Centrale electrice

Centrale nuclearo-electrice
• Centrala nucleară (sau centrala atomo-electrică) este o instalație modernă de
producere a energiei electrice pe baza reacțiilor nucleare. Reactorul nuclear
este o instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor
elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite
utilizarea energiei degajate.

• Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul

nuclear, moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de
căldură, apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic,
punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește
energia cinetică a turbinei în energie electrică.
• Centralele nucleare sunt clasificate în funcţie de tipul reactoarelor utilizate:
reactor cu apă sub presiune
reactor de apă fierbinte
reactor de apă grea sub presiune
reactor răcit cu gaz
reactor nuclear de tip grafit-apă
reactor cu neutroni rapizi

• După tipul de energie eliberată centralele nucleare pot fi împărţite în:

Centrale nucleare (NPP), concepute pentru a genera energie electrică. În acelaşi timp, multe
centrale nucleare au centrale termice şi centrale electrice proiectate pentru a încălzi apa din reţea
utilizând pierderile de căldură din instalaţie.
Centrale termice şi centrale electrice atomice (ATPP), care produc atât energie electrică, cât şi
energie termică.
 Centrale geotermale
Energia geotermică este o formă de energie regenerabilă obținută din căldura aflată
în interiorul Pamântului. Apa fierbinte și aburii, captați în zonele cu activitate
vulcanică și tectonică, sunt utilizați pentru încălzirea locuințelor și pentru producerea
electricității.
Principiul de functionare este simplu: se injecteaza prin crapaturi apa sub presiune
la cativa kilometriadancime, in zonele calde ale scoartei terestre, apa iese pe alta
parte incalzita sub forma de aburi,care sunt apoi transformati in electricitate. Ciclul
se reia prin pomparea apei acum racite.
Exista trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite la acest moment pe glob :
'uscat'; 'flash‘ si 'binar', fiind diferite dupa starea fluidului: vapori sau lichid, sau
dupa temperatura acestuia.
 Centrale mareomotrice

• Energia mareomotrice este acea formă de energie pe care o posedă apa mărilor sau a oceanelor
care este în mișcare datorită mareelor. Există mai multe moduri de bază pentru a valorifica energia
oceanelor: putem folosi energia valurilor, energia curenților marini, putem folosi diferențele de
temperatură dintre apa de suprafață și cea de adâncime sau putem folosi energia mareelor.
• Centralele mareomotrice se pot amplasa acolo unde amplitudinea mareelor este de cel puţin 8m
şi există un bazin natural , care să comunice cu oceanul printr- o deschidere îngustă.
Există două moduri de exploatare a energiei mareelor:
• Centrale fără baraj- care utilizează numai energia cinetică a apei, similar cum morile de vânt
utilizează energia eoliană.
• Centrale cu baraj- care exploatează energia potenţială a apei, obţinută prin ridicarea nivelului ca
urmare a mareei.
 Energie Eoliana
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă.
Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul uniform, fapt care creează
mișcări de aer. Energia cinetică a vântului poate fi folosită pentru a roti turbine capabile
de a genera electricitate.
Turbinele eoliene pot fi împărțite în trei clase: mici, medii și mari.
Turbinele eoliene mici sunt capabile de generarea a 50-60 KW putere și folosesc rotoare
cu diametru între 1–15 m.
Cele mai multe dispozitive eoliene sunt turbinele de dimensiune medie. Acestea folosesc
rotoare care au diametre între 15–60 m și au o capacitate între 50-1500 KW.
Turbinele eoliene mari au rotoare care măsoară diametre între 60–100 m și sunt capabile
de a genera 2-3 MW putere.