Tema 5: Plasamentul financiar in actiuni

1. Evaluarea in condit iile certe 2. Modelul lui Gordon si Shapiro 3.

Modelul lui Bates
4. Modelul cu dividende in progresie aritmetica
Act iunea este un titlu financiar, care se emite pe termen lung.
Deosebirea dintre obligatiuni si act iuni consta i n faptul ca
obligat iunile se ramburseaza dupa un anumit numar de ani, iar
act iunile nu se ramburseaza niciodata.
A investi intr-o act iune (a deveni actionar) i nseamna a plati pret ul
(sau cursul) acesteia, la un moment dat, pentru a putea obt ine un
flux de venituri viitoare.
Fluxurile de venituri pe care le sconteaza act ionarii se compun
din anumite part i de dobanda sau din profituri, precum si din
valoarea de revanzare a actiunii, la un moment dat.
Vom nota:
C0 - cursul (valoarea actiunii) la momentul cumpararii;
D0 - dividendul platit exact i naintea aprecierii valorii C0 a act iunii;
n - durata de ani a investitiei i ntr-o act iune;
Dk dividendul platit i n anul k, k = 1,n ;
Cn- valoarea de revanzare a act iunii dupa n ani de la cumparare;
pk- procentul anual de apreciere a cursului act iunii in anul k.
1. Evaluarea in condit iile certe
In conformitate cu principiul fundamental al echivalent ei
angajamentelor financiare reciproce (cheltuieli si venituri ale
emitentului si ale act ionarului), corespunzatoare investit iei i n
act iuni, trebuie sa aiba loc relat ia de credibilitate a operatiunii
financiare
cu condit ia ca plat ile esalonate ale dividendelor au loc
posticipat.
Daca evaluarea are loc cu procent anual unic (P1 = P2= ....= Pn =
P)> atunci avem:
Relat iile de mai sus se refera la egalitatea dintre cursul unei actiuni
la cumparare si valorile ei viitoare, dividende si valoarea de
revanzare, prin intermediul procentului de actualizare (sau de
rentabilitate a operatiunii financiare).
2. Modelul lui Gordon si Shapiro
Gordon si Shapiro au adus modelul general la o anumita i mbunatat ire,
introducand ipoteza unei cresteri anuale constante a dividendelor,
cu un coeficient anual a (sau procent anual 100*a).
pag 10 |12 pp

Tema 6: Probleme investitionale deterministe

Un rol important in procesul de organizare a oricarei activitat i
economice i l are elementul decizional pe care-l implica investit iile,
atat la nivel micro, cat si nivel macroeconomic.
Investit ia este un angajament de capitaluri pe mult timp, i n scopul
mentinerii sau ameliorarii situat iei economice al i ntreprinderilor.
Indiferent de natura si scopul investit iei, ea reprezinta un anumit
efort care conduce la anumite efecte, masurabile direct sau
indirect i n bani. Daca operat iunea financiara consta i n investirea
periodica a unor sume de bani, atunci valoarea finala (capitalul
valorificat) reprezinta efortul final al investit iei, iar valoarea actuala
reprezinta valoarea totala a investit iei actualizata la momentul
i nceperii investitiei.
In mod asemanator, pot fi interpretate valoarea finala si valoarea
actuala i n cazul i n care operat iunea financiara consta i n
i ncasarea sau aprecierea veniturilor si ca urmare, a beneficiilor
datorate investit iei respective.
Analiza si compararea efortului si efectelor unei investit ii, precum
si a mai multor proiecte de investit ii i ntre ele, constituie una din
problemele al caror scop este repartizarea optima a fondurilor
banesti.
1.Alegerea optima a unei investitii
Avand mai multe proiecte de investitii, se pune problema
determinarii celui mai bun proiect, aplicand diferite criterii.
Metoda beneficiului brut actualizat
Se considera m proiecte de investit ii comparabile
Ps ,s = 1,m, fiecare cu costul sau Is, beneficiile anuale brute , k =
1,n si cu
valoarea reziduala (valoarea la sfarsitul duratei de
funct ionare).
Beneficiile anuale brute Bsk sunt diferenta dintre veniturile anuale de
pe seama investit iei si cheltuielile de funct ionare ale acesteia.
Beneficiul total net actualizat pentru fiecare proiect de investitii Ps, se
calculeaza astfel:
Pag 7-8 pp
 2.Alegerea optima a unui investitii cu un fond de investitii imitate
Se considera m proiecte de investit ii Ps ale caror costuri
sunt Is, s = 1,m si cu volumul total I disponibil pentru investit ii. Vom
presupune ca :
fondul de investit ii este limitat, adica numai o parte din proiecte
pot fi realizate;
investit iile sunt indivizibile (nu pot fi realizate part ial);
proiectele sunt compatibile (investitiile pot fi realizate simultan);
proiectele sunt independente i ntre ele (investit iile nu se
condit ioneaza reciproc).
3.Determinarea momentului optim de inlocuire a unui echipament
In activitatea economica a i ntreprinderilor, utilajele
(echipamentele) sufera, i n timpul utilizarii lor, un proces de uzura,
numita uzura fizica. Uzura fizica este determinata de utilizarea
diferitelor elemente ale capitalului fix. Uzura fizica, sub aspect
tehnic, nu poate fi un criteriu suficient pentru determinarea duratei de
functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului
scoaterii lor definitive din funct iune.
Pentru aceasta este necesar de avut in vedere si factorul economic,
deoarece ment inerea i n funct iune a unui echipament, o perioada de
timp prea i ndelungata, i n raport cu caracteristicile sale,
presupune, totdeauna, cheltuieli suplimentare pentru i ntret inere si
reparat ii care, la un moment dat, i l poate face nerentabil.

Alaturi de uzura fizica, activele imobilizate sunt supuse, de regula,

unui proces de uzura morala, care influent eaza atat asupra
valorii, cat si asupra duratei de funct ionare a echipamentelor
respective. Uzura morala este cauzata de progresul tehnic,
respectiv, de aparit ia unor masini, utilaje, instalat ii mai bune, care
au caracteristici tehnice, economice, funct ionale mai superioare
celor existente.
Uzura morala a echipamentelor poate determina o decizie de
modernizare, daca investit iile modernizarii se dovedesc a fi efective.
Atat uzura morala, cat si cea fizica se reflecta i n deprecierea
capitalului fix.
Expresia baneasca a uzurii mai poarta denumirea de
amortizare. Aceasta se include i n costul de product ie si se
recupereaza prin vanzarea bunurilor. Marimea deprecierii
(amortizarii) capitalului fix se determina i n baza mai multor
metode: metoda cotelor anuale proport ionale, metoda cotelor
regresive si metoda costului de i nlocuire.
Fondul de amortizare trebuie sa exprime valoarea transferata,
ca urmare a uzurii fizice, iar pierderile, generate de uzura morala,
trebuie reduse la maximum. Costurile care trebuie luate i n
considerare la i ntocmirea modelelor de uzura si i nlocuire a
echipamentelor sunt: valoarea de achizit ionare a echipamentului,
valoarea de recuperare, precum si cheltuielile de i ntret inere si
exploatare.
Deoarece diversele costuri sunt evaluate la diferite momente de
timp, este necesara actualizarea valorilor, i n funct ie de procentul
de dobanda.
Pg 16-17
Tema 7:Elementele matemetice actuariale
Spre deosebire de operatiile financiare certe, i n cazul celor aleatoare
plat ile sumelor de bani se vor face numai i n situat ia i n care se
realizeaza anumite evenimente. Aici este vorba de evenimentele
aleatoare legate de viata sau decesul unei persoane (la
asigurarile de persoane) si, respectiv, la producerea unor daune
(la asigurarile de bunuri materiale).
Ramura matematicilor care se ocupa cu rezolvarea problemelor puse
de practica operat iilor financiare de asigurari de persoane este
cunoscuta sub denumirea matematici actuariale".
Termenul de actuarial semnifica normele i n baza carora se fac
calculele de asigurari, aplicand conceptele de baza ale teoriei
probabilitat ilor si ale statisticii matematice.
Contractul de asigurare determina existent a a doua part i distincte:
institut ia de asigurare (asiguratorul) si asiguratul, care poate fi o
persoana fizica sau juridica (institut ie). Asiguratul are obligat iunea
sa plateasca la scadent ele fixate taxele de asigurare, iar asiguratorul,
la termenul stabilit sau la ivirea riscului asigurat, sa plateasca
suma asigurata.
Operat ia de asigurare trebuie sa fie o operat ie financiara
echitabila si, de aceea, este necesar sa se stabileasca un echilibru
financiar intre obligat iile celor doua part i (asiguratul si asiguratorul)
privind plat ile pe care sunt obligat i a le efectua.
Scopul asigurarilor de persoane este sa ofere oamenilor garant ii
materiale, i n caz de aparit ie a unor evenimente aleatoare, cum sunt:
scaderea capacitat ii de munca, pierderea part iala sau totala a
capacitat ii de munca, decesul. Astfel de evenimente pot sa apara
datorita accidentelor sau altor cauze.
In cazul asigurarilor de persoane, asiguratul plateste
taxele de asigurare atat timp, cat este i n viat a sau pana la
expirarea termenului de asigurare. Asiguratorul plateste suma
asigurata numai daca va aparea un accident.
Taxele platite de asigurat institut iei de asigurare pentru sumele
asigurate se numesc prime de asigurare. Primele de asigurare sunt unice,
daca sunt platite odata pentru tot timpul asigurarii si periodice,
daca se plateste periodic (anual, semestrial, trimestrial sau lunar).
La determinarea primei de asigurare se tine seama atat de
probabilitatea plat ilor care urmeaza sa fie facute de asigurator,
cat si de faptul ca fondurile constituite, fiind temporar disponibile,
se afla i n circuitul economic, aducand un venit. Acest venit
asiguratorul i l foloseste i n favoarea asigurat ilor, micsorand
corespunzator prima de plata.

1.Asigurarile de viata, functiile biometrice

Asigurarile de persoane se i mpart i n doua grupe: asigurari, i n
caz de accident, si asigurari de viat a. In calcule ce privesc diferite
feluri de asigurari de viat a intervin mai mult i factori. Unii dintre
factorii reprezentat i prin constante statistice au un rol determinat
i n calculul primelor de asigurari. Aceste constante sunt modificate
permanent, pe masura ce se obt in date statistice mai noi si mai
exacte. Cel mai de baza factor utilizat la calculul asigurarilor de
viat a este mortalitatea indivizilor, care depinde, la randul sau, de
alt i factori cum ar fi: varsta, sexul, profesia, regiunea, gradul de
civilizatie etc.

Pentru realizarea unor studii referitoare la tipurile de plati aleatorii

se introduce un sir de caracteristici (funct ii biometrice) prin
intermediul carora se studiaza fenomenele de viat a si de deces.
Functiile biometrice au, de obicei, ca variabila independenta
varsta. Efectuand calculele actuariale, trebuie de t inut cont si de
ceilalt i factori. Se t ine seama de sex, i ntocmindu-se tabele de
supraviet uire separate pentru barbat i si pentru femei.
Caracteristicile privitoare la fenomenele de viat a si de deces, care
vor fi examinate i n cele ce urmeaza, sunt: probabilitatea de viat a
si de deces, funct ia de supraviet uire, viat a medie si viat a probabila

Pentru realizarea unor studii referitoare la tipurile de plati aleatorii se

introduce un sir de caracteristici (funct ii biometrice) prin
intermediul carora se studiaza fenomenele de viat a si de deces.
Funct iile biometrice au, de obicei, ca variabila independenta
varsta. Efectuand calculele actuariale, trebuie de t inut cont si de
ceilalt i factori. Se t ine seama de sex, i ntocmindu-se tabele de
supraviet uire separate pentru barbat i si pentru femei.
Caracteristicile privitoare la fenomenele de viat a si de deces, care
vor fi examinate i n cele ce urmeaza, sunt: probabilitatea de viat a
si de deces, funct ia de supraviet uire, viat a medie si viat a probabila

2.Probabilitatea de deces si de viata f de supraveguire, viata

medie , viata probabila
Sa consideram o populat ie formata din persoane de aceeasi
varsta de x ani.
Se numeste probabilitate de viat a, si se noteaza cu p (x, y),
probabilitatea evenimentului ca o persoana i n varsta de x ani sa
fie i n viat a si la varsta de y ani. Probabilitatea evenimentului contrar,
notata cu q(x,y), se numeste probabilitate de deces. Evident ca are
loc:
pG 11,12,13,15, 17,
3. Asigurarea unei sume in caz de supravetuire la implimirea
termenului de asigurare , plata viagera unica
Prin plati viagere se i nt elege plat ile unor sume de bani pe care le
face o persoana, daca este i n viat a, unei institut ii de asigurare,
sau plat ile unor sume de bani pe care le primeste o persoana,
daca este i n viat a, de la o institutie de asigurare.
Dupa numarul plat ilor viagere avem plata viagera unica si
anuitat i viagere.
Sa presupunem ca o persoana i n varsta de x ani contracteaza o
asigurare i n valoare de S u.m., urmand ca aceasta suma sa i se
plateasca, daca va fi i n viat a peste n ani. Se pune problema sa se
determine valoarea primei unice, ce urmeaza sa o plateasca
asiguratul pentru aceasta asigurare.
Pentru ca operat iunea financiara sa fie echitabila este necesar ca
suma (prima unica), ce urmeaza sa o plateasca asiguratul
institut iei de asigurare si pe care trebuie sa o aiba init ial institut ia
de asigurare pentru a plati la termen suma

Deosebirea dintre platile periodice certe si plat ile periodice

viagere consta i n aceea ca pentru primele, plat ile se fac, i n mod
cert, la scadent a, iar pentru cele viagere, plat ile se fac tot la
scadent a, i nsa numai i n condit ia ca persoana care trebuie sa le
i ncaseze sa fie i n viat a.
Plat ile periodice viagere pot fi si ele posticipate sau anticipate
(cand plat ile se fac la sfarsitul fiecarei perioade sau, respectiv, la
i nceputul fiecarei perioade).
Pensiile sunt plati periodice viagere ale caror rate se platesc
lunar. Daca sumele asigurate se platesc anual, atunci plat ile
periodice viagere cu rate constante se numesc anuitat i viagere.
4.Anuitatile viagere constante posticipate imediate , calculul
primei unice
Daca plat ile periodice viagere se fac la sfarsitul anului, atunci se
spune ca anuitatea viagera este posticipata. i n dependent a de
numarul de plat i viagere putem considera urmatoarele tipuri de
anuitat i posticipate: anuitat i viagere imediate, anuitat i viagere
imediate limitate si anuitat i viagere amanate.
Se spune ca anuitatea viagera este imediata si nelimitata, daca
plata ratelor viagere se face la sfarsitul fiecarui an, pe toata
durata viet ii.
Se pune problema de determinat prima unica pe care trebuie sa o
plateasca o persoana (un asigurat) in varsta x ani, pentru a primi S
u.m. la sfarsitul fiecarui an, pe toata durata
p21