Tema 3.

Analiza poziției financiare a entității economice în baza

datelor din bilanț

3.2. Studiul prealabil al bilanțului – etapă a analizei poziției financiare

A analiza un bilanț înseamna a-l descompune în partile lui componente, fie cu scopul de a
studia raporturile dintre ele, fie cu scopul de a studia raporturile care exista între elementele
unui bilanț sau elementele mai multor bilanțuri succesive. Bilanțul da o orientare completa
asupra mersului activitatii entității unei perioade de gestiune cu datele altei perioade de
gestiune, sau comparatia datelor unei unitati cu datele altei unitati, dar și posibilitatea
analizei marimilor absolute si relative.
Primul pas în analiza de ansamblu a pozitiei financiare in cadrul căreia se scot in evidenta
evolutia si mutatiile structurale produse in cadrul structurilor pozitiei financiare respectiv in
cadrul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii pe baza informatiilor puse la dispozitie
bilanț. Sporirea valorii unei astfel de analize necesita investigarea situatiilor financiare pe
mai multe perioade succesive.
Studiul prealabil al bilanțului presupune stabilirea unor posturilor de bilanț ”nefavorabile”,
care pot fi delimitate în 2 grupe:
 care caracterizează lucrul nefavorabil al întreprinderii în perioada de gestiune, care a
condiționat instabilitate financiară (pierderi neacoperite ale anilor precedenți și în
anul de gestiune);
 care indică la unele nereguli în activitatea curentă a entității.
Asemenea posturi de bilanț se stabilesc în baza bilanțului și a datelor din evidența analitică.
Spre exemplu, sumele creditelor, împrumuturilor și datoriilor neachitate în termen;
mărimea creanțelor cu termen expirat de achitare ș.a.
Majorarea valutei bilanțului denotă o lărgire a volumului de activitate a entității. Însă este
necesar să fie precizate cauzele creșterii valorii valutei bilanțului. Astfel, vor fi luate în
considerare: reevaluarea activelor imobilizate, procesele inflaționiste și influența acestora
asupra stocurilor de produse, mărfuri, creșterea duratei perioadei de achitare cu debitorii și
creditorii etc.
Reducerea în mărime absolută a valutei bilanțului poate indica la o diminuare a activității de
afaceri, ce poate duce la incapacitate de plată. O asemenea situație se datorează fie
diminuării capacității de plată a consumatorilor, respectiv a cererii la produsele firmei,
majorarea pierderilor etc.
Studiul prealabil al bilanțului presupune și aprecierea dinamicii activelor se efectuează și în
raport cu evoluţia în dimanică a veniturilor din vînzări şi a rezultatului financiar (profitului)
pînă la impozitare. Se compară ritmurile de creştere a acestora în timp. Raportul optimal
dintre cei trei indicatori este considerat:

RPI >RVV > RA > 100%,

unde: RPI – ritmul de creştere a profitului pînă la impozitare, %
RVV - ritmul sporului veniturilor din vînzări, %
RA – rimtul de creştere a valorii activelor, %
Ritmul de creștere poate fi apreciat și pentru o perioadă mai mare de timp (3-5 ani)
calculându-se ritmul mediu de creștere pentru toate 3 poziții, după care se compară.
 Tema 3. Analiza poziției financiare a entității economice în baza
datelor din bilanț

Acest raport de interdependenţă reflectă:

1) ritmul de creștere al profitului până la impozitare trebuie să depășescă ritmul de
creștere al volumului vînzărilor (în unități valorice);
2) volumul vînzărilor nete trebuie să înregistreze un ritm de creştere superior ritmului
sporului valorii activelor antrenate în circuitul economic, ceea ce înseamnă o sporire
a eficienţei utilizării activelor; astfel, potenţialul economic ale entităţii economice
sporeşte faţă de perioada precedentă.
Relaţia prezentată mai sus în practica internaţioanlă este considerată „regula de aur” a
economiei. Pe bună dreptate, ea poate fi considerată şi „regula de aur” a managementului
financiar, întrucît, din ea clar se vede că prin respectarea acestuia raport se poate realiza
obiectivul de bază al gestiunii financiare – crearea de valoare. Iar dacă la un moment dat este
necesar de efectuat investiţii în active, care vor crea valoare în viitor, atunci se pot admite
abateri de la „regula de aur”. În asemenea cazuri procesele de gestiune a activelor nu vor fi
catalogate drept negative.
Tabelul 1. Evoluția în dinamică a activelor, vânzărilor nete și a profitului (brut
/operațional/până la impozitare) ale SA „WWW” în perioada 2014-2015

Nr. La finele anului, lei (sau mii lei) Ritmul creşterii/

Indicatori
crt. descreșterii, %
2014 2015
1. Valoarea activelor
2. Venituri din vînzări
Profitul (pierdere)
3. brut/operațional/ pînă la
impozitare
În calitate de sursă informaţională pentru analiza respectivă serveşte bilanţul şi
Situația de profit şi pierdere.
În analiza bilanţului se folosesc mai multe procedee:
1. analiza bilanţului pe orizontală constă în examinarea corelaţiilor dintre grupele
şi posturile din activul bilantului, în comparaţie cu cele din pasiv, evidenţiind măsura în care
activele imobilizate şi circulante s-au format pe baza surselor financiare din pasiv (analiza
echilibrului financiar);
2. analiza bilanţului pe verticală presupune studierea separată a grupelor de activ
şi pasiv a fiecărui post care se încadrează în grupele respective pentru a determina greutatea
specifică a acestora şi a modificărilor intervenite în grupele şi posturile de bilanţ. Ea se
referă la:
- analiza structurii bilanţului şi a modificărilor care au intervenit în conţinutul
grupelor, capitolelor şi posturilor;
- analiza situaţiei stocurilor la începutul şi la sfârşitul perioadei de gestiune;
- analiza creanţelor întreprinderii;
 Tema 3. Analiza poziției financiare a entității economice în baza
datelor din bilanț

- analiza obligaţiilor întreprinderii şi a posibilităţilor de lichidare a acestora din

disponibilităţile băneşti.
3. analiza combinată constă în folosirea concomitentă a celor două procedee mai sus
arătate punând accent pe utilizarea metodei ratelor, fiind tipul de analiză cel mai raspândit
în practică.
4. analiza ratelor – presupune analiza unui șir de rate cu valoare informațională
semnificativă;
5. analiza factorială constă în aplicarea diferitelor procedee (studiate în tema 2)
pentru stabilirea factorilor de influență și rezervelor.
Prezintă interes următoarele aspecte, ce pot fi identificate cu uşurinţă din cercetarea
bilanţului contabil:
 Valoarea patrimoniului asupra căruia entitatea economică deţine controlul, care
reprezintă TOTAL ACTIVE (rd.310);
 Valoarea activelor imobilizate – total capitolul 1 (rd. 130);
 valoarea activelor circulante – total capitolul 2 (rd. 300);
 valoarea stocurilor – (rd. 140 + rd.150+rd.160+rd.170+rd.180);
 mărimea activelor nete (proprii) ale entităţii economice – total capitolul 3 (rd. 390);
 mărimea datoriilor – capitolul 4 + capitolul 5 (rd. 440 + rd.580);
 mărimea fondului de rulment net (rd. 300 – rd. 580) ş.a.