1.

Asigurările sunt acele subiecte foarte importante din viaţa ta pentru care eşti sunat în cele
mai nepotrivite momente, de către cineva de care nu ai auzit niciodată, tu fiindu-i (cică)
recomandat de altcineva, de care îţi aminteşti destul de vag cine e, şi nu-ţi dai seama foarte clar
dacă prin asta a vrut să te ajute să ţi-o tragă.

2. Asigurările sunt ca politica şi sportul. Foarte mulţi cred că sunt specialişti în domeniu, că au

informaţiile cele mai bune, cunosc fenomenele şi chiar au opinii multe şi fixe pe teme date; dar,
de fapt, sunt doar câţiva cei care ştiu cu adevărat despre ce e vorba.

3. Asigurările sunt servicii financiare care funcţionează pe principiul: mulţi plătesc

puţin (prima), pentru ca puţini să primească mult (despăgubirile).

4. Asigurarea este acel bun / serviciu pe care l-ai cumpărat după nenumărate întâlniri cu un
consultant, despre care ai pus o sumedenie de întrebari, dar acum nu îţi aminteşti nici pentru
care riscuri eşti asigurat, nici care e valoarea potenţială a despăgubirilor şi nici alte aspecte
privind funcţionarea sa. Dar ştii un singur lucru – cât trebuie să plăteşti în fiecare lună.

5. Asigurările de viaţă sunt un domeniu de activitate înrudit cu cel al vânătorii de recompense:

sunt singurele situaţii în care este pus un preţ pe capul tau – viu sau mort, cum vrei tu.

6. Asigurarea presupune cel mai mare decalaj între ceea ce primeşti cu mâna dreaptă şi dai cu
stânga: capeţi, în fiecare an, câteva foi de hârtie A4, pentru care scoţi din buzunar o sumă din
patru cifre. Chiar şi când cumperi cartofi, raportul e mai bun: 3 lei pentru ceva ce cântăreşte 2
kg.

7. Asigurările protejează individul, din punct de vedere financiar, la producerea anumitor

riscuri. Interesant este faptul că rata de ivire a acestor evenimente este identică – nu contează
dacă eşti pesimist sau optimist. Altfel spus, indiferent dacă eşti convins că ceva rău ţi se va
întâmpla, respectiv dacă eşti convins că nimic rău nu te poate afecta, probabilitatea de a
apariţie a riscurilor este identică, şi într-un caz şi în celalalt. În concluzie,  nevoia de protecţie
financiară prin asigurari este aceiaşi, atât la pesimişti, cât şi la optimişti.
8. Asigurarea înseamnă bani albi, pentru zile negre, sau bani negri pentru zile albe. Diferenţa o
face modul în care ai făcut banii pe care i-ai băgat în asigurări, respectiv cum sau când îi
foloseşti.

9. Asigurările reprezintă acel produs financiar de care toată lumea are nevoie, dar nimeni nu
vrea să îl cumpere.

10. Asigurarea e ultimul lucru pe care îl cumperi atunci când posibilităţile tale financiare
sporesc.

11. Asigurarea e primul lucru la care renunţi dacă, la un moment dat, ai probleme financiare;

apoi urmează să schimbi vacanţa la Roma cu una la Jupiter, să faci shopping agresiv doar o dată
pe lună, nu săptămânal, nu mai mergi la birou cu maşina ci cu metroul, înlocuieşti abonamentul
la mobil cu un Pre-paid şi începi să beep-ăi, treci de la Pepsi la Fruti Fresh şi apă de la robinet,
iar lista poate continua.

12. Asigurările sunt singurul domeniu în care te pui, pe tine ca şi individ, la urmă; mai

importantă e maşina (care are, în cel mai rău caz o asigurare – RCA, în cel mai bun caz două –
adică şi un Casco), apoi casa, alte bunuri şi, într-un final, persoana ta.

13. Asigurarea nu e un „port-boneur”. Adică, să nu presupui faptul că, odată cumpărată,

aceasta te protejează împotriva producerii anumitor riscuri, precum o îmbolnăvire, accident sau
distrugerea bunurilor pe care le deţii. Daca e să ai ghinion, riscul se produce oricum, cu sau fără
asigurare

14. Asigurărlie sunt domeniul de activitate în care cei care „fabrică” aceste produse / servicii
sunte cele mai stabile, sigure şi durabile firme de pe faţa Pământului; până când nu mai sunt …
deloc.

15. Asigurările sunt cel mai „filozofic” domeniu de activitate, chiar mai filozofic decât filozofia în
sine. Te gândeşti atât mult până să iei o decizie, o întorci pe atâtea părţi, amâni atât de mult,
încât sunt şanse mari să ajungi la sfârşitul vieţii şi tot să nu fii ajuns la o concluzie: „Sunt o
opţine bună”? Cred că da … Sau, totuşi nu …?”.

16. Asigurarea este ca Dr. Jekyll şi Mr.Hyde. E extrem de atrăgătoare când o cumperi – îţi

acoperă toate situaţiile posibile şi imposibile a se produce în viitor, inclusiv evenimente cu
extratereştrii, fantome şi strumfi. Pe de cealaltă parte, devine foarte respingătoare / fioroasă
când ţi se întamplă ceva: aştepţi să fi despăgubit dar afli cu stupoare că tocmai evenimentul
care ţi s-a întâmplat ţie e acel „1 dintr-un milion” care nu e cuprins în contract. Dar asta se
întamplă doar dacă îi laşi pe cei de la asigurări să te duca de nas, sau nu caşti ochii suficient de
mult când cumperi produsul.

17. Asigurările sunt singurele care te fac să îţi doreşti să fii şi mort, şi viu în acelaşi timp: mort –
că ai avea / genera o grămadă de bani, viu – ca să îi poti cheltui ca lumea.

18. Asigurările de viaţă nu funcţionează pe principiul „struţ” – pune capul în nispis şi consideră

că s-a ascuns. Altfel spus, faptul că nu doreşti să te gândeşti la anumite evenimente neplăcute şi
nedorite din viitor (accidente, boli), nu înseamnă că acestea nu se pot produce.

19. Asigurarea e ca o maşină a timpului: te ajută să îţi trimiţi bani în viitor – atât pentru situaţii
frumoase şi dorite (majoratul copiilor, retragerea din activitatea profesională), precum şi pentru
evenimente neplăcute şi nedorite (accidente, îmbolnăviri).

20. Asigurările sunt „naşul” riscurilor. Adică, în sfârşit, există „ac de cojocul lor”