze creanţele rezultate în urma unui export pe credit
comercial, poate avea una din următoarele forme:

a. Oferta „fără obligo”.

În cazul oferte „fără obligo” exportatorul solicită băncii indicarea „fără obligo” a
costului forfetării, valabil la un moment dat sau pentru un anumit interval de timp.
Această ofertă nu obligă banca să menţină nivelul procentual comunicat al taxei de
forfetare dacă forfetarea se realizează, iar exportatorul nu este obligat să plătească
comisionul de angajament.

b. Opţiunea.
În situaţia în care exporatatorul doreşte să aibă asigurată posibilitatea refinanţării
prin forfetare înainte de încheierea contractului comercial, el solicită băncii o opţiune
fermă de forfetare.
 27

În cazul unei opţiuni ferme de forfetare, banca va comunica condiţiile certe de

forfetare pentru efectele de comerţ pe care exportatorul urmează să le obţină de la
importator.

Opţiunea este limitată în timp, de la câteva zile până la câteva săptămâni, şi poate
fi prelungită. Pe acest interval de timp banca se angajează în mod ferm să efectueze
forfetarea creanţelor exportatorului cu nivelul taxei de forfetare şi în condiţiile convenite.
Pentru acest serviciu, exportatorul plăteşte băncii un comision de opţiune.

c. Oferta fermă – se efectuează în faza postcontractuală, când titlurile de

credit sunt deja în posesia exportatorului şi acesta decide forfetarea lor.
Oferta fermă poate sau nu să fie precedată de oferta „fără obligo” sau de opţiune.
În cadrul ofertei ferme, banca îşi formulează condiţiile definitive cu privire la forfetarea
titlurilor de credit existente.

Acceptarea ofertei ferme obligă părţile definitiv, după cum urmează:

o Banca se obligă faţă de client, din momentul transmiterii ofertei
ferme;
o Clientul se obligă faţă de bancă, din momentul acceptării ofertei.

În vederea iniţierii operaţiunii de forfetare, posesorul titlului îl va prezenta băncii,

însoţit de o cerere de forfetare care va cuprinde, pe lângă datele de identificare ale
beneficiarului şi trasului, data emiterii titlului şi scadenţa acestuia precum şi menţiunea
prin care beneficiarul se obligă să achite băncii contra serviciului prestat, taxa de forfetare
şi comisioanele aferente.

Prezentarea la bancă a titlului în vederea forfetării se va face cu cel puţin 15 zile

lucrătoare înainte de scadenţă, pentru a da posibilitatea băncii să efectueze investigaţii
prin sistemul băncilor străine corespondente sau prin orice alte mijloace asupra riscului
operaţiunii de forfetare solicitată de clientul său.

Titlurile la care, din analiză rezultă incertitudinea efectuării plăţii la scadenţă a

obligaţiunilor asumate de plătitor, vor fi restituite beneficiarilor, care vor semna de
primire pe originalul cererii de forfetare ce se păstrează la bancă. Restituirea titlurilor se
va face cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de scadenţă, pentru a da beneficiarului
timpul necesar în vederea încasării creanţei sale, pe calea obişnuită, de la tras.

În ziua stabilită de comun acord cu beneficiarul titlului, banca va efectua

operaţiunea de forfetare propriu-zisă, încasând în schimbul taxei de forfetare, care este
echivalentă cu dobânda aferentă creditelor curente în valută pe termen scurt, mediu sau
lung, după caz, practicată de bancă la data efectuării operaţiunii de forfetare.

Operaţiunea de forfetare se poate realiza în două stadii diferite de timp în raport

cu contractul comercial:
 28

o În stadiul precontractual, când exportatorul doreşte să asigure

facilităţi cumpărătorului (importatorului), prin vânzarea pe credit
comercial;
o În faza postcontractuală sau de portofoliu, când exportatorul deţine
creanţe asupra importatorului şi doreşte recuperarea fondurilor
imobilizate în creditul comercial acordat cumpărătorului înainte de
scadanţă.

În cazul titlurilor plătibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere, în care s-a
inclus menţiunea „suma este purtătoare de dobândă” cu indicarea nivelului (% pe an)
dobânzii şi a datei de la care curge, banca vira exportatorului numai suma forfetată,
determinată conform precizărilor din nota contabilă, întocmită de ofiţerul de credite şi
vizată de şeful compartimentului valutar, urmând ca dobânda să se calculeze şi deconteze
între parteneri.

Pentru exportatori, principalele avantaje ale forfetării sunt următoarele:

- Reprezintă o formă de finanţare cu rată fixă
a dobănzii;
- Transformă vânzarea la termen în vânzare
cash.
- Forfetorul nu are drept de recurs asupra sa în
caz de neplată sau din partea importatorului.

- Permite economie de timp şi reducerea

cheltuielilor aferente monitorizării şi colectării plăţii.
- Transferă asupra forfetorului toate riscurile
legate de creanţă (riscul de ţară, riscul comercial, de dobândă şi valutar).

- Rapiditate, confidenţialitate, documentaţie

simplă.
- Permite renegocierea finanţării chiar şi
pentru o singură tranzacţie.

Pentru exportator şi indirect, pentru importator, principalul dezavantaj al acestei

tehnici este costul său, în general mult mai ridicat decât dobânda la creditele obişnuite
(aspect care constituie un avantaj esenţial pentru forfetor).

La stabilirea taxei de forfetare se ia în calcul şi omarjă globală de risc calculată în

funcţie de condiţiile contractului de import-export, avându-se în vedere riscurile
comerciale, riscurile generale şi riscurile politice. Nivelul taxei de forfetare şi a
comisioanelor sunt cele stabilite de către Comitetul de direcţie şi Comisia de
Administraţie al băncii şi vor fi transmise în mod operativ unităţilor bancare teritoriale.
 29

2.1.4. Creditele consorţiale – apar atunci când mai multe bănci se asociază
pentru a finanţa un client. Aceste bănci îşi vor împărţi participarea la creditare, riscurile
asumate şi dobânzile încasate.

În acest scop, societăţile bancare participante la cofinanţare, încheie convenţii

de cofinanţare în care se prevăd obligatoriu: obiectivul de investiţii ce urmează a fi
realizat pe seama creditelor bancare; beneficiarul obiectivului de investiţii; bănci care
participă la cofinanţare şi suma creditelor ce se acordă de fiecare bancă; banca
coordonatoare a derulării contractului de credite; modalitatea de cofinanţare şi
modalitatea de plată a acesteia nivelul comisioanelor, clauza renegocierii dobânzilor;
eşalonarea la rambursare a creditelor, orice alte clause considerate necesare pentru
creditarea în cofinanţare a obiectivului de investiţii.

Contractul de credite se încheie între între banca coordonatoare a cofinanţării şi

beneficiarul obiectivului de investiţii. Contractele vor fi contrasemnate şi de celelalte
bănci cofinanţatoare.

Acordarea creditelor, plata lucrărilor, controlul pe şantier a stadiului investiţiei,

urmărirea rambursării creditelor, decontarea dobânzilor aferente se face de banca
coordonatoare, care are obligaţia de a informa lunar celelalte societăţi bancare
cofinanţatoare asupra stadiului realizării investiţiei precum şi a modului de utilizare şi
rambursare a creditelor şi plata dobânzilor aferente.

Cooperarea financiar bancară şi de credit sub forma consorţiilor bancare prezintă

o serie de avantaje, dintre care:
 Pentru aranjor (lead manager):
o Creşterea veniturilor din comisioane;

o Posibilitatea de a realiza un volum mare de tranzacţii, cu clienţi de

calibru mare, de la care se poate câştiga şi din derularea altor
operaţuni;

o Permite reducerea expunerii pe un singur client;

o Larga recunoaştere prin intermediul publicităţii legată de
operaţiunea în cauză.

 Pentru băncile participante:

o Posibilitatea de a beneficia de tranzacţii fără costuri directe de
marketing – pentru că beneficiază de un client găsit de alţii;
o Diversificarea riscului.

 Pentru debitori:
o Simplificarea formalităţilor de credit, beneficiarul creditului
stabilind legături doar cu o singură bancă, legăturile cu celelalte bănci realizându-se prin
intermediul acesteia.
 30

o Volumul creditului mobilizat permite derularea unor operaţiuni de

mare amploare, consorţiul bancar constituindu-se într-un mijloc de înlăturare a limitelor
legate de proporţiile capitalului unei singure bănci.prin intermediul consorţiului bancar,
finanţarea şi creditarea dinamizează şi amplifică schimburile comerciale deoarece
permite derularea unor proiecte care implică resurse considerabile ca volum.
o Beneficiarul creditului este cruţat de fluctuaţiile monetare care ar
putea să apară într-una din ţările componente ale consorţiului, deoarece există
posibilitatea de a-şi alege moneda de plată.

Limitele derulării unei finanţări prin intermediul consorţiilor bancare sunt legate,
în special, de relativa greutate în constituirea consorţiului, de legislaţiile diferite existente
în ţările de origine atât ale creditorilor, cât şi ale beneficiarilor respectivelor credite.

2.1.5. Creditele participative – sunt creditele pe termen lung acordate

întreprinderilor industriale şi comerciale. Sunt numite astfel deoarece creditorul participă
la rezultatele sau performanţele întreprinderii. Acestea sunt creanţe de ultimul rang
deoarece în caz de lichidare a societăţii debitoare, ele sunt rambursate doar după
acoperirea integrală a tuturor celorlalte creanţe privilegiate sau chirografare.

Creditele participative sunt contabilizate ca împrumuturi financiare diverse,

remunerarea lor având o parte fixă (ca mărime redusă) şi o parte variabilă – calculată în
funcţie de profit, capacitate de autofinanţare, valoare adăugată, etc.

2.1.6. Creditele în valută pe termen mediu şi lung – se pot acorda clientelei

pentru finanţarea următoarelor acţiuni care privesc activitatea de investiţii:

- Modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie existente.

- Retehnologizarea proceselor de producţie.
- Achiziţionarea din import de maşini, utilaje, tehnică de calcul,
instalaţii tehnologice, mijloace de transport, etc.
- Efectuarea oricăror altor cheltuieli legate strict de realizarea şi
darea în exploatare a investiţiilor productive.

Nu se acordă credite în valută pentru efectuarea de operaţiuni speculative pe

seama diferenţelor de curs valutar sau de dobândă între leu şi/sau alte valute.

Volumul maxim al creditelor pentru investiţii care poate fi acordat agenţilor

economici se stabileşte la nivelul deficitului de lichidităţi net ce rezultă din proiecţia
surselor pentru investiţii şi a utilizărilor acestora. Deficitul în lei rezultat va fi transformat
 31

în valuta în care se solicită creditul utilizându – se cursul de schimb al leului faţă de

valuta respectivă comunicat de BNR, valabil la data analizei.
Creditele în valută pe termen mediu şi lung se vor acorda pentru finanţarea a cel
mult 85% din valoarea proiectului de investiţie, iar cel puţin 15% trebuie să reprezinte
aportul propriu al împrumutatului la realizarea investiţiei.

În situaţia în care aportul propriu al solicitantului la valoarea totală a investiţiei

este realizat în proporţie de cel puţin 15%, fie în numerar, fie în natură, la data solicitării
creditului, pentru importurile de completare, banca poate finanţa 100% aceste importuri.

Clauzele specifice privind modul de acordare, utilizare, garantare şi rambursare a

creditelor în valută, vor fi prevăzute în mod expres în contractele de credite încheiate cu
beneficiarii de astfel de împrumuturi.
Pentru plata cu întârziere a oricăror sume în valută datorate şi neachitate la termen
conform contractului de credit împrumutatul va plăti o dobândă penalizatoare care se va
capitaliza conform clauzelor din contract.

2.1.7. Creditele pentru activitatea de leasing

Leasingul este o tehnică de finanţare a investiţiilor care a luat naştere în SUA, în

1952, iar după anii ’60 s – a răspândit şi în Europa.

Leasing-ul este o operaţiune comercială prin care o parte denumită locator/

finanţator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă a unui lucru al
cărui proprietar este către altă parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia din urmă,
contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing
locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a
cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Opraţia este deschisă diferiferitelor categorii de utilizatori din industrie,

agricultură, comerţ. Bunul ce face obiectul operaţiei este ales de utilizator în funcţie de
specificaţiile tehnice şi condiţiile de vânzare comunicate de furnizor. Ulterior, el va fi
cumpărat de locator şi închiriat utilizatorului pe o perioadă de determinată, revocabilă ce
trebuie să acopere perioada minimă de amortizare finală a bunului. Pe această perioadă ce
în cazul leasingului imobiliar este cuprins între 12 şi 25 de ani, nici una din părţi nu va
putea întrerupe contractul, cu excepţia cazului în care nu sunt respectate clauzele
contractuale.

Operaţiunile triunghiulare de leasing reprezintă o formă des întâlnită a leasing-

ului. Iniţiativa aparţine, de regulă, utilizatorului care are nevoie de un anumit bun sau
grupuri de bunuri şi procedează la prospectarea pieţei pentru identificarea unui eventual
furnizor şi a unui finanţator.

Operaţia poate fi reprezentată grafic astfel:

3
 32

Furnizor Societate de leasing

4

6 5 2
1
Utilizator

1: Alegerea bunului
2: Chirie
3: Plata bunului, obiectul leasingului
4: Dreptul de preoprietate
5: Locaţia bunului
6: Livrarea bunului

Leasingul este forma specială de închiriere a bunurilor imobile sau mobile de

către societăţi financiare specializate, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru
desfăşurarea acestei activităţi, către agenţi economici, care în general, nu dispun de
suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a – şi achiziţiona astfel de bunuri cu
plata integrală, sau nu doresc să – şi achiziţioneze aceste bunuri întrucât le sunt necesare
numai pentru perioade scurte de timp.

Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (în calitate de proprietar)

cedează locatarului (persoana care ia cu chirie), pentru o perioadă determinată, dreptul de
utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a unui activ necorporal destinat desfăşurării
activităţii de exploatare a locatarului, contra unei chirii, cu opţiunea de cumpărare la
scadenţă, la un preţ convenit prin contractul iniţial între părţi5.

Părţile într-un contract de leasing sunt:

a. Utilizatorul (locatarul) - clientul solicitărilor sau beneficiarul lucrului;
b. Finanţatorul operaţiunii - creditorul sau cumpărătorul bunului (de regulă,
este o societate comercială specializată);
c. Furnizorul (vânzătorul) - constructorul, producătorul sau fabricantul
lucrului.

Operaţiunile de leasing se clasifică în6:

o Leasing operaţional, dacă nu transferă, în mare măsură, toate riscurile şi
beneficiile aferente titlului de proprietate;
o Leasing financiar, dacă transferă, în mare măsură, toate riscurile şi
beneficiile aferente titlului de proprietate.
Operaţiunile de leasing au ca obiect:
o Utilizarea echipamentului industrial;

5
Suciu Gheorghe, Nicolae Nedelcu – “Ccontabilitatea bancară românească”, Ed. Romprint, Braşov, 2003,
p. 142
6
Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag.371-396
 33

o Utilizarea bunurilor imobile cu destinaţie comercială sau

industrială, achiziţionate sau construite de o societate de leasing;
o Utilizarea fondului de comerţ sau a unuia din elementele sale
necorporale;
o Utilizarea bunurilor de folosinţă îndelungată şi a imobilelor cu
destinaţie de locuinţă, pentru persoanele fizice, cu respectarea prevederilor
legale privind protecţia consumatorului.

Nu pot fi utilizate în sistem de leasing:

a. Bunurile ce fac obiectul unei concesiuni.
b. Înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru,
manuscrisele şi brevetele.

În România, contractul de leasing este reglementat prin Ordonanţa

Guvernamentală nr. 51 / 19977, operaţiunile de leasing constituie o nouă categorie de
fapte de comerţ care se adaugă la cele prevăzute de art. 3 Cod Comercial.
În contractul de leasing, locatarul îşi asumă următorele cheltuieli: costul livrării
(transport, montaj); asigurare (furtul, incendii, explozii, spargeride maşini, adesea
chiriaşul apelează şi la asigurări de răspundere civlă care să acopere riscul de încetare a
plăţii, ca urmare a unei calamnităţi); întreţinerea şi reparaţiile; redevenţa 8 (chiria)
constantă, degresivă sau variabilă stabilită în funcţie de dispoziţiile fiscale privind
amortizările degresive şi de capacitatea chiriaşului.

Nefiind decât locatarul bunului, utilizatorul va trebui să aplice pe acesta o placă

care să indice numele locatorului. Bunul nu poate fi modificat fără autorizaţie, iar orice
avarie semnalată trebuie adusă la cunoştinţa locatorului, care îşi rezervă dreptul de
inspecţie.

Activele de valori mari care fac obiectul operaţiunilor de leasing sunt în cele mai
frecvente cazuri următoarele: mijloacele de transport; utilajele de ridicata; echipamente
de transport; computere; echipamente energetice; echipamente medicale; echipamente
industriale specializata; instalaţii şi utilaje de extracţie; hale şi chiar uzine întregi; etc.

Leasingul financiar presupune îndeplinirea a cel puţin unuia din criteriile:

a. Închirierea pe o perioadă lungă, care implică transferal de
proprietate asupra mijlocului fix la sfârşitul contractului de leasing.

7
Ordonanţa Guvernamentală nr. 51/1997, republicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 12.01.2000, referitoare
la contractul de leasing, adaugă faptelor de comerţ prevăzute în art. 3, Codul Comercial şi operaţiunile de
leasing.
8
Conform prevederii art. 5 lit. c) din Ordonanţa nr. 70/1994, modificată prin Legea nr. 90/1998, redevenţa
plătită – care are ca principală componentă amortizarea –va fi calculată ţinând seama de marja de profit şi
de amortizarea integrală a bunului sau cel puţin a unei părţi din valoarea de intrare a acestuia; în acest caz,
regimul de amortizare va fi stabilit de părţi de comun acord, funcţie de natura bunului şi de valoarea sa de
intrare, în conformitate cu Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale
şi necorporale.
 34

b. Contractul de leasing financiar se încheie pe o perioadă care este

mai mare sau egală cu 75% din durata de viaţă a mijlocului fix.
c. Opţiunea de cumpărare a activului fix la sfârşitul contractului la o
valoare suficient de mică pentru ca această opţiune să se concretizeze.
d. Valoarea actualizată a tuturor chiriilor este egală sau mai mare cu
90% din valoarea pe care ar trebui să o plătească utilizatorul pentru a
achiziţiona activul fix respective altfel decât prin leasing.
e. Riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing.

După ce furnizorul şi utilizatorul s-au pus de acord asupra perfectării unui

contract de vânzare-cumpărare cu privire la bunul dorit de utilizator, utilizatorul va adresa
finanţatorului o cerere, cuprinzând date referitoare la caracteristicile tehnico-funcţionale
ale bunului dorit, la situaţia sa materială si financiară, la identificarea furnizorului şi
detaliile negociate în privinţa contractului de vânzare-cumpărare.
Dacă finanţatorul acceptă cererea, el va intra în afacere preluând din acel moment,
în nume propriu, negocierea cu furnizorul cu care încheie contractul de vânzare-
cumpărare. Vânzarea lucrului, deşi se perfectează la momentul în care finanţatorul
intervine, intră în vigoare la data încheierii procesului verbal de predare-recepţie,
intervenit între furnizor şi utilizator.

Drepturile beneficiarului şi ale finanţatorului faţă de furnizor:

1. Beneficiarul (utilizatorul bunului), în calitate de mandatar, este împuternicit de

finanţator, în calitate de mandant, să achiziţioneze titlul de proprietate asupra bunului ales
de el, să rezolve orice diferend privind calitatea bunului şi să conserve bunul până la
manifestarea opţiunii de cumpărare - va negocia cu furnizorul condiţiile de cumpărare,
preţul, modalităţile de plată, modalităţile de livrare, momentul transferului proprietăţii şi
a riscurilor, asigurarea transportului, data şi locul recepţiei, termenele de formulare a
reclamaţiei cantitative şi calitative, modul de soluţionare a acestora, penalităţile pentru
nelivrare sau livrare necorespunzătoare, efectele forţei majore şi suportarea consecinţelor
etc.;

2. Finanţatorul primeşte mandat de la beneficiar să procure bunul ales de acesta

din urmă în scop de garanţie, astfel încât beneficiarul să răspundă de riscuri.
Rolul furnizorului este secundar, obligaţiile sale limitându-se la garantarea calităţii
bunului.

3. Să cumpere bunul la un preţ rezidual (diferenţa dintre preţul plătit de

investitor şi sumele restituite, periodic, de către beneficiar). Deoarece preţul de
cumpărare este inferior valorii reale a bunului, această variantă este cea mai avantajoasă
pentru utilizator.

Finanţatorul (societatea de leasing) nu răspunde pentru cazul în care bunul ce face

obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului, cu excepţia cazului în care
societatea de leasing are calitatea de furnizor; în această situaţie, utilizatorul se va vedea
 35

nevoit să plătească redevenţele convenite, fără ca el să se poată bucura de folosinţa

bunului contractat, sfârşind prin a plăti întreaga valoare a contractului.
În cazul leasing-ului, contractul de locaţiune este precedat de o promisiune bilaterală
(reciprocă, sinalagmatică) de locaţiune, ceea ce înseamnă că finanţatorul promite că va da
în locaţie lucrul pe care îl cumpără, iar utilizatorul promite că îl va lua ca locatar. Practic,
contractul de locaţiune este un instrument juridic de punere a lucrului la dispoziţia
utilizatorului.

Fazele operaţiunii de leasing:

 Achiziţionarea bunului de către societatea finanţatoare;

 Restituirea treptată de către beneficiar a creditului primit (prin plata redevenţelor),

folosind resursele financiare obţinute din exploatarea bunului (a investiţiei).
Redevenţa contractului de leasing cuprinde: ratele de amortizare ale bunului,
chiria pe capitalul neamortizat, taxele, asigurările, precum şi o marjă de profit a
societăţii finanţatoare;

 Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului să-şi exprime opţiunea privind

bunul care face obiectul contractului de leasing.

La încetarea perioadei de închiriere, utilizatorul are următoarele posibilităţi:

 să restituie bunul finanţatorului, contractul luând astfel sfârşit;
 să reînnoiască locaţiunea pentru o nouă perioadă şi cu chirie redusă.

Leasing-ul nu poate fi însă asimilat vânzării pe credit, deoarece până la expirarea

duratei locaţiunii şi manifestării opţiunii de cumpărare, utilizatorul este un simplu locatar,
iar translaţia proprietăţii nu operează cu efect retroactiv;

Leasingul financiar poate fi la rândul lui cu plata integrală sau cu plata parţială. În
cazul cu plata integrală, ratele sunt astfel calculate, încât după încheierea perioadei de
închiriere să se acopere integral preţul de achiziţie al mijlocului fix plus alte cheltuieli
(inclusiv dobânda) şi profitul societăţii de leasing.

În cazul leasingului cu plata parţială, chiriile nu acoperă întrega valoare a

activului fix, profitul societăţii de leasing precum şi alte cheltuieli ale acesteia. La
sfârşitul contractului de leasing, locatorul are obligaţia de a plăti activul fix la o valoare
reziduală.

Leasingul operaţional presupune o închiriere pe o perioadă mai scurtă iar la

sfârşitul contractului părţile pot opta pentru:

- Prelungirea duratei de închiriere, prin încheierea unui nou contract

de leasing.
- Încetarea contractului şi returnarea activului societăţii de leasing.
 36

La acest tip de leasing nu există o relaţie directă între preţul la care a fost
achiziţionat activul fix de către societatea de leasing şi chiria percepută.

Atunci când obiectul leasingului îl constituie o clădire, datorită duratei mari de

viaţă a acesteia şi perioada de leasing poate fi mare. În acest caz, dacă la sfârşitul
leasingului titlul de proprietate nu se preia de către locatar, cea mai mare parte a riscurilor
şi recompenselor este preluată de societatea de leasing, motiv pentru care acest tip de
leasing este considerat operaţional.

Contractul de leasing este un act juridic care reglementează relaţiile între parteneri
pe toată durata prevăzută în contract, are un caracter oneros – transmiterea dreptului de
folosire efectuându – se contra cost – şi care trebuie să cuprindă anumite elemente
obligatorii: perioada de închiriere, chiria, modul de determinare a chiriei, drepturile şi
obligaţiile părţilor, condiţii de folosire a utilajului, asigurarea service – ului, asigurarea
bunului, condiţii de reziliere, etc.

Contractul de leasing poate înceta la expirarea termenului de valabilitate sau prin

reziliere de către una din părţi. Contractul de leasing operaţional poate fi reziliat şi de
către locatar.

Contractul de leasing financiar poate fi reziliat numai de socitatea de leasing, din

proprie iniţiativă, sau cu acordul acesteia, la solicitarea locatarului. Locatarul nu poate
rezilia contractul de leasing financiar în mod unilateral.

Sistemul ango – saxon, care se sprijină pe norma numărul 17 IAS, consideră că

operaţiile şi alte fapte economice trebuie să fie centralizate şi prezentate în funcţie de
natura lor şi realitatea financiară şi nu doar de forma lor juridică. În consecinţă,
utilizatorul bunului trebuie:
- Să imobilizeze bunul la valoarea sa actuală după deducerea
subvenţiilor şi avantajelor fiscale, iar dacă ea este inferioară, la valoarea
actualizată a plăţilor minim exigibile în virtutea contractului;

- Să înscrie în pasiv obligaţia de a plăti chiria viitoare pentru o

valoare egală;

- Să etaleze chiria între cheltuielile financiare şi rambursabile de

pasiv;
- Să preia în cheltuielile fiecărui exerciţiu cheltuielile financiare şi
amortizarea bunului închiriat.

Totuşi dezvoltarea leasingului arată interesul de care se bucură, pentru că:

- Finanţarea este integrală, fapt ce avantajează întreprinderile cu o
rentabilitate ridicată. Acestea pot dispune astfel de 25-30% din disponibilităţile proprii,
care în cazul unui credit pe termen mediu trebuiau avansate, finanţarea nerealizându – se
integral.
 37

- Societăţile, a căror rentabilitate este bună, dar a căror putere

financiară este prea mică pentru a recurge la formele clasice de finanţare (insuficienţa
garanţiilor), pot găsi în leasing un mijloc de dezvoltare şi modernizare a producţiei lor.
Totuşi în ultima perioadă, societăţile de leasing apelează la aceleaşi analize de risc ca şi
băncile.

- Realizarea operaţiilor de finanţare clasică este adesea foarte

îndelungată, fapt ce poate duce la pierderea oportunităţilor de afaceri; în timp ce
leasingul, în circumstanţe ce necesită o investiţie imediată cu o rentabilitate ridicată,
constituie o soluţie adecvată, timpul pentru încheierea contractului fiind relativ scurt.

- Poate fi un mijloc de finanţare complementar în realizarea unui

program complex de investiţii, adăugându – se altor forme de finanţare.

Tabel nr. 2.1.3

AVANTAJE DEZAVANTAJE
La leasingul financiar sunt deductibile Costuri mai ridicate decât cele legate de
amortizarea, dobânda şi asigurarea. un credit.
Ratele lunare se vor negocia în funcţie de
posibilităţile de rambursare ale clientului,
deci există flexibilitatea graficului de
plăţi.

Avantajele leasingului faţă de credite sunt următoarele:

 Posibilitatea folosirii mijloacelor fixe fără a le cumpăra;
 Disponibilităţi băneşti suplimentare pentru activitatea curentă;

 Nu este afectat bilanţul contabil

 Avansul pentru leasing este mai ridicat decât contribuţia proprie pentru un
credit;

 Cheltuielile de service pot fi incluse în ratele de leasing;

Termenul de încheiere a unui contract de leasing este de cel mult 5 ani.

2.1.8. Programul naţional multianual de susţinere a investiţiilor realizate de către

întreprinderi nou-înfiinţate şi micro-întreprinderi, precum şi a investiţiilor
de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici şi mijlocii

Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie a implementat în

anul 2003 Programul naţional multianual pe perioada 2002-2005 de susţinere a
 38

investiţiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiinţate şi micro-întreprinderi, precum şi

a investiţiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Pentru
acest program a fost alocată de la bugetul de stat, prin bugetul MIMMC pentru anul 2003,
suma de 80 miliarde lei, bugetul total alocat pentru perioada 2003 – 2006, fiind de 350
miliarde lei.

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.15/2001 privind

organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi
Cooperaţie, cu modificările ulterioare şi prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2003
nr. 631/2003, anexele nr. 3/26/27 şi 28, procedura de implementare a Programului s-a
aprobat prin Ordin al Ministrului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie,
urmând să devină operaţional după publicarea acestuia in Monitorul Oficial.

Obiectivul programului îl constituie facilitarea accesului întreprinderilor mici şi

mijlocii la surse de finanţare pe termen mediu şi lung prin acordarea de alocaţii financiare
nerambursabile, corelate cu un credit bancar de completare.

Astfel, se pot acorda alocaţii financiare nerambursabile, de până la echivalentul în

lei a 10.000 Euro, care să permită societăţilor nou-înfiinţate şi microîntreprinderilor , cu
până la 50 de angajaţi, să demareze o afacere şi să o dezvolte în primele ei stadii.
Totodată, se pot acorda alocaţii financiare nerambursabile, de până la echivalentul în lei a
20.000 Euro, care să permită întreprinderilor care funcţionează deja să-şi achiziţioneze
tehnologii şi echipamente moderne sau să-şi extindă activităţile existente.

MIMMC a selectat în sistem concurenţial, prin licitaţie publică deschisă, în

condiţiile legii, o bancă comercială în vederea derulării programului. Banca a fost
selectată în funcţie de dobânda pe care se angajează să o perceapă la creditul de
completare.

Beneficiarii eligibili sunt întreprinderile mici şi mijlocii, inclusiv societăţile

nou-înfiinţate (“start-up”), definite conform Legii nr. 133/1999, cu modificarile şi
completările ulterioare şi înfiinţate conform Legii 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificarile şi completările ulterioare, care îndeplinesc cumulativ
următoarele criterii de eligibilitate:
1. Să fie înregistrate şi să aibă sediul operaţional în România;
2. Să aibă capital integral privat;
3. Numărul de angajaţi nu trebuie să depăşească 249, inclusiv, pentru IMM
existente şi cele nou-înfiinţate, respectiv până la 9, inclusiv, pentru
microîntreprinderi;
4. Să aibă o cifră de afaceri reprezentând echivalentul în lei a sumei de până
la 8 milioane Euro;
5. Să nu aibă datorii la bugetul de stat, bugetele speciale sau credite restante,
după caz, la data solicitării finanţării;

6. Să nu aibă pierderi conform ultimului bilanţ contabil înregistrat, cu

excepţia întreprinderilor nou înfiinţate;
 39

7. Întreprinderea trebuie să ţină regulat evidenţele contabile corespunzătoare;

8. Să nu fie o filială a unei societăţi care nu este IMM.

Investiţiile eligibile sunt investiţii corporale ale IMM destinate dezvoltării şi/sau
modernizării acestora. Se vor finanţa numai achiziţiile de utilaje, echipamente, mijloace
de transport noi (nu second-hand).

Programul constă în acordarea de finanţări nerambursabile de până la 40% din

valoarea proiectului de investiţii, dar nu mai mult decât echivalentul in lei a 20.000 Euro,
în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii existente şi nu mai mult decât echivalentul în lei
a 10.000 Euro pentru întreprinderi nou-înfiinţate şi microîntreprinderi, exclusiv taxa pe
valoarea adăugată, corelate cu acordarea de credite de completare prin banca comercială
selectată, indiferent de sursele de finanţare ale acesteia.
Contribuţia proprie a beneficiarului trebuie să fie de minimum 15% din valoarea
proiectului de investiţie, în natură sau în numerar. Contribuţia creditului bancar de
completare din partea băncii comerciale selectate este de minimum 45% din valoarea
proiectului de investiţie.

Banca va evalua proiectele de investiţie în vederea acordării alocaţiei financiare

nerambursabile şi a creditului, în Comitetul de selecţie şi va percepe un comision de
evaluare negociat, reţinut din alocaţia totală acordată din resursele bugetare, pe măsura
evaluării şi acordării de alocaţii financiare nerambursabile.
Comitetul de selecţie va include un Reprezentant Tehnic al Programului cu drept
de veto, mandatat de către MIMMC, pentru alocaţii financiare nerambursabile mai mari
decât echivalentul în lei a 10.000 Euro.

Având în vedere obiectivul prioritar al Guvernului de relansare industrială a ţării

precum şi priorităţile stabilite prin Capitolul de negociere a aderării României la Uniunea
Europeană nr. 15 - “Politica industrială”, acest Program de finanţare se adresează
investiţiilor din sectoarele şi activitatile prezentate Lista sectoarelor şi activităţilor
eligibile9. Sectoarele şi activităţile prioritare şi eligibile au fost stabilite de către
Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie împreună cu Ministerul
Industriei şi Resurselor şi aprobată de Guvernul României în şedinţa din data de
13.03.2003.

Acest program se adresează investiţiilor realizate într-un număr de 13 industrii

stabilite împreună cu Ministerul Industriei şi Resurselor, conform strategiei de relansare
industrială.

În prezent, numărul de IMM care activează în aceste sectoare de activitate este de

23.510. Se estimează acordarea de alocaţii financiare nerambursabile unui număr minim
de 120 întreprinderi mici şi mijlocii. Solicitanţii pot beneficia de facilităţile Programului
naţional multianual pe perioada 2002 – 2005 pentru susţinerea accesului IMM la servicii
de instruire şi consultanţă, derulat de MIMMC, prin intermediul căruia se susţin prin

9
Lista sectoarelor şi activităţilor – prezentată în Anexă, conform declaraţiei de presă din data de
17.03.2003.
 40

alocaţii financiare nerambursabile şi activităţile de consultanţă pentru elaborarea

planurilor de afaceri şi marketing, precum şi accesarea surselor de finanţare.

Valoarea alocaţiilor financiare nerambursabile este egală cu echivalentul a 60%

din valoarea fiecărei cheltuieli eligibile efectuate, dar nu mai mult de 50 miliarde lei.

2.1.9. Programul CEC pentru persoane juridice

Criterii de eligibilitate:

a. Agenţii economici cu capital privat, de stat sau mixt care îndeplinesc

următoarele condiţii:
i. Au mai puţin de 250 de angajaţi;
ii. Desfăşoară activităţi independente.
b. Asociaţii familiale
c. Persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi
independente. Nu există condiţii în legătură cu localizarea regională. Se acordă credite pe
termen scurt şi credite pe termen mediu şi lung pentru finanţarea investiţiilor.

Mărimea creditului în lei acordat depinde de capacitatea de rambursare a

solicitantului, nu există o limită superioară a sumei ce va fi acordată.

Dobânda are o valoare de 49% pe an şi se rambursează lunar iar creditul poate fi

rambursat lunar, trimestrial sau semestrial.

2.2: Programe de creditare

Programele de creditare cuprind programele de cofinanţare (1-13) – care în

conformitate cu Banca Naţională a României sunt oferite de băncile româneşti în
 41

colaborare cu alte instituţii financiare (cum ar fi Uniunea Europeană, Banca Europeană

de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Kreditanstalt für Wiederaufbau, International Finance
Corporation) şi programele de creditare a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România
au scopul de ajuta societăţile comerciale, indiferent de forma de organizare, să se
dezvolte şi să înlocuiască liniile tehnologice pentru a mări beneficiile şi calitatea
produselor realizate.

Aceste programe sunt:

1. Banca Comercială Română – Programe de creditare
a. Programul PHARE 2000 - Coeziune Economică şi Socială, componenta B2
Finanţatori:
Uniunea Europeană
Ministerul Integrării Europene
BCR

b. Facilitatea de finanţare a IMM (Banca Comercială Română)

Finanţatori:
Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Uniunea Europeană

c. Credite pentru crearea de noi locuri de muncă

Programul privind acordarea de credite cu dobândă avantajoasă, din Bugetul
Asigurărilor pentru Şomaj în baza legii nr. 76/2002
Finanţatori:
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
BCR

d. Credite complementare programului SAPARD

Finanţatori:
Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Uniunea Europeană

e. Credite pentru dezvoltarea rurală a Munţilor Apuseni

Finanţatori:
Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Uniunea Europeană

f. Fondul MARR - Schema de finanţare a IMM (BCR)

Finanţatori:
Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Uniunea Europeană

2. Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Société Générale

 42

Banca Română pentru Dezvoltare. Programe de creditare

a.Credite în lei şi valută destinate nevoilor sezoniere şi temporare
b.Linia de credit
c.Credite în lei pentru descoperire de cont
d.Credite în lei şi valută pentru export
e.Credite în lei şi valută pentru investiţii
f.Produsul leasing financiar
g.Factoring de export

3. Banca de Export-Import a României (EXIMBANK)

Banca de Export-Import a României .Programe de creditare
a. Programul de dezvoltare a IMM-urilor
Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KFW)
EXIMBANK

b. PEGAS - Programul de finanţări speciale pentru export

c. Programul de finantari pentru export - Creditul global de exploatare

d. Programul de finantari pe baza creantelor comerciale (scontare,

forfetare)

4. Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Programe de creditare

a. Schema de credite pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii
Finanţatori:
Uniunea Europeană
Banca Românească
CEC
Banca Comercială „Ion Tiriac”

b. Credite acordate pe baza programului PHARE

Finanţatori:
Uniunea Europeană
CEC

c. Creditarea IMM

5. Banca Românească. Programe de creditare

a. Schema de credite pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii
Finanţatori:
Uniunea Europeană
Banca Românească
CEC
 43

Banca Comercială „Ion Ţiriac”

b. Fondul Germano-Roman (III)

Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
Banca Românească

c. Program de creditare a IMM-urilor

Finanţatori:
International Finance Corporation
Banca Românească

d. Programul de Împrumuturi Mici şi Mijlocii

Finanţatori:
Fondul Româno-American de Investiţii
Banca Românescă

e. Program de creditare pentru IMM

Finanţatori:
Banca Românească
FMO Olanda (Netherlands Development Finance Company)

f. Schema de creditare a IMM

Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
Banca Românească

g. Programul pentru intreprinderi micro si mici

Finanţatori:
BERD
Banca Românească

h. Proiect de Finanţare Rurală

Finanţatori:
Ministerul Finanţelor Publice si Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare
Banca Romaneasca

6. Banca Transilvania
Banca Transilvania. Programe de creditare
a. Facilitatea de finanţare a IMM
Finanţatori:
Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Uniunea Europeană
 44

b. Credite din surse D.E.G.

Finantator:
Deutsche Investitions und Entwicklungsgesellschaft mbH

7. Banca Comercială Ion Ţiriac. Programe de creditare

Programul PHARE de Creditare pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii
Finanţatori:
Uniunea Europeană
Banca Românească
CEC
Banca Comercială „Ion Tiriac”

8. Alpha Bank România

Facilitatea de finanţare a IMM
Finanţatori:
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Uniunea Europeană
Alpha Bank România

9. Banc Post
a. Facilitatea de finanţare a IMM
Finanţatori:
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Banc Post

b. Black Sea Trade and Development Bank

Banc Post - credite pe termen scurt şi termen mediu

10. Volksbank România

a. Facitatea de finanţare a IMM
Finanţatori:
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Volksbank România

b. Fondul româno-german - Programul de promovare a creditelor pentru IMM

Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
Carpatica

11. RoBank
a. Facilitatea acordată exportatorilor români
Finanţatori:
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
RoBank

b. Proiecte de refinanţare a IMM care prezintă proiecte de investiţii

 45

Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
Carpatica

c. Convenţie de finanţare pentru susţinerea exporturilor, a producţiei de export, a

importurilor de completare şi de echipamente aferente
Finantatori:
EXIMBANK SA
BC RoBank SA

12. BC Carpatica
Fondul româno-german
Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
Carpatica

13. HVB Bank România

Program de creditare IMM
Finanţatori:
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
Banca Europeană de Investiţii
HVB Bank România

14. MIRO BANK

Program de microîmprumuturi pentru IMM

15. Raiffeisen Bank

Facilitatea de finanţare a IMM-urilor

16. Adventure International – oferă credite pornind de la 5.000.000 $,

preferănd companiile care pot demonstra că au fost, sunt şi vor rămâne profitabile.

17. AIG New Europe Found (American International Group) – acordă

credite pentru proiecte în jurul a 10.000.000 $, adresându-se companiilor care îşi
pot demonstra profitabilitatea. Rata de restituire a creditului este de 35% anual.

18. Global Finance International Ltd. – oferă credite de 2-3 milioane $,

adresându-se companiilor mature şi care deţin cel puţin 40% din acţiuni şi au o cifră
de afaceri de minim6.000.000 $.

19. Danube Found – oferă credite de la 5.000 $ la 2.000.000$ firmelor

capabile să asimileze suma minimă de creditare. Rata de returnare anuală a fondului
este de 30% pe an.
 46

20. Environmental Investment Partners – pune la dispoziţie credite de 1-3

milioane $ firmelor cu vânzări de minim 800.000 $ şi trei ani de activitate în
afacerea respectivă. Solicită o rată de returnare a creditelor de 35%.

21. Oresa Venture Romania – oferă credite de la 1.000.000$, firmelor

private cu management competitiv şi potenţial de creştere.

22. Romanian Investmrnt Found (Cyprus) Ltd. – oferă credite de

1.000.000$ firmelor private mijlocii şi mari cu potenţial de creştere.

23. Romanian Post Privatization Found – oferă credite de 1.000.000$ la o

rată de 30% anual, firmelor private medii cu potenţial de creştere.

24. Baring Private Equity Partners (Romania) SRL – oferă credite pornind
de la 7.000.000 $. Acectea sunt eligibile doar pentru firmele lider de piaţă.

25. Romanian American Entreprise Found – pune la dispoziţia

antreprenorilor fonduri ce constau în sume mai mici de 500.000$ presupunând că
viitorul plan de afceri se va încadra într-o investiţie de nivel mediu.

Capitolul III

Costurile împrumuturilor
 47

Obiectivul normei IAS 23 „Costurile împrumuturilor” este de a prescrie

prelucrarea contabilă aplicabilă costurilor împrumuturilor. La modul general, norma
solicită că, din punct de vedere contabil, conturile împrumuturilor să fie înscrise imediat
în cheltuieli. Totuşi, ea admite, în numele celeilalte prelucrări autorizate, capitalizarea
costurilor împrumuturilor, care sunt direct imputabile achiziţionării, construirii sau
producţiei unui bun în anumite condiţii.

Adepţii capitalizării estimează că astfel de cheltuieli nu diferă fundamental de

cele care intră în costul de revenire al activului. Adversarii capitalizării susţin că o astfel
de practică ar conduce la o evaluare în mod diferit a unui bun, în funcţie de modul lui de
finanţare, dar din împrumut sau din capitaluri proprii. Excepţie ar fi situaţia în care s-ar
admite, de asemenea, o incorporare în costul bunului a unei remunerări a capitalurilor
proprii, soluţie la care nici un specialist nu cotizează.

Deci, norma 23 dă dreptate, mai repede, adversarilor capitalizării şi face din

înscrierea în cheltuieli a costurilor împrumuturilor prelucrarea sa de referinţă.

Costul unui împrumut este reprezentat de dobânzi şi alte cheltuieli suportate de o

întreprindere în cadrul unui împrumut de fonduri. Se deduce că noţiunea de cost al unui
împrumut nu se limitează la dobânzi. În funcţie de natura împrumuturilor, ea poate să
includă şi:
 Amortizarea primelor de emisiune sau de rambursare referitoare la
împrumuturi;

 Amortizarea costurilor accesorii antrenate de emisiunea împrumuturilor;

 O fracţiune a locaţiilor financiare, asimilabilă dobânzilor, în cazul

contractelor de locaţie – finanţare;

 Diferenţele de curs ce rezultă din împrumuturile în devize, în măsura în

care ele pot să fie considerate un complement al dobânzilor.

Norma IAS 23 se pronunţă în mod clar asupra necapitularizării costurilor

împrumuturilor. Ea prevede că astfel de costuri trebuie să fie contabilizate în cheltuielile
exerciţiului în cursul căruia ele au fost angajate. Această soluţie constituie prelucrarea de
referinţă.

În acelaşi timp, norma admite, totuşi, ca să fie incluse în costul anumitor active
cheltuielile legate de împrumuturi, cheltuieli direct atribuibile achiziţionării, constituirii
sau producţiei lor. Astfel de cheltuieli privind împrumuturile probabil ca ele să genereze
avantaje economice viitoare şi când costul împrumuturilor poate să fie evaluat în mod
fiabil. Alte cheltuieli referitoare la împrumuturi, care nu sunt atribuibile achiziţionării,
constituirii sau producţiei de bunuri, sunt înscrise în cheltuielile exerciţiului în cursul
căruia ele au fost angajate.
 48

Bunurile (activele) vizate sunt cele care solicită o perioadă lungă de pregătire
înainte de a putea să fie utilizate sau vândute. Această remarcă impune 2 judecăţi de
valoare:

(1) Activele în cauză pot să fie atât imobilizări cât şi stocuri a căror
durată de fabricaţie sau de maturare este foarte lungă (lucrări imobiliare,
produse ale industriei spirtoaselor, etc.).

(2) Fără prea multe precizări suplimentare, a aprecia cât de suficientă

este durata de punere în stare de utilizare sau de vânzare este o problemă de
resotul întreprinderiişi al auditorilor săi. Singurele indicaţii pe care norma
IAS 23 le oferă sunt:

a. Activele fabricate după procedee învechite sau produse în cantităţi mari în

mod repetitiv şi într-o perioadă scurtă nu satisfac condiţiile de capitalizare.

b. Nu intră sub incidenţa capitalizării costurile împrumuturilor pentru

activele gata să fie utilizate sau vândute în momentul aciziţionării lor,
indiferent care a fost durata lor de fabricaţie la furnizor.

Calculul cheltuielilor incorporabile în costul activelor presupune determinarea

împrumuturilor în cauză şi delimitarea perioadei de calcul.

Prin definiţie, cheltuielile capitalizabile referitoare la împrumuturi sunt cele care

ar fi putut să fie evitat, dacă activul în cauză nu ar fi achiziţionat (sau împrumutat, dacă
este vorba de o locaţie financiară). Identificarea acestor cheltuieli este mai uşor sau mai
greu de realizat, în funcţie de caracterul finanţării activului: printr-un împrumut special
sau din capitalurile împrumutate la nivelul ansamblului întreprinderii.

În prima situaţie, pot să fie capitalizate cheltuielile relative la perioada de punere

în stare de utilizare sau de vânzare a activului, din care sunt deduse eventualele venituri
obţinute din plasamentul temporar al fondurilor împrumutate.

În legătură cu costurile împrumuturilor, situaţiile financiare trebuie să

menţioneze:
- Metoda contabilă utilizată.
- Mărimea cheltuielilor capitalizate în cursul exerciţiului.
 49

- Rata de capitalizare utilizată pentru determinarea mărimii

cheltuielilor cu împrumuturile ce pot să fie incorporate în costul
activului.

Capitalizarea costurilor împrumuturilor ridică o serie de probleme utilizatorului

de conturi.

Mai întâi, întreprinderile pot să utilizeze această metodă pentru a evita constatarea
de cheltuieli de volum mare şi, deci, pentru majorarea rezultatului lor. Această manevră
poate să fie uşor dejucată dacă întreprinderea respectă obligaţiile pe linie de comunicare
financiară. În acest sens, este suficient să se deducă dobânzile capitalizate ale peioadei
din beneficiul net pentru a se determina, astfel, un rezultat mai conform cu regulile
contabile.

În al doilea rând, să nu uităm că dobânzile incluse în contul unui activ urmează

evoluţia acestuia. Ca atare, ele vor ajunge totodeauna în cheltuieli, fie pentru că bunul a
fost vândut, fie atunci când acesta este amortizat.

În sfârşit, să reţinem că imobilizarea costurilor împrumuturilor trebuie să fie

suspendată în perioadele lungi de întrerupere a activităţii productive. Capitalizarea
trebuie să înceteze atunci când activităţile anterioare indispensabile pregătirii bunului,
utilizării sau vânzării sale sunt practic integral terminate.

În art. 23 alin. (1) se precizează că: „Cheltuielile cu dobânzile sunt integral

deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu” în
caz contrar, conform alineatului (2) din acelaşi articol, doar până la nivelul sumei
veniturilor din dobânzi vor fi deductibile cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din
diferenţele de curs valutar. Restul de cheltuieli care au rămas nedeductibile vor fi
raportate în perioada următoare, în aceleaşi condiţii până la deductibilitatea lor integrală.

De sub incidenţa acestui articol ies dobânzile şi pierderile de curs valutar

provenite din „împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de
dezvoltare sau de la organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate
de stat”.
Gradul de îndatorare se poate calcula conform formulei:

Capital _ imprumutat
Grad _ de _ indatorare _ al _ capitalului 
Capital _ propriu

Capitalul împrumutat din formula de mai sus se referă la totalul creditelor şi

împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an. Capitalul propriu este determinat ca
medie a valorilor existente la începutul şi la sfârşitul perioadei pentru care se determină
impozitul pe profit.
 50

Deductibilitatea dobânzilor şi pierderilor de curs valutar nu se aplică:

 Societăţilor bancare persoane juridice române.
 Sucursalelor care îşi desfăşoară activitatea în România.
 Societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing.
 Societăţilor de credit ipotecar.
 Instituţiilor de credit.

La împrumuturile în lei dobânzile deductibile sunt limitate la nivelul ratei

dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, din ultima lună a trimestrului, iar la
cele în valută, la nivelul ratei dobânzii anuale de 9 %, care se va actualiza prin hotărâre a
Guvernului. Aceste prevederi se aplică doar în cazul „împrumuturilor obţinute de la alte
entităţi, cu excepţia societăţilor bancare române sau străine, sucursalelor băncilor străine,
cooperativelor de credit, a societăţilor de leasing pentru operaţiuni de leasing, a
societăţilor de credit ipotecar şi a persoanelor juridice care acordă credite potrivit legii”.

Deductibilitatea dobânzilor şi a pierderilor de curs valutar se aplică în cazul unei

persoane juridice străine, doar dacă îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în
România şi doar prin luarea în considerare a capitalului propriu.

În Codul Fiscal se precizează că din 1 ianuarie 2006, dacă gradul de îndatorare a

capitalului este mai mic de 3, cheltuielile cu dobânzile vor fi integral deductibile.

Capitolul IV

4.1. Contabilitatea creditelor bancare

 51

Paleta de creditare este destul de diversă. Dacă avem în vederea scadenţa

creditelor, ele se clasifică în “credite pe termen scurt” (contul 159) şi “credite pe termen
lung” (contul 162). Numai cele pe termen lung “alimentează” cu informaţii ciclul de
finanţare, celelalte contribuie la realizarea gestiunii trezoreriei întreprinderii.

Finanţările bancare sunt realizate pe termen mediu – între 1 şi 5 ani – şi pe termen

lung – peste 5 ani. Obiectivul lor este realizarea de investiţii, în sensul larg al termenului,
a căror natură (investiţii mobiliare sau imobiliare) le condiţionează modalităţile (durata,
rata dobânzii, expresiile garanţiilor, forma de rambursare, etc.). În principiu, mărimea
acestor credite nu poate acoperi în totalitate costul proiectului finanţat.

Condiţiile de dobândă şi datoriile depend de elemente de conjunctură, de situaţia

economică şi financiară a întreprinderii şi de rezultatele negocierilor cu banca, cu ocazia
depunerii dosarului de creditare.

Plata dobănzilor poate fi făcută annual, semestrial sau conform oricăror altor
fracţionări ale anului. Mărimea unui împrumut scade în măsura în care se rambursează
“principalul” său.

Ritmul rambursării poate să fie adaptat posibilităţilor financiara ale întreprinderii,

stingerea datoriei putând fi prevăzută conform unui “plan de amortizare” ce presupune o
repartiţie a plăţilor în tranşe egale, progressive sau degresive. De asemenea, poate să fie
vizată, o perioadă de scutire, numită franşiză, în care nu se rambursează părţi din
capitalul împrumutat.

Rambursarea “ in fine”, adică rambursarea principalului la scadenţă, a devenit o

modalitate de plată extreme de rară; astfel că, rambursarea capitalului împrumutat la care
se adaugă şi dobânzile, repartizată în timp, ia forma de anuităţi variabile sau constante.

Anuitatea variabilă se calculează prin adăugarea la rata stabilită şi dobânda

aferentă, pe când cele constante (Ac) se calculează conform relaţiei:

I
Ac = n *C ;
1 (1 + I)
unde: I = rata anuală a dobânzii;
C = principalul împrumutului;
n = numărul de anuităţi

Tabloul de amortizare al unui împrumut bancar de 150 milioane lei, la o rată a

dobănzii de 24%, are următoarea structură:
 52

Tabel nr. 4.1.4

Capitalul de
Dobânzile Capitalul la
amortizat la Amortizarea
Anii anuale (la o Anuităţile sfârşitul
începutul capitalului
rată de 24%) perioadei
perioadei
(1) (2) (3) (4) (5) (6)
1. 150.000.000 36.000.000 37.500.000 73.500.000 112.500.000
2. 112.500.000 27.000.000 37.500.000 64.500.000 75.000.000
3. 75.000.000 18.000.000 37.500.000 55.500.000 37.500.000
4. 37.500.000 9.000.000 37.500.000 46.500.000 0

Unde:

(2) Capitalul de amortizat la începutul perioadei este egal cu mărimea

capitalului la sfârşitul perioadei.
(3) Dobânzile anuale se calculează prin aplicarea ratei dobânzii la
capital (principal).
(4) Amortizarea capitalului se calculează pe baza principalului şi a
timpului scurs.
(5) Anuităţile sunt egale cu suma dintre dobânzile anuale şi
amortizarea capitalului.
(6) Capitalul la sfârşitul perioadei descreşte pe măsura rambursării
părţilor din capital.

Conturile folosite la contabilizarea creditelor pe termen mediu şi lung sunt:

 Contul 162 “Credite bancare pe termen lung” , cu ajutorul căruia se ţine
evidenţa creditelor bancare pe termen lung primate de la instituţiile bancare şi de la alte
persoane juridice. Acesta este un cont de pasiv, care se creditează cu :
o Suma creditelor pe termen lung primite;

o Diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la

închiderea exerciţiului financiar, a creditelor în valută;
şi se debitează cu:
o Suma creditelor rambursate;
o Diferenţele favorabile de curs valutar rezultate din evaluarea
creditelor în valută la închiderea exerciţiului financiar precum şi la
rambursarea acestora.

Soldul creditor al contului reprezintă creditele pe termen lung nerambursate.

 Contul 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”, cont

cu ajutorul căruia se ţine evidenţa dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor din
 53

emisiunea de obligaţiuni, creditelor bancare pe termen lung, datoriilor ce privesc

imobilizările financiare, precum şi celor aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate.
Acesta este de asemenea un cont de pasiv, care se creditează cu:
o Valoarea dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor şi datoriilor
asimilate;
o Valoarea dobânzilor evidenţiate în avans potrivit prevederilor
contractuale;

o Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente dobânzilor

datorate în valută, rezultate în urma evaluării acestora la încheierea
exerciţiului financiar;

Şi se debitează cu:
o Suma dobânzilor plătite;
o Valoarea dobânzilor datorate şi facturate potrivit prevederilor
contractuale, în cazul leasingului financiar;

o Diferenţe favorabile de curs valutar aferente dobânzilor datorate în

valută, rezultate în urma evaluării acestora la încheierea
exerciţiului financiar precum şi la rambursarea acestora.
Soldul creditor al contului reprezintă dobânzile datorate şi neplătite.

Principalele operaţii generate de gestiunea creditelor bancare pe termen lung, sunt

contabilizate astfel:
a. Angajarea creditului bancar pe baza contractului de credite şi a extrasului de cont:
 Dacă împrumutul respectiv este
acordat sub formă de plăţi pentru achitarea furnizorilor (livrări de bunuri,
executări de lucrări sau prestări de servicii): 401”Furnizori”=
1621”Credite bancare pe termen lung”

 Dacă împrumutul respectiv este

acordat pentru achitarea furnizorilor de imobilizări:
404”Furnizori de imobilizări” = 1621”Credite bancare pe termen lung”

 Dacă suma de bani reprezentând

împrumutul este pusă la dispoziţia solicitantului:
5121”Conturi la bănci în lei”= 1621”Credite bancare pe termen lung”
sau
5124”Conturi la bănci în devize”= 1621”Credite bancare pe termen lung”

b. Rambursarea creditelor bancare pe termen mediu şi lung în lei şi valută:

1621”Credite bancare pe termen lung”= 5121 “Conturi la în bănci lei”
sau
1621”Credite bancare pe termen lung”= 5124 “Conturi la în bănci devize”
 54

c. În cazul creditelor în valută, înregistrarea diferenţelor nefavorabile de curs

valutar, la închiderea exerciţiului financiar, ca urmare a scăderii cursului valutar:
1621”Credite bancare pe termen lung”= 765”Venituri din diferenţe de curs valutar”

d. În cazul creditelor în valută, înregistrarea diferenţelor favorabile de curs valutar,

la închiderea exerciţiului financiar, ca urmare a creşterii cursului valutar:
665”Cheltuieli din diferenţe de cus valutar” = 1621”Credite bancare pe termen lung”

e. Obligaţiile de plată a dobânzilor pentru creditele pe termen mediu şi lung:

666”Cheltuieli privind = 1682”Dobânzi aferente creditelor
dobânzile” pe termen lung”

f. Plata dobânzilor în lei sau în devize:

1682”Dobânzi aferente creditelor pe = 5121”Conturi la bănci în lei”
termen lung”
sau
1682”Dobânzi aferente creditelor pe = 5124”Conturi la bănci
termen lung” în devize”

g. Trecerea acestor credite în categoria creditelor nerambursabile la scadenţă:

1621”Credite bancere pe termen = 1622”Credite bancare pe termen lung
lung” nerambursabile la scadenţă”

h. Achitarea creditelor nerambursabile la scadenţă în lei şi valută:

1622” Credite bancare pe termen lung = 5121” Conturi la bănci în lei”
nerambursabile la scadenţă”
sau
1622” Credite bancare pe termen lung = 5124” Conturi la bănci în devize”
nerambursabile la scadenţă”

Problema împrumuturilor şi a costurilor lor este una de o importanţă capitală în

contabilitate. Întrebarea care se pune este: suportarea costurilor împrumuturilor se face
prin includerea în cheltuieli sau prin capitalizarea acestora (în anumite condiţii)?
 55

4.2. Contabilitatea leasingului

Din punct de vedere contabil, doar leasingul financiar este considerat credit pe
termen mediu sau lung, deoarece în contabilitate se înregistrează bunul achiziţionat prin
leasing, şi acesta se şi amortizează, pe când la leasingul operaţional, lunar se
înregistrează doar redevenţa pe care locatarul o plăteşte locatorului.

Înregistrările care apar în contabilitatea locatarului, atunci când acesta ia în

leasing un activ fix.

- Înregistrarea avansului:
% = 404 „Furnizori de imobilizări”
409 „Furnizori – debitori”
4426 „ TVA deductibilă”

- Plata avansului (prima rată):

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „ Conturi la bănci în lei”

- Primirea bunului:
2133 „Mijloace de transport” = 167 „Alte împrumuturi şi datorii asimilate”

- Înregistrarea dobânzii aferente:

471„Cheltuieli înregistrate în avans”=1687„Dobănzi aferente altor împrumuturi
şi datorii asimilate”
În debitul contului 8036 se înregistrează valoarea activului fix luat în leasing şi
dobânda aferentă
D8036„Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”

- Regularizarea avansului
167„Alte împrumuturi şi datorii asimilate”= 409„Furnizori–debitori”

C8036„Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”

- Plata ratei şi înregistrarea dobânzilor

aferente:
% = 404„Furnizori de imobilizări
167„Alte împrumuturi şi
datorii asimilate”
1687„Dobănzi aferente altor
împrumuturi şi datorii asimilate”
4426 „TVA deductibilă”

În creditul contului 8036 se înregistrează lunar valoarea ratei şi dobânda aferentă.

C8036 „Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”
 56

- Înregistrarea amortizării
6811„Cheltuieli de exploatare =2813„Amortizarea instalaţiilor, mijl.
privind amortizarea de transport, animalelor
imobilizărilor” şi plantaţiilor”

- Plata valorii reziduale (la care nu se mai

plăteşte dobândă, şi care reprezintă de fapt ultima rată stabilită prin
contractul de leasing):
% = 404„Furnizori de imobilizări
167„Alte împrumuturi şi
datorii asimilate”
4426 „TVA deductibilă”

C8036„Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate”

- Înregistrarea amortizării
6811„Cheltuieli de exploatare=2813„Amortizarea instalaţiilor, mijl.
privind amortizarea de transport, animalelor
imobilizărilor” şi plantaţiilor”
 57

Capitolul V

Studiu de caz

5.1: Scurt istoric

Societatea comercială ARA a fost constituită ca o societate cu răspundere

limitată, cu capital integral privat de către Flucuş Gheorghe, în calitate de asociat unic în
1998, având un capital social de 2.000.000 lei, fiind înregistrată la Oficiul Registrului
Comerţului sub nr.: J/08/42127657874/1998.
Sediul firmei este în Şinca Nouă, şi are trei puncte de lucru situate: în Şinca
Nouă; în Şinca Veche şi în Şercăiţa.
SC ARA SRL desfăşoară activitatea de comerţ cu amănuntul a produselor
alimentare şi nealimentare, desfăşurându – se prin intermediul a trei puncte de desfacere
a mărfurilor, amplasate în zone cu vad commercial bun pentru aceste tipuri de produse.
Produsele comercializate de societate sunt recunoscute pentru calitatea lor,
având o piaţă de desfacere formată din clienţi tradiţionali dar şi din clienţi noi, cărora le
oferă facilittăţi de preţ la prima servire.
Principalele produse comercializate sunt:
- Mărfuri alimentare;
- Băuturi şi ţigări;
- Textile şi încălţăminte;
- Articole de menaj.
Principalii furnizori sunt:
 SC BRAMETCHIM SA, Braşov;
 SC BRINTEX SA, Braşov;
 Coop. CPNSUM Poiana Mărului;
 SC SERGIANA PRODIMPEX SRL, Poiana Mărului;
 METRO CASH & CARRY.
S.C. ARA S.R.L. doreşte obţinerea unui credit în valoare de 150.000.000 lei pe
o perioadă de 4 ani, pentru investiţii (achiziţionare autoutilitară Dacia). În acest scop a
depus la sucursala Râşnov documentaţia necesară pentru obţinerea unui credit, formată
din:
 Cererea de credit semnată de Flucuş Gheorghe, în calitate de
asociat unic.
 Bilanţul contabil, raportul de gestiune şi contul de profit şi
pierdere încheiate pe ultimul an.
 Situaţiile privind „ Rezultatele financiare” şi „Situaţia
patrimoniului” pe ultimii 3 ani.
 Balanţa de verificare încheiată pentru ultima lună.
 Bugetul de venituri şi cheltuieli.
 58

 Situaţia prognozată a plăţilor şi încasărilor aferente viitorilor 4

ani.
 Proiectul graficului de rambursare a creditului şi de plată a
dobânzilor.
 Lista garanţiilor propuse băncii pentru garantarea creditului
solicitat.
 Planul de afaceri.
 59

5.2 : Balanţa de verificare

Întocmită la data de 31.01.2004

Tabel nr. 5.5

SIM- SOLD SOLD SOLD SOLD
RULAJ TOTAL
BOL INIŢIAL INIŢIAL RULAJ DEBIT TOTAL CREDIT FINAL FINAL
CREDIT DEBIT
CONT DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT

CLASA 1 CONTURI DE CAPITALURI

1012 0.00 2000000.00 0.00 0.00 0.00 2000000.00 0.00 2000000.00
108 0.00 8000000.00 0.00 0.00 0.00 8000000.00 0.00 8000000.00
118 0.00 32933547.00 0.00 0.00 0.00 32933547.00 0.00 32933547.00
121 0.00 152040926.00 2817109819.00 304623314.00 1871601435.00 1879501726.00 0.00 7900291
1211 0.00 0.00 0.00 0.00 152040926.00 152040926.00 0.00 0.00
129 152040926.00 0.00 0.00 0.00 152040926.00 152040926.00 0.00 0.00
TOTAL
152040926.00 194974473.00 2817109819.00 304623314.00 2175683287.00 2226517125.00 0.00 50833838.00
CL.1

CLASA 2 CONTURI DE ACTIVE IMOBILIZATE

212 38795454.00 0.00 0.00 0.00 38795454.00 0.00 38795454.00 0.00
TOTAL
38795454.00 0.00 0.00 0.00 38795454.00 0.00 38795454.00 0.00
CL.2
CLASA 3 CONTURI DE STOCURI ŞI PROD. NET.
301 1730297.00 0.00 1130262.00 0.00 8487331.00 0.00 8487331.00 0.00
321 1012100.00 0.00 0.00 0.00 1012100.00 1012100.00 0.00 0.00
322 0.00 1012100.00 0.00 0.00 1012100.00 1012100.00 0.00 0.00
371 293140738.00 0.00 295756911.00 304622498.00 2056507278.75 1727504210.00 329003068.75 0.00
378 0.00 31364175.00 55588498.00 47677136.00 261853457.00 322893536.00 0.00 61040079.00
 60

381 11750176.00 0.00 0.00 0.00 11783496.00 0.00 11783496.00 0.00

TOTAL
307633311.75 32376275.00 352475671.00 352299634.00 2340655762.00 2052421946.00 349273895.75 61040079.00
CL. 3

CLASA 4 CONTURI DE TERŢI

401 0.00 32232489.20 240701580.00 253153374.00 1460611034.00 1528632822.20 0.00 68021788.20
421 0.00 9197976.00 19517500.00 20942658.00 125110239.00 143296582.00 0.00 18186343.00
4311 0.00 815402.00 6292220.00 5967342.00 34399565.00 40691786.00 0.00 6292221.00
4312 0.00 1177211.00 2441105.00 1852500.00 11693316.00 14134422.00 0.00 2441106.00
4371 0.00 504375.00 934688.00 682500.00 5009063.00 5943750.00 0.00 934687.00
4372 0.00 117500.00 212500.00 212500.00 1455000.00 1667500.00 0.00 212500.00
441 0.00 9010982.00 6389729.00 0.00 30353500.00 30353500.00 0.00 0.00
441.1 242892.00 0.00 8651477.00 10959066.00 8894369.00 11201958.00 0.00 2307589.00
4423 0.00 167140.75 0.00 0.00 0.00 167140.75 0.00 167140.75
4426 0.00 0.80 0.00 0.00 0.00 0.80 0.00 0.80
444 371889.00 0.00 755200.00 755200.00 5005671.00 5286400.00 0.00 280729.00
446 0.00 8852046.00 0.00 0.00 0.00 8852046.00 0.00 8852046.00
447 566075.00 0.00 326450.00 0.00 2728373.00 277406.00 2450967.00 0.00
455 0.00 14380904.00 0.00 27000000.00 10137335.00 76180904.00 0.00 66043569.00
4551 0.00 25137335.00 0.00 0.00 34000000.00 54480426.00 0.00 20480426.00
457 0.00 169512787.00 50000000.0 0.00 76250000.00 169512787.00 0.00 93262787.00
462 0.00 3263133.00 0.00 0.00 3263133.00 3263133.00 0.00 0.00
473 0.00 0.00 0.00 0.00 782500.00 782500.00 0.00 0.00
TOTAL
1180856.00 274369281.75 336222449.00 321525140.00 1809693098.00 2094725063.75 2450967.00 287482932.75
CL. 4
CLASA 5 CONTURI DE TREZORERIE
512 0.00 0.00 0.00 0.00 16200000.00 16200000.00 0.00 0.00
5121 363103.00 0.00 14825816.00 14167944.00 80274317.00 79431688.00 842629.00 0.00
5311 1706379.00 0.00 331622498.00 329640221.00 1835485148.00 1827491244.00 7993904.00 0.00
TOTAL
2069482.00 0.00 346448314.00 343808165.00 1930959465.00 1923122932.00 8836533.00 0.00
CL. 5
 61

CLASA 6 CONTURI DE CHELTUIELI

605 0.00 0.00 0.00 0.00 6929581.00 6929581.00 0.00 0.00
607 0.00 0.00 249211666.00 249211666.00 1465781295.00 1465781295.00 0.00 0.00
612 0.00 0.00 2600000.00 2600000.00 12620000.00 12620000.00 0.00 0.00
614 0.00 0.00 0.00 0.00 200000.00 200000.00 0.00 0.00
624 0.00 0.00 3556203.00 3556203.00 21158989.00 21158989.00 0.00 0.00
626 0.00 0.00 313113.00 313113.00 2695172.00 2695172.00 0.00 0.00
627 0.00 0.00 237000.00 237000.00 1664000.00 1664000.00 0.00 0.00
628 0.00 0.00 200000.00 200000.00 10332000.00 10332000.00 0.00 0.00
635 0.00 0.00 0.00 0.00 75656.00 75656.00 0.00 0.00
641 0.00 0.00 20942658.00 20942658.00 134098606.00 134098606.00 0.00 0.00
6451 0.00 0.00 3077592.00 3077592.00 19657855.00 19657855.00 0.00 0.00
6452 0.00 0.00 682500.00 682500.00 4844375.00 4844375.00 0.00 0.00
6453 0.00 0.00 0.00 0.00 201750.00 201750.00 0.00 0.00
6458 0.00 0.00 1719750.00 1719750.00 13389375.00 13389375.00 0.00 0.00
691 0.00 0.00 0.00 0.00 21342518.00 21342518.00 0.00 0.00
698 0.00 0.00 4569337.00 4569337.00 4569337.00 4569337.00 0.00 0.00
TOTAL
0.00 0.00 287109819.00 287109819.00 1719560509.00 1719560509.00 0.00 0.00
CL.6
CLASA 7 CONTURI DE VENITURI
707 0.00 0.00 304622498.00 304622498.00 1727457086.00 1727457086.00 0.00 0.00
766 0.00 0.00 816.00 816.00 3714.00 3714.00 0.00 0.00
TOTAL
0.00 0.00 304623314.00 304623314 1727460800.00 1727460800.00 0.00 0.00
CL. 7

TOTAL 501720029.75 501720029.75 1913989386.00 1913989386.00 11743808375.75 11743808375.75 399356849.75 399356849.75

 62

5.3: Situaţia firmei

În vederea acordării creditului, banca cere şi situaţia firmei la data de 31.01.2004,

care arată astfel:
 Situaţia patrimonială a firmei:
 Terenuri – 0 milioane lei;
 Clădiri – 0 milioane lei;
o Construcţii speciale – 0 milioane lei;
 Maşini, utilaje, instalaţii de lucru – 0 milioane lei;
 Alte imobilizări – 40 milioane lei.

 Stocurile erau în sumă de 288 milioane lei fiind formate din:

 Materii prime, materiale, obiecte de inventar – 8 milioane lei;
 Mărfuri – 280 milioane lei.

 Disponibilităţile băneşti erau de 8 milioane lei aflate în

casierie.
 Capitalul subscris şi vărsat era de 2 milioane lei.
 Datoriile totale ale societăţii erau în sumă de 285 milioane
lei împărţite astfel:
 Furnizori – 68 milioane lei;
 Alte datorii – 217 milioane lei datorii curente
 Asociaţi conturi curente – 86 milioane lei;
 Alte datorii – 38 milioane lei;
 Dividende – 93 milioane lei.

Pasivele pe termen lung sunt în sumă de 51 milioane lei, alcătuite din capitaluri
proprii.
Fondul de rulment = Capitaluri permanente – Active imobilizate = Active
circulante – Datorii pe termen scurt =11 milioane lei, ceea ce arată că activele realizabile
sunt mai mari decât datoriile curente cu scadenţă mai mică de 1 an, deci capitalurile
permanente asigură finanţarea integrală a imobilizărilor nete, excedentul fiind utilizat
pentru acoperirea financiară a unei părţi din activele circulante.

Trezoreria netă = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment = 8 milioane lei,

ceea ce denotă un excedent de finanţare. Ea este rezultatul echilibrului financiar,
constituind dovada unei activităţi eficiente prin existenţa disponibilităţilor băneşti în
conturile bancare şi în casă. Se remarcă dependenţa trezoreriei faţă de decalajele dintre
încasările creanţelor şi plăţile datoriilor sacdente
Data Cifră de afaceri Profit net
Tabel 5.3.6
31.12.2001 1.907.000.000 51.000.000
31.12.2002 2.573.000.000 152.000.000
31.12.2003 1.727.000.000 8.000.000
 63

Pe baza datelor din balanţa de verificare întocmită la data de 31.13.2003 şi din

situaţia financiară simplificată pe ultimii trei ani, banca face o analiză internă a societăţii
comerciale cu ajutorul căreia se pot calcula indicatorii de analiză ai bonităţii clientului şi
totodată se poate previziona dinamica lor.

Tabel nr. 5.3.7

ANALIZǍ INTERNǍ
A: Balanţa de verificare Milioane lei
Perioada 31-12-2001 Perioada 31-12-2002 Perioada 31-12-2003
Cont Semnificaţie Debit Credit Debit Credit Debit Credit
118 Alte fonduri 0 33 0 33 0 33
121 Profit şi
pierdere 0 51 0 152 0 8
129 Repartizarea
profitului 51 0 152 0 0 0
2128 Unelte, inventar
gospod. şi alte 30 0 39 0 40 0
mijl. Fixe
301 Materiale
consumabile
4 0 3 0 8 0
321 Obiecte de
inventar
1 0 0 0 0 0
322 Uzura obiectelor
de inventar
0 0 0 1 0 0
371 Mărfuri 218 0 293 0 329 0
378 Diferenţe de
preţ la mărfuri
0 41 0 31 0 61
381 Ambalaje 7 0 12 0 12 0
4013 Furnizori cu
scad. <1 an
0 18 0 32 0 68
421 Personal –
remuneraţii 0 0 0 9 0 18
datorate
431 Asigurări sociale 0 0 0 2 0 8
437 Ajutor de şomaj 0 0 0 1 0 1
441 Impozit pe profit 0 8 0 9 0 2
4423 TVA de plată 0 4 0 0 0 0
44281 TVA neexig. Pt.
stocuri înreg. La 0 37 0 0 0 0
preţuri de vânzare
446 Alte impozite,
taxe şi vărsăm. 0 1 0 9 0 9
asimil.
455 Asociaţi –
conturi curente 0 81 0 40 0 86
457 Dividende de
plată 0 25 0 170 0 93
 64

462 Creditori diverşi 0 3 0 3 0 0

5311 Casa în lei 1 0 2 0 8 0
601 Cheltuieli cu
materialele 0 0 1 0 0 0
consumabile
602 Cheltuieli priv.
Ob. de inventar
0 0 10 0 0 0
604 Cheltuieli priv.
materialele 0 0 1 0 0 0
nestocate
605 Cheltuieli
privind energia 29 0 7 0 7 0
şi apa
607 Cheltuieli
privind 1601 0 2112 0 1466 0
mărfurile
608 Cheltuieli
privind 9 0 0 0 0 0
ambalajele
611 Cheltuieli cu
întreţinerea şi 7 0 0 0 0 0
reparaţii
612 Cheltuieli cu
redevenţe, 0 0 10 0 12 0
locaţii, chirii
614 Cheltuieli cu
studiile şi 4 0 0 0 0 0
cercetările
623 Ch. Protocol, re-
clamă, publicitate 5 0 0 0 0 0
624 Ch. transport de
bunuri, personal 24 0 29 0 21 0
626 Ch. poştale şi
taxe telecom. 0 0 0 0 3 0
627 Ch. Servicii
bancare şi asim. 3 0 2 0 2 0
628 Alte ch. cu servi-
cii exec. de terţi 33 0 15 0 10 0

635 Ch. cu alte

impozite, taxe, 15 0 17 0 0 0
văes. asim.
641 Ch. cu salariile
personalului 85 0 130 0 134 0
645 Ch. priv. Asg.
soc. şi prot. Soc. 23 0 48 0 38 0
658 Alte ch. de expl. 2 0 0 0 0 0
681 Ch. de expl. priv.
amortiz. proviz. 2 0 0 0 0 0
691 Cheltuieli cu im-
pozitu pe profit 14 0 39 0 26 0
707 Venituri din vân-
zarea mărfurilor 0 1907 0 2573 0 1727
905 Stoc iniţial de 2 0 4 0 2 0
 65

mat. prime la
începutul anului
908 Stoc iniţial de
mărfuri la 68 0 218 0 293 0
începutul anului
909 Sold iniţial al
furnizorului la 0 6 0 18 0 32
începutul anului
910 Dividende de
plată din ani
prec. neplătite la
0 1 0 25 0 0
sf. Perioadei
Total solduri –
312 312 502 502 397 397
conturi bilanţ
Total cheltuieli /
1856 1907 2421 2573 1719 1727
venituri
Durata de la începutul
anului până la sfârşitul 360 360 360
perioadei

Variaţia absolută a elementelor din bilanţul contabil se calculează ca diferenţă între

perioada curentă şi cea anterioară: P1-P0 . Variaţia relativă, se calculează ca raport între
P1
perioada curentă şi cea anterioară: . În tabelul de mai jos sunt prezentateatât
P0
elementele respective, cât şi variaţiile lor.

Tabel nr. 5.3.8

B1: BILANŢ – ACTIV Milioane lei
Perioada Perioada Perioada Variaţia Variaţia Variaţia Variaţia
P1 P2 P3 absolută absolută relativă Relativă
31.12. 01 31.12. 02 31.12. 03 P2-P1 P3-P2 P2:P1 P3:P2
1.Imobilizări
necorporale
0 0 0 0 0 0 0
2.Imobilizări corporale 30 39 40 9 1 130.00 102.56
I.Active imobilizate
(1+2)
30 39 40 9 1 130.00 102.56
3.Stocuri 152 277 288 125 11 182.24 103.97
4.Mat. prime, mater. cons.,
ob. Inventar
5 3 8 -2 5 60.00 266.67
5.Mărfuri 147 247 280 127 6 186.39 102.19
II.Active realizabile
(3+4+5) 152 277 288 125 11 182.24 103.97

6.Conturi la bănci,
1 2 8 1 6 200.00 400.00
casa şi acreditive
III.Trezoreria pozitivă
1 2 8 1 6 200.00 400.00
(6)
 66

Active circulante
153 279 296 126 17 182.35 106.09
(3+III)
Total active (I+II+III) 183 318 336 135 18 173.77 105.66
B2: BILANŢ – PASIV
Capital social 2 2 2 0 0 100 100
-subscris vărsat 2 2 2 0 0 100 100
Contul între-
prinzătorului 8 8 8 0 0 100 100
individual
Rezultatul exerciţiului 51 152 8 101 -144 298.04 5.26
Repartizarea
51 152 0 101 -152 298.04 -
profitului
Fonduri 33 33 33 0 0 100 100
Capitaluri pro-prii în
43 43 51 0 8 100 118.6
sens strict
Cap.proprii nete în
43 43 51 0 8 100 118.6
sens strict
Cap.proprii în sens
43 43 51 0 8 100 118.6
larg
Cap.proproii nete în
43 43 51 0 8 100 118.6
sens larg
Pasive pe termen lung 43 43 51 0 8 100 118.6
Dat.nefinanciare cu
140 275 285 135 10 196.43 103.64
scadenţă<1an
Furnizori şi conturi
18 32 68 14 36 177.78 212.5
asimilate cu sc.<1a
Alte datorii 122 243 217 121 -26 199.18 89.3
Datorii totale 140 275 285 135 10 196.43 103.64
Total pasiv 183 318 336 135 18 173.77 105.66

5.4: Analiza de structură

Analiza de structură se calculează pe fiecare perioadă în parte conform formulelor:

Element de activ
5.4.1. Ratele elementelor de activ = * 100
Total activ
30
2001: *100 = 16,39%
183
39
5.4.1.1Rata imobilizărilor corporale = 2002: * 100 = 12,26%
318
40
2003: *100 = 11,90%
336
Rata imobilizărilor corporale reflectă ponderea valorii activelor corporale şi depinde
de specificul activităţii desfăşurate. În societatea ARA SRL nivelul activelor imobilizate
este foarte mic deoarece societatea desfăşoară o activitate de comerţ cu amănuntul şi deşi
 67

nivelul acestora a crescut în perioada studiată, nivelul activelor circulante a crescut într-un
ritm mai mare, explicând astfel scăderea ratei activelor imobilizate.

153
2001: *100  83,61%
183
279
5.4.1.2. Rata activelor circulante = 2002: * 100  87,74%
318
296
2003: * 100  88,10%
336

Nivelul minim al activelor circulante este de 40% din totalul activelor, ponderea
acestora fiind influenţată deasemenea de specificul activităţii. Se observă că rata activelor
circulante este crescătoare pentru că pe lângă activele imobilizate cresc şi activele
circulante, dar într-un ritm mai alert. Ca şi rate complementare avem:

Stocuri
5.4.1.2.1. Rata stocurilor (RSt) = * 100
Total _ active

Rata stocurilor depinde de sectorul de activitate al firmei, fiind mai ridicată la cele
din sfera producţiei şi distribuţiei şi foarte scăzută la firmele din sfera serviciilor. Ea
depinde şi de durata ciclului de exploatare. Situaţia este considerată normală când nu
depăşeşte 50% din totalul activelor circulante.
152
2001: * 100  83,06%
183
277
RSt = 2002: * 100  87,11 %
318
288
2003: * 100  85,71%
336

În 2002 faţă de 2001, creşte rata stocurilor, dar în 2003 scade.

Stocuri
5.4.1.2.2. Rata stocurilor în activele circulante (RSt/Ac) = *100
Active _ circulante

O situaţie normală impune existenţa unei corelaţii între indicele cifrei de afaceri şi
indicele modificării stocului conform relaţiei: ICA>ISt, unde ICA este indicele cifrei de
afaceri, iar ISt este indicele stocurilor.
În cazul societăţii studiate, ICA(1)=CA(2002)/CA(2001)=1,35; ISt(1)=St(2002)/St(2001)=1,82;
deci ICA<ISt, ceea ce înseamnă că firma are stocurile mai mari decât cifra de afaceri ca
urmare a măririi volumul de stocuri la un nivel superior celui al cifrei de afaceri. Cifra de
afaceri exprimă de fapt gradul de valorificare al mărfurilor
ICA(2)=CA(2003)/CA(2002)=0,67; ISt(2)=St(2003)/St(2002)=1,04; deci, ICA<ISt, deşi în mod
normal, pentru o situaţie favorabilă, ar trebui ca ICA>ISt.
 68

152
2001: *100  99,35%
153
277
RSt/Ac= 2002: * 100  99,28%
279
288
2003: *100  97,29%
296

Rata stocurilor faţă de activele circulante scade în 2002 foarte puţin, aproape
nesemnificativ, dar în 2003 scăderea este foarte vizibilă şi determină scăderea stocurilor în
total active, deoarece cresc disponibilităţile din casă şi bancă.

Cifra _ de _ afaceri
5.4.1.3. Viteza de rotaţie a stocurilor =
Stocuri
Căile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante se regăsesc în toate cele
3 stadii ale rotaţiei capitalului investit, adică în aprovizionare, producţie şi desfacere.
1.907.000.000
2001:  7,22rotatii
152.000.000
2.573.000.000
Viteza de rotaţie a stocurilor = 2002:  9,29rotatii
277.000.000
1.727.000.000
2003:  6rotatii
288.000.000
Se constată o creştere a vitezei de rotaţie a socurilor în perioada 2001-2002, de la
7,22 rotaţii la 9,29 rotaţii, ca urmare a valorificării stocurilor într-un ritm mai mare decât
creşterea soldului mediu al stocurilor. În 2003, viteza de rotaţie a scăzut vertiginos, până la
valoarea de 6 rotaţii, ca urmare a scăderii vânzărilor, şi a creşterii soldului mediu al
stocurilor.

Disponibilitati  Plasamente
5.4.1.4.Rata disponibilităţilor băneşti şi plasamentelor= * 100
Total _ active

Această rată reflectă cele mai lichide elemente din totalul activelor. O valoare
ridicată reflectă o situaţie favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi şi semnul
deţinerii unor resurse ineficient utilizate.

1
2001: * 100  0,55%
183
2
Rdisp.+plasam.= 2002: *100  0,63%
318
8
2003: *100  2,38%
336
 69

Rata disponibilităţilor şi a plasamentelor este foarte scăzută, ceea ce arată că

furnizorii pot fi plătiţi doar în măsura în care sunt valorificate stocurile. Acest lucru este
nefavorabil deoarece firma nu are mai deloc lichidităţi.
Element de pasiv
5.4.2. Ratele privind structura pasivului: Total pasiv
* 100

Cu ajutorul acestor rate se stabileşte ponderea şi evoluţia principalelor categorii

de surse ce participă la acoperirea mijloacelor economice ale întreprinderii.

Capital _ permanent
5.4.2.1. Rata solvabilităţii finanţării = *100
Total _ pasiv

Acest indicator reflectă măsura în care întreprinderea dispune de resurse

financiare cu caracter permanent faţă de totalul resurselor fiind în acest timp un indicator
de siguranţă prin stabilitate în finanţare. Valoarea minimă care oferă stabilitate pentru
întreprindere este de 50%.

43
2001: *100  23,50%
183
43
Rata solvabilităţii finanţării = 2002: *100  13,52%
318
51
2003: * 100  57,18%
336

În 2001 şi în 2002, rata solvabilităţii firmei a fost foarte scăzută firma fiind într-o
situaţie de instabilitate financiară care, dar în 2003 firma a revenit la normal, trecând de
pragul minim al stabilităţii financiare de 50%.

Capital _ propriu
5.4.2.2. Rata autonomiei financiare globale (RAFG)= *100
Total _ pasiv

Această rată arată cât din patrimoniul firmei este finanţat din resursele proprii.
Valoarea minimă admisibilă este de 33%, deşi se consideră că resursele proprii ar trebui
să contribuie la finanţare într-o proporţie de până la 50%. Între aceste valori firma se
poate îndatora însă trebuie să beneficieze de efectul de levier.

2
2001: * 100 = 1,09%
183
2
RAFG = 2002: *100 = 0,63%
318
2
2003: *100 = 0,60%
336
 70

Societatea comercială ARA SRL are rata autonomiei financiare globale foarte
mică, patrimoniul firmei fiind finanţat în cea mai mare măsură din datorii pe termen
scurt, lucru care nu este deloc favorabil existând pentru viitor un risc mare al
insolvabilităţii ca urmare al unor factori ca şi: deteriorarea stocurilor, uzura fizică şi
morală a acestora, expirarea termenului de valabilitate al mărfurilor, etc.

Capital _ propriu
5.4.2.3. Rata autonomiei financiare = *100
Capital _ permanent
Prin rata autonomiei financiare se reflectă proporţia participării capitalurilor
proprii la capitalurile permanente, valoarea minimă fiind de 50%. Sub această limită
întreprinderea se află într-o situaţie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de
insolvabilitate.
43
2001: * 100  100%
43
43
Rata autonomiei financiare = 2002: * 100  100%
43
51
2003: *100  100%
51

Se poate observa că firma îşi finanţează capitalurile permanente 100% din

capitaluri proprii, deci nu a decurs la nici un fel de credit pe termen mediu şi/sau lung.

Datorii _ pe _ termen _ scurt

5.4.2.4. Rata datoriilor pe termen scurt = *100
Total _ pasiv

140
2001: * 100 = 76,50%
183
275
Rata datoriilor pe termen scurt = 2002: *100 = 86,48%
318
285
2003: * 100 = 84,82%
336

Rata datoriilor pe termen scurt creşte în perioada 2001 – 2003, ca urmare a

creşterii volumului de stocuri într-o măsură mai mare decât creşterea cifrei de afaceri
aferente aceeaşi perioade.

Datorii _ totale
5.4.2.5. Rata datoriilor totale = * 100
Total _ activ

Rata datoriilor totale arată măsura în care sursele împrumutate şi atrase participă
la finanţarea activităţii. Valoarea maximă admisibilă a acestora este de 66%, deşi se
consideră că o rată de 50% este mai sigură.
 71

140
2001: *100 = 76,50%
183
275
Rata datoriilor totale = 2002: *100 = 86,48%
318
285
2003: * 100 = 84,82%
336

Se poate observa din calculele de mai sus că rata datoriilor totale a depăşit
valoarea maximă admisibilă de 66%, atingând în 2003 valoarea de 84,82%. Acest fapt se
datorează cumpărării pe credit a mărfurilor, materiilor prime şi a materialelor
consumabile, valorificarea lor efectuându-se mult mai lent.

5.4.3. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei

Active _ circulante
5.4.3.1. Rata lichidităţii generale = *100
Total _ datorii

Valoarea suprunitară a acestei rate este expresia existenţei unui fond de rulment
financiar care îi permite firmei să facă faţă incidentelor care apar în mişcarea activelor
circulante sau a unor deteriorări a valorii acestora.
153
2001: * 100 = 109,29 %
140
279
Rata lichidităţii generale = 2002: * 100 = 101,45 %
275
296
2003: * 100 = 103,86 %
285

Cu cât această rată este mai mare de 100%, cu atât întreprinderea este pusă la
adăpost de o insuficienţă a trezoreriei, care ar putea fi determinată de rambursarea
datoriilor la cererea creanţierilor.

Rata lichidităţii generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilităţii pe
termen scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt
perfect acoperite de valoarea activelor care pot fi transformate în decursul unei perioade
în lichidităţi.

Active _ realizabile
5.4.3.2. Rata lichidităţii curente =
Datorii _ pe _ termen _ scurt

Lichiditatea curentă reprezintă capacitatea agentului economic de a-şi onora

creanţele din disponibilităţi. Rata lichidităţii curente ca să fie în limitele normale şi să
indice o situaţie favorabilă trebuie să fie cuprinsă între [0,8; 1].

152
2001:  1,09
140
 72

277
Rata lichidităţii curente = 2002:  1,01
275
288
2003:  1,01
285
Rata lichidităţii curente tinde să fie în limitele normale, observându-se o scădere,
ceea ce indică o îmbunătăţire a situaţiei firmei, care îşi poate acoperi creanţele din
disponibilităţi în limita vânzărilor efectuate.

Disponibilitati
5.4.3.3. Rata lichidităţii imediate = *100
Datorii _ pe _ termen _ scurt

Această rată reprezintă capacitatea unui agent economic de a-şi onora imediat
obligaţiile cu ajutorul disponibilităţilor din casă şi din conturile bancare. Pentru o situaţie
favorabilă lichiditatea imediată trebuie să fie mai mare de 30%.
1
2001: * 100 = 0,71 %
140
2
Rata lichidităţii imediate = 2002: * 100 = 0,73 %
275
8
2003: * 100 = 2,81 %
285
Rata lichidităţii imediate este foarte scăzută deasemenea practic aproape nici o
creanţă neputând fi plătită imediat ce apare, ci doar după ce stocurile sunt valorificate. Şi
din această rată rezultă că riscul insolvabilităţii este foarte ridicat.

Capital propriu
5.4.3.4. Rata solvabilităţii patrimoniale = Capital propriu + Datorii
* 100

Se apreciază că valoarea minimă trebuie să fie 30%, iar pentru a avea o situaţie
favorabilă este bine ca aceat raport să fie mai mare decăt 50%; datoriile trebuie să fie mai
mici decât capitalul propriu.

43
2001: * 100 = 23,62%
43 + 140
43
Rata solvabilităţii patrimoniale = 2002: *100 = 13,52%
43 + 275
51
2003: * 100 = 15,18%
51 + 285
Se poate observa căci datoriile pe termen scurt cresc de la o perioadă la alta, din
care cauză, rata solvabilităţii este sub valoarea de 30% şi este în scădere continuă de la
23,62% în 2001 la 15,18% în 2003.

Total active
5.4.3.5. Rata solvabilităţii generale =
Datorii
 73

Rata solvabilităţii generale exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe

termen lung şi scurt, precum şi marja de creditare a întreprinderii. O valoare mai mare de
1,5 a acestei rate semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a-şi achita
obligaţiile băneşti, imediate şi îndepărtate, faţă de terţi.

183
2001: * 100 = 1,31
140
318
Rata solvabilităţii generale = 2002: * 100 = 1,16
275
336
2003: * 100 = 1,18
285
SC ARA SRL are rata solvabilităţii generale sub valoarea de 1,5, deci furnizorii
şi-au asumat un risc de insolvabilitate crescut.

5.5. Referat de creditare

Banca Comercială Română, reprezentată prin Ofiţerul de credit, Anuţa Ilie,

realizează un referat de creditare pentru a se stabili dacă se acordă sau nu care cuprinde
următoarele date:

I. Date de identificare ale clientului:

Nume: S.C. ARA S.R.L.
Adresă : Şinca Nouă, , Braşov
Client din anul: 1998
Cod ramură: 03
Cod CAEN: 522
Cod formă de proprietate: Z22

II. Giranţi : Nu este cazul

III. Grup (debitor unic): Nu este cazul

IV. Scopul referatului: Aprobarea unui credit în sumă de 150 milioane, pe o

perioadă de 4 ani, pentru investiţii – achiziţionarea unui autoturism Dacia.

V. Descriere client: Societate comercială cu răspundere limitată, înregistrată

la Oficiul Registrului Comerţlui sub numărul J/08/474/1998, şi având ca
obiect de activitatea comerţul cu amănuntul al produselor alimentare şi
nealimentare.

VI. Riscuri şi metode de micşorare: Nu prezintă riscuri pentru bancă

VII. Propuneri privind limita totală de expunere: 150 milioane lei, din care:
 74

- Angajamente : Credite provenite din perioadele anterioare :

0 milioane lei.
- Angajamente noi propuse : 150 milioane lei.
Performanţa financiară: B
Serviciul datoriei: 0 – 15 zile.

Tabel 4.5.9
Ţara Clasificare ţară
Rating de credite actual: 2.36 Rating anterior: 2.36
Strategie faţă de client
Creştere Scădere Constant Încetare
DA
SCOPUL Nou Modif. Revizuire
REFERATULUI periodică
Aprobare credit Creştere DA Scădere Constant
pentru investiţii

Informaţii despre I II III IV Risc total

limitele de expunere
Relaţie directă – limită
precedentă
Relaţie directă – limită 150 150
nouă
RISC TOTAL= Ix0%+IIx20%+IIIx50%+IVx100%
STATUT JURIDIC: SRL
COTATǍ NU COTARE AGENŢII DE RATING
PROPRIETARI: PRIVAT 100%
CONDUCERE: FLUCUŞ GHEORGHE, ASOCIAT UNIC
AUDITORI
RELAŢII CU ALTE BǍNCI: NU
DATA ÎNFIINŢǍRII: 1998
PROFITABILITATE CLIENT GRUP
An prec. An curent An prec. An
curent
DOBÂNDǍ ÎNCASATǍ
DOBÂNDǍ RESTANTǍ+ PENALITǍŢI
DOBÂNDǍ RESTANTǍ+ PENALITǍŢI
– sold
CREDITE RESTANTE
CREDITE RESTANTE – sold
DEPOZITE + DISPONIBILITǍŢI
TREZORERIE
 75

COMISIOANE 2 2
PROVIZIOANE CONSTITUITE (sold)

EXCEPŢIE DE LA POLITICA BǍNCII: NU Detalii

NIVEL FINAL DE COMPETENŢǍ
Ultima revizuire a calităţii la data: 31.01.04
DOCUMENTAŢIA REVǍZUTǍ LA DATA:31.01.2004
LIMITE DE LIMITE DESCRIERE TERMEN
EXPUNERE NOI PRODUS S/M/L
EXISTENTE
TOTAL: 150 CATEGORIE M

PRODUS 1 150 CRRDIT INVESTIŢII

PRODUS 2

VIII. Descriere tranzacţie: Aprobarea unui credit pentru investiţii pe o perioadă

de patru ani pentru achiziţionarea unui autoturism Dacia.
IX. Sursa de rambursare: Încasări din vânzarea mărfurilor.

X. Garanţii: Ipoteca de rangul I asupra imobilului situate în Şinca Nouă,

conform extrasului din Cartea Funciară proprietar fiind Uscoiu Valer.
Valoarea rezultată în urma evaluării este de 400 milioane lei, conform
raportului de evaluare întocmit la data de 14.02.2004.

XI. Valoarea luată în garanţie: 200 milioane lei.

XII. Termen de rambursare: rate lunare egale în valoare de 3.125.000 lei,

ultima rată fiind de 4 milioane lei, în data de 15.01.2008.

XIII. Preţ: Dobânda 24% pe an revizuibilă în funcţie de costul resurselor.

Comision de gestiune 1.25% la volumul creditului acordat.
Comision de neutilizare de:
- 2,5% până la o lună,
- 3% peste o luna.

XIV. Obiectul creditului solicitat este aprobarea unui credit de 150 milioane lei
pe o durată de 4 ani – pentru cumpărarea unui autoturism Dacia , care să
deservească societatea – conform facturii proforme anexate. Valoarea
aototurismului este de 180 milioane lei din care aportul propriu este de 30
milioane lei.

Datorită faptului că societatea are deschise 3 magazine mixte, iar

politica firmei este de a menţine cele 7 locuri de muncă şi chiar de a mai
 76

crea altele noi, un mijloc de transport înscris pe firmă este mai mult decât
necesar, în condiţiile în care distanţa până la Braşov, de unde se face
aprovizionarea precum şi alte deplasări în interesul firmei, este de 60
kilometri.

Mijlocul de transport va micşora timpul de deplasare şi va ajuta la

buna aprovizionare a magazinelor cu produse diversificate şi proaspete.

XV. Relaţia cu Banca Comercială Română

S.C. ARA S.R.L. are cont deschis la Banca Comercială Română
din 1998 şi derulează toate operaţiunile de încasări şi plăţi prin aceeaşi
bancă. Rulajul creditor al contului este de 91 milioane lei la 31.01.2004.

Tabel 4.5.10
Comisioane în 31.12.2002 31.12.2003
evoluţie (lei) 2.000.000 2.000.000

Societatea nu este înregistrată la Centrala Incidentelor de Plată cu

incidente de plăţi şi nu se află în evidenţele C R B.
Alte elemente excepţionale nu sunt.

Garanţia,este formată din casă şi teren de 1.239 mp, situată în Şinca Nouă şi
înscrisă în Cartea Funciară este conform extrasului din Cartea funciară proprietatea lui
Uscoiu Valer.

Evaluarea garanţiei a fost realizată de inginer Iacob Eugenia, în calitate de

reprezentantă a ANEVAR, care pe baza caracteristicilor constructive a determinat
valoarea actuală rămasă a construcţiei pe baza valorii de înlocuire – de – nou obţinută
prin metoda reconstituirii costurilor de realizare şi pe baza gradului de uzură fizică şi
reală la 596,22$/mp de suprafaţă construită, restul terenului fiind evaluat la1,5$/mp.

Valoarea construcţiei (în USD) = 100mp · 596,22$/mp = 59.622$

Valoarea construcţiei (în lei) = 59.622$ · 32.914 lei/$ = 1.962.398.508 lei

Valoarea terenului(în USD) = 1.139mp · 1.5$/mp = 1.708,5$

Valoarea terenului(în lei) = 1.708,5$ · 32.914lei/$ = 56.233.569 lei

Valoarea rămasă reală totală = 1.962.398.508+56.233.569=2.018.632.077lei

Valoarea de piaţă =(0.2-0.3)Valoarea rămasă reală totală = între 403.726.415 lei
şi 605.589.623lei.
Valoarea estimată = 400 milioane lei
Valoare luată în garanţie = 200 milioane lei

5.6. Contract de creditare

 77

Banca Comercială Română hotărăşte să acorde creditul şi în acest sens se încheie

un contract de credit în care se specifică :
- Valoarea împrumutului acordat: 150.000.000 lei;
- Termenul: 4 ani;

- Dobânda curentă: 24% pe an, care poate fi modificată până la

nivelul de 60% pe an;
- Comisionul de gestiune: 1% calculat la valoarea plafonului
aprobat, şi care se percepe o singură dată;

- Comision de neutralizare: 2,5% pe an pe o perioadă de peste o

lună, şi 3% pe un an pe o perioadă de peste o lună din suma
plafonului neutilizat.

În contractul de credit se menţionează creşterea nivelului dobânzii în cazul

întărzierii plăţii creditelor şi/sau dobânzilor, astfel:
 pentru creditele care sunt rambursate până la 7 zile inclusiv, de la data
scadenţei, li se percepe o dobândă de 24%;
 pentru creditele care înregistrează o întârziere de peste 8 zile dar până în
30 de zile se percepe un nivel de dobândă de 25% pe an
 pentru creditele care depăşesc 30 de zile ca perioadă de întârziere, se
percepe un nivel al dobânzii de 27% pe an.

De comun acord s-a stabilit că vor fi 48 de rate lunare egale în valoare, de câte
3.125.000 lei, scadente în data de 15 a fiecărei luni, ultima rată fiind în 15.02.2008,
conform anexei în care se prezintă scadenţele, ratele şi dobânzile de plată la data
acordării creditului.

Dobânda se va calcula conform următoarei formule:

Credit _ de _ plata * Rata _ dobanzii
Dobânda = * Numarul _ de _ zile _ al _ lunii
Numarul _ de _ zile _ al _ anului

Tabel 4.6.11
Nr. Rata de Dobândă de
Credit de rambursat Data scadenţei
Crt. rambursat plată (24%)
1. 150.000.000 15.03.2004 3.125.000 3.057.534
2. 146.875.000 15.04.2004 3.125.000 2.897.260
3. 143.750.000 15.05.2004 3.125.000 2.930.137
4. 140.625.000 15.06.2004 3.125.000 2.773.973
5. 137.500.000 15.07.2004 3.125.000 2.802.740
6. 134.375.000 15.08.2004 3.125.000 2.739.041
7. 131.250.000 15.09.2004 3.125.000 2.589.041
8. 127.125.000 15.10.2004 3.125.000 2.591.260
9. 124.000.000 15.11.2004 3.125.000 2.446.027
 78

10. 121.875.000 15.12.2004 3.125.000 2.484.247

11. 118.750.000 15.01.2005 3.125.000 2.420.548
12. 115.625.000 15.02.2005 3.125.000 2.128.767
13. 112.500.000 15.03.2005 3.125.000 2.293.151
14. 109.375.000 15.04.2005 3.125.000 2.157.534
15. 106.250.000 15.05.2005 3.125.000 2.165.753
16. 103.125.000 15.06.2005 3.125.000 2.034.247
17. 100.000.000 15.07.2005 3.125.000 2.038.356
18. 96.875.000 15.08.2005 3.125.000 1.974.658
19. 93.750.000 15.09.2005 3.125.000 1.849.315
20. 90.625.000 15.10.2005 3.125.000 1.847.260
21. 87.500.000 15.11.2005 3.125.000 1.726.027
22. 84.375.000 15.12.2005 3.125.000 1.719.863
23. 81.250.000 15.01.2006 3.125.000 1.656.164
24. 78.125.000 15.02.2006 3.125.000 1.438.356
25. 75.000.000 15.03.2006 3.125.000 1.528.767
26. 71.875.000 15.04.2006 3.125.000 1.417.808
27. 68.750.000 15.05.2006 3.125.000 1.401.370
28. 65.625.000 15.06.2006 3.125.000 1.294.521
29. 62.500.000 15.07.2006 3.125.000 1.273.973
30. 59.375.000 15.08.2006 3.125.000 1.210.274
31. 56.250.000 15.09.2006 3.125.000 1.109.589
32. 53.125.000 15.10.2006 3.125.000 1.082.877
33. 50.000.000 15.11.2006 3.125.000 986.301
34. 46.875.000 15.12.2006 3.125.000 955.479
35. 43.750.000 15.01.2007 3.125.000 891.781
36. 40.625.000 15.02.2007 3.125.000 747.945
37. 37.500.000 15.03.2007 3.125.000 764.384
38. 34.375.000 15.04.2007 3.125.000 678.082
39. 31.250.000 15.05.2007 3.125.000 636.986
40. 28.125.000 15.06.2007 3.125.000 554.795
41. 25.000.000 15.07.2007 3.125.000 509.589
42. 21.875.000 15.08.2007 3.125.000 445.890
43. 18.750.000 15.09.2007 3.125.000 369.863
44. 15.625.000 15.10.2007 3.125.000 318.493
45. 12.500.000 15.11.2007 3.125.000 246.575
46. 9.375.000 15.12.2007 3.125.000 191.096
47. 6.250.000 15.01.2008 3.125.000 127.397
48. 3.125.000 15.02.2008 3.125.000 59.589
Total 150.000.000 7 3.564.683

În cazul în care în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea creditelor

restante nu se creează disponibil în contul curent pentru rambursarea acestora, începând
cu a 31-a zi pentru creditele restante respective se va aplica dobânda de 34% pe an iar
 79

pentru creditele curente se va aplica o dobândă majorată cu 7% pe an peste dobânda

curentă.

Împrumutatul se obligă să garanteze creditul în sumă de 150.000.000 lei şi

dobânzile aferente cu următoarele garanţii constituite în favoarea băncii, astfel:
 Cesionarea obligatorie în favoarea băncii a cash flow-ului împrumutatului
care se va derula prin conturi deschise la bancă
 Ipotecă de rangul I asupra casei, curţii de 458 mp şi grădinii de 781 mp
situată în Şinca Nouă conform extrasului CF, proprietar fiind Uscoiu Valer.
Totalul garanţiilor luate este de 200.000.000 lei.

Obligaţiile împrumutatului sunt:

 Să utilizeze creditul aprobat numai în scopul pentru care a fost acordat;
 Să restituie băncii creditul utilizat şi să achite dobânda şi comisioanele
bancare la termenele prevăzute în prezentul contract;

 Împrumutatul se obligă să reflecte corect şi la zi în evidenţele sale contabile

toate operaţiunile privind acordarea, utilizarea şi rambursarea creditului;
 Să depună la bancă până la 25 ale lunii curente pentru luna expirată, bilanţul
contabil, situaţiile contabile periodice, balanţele de verificare, situaţia
patrimoniului şi rezultatele financiare;

 Să pună la dispoziţia băncii toate documentele solicitate;

 Să menţioneze pe documentele de plată poziţia din documentarii, unde se
regăseşte cheltuiala, precum şi sursa din care se efectuează plata în cazul
creditelor pentru investiţii;
 Să deruleze prin BCR fluxurile de lichidităţi pe toată perioada de creditare.

Banca are dreptul să verifice, inclusiv la sediul împrumutatului, respectarea

condiţiilor în care s-a acordat creditul, destinaţia creditului, existenţa permanentă şi
integritatea garanţiilor asiguratorii pe toată perioada creditării.

Înstrăinarea, degradarea, păstrarea sau utilizarea bunurilor admise în garanţie în

condiţii necorespunzătoare, precum şi minusurile de garanţie constate, dau dreptul băncii
de a retrage creditul negarantat înainte de scadenţele stabilite.

Banca va anula creditul aprobat, în cazul furnizării de către împrumutat a unor

date nereale, trecând la rambursarea acestuia după expirarea unui termen de preaviz de 5
zile, dat în scris.

Banca va întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea creditului aprobat în cazul în

care împrumutatul nu a respectat prevederile prezentului contract.

Banca are următoarele obligaţii:

 80

 În cazul în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte oricare din

obligaţiile asumate prin prezentul contract, banca poate declara toate celelalte credite
acordate de BCR, scadente şi plătibile cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele
şi oricare alte sume datorate.

 Să rezilieze unilateral contractul de credit printr-o adresă scrisă,

fără preaviz sau altă formalitate, în cazul neexecutării de către împrumutat a oricărei
obligaţii asumate prin prezentul contract sau în cazul în care situaţia economico-
financiară a acestuia nu mai asigură condiţii de rambursare a creditului; rezilierea
acţionează de deplin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere a împrumutatului şi
fără orice altă formalitate prealabilă; la data rezilierii contractului, obligaţiile de plată ale
împrumutatului devin exigibile.

 Să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către

împrumutat în şi pe baza prezentului contract ori de câte ori acesta a fost reziliat sau în
situaţia în care împrumutatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin semnarea
prezentului contract.

 Să încaseze din conturile împrumutatului, fără acceptul acestuia,

obligaţiile scadente rezultate din prezentul contract, cu prioritate faţă de alte datorii ale
acestuia, cu excepţiile prevăzute de lege.

Banca nu preia riscul politic sau cel ce decurge din calamităţile naturale şi nu
răspunde de autenticitatea documentelor prezentate de împrumutat.

Relaţiile reciproce dintre părţile contractante, nereglementate prin prezentul

contract sunt supuse regulilor generale de creditare şi celorlalte instrucţiuni şi norme de
lucru ale băncii în vigoare în prezent.

În contract se mai specifică următoarele:

 Împrumutatul se obligă să declare băncii dacă are alte contracte de
credite şi cu alte societăţi bancare şi care sunt garanţiile acestora.

 Litigiile de orice fel dintre părţile contractante şi nerezolvate pe cale

amiabilă vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti competente.

 Prezentul contract are valoare de înscris autentic şi constituie titlu

executoriu.

 Modificarea prevederilor prezentului contract poate fifăcută numai

prin acordul ambelor părţi pe baza unui act adiţional.
 81

 Prezentul contract intră în vigoare la data semnării lui. Nici o tragere

din credit nu se va efectua înaintea încheierii contractelor de garanţie
şi înregistrării acestora conform dispoziţiilor legale.
 Contractul îşi încetează valabilitatea la data rambursării integrale a
creditului şi achitării dobânzilor aferente, comisioanelor, spezelor şi
oricăror altor sume datorate.

Acest contract a fost realizat în 3 exemplare, fiecare fiind semnată de toate părţile:
de reprezentantul băncii, de cel al SC ARA SRL, şi binenţeles de girant.

5.7. Înregistrarea în contabilitate a creditului

În contabilitatea societăţii cu ocazia primirii creditului au loc următoarele
operaţiuni:
» Acordarea creditului:
5121”Conturi la bănci în lei”= 1621”Credite bancare 150.000.000 lei
pe termen lung”

» Înregistrarea dobânzii în prima lună:

666”Cheltuieli privind = 1682”Dobânzi aferente creditelor 3.057.534 lei
dobânzile” pe termen lung”

» Plata dobânzii în prima lună :

1682”Dobânzi aferente creditelor pe = 5121”Conturi la bănci în lei” 3.057.534 lei
termen lung”

În fiecare lună are loc aceleaşi înregistrări ale dobânzii în contabilitatea societăţii
şi ale plăţii dobânzilor aferente fiecărei luni, doar sumele diferă în funcţie de creditul
rămas de plată şi de perioada rămasă.

» Plata ratei lunare ( în fiecare lună se face aceeaşi operaţiune):

1621 „Credite bancare pe termen lung”= 5121 „conturi la bănci în lei” 3.125.000 lei

» Calcularea şi plata comisioanelor datorate băncii:

- comision de gestiune (1%) = 1.500.000 lei
- comision de neutilizare până la o lună (2,5%) = 3.750.000 lei
- comision de neutilizare peste o lună (3%) = 4.500.000 lei

La bancă se plăteşte doar comisionul de gestiune al creditului la contractarea

acestuia, comisioanele de neutralizare de până la o lună şi de peste o lună, plătindu-se
doar în cazul în care societatea nu foloseşte o parte sau tot creditul o anumită perioadă,
indiferent de motive.

627 „Cheltuieli cu servicii bancare = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.500.000 lei
şi asimilate”
 82

Concluzii

Societatea ARA SRL a primit creditul datorită faptului că un mijloc de transport

poate mări profitabilitatea firmei, astfel banii imobilizaţi în credit de către bancă aduc,
conform calculelor efectuate de ofiţerul de credit, reprezentant al Bancii Comerciale a
României, vor aduce un profit mai mare decât dacă ar fi fost introduşi pe piaţa financiară.

Categorie B, care i-a fost atribuită societăţii, arată faptul că totuşi există riscul
insolvabilităţii firmei din diferite motive, cele cu o posibilitate mai mare de a se
manifesta fiind:
 Deteriorarea stocurilor, atât din punct de vedere fizic, cât şi moral
(inclusiv a confecţiilor);
 Expirarea termenului de valabilitate;
 Creşterea cantităţii stocurilor de mărfuri greu vandabile şi nevandabile;
 Scăderea vânzărilor datorită apariţiei pe piaţă de firme concurente,
care au oferte mult mai atractive pentru clienţi atât din punct de vedere
al preţului cât şi al calităţii;
 Mărirea cantităţii de mărfuri achiziţionate pe credit şi valorificarea lor
într-omăsură mult mai mică decât cea aşteptată;
 Creşterea nivelului dobânzilor la un nivel superior, dar cuprins în
interiorul limitelor stabilite prin contract;
 Creşterea cursului valutar, care afectează indirect preţul mărfurilor;
 Scăderea puterii de cumpărare a banilor.

În cazul în care creditorii societăţii cer plata obligaţiilor financiare, aceasta va

deveni insolvabilă şi va fi acţionată în instanţă ca să se mai poată recupera banii investiţi
prin vânzarea la licitaţie a garanţiilor constituite, ca să acopere rata dobânzii şi valoarea
creditului acordat.

Ca urmare a faptului că societatea are stocuri foarte mari, majoritatea indicatorilor

sunt afectaţi direct sau/şi indirect. Astfel, viteza de rotaţie scade, deoarece cifra de afaceri
creşte într-un ritm mai lent decât stocurile.
 83

Bibliografie

1. Busuioceanu Steliana, Alina Dăneţ – Contabilitatea societăţilor comerciale,

cu referiri la Standardele Internaţionale de
Contabilitate – Editura Economică, Bucureşti, 2002

2. Bran Paul – Finanţarea întreprinderii – Editura Economică, Bucureşti, 2003

3. Chebac Niculina, Carmen Sârbu – Contabilitate financiară – Editura AllBack,

Bucureşti, 2003

4. Duţescu Adriana – Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor

Internaţionale de Contabilitate – CECCAR,
Bucureşti, 2001

5. N. Feleagă, I. Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară – Volumele I , II,

Editura Economică, Bucureşti, 2000

6. N. Feleagă şi colaboratorii – Contabilitate aprofundată – Editura Economică,

Bucureşti, 1996

7. N. Feleagă, I. Ionaşcu – Contabilitate financiară – Volumul II, Editura

Economică, Bucureşti, 2002

8. Iştefănescu A., C. Stănescu, A. Băicuşi – Analiza economico-financiară –

Editura Economică, 2002

9. Marin Toma, Chivulescu Marius – Ghid pentru diagnostic şi evaluare a

întreprinderii – Editura Economică, Bucureşti, 1994

10. Nişulescu Ileana – Finanţarea şi reorganizarea întreprinderii – Editura

InfoMedica, Bucureşti, 1999

11. Ristea Mihai şi colectiv – Contabilitatea societăţilor comerciale – Volumul

II, CECCAR, 2002

12. Ristea Mihai, Nişulescu Ileana, Stoian Ana, Răileanu Vasile, Olimid Lavinia –
Contabilitatea şi fiscalitatea întreprinderii – Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 1995

13. Ristea Mihai – Contabilitatea întreprinderii – Volumul I, Editura Mărgăritar,

Bucureşti, 1997

14. Ristea Mihai, Corina Cucu, Corina Lăzărescu – Contabilitatea societăţilor

comerciale – Editura Mărgăritar, Bucureşti, 1996
 84

15. Românu Ion, Ion Vasilescu – Managementul investiţiilor – Editura mărgăritar,

Bucureşti, 1997

16. Stanciu D. Cărpenaru – Drept comercial – Editura All Back, Bucureşti, 2003

17. Vintilă Georgeta – Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderii – Editura

Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1998

18. *** – Standardele Internaţionale de Contabilitate – Editura Economică,

Bucureşti, 2002

19. *** – Ghid practic pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor

Internaţionale de Contabilitate – Editura
Economică, Bucureşti, 2001

20. *** – Reglementări contabile simplificate armonizate cu directivele europene

– volumul I şi II, Editura Best Publishing,
Bucureşti, 2002

21. *** – Normele Băncii Comerciale a României – Braşov, 2002

22. www.brd.ro

23. www.basepoate.ro

24. www.finante.ro