PROIECT

RESURSE NATURALE SI ALTERNATIVE DE ENERGIE

1
 În sens comun, prin surse de energie se înțeleg materialele și tehnologiile folosite pentru obținerea
diferitelor forme de energie necesare dezvoltării societății. Aceste surse trebuie să se găsească în
cantități corespunzătoare și să fie exploatabile convenabil din punct de vedere tehnic, economic și al
unei perspective durabile.

RESURSELE NATURALE DE ENERGIE

Combustibilii fosili
Combustibilii fosili provin din resturile organice din plante și animale. Principalii combustibili fosili
sunt cărbunele, gazele și petrolul. Ei acoperă aproape 80 % din consumul de energie. Ca să producă
energie, combustibilii fosili trebuie să ardă, aceștia sunt clasificați ca epuizabili, pentru că rezervele
existente se consumă mai repede decât se produc altele noi.

Cărbunele
Cărbunele e un tip de rocă sedimentară formată din resturi de plante. Acumularea sa a început,
probabil, acum 425 milioane ani, când au apărut plantele, dar majoritatea zăcămintelor s-au format în
Carbonifer. Copacii în descompunere din zonele mlăștinoase au format turbării. Turba s-a scufundat tot
mai mult și s-a transformat în lignit, apoi în cărbune bituminos și, în final, în antracit - cărbunele de cea
mai bună calitate. Cărbunele produce 27% din energia luminii. E folosit în centrale electrice și în
industrie.

România are resurse apreciabile de lignit, exploatabile în bazinul din nordul Olteniei, care concentrează
90% din rezervele de lignit ale țării, în zona dintre Crișul Repede și Someș, Rovinari, Schitu Golești,
Baraolt ș.a., de huilă situate în bazinele Petroșani și Banat, și de cărbune brun în bazinele Comănești-
Asău și Almaș.

Petrolul și gazele naturale

Petrolul și gazele naturale au luat naștere odată cu acumularea de sedimente în oceanele pline de
viață marină. Îngropate din ce în ce mai adânc, timp de milioane de ani, fiintele marine microscopice s-
au descompus și au format zăcăminte de țiței și gaze.Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-
2 milioane ani.

Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu(Arabia Saudită și Iran), în SUA(Texas), în Rusia,
Asia Centrală(Azerbadjan și Kazahstan0, și în Marea Nordului. Rezervele însemnate în România, situate
în Câmpia Română, în zona subcarpatică dintre Buzău și Dâmbovița, în Piemontul și Subcarpații Getici, în
zona flișului din Moldova și în Câmpia de Vest.

Energia nucleară
Energia nucleară provine din uraniu, un metal ce se găsește în scoarța planetei.Uraniul, un element
rar în scoarța Pământului, e folosit pentru a produce căldură prin fisiune nucleară (spargerea atomilor
din uraniu). Căldura produce aburi care învârt turbinele pentru a produce electricitate. Deșeurile sunt
foarte radioactive și trebuie izolate timp de mii de ani. Producătorii importanți sunt SUA, Franța, Europa
de Vest și Japonia.

2
 RESURSELE ALTERNATIVE DE ENERGIE
Energiile alternative folosesc puterea inerentă a unor surse naturale ca vântul, mareele, soarele.
Unele sunt epuizabile, altele regenerabile.

Energia solară
Energia solară este energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă .

Energia solară poate fi folosită să:

•genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice);

•genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale);

•încălzească clădiri, direct;

•încălzească clădiri, prin pompe de căldură;

•încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice;

Instalațiile solare sunt de două tipuri: termice și fotovoltaice.

Comunitățile rurale africane folosesc energia solară pentru electricitate

Peste 450.000 de persoane din comunitățile rurale africane au acces la electricitate datorită energiei
solare, o alternativă la vechiul kerosen. Fundația Rurală pentru Energie, o organizație olandeză non-
profit, a ajutat peste 450 000 de persoane din regiunea sub-sahariană a Africii să aibă acces la
electricitate. Energia electrică generată de panourile solare le permite copiilor să citească seara, să
asculte radio, să se uite la televizor iar un bec oferă mult mai multă lumină decât lampa cu petrol.

Primul tren de mare viteză european alimentat cu energie solară

Primul tren din Europa alimentat cu energie produsă de panouri solare a fost trenul internațional de
mare viteză de pe ruta Paris-Amsterdam. Energia sa provine de la panourile solare instalate
pe tunelul care acoperă calea ferată. Tunelul, lung de 3,5 kilometri, situat lângă Antwerp,
nordul Belgiei, este acoperit cu 16 000 de panouri solare pe o suprafață de 50 000 metri
pătrați. Instalația solară produce 3300 de megawatt. Cantitatea de energie electrică ar putea
acoperi consumul mediu anual a 1000 de gospodării. Proiectul, denumit „Enfinity”, a implicat
costuri de 15,6 milioane de euro și reduce emisiile de CO2 cu 2400 de tone pe an.

3
Energie hidraulică
Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apă) de a efectua un lucru mecanic la
trecerea dintr-o poziție dată în altă poziție (curgere). Datorită circuitului apei în natură, întreținut
automat de energia Soarelui, energia hidraulică este o formă de energie regenerabilă.

Energia hidraulică este o energie mecanică formată din energia potențială a apei dată de diferența de
nivel între lacul de acumulare și centrală, respectiv din energia cinetică a apei în mișcare.[1] Exploatarea
acestei energii se face actualmente în hidrocentrale, care transformă energia potențială a apei în
energie cinetică. Aceasta e apoi captată cu ajutorul unor turbine hidraulice care acționează generatoare
electrice care în final o transformă în energie electrică.

Tot forme de energie hidraulică sunt și energia cinetică a valurilor și mareelor.

Moduri de exploatare a energiei hidraulice:

• Roți hidraulice:

- La debite mici se exploatează în principal energia potențială a apei. În acest scop se folosesc roți pe
care sunt montate cupe, iar aducțiunea apei se face în partea de sus a roții, apa umplând cupele.
Greutatea apei din cupe este forța care acționează roata. În acest caz căderea corespunde diferenței de
nivel între punctele în care apa este admisă în cupe, respectiv evacuată și este cu atât mai mare cu cât
diametrul roții este mai mare.

- La debite mari se exploatează în principal energia cinetică a apei. În acest scop se folosesc roți pe care
sunt montate palete, iar aducțiunea apei se face în partea de jos a roții, apa împingând paletele. Pentru
a avea momente cât mai mari, raza roții trebuie să fie cât mai mare. Adesea, pentru a accelera curgerea
apei în dreptul roții, înaintea ei se plasează un stăvilar deversor, care ridică nivelul apei (căderea) și
transformă energia potențială a acestei căderi în energie cinetică suplimentară, viteza rezultată prin
deversare adăugându-se la viteza de curgere normală a râului.

•Hidrocentrale:

O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul producerii energiei
electrice. Potențialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere,
cât și de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt
mai mari, cu atât se poate obține mai multă energie electrică. Energia
hidraulică este captată cu turbine.

Potențialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporție de

cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW,
reprezentând circa 40% din puterea instalată în România. Producția efectivă a
hidrocentralelor era în 1994 de aproape 13 TWh, reprezentând circa 24 % din
totalul energiei electrice produse. Actual puterea instalată depășește 6 GW iar producția este de circa 20
TWh pe an. Cota de energie electrică produsă pe bază de energie hidraulică este de circa 22 - 33 %.

4
• Microcentrale și picocentrale hidraulice:

Prin microcentrală hidraulică se înțelege o hidrocentrală cu puterea

instalată de 5 - 100 kW, iar o picocentrală hidraulică are o putere
instalată de 1 - 5 kW. O picocentrală poate alimenta un grup de câteva
case, iar o microcentrală o mică așezare.

Deoarece consumul de curent electric are variații mari, pentru

stabilizarea funcționării se pot folosi baterii de acumulatori, care se
încarcă în momentele de consum redus și asigură consumul în perioadele
de vârf. Datorită faptului că curentul de joasă tensiune produs de
generatorul microcentralei nu poate fi transportat convenabil la distanță,
acumulatorii trebuie plasați lângă turbină. Este nevoie de toate componentele unei hidrocentrale clasice
- mai puțin barajul - adică sistemul de captare, conductele de aducțiune, turbina, generatorul,
acumulatori, regulatoare, invertoare care ridică tensiunea la 230 V, ca urmare costul unei asemenea
amenajări nu este mic și soluția este recomandabilă doar pentru zone izolate, care nu dispun de linii
electrice.

Microcentralele se pot instala pe râuri relativ mici, dar, datorită fluctuațiilor sezoniere de debit ale
râurilor, în lipsa barajului debitul râului trebuie să fie considerabil mai mare decât cel prelevat pentru
microcentrală. Pentru o putere de 1 kW trebuie pentru o cădere de 100 m un debit de 1 l/s. În practică,
datorită randamentelor de transformare, este nevoie de un debit aproape dublu, randamentul uzual
fiind puțin peste 50 %.

• Centrale mareomotrice:

O centrală mareomotrică recuperează energia mareelor. În zonele cu maree, acestea se petrec de două
ori pe zi, producând ridicarea, respectiv scăderea nivelului apei. Există două moduri de exploatare a
energiei mareelor:

- Centrale fără baraj, care utilizează numai energia cinetică a apei, similar cum morile de vânt utilizează
energia eoliană.

- Centrale cu baraj, care exploatează energia potențială a apei, obținută prin ridicarea nivelului ca
urmare a mareei.

• Instalații care recuperează energia valurilor:

Pentru recuperarea energiei valurilor se pot folosi scheme similare cu cele

de la centralele mareomotrice cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a
valurilor aceste scheme sunt puțin eficiente.

Un obiect care plutește pe valuri execută o mișcare cu o traiectorie eliptică.

Cea mai simplă formă de valorificare a acestei mișcări pentru recuperarea
energiei valurilor sunt pontoanele articulate. O construcție modernă este
cea de tip Pelamis formată din mai mulți cilindri articulați, care, sub acțiunea valurilor au mișcări relative
care acționează niște pistoane. Pistoanele pompează ulei sub presiune prin motoare hidraulice care
acționează generatoare electrice.

5
Energia mareelor
Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei
potențiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri
sau a energiei cinetice datorate curenților de maree. Energia mareelor rezultă din
forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii, precum și ca urmare a rotației terestre.

Este o formă de energie regenerabilă.

Energia geotermală
Este nevoie de o sursă naturală de căldură, o cameră magmatică, izvoare subterane și roca poroasă
prin care să circule aburii și apa. Aburii și apa fierbinte sunt utilizați direct pentru încălzire. Aburii sunt
folosiți pentru a genera electricitate.

Utilizatorii principali: Islanda, unde peste 45% din energia țării provine din resurse geometrale, SUA,
Filipine, Indonezia, Mexic, Italia și Noua Zeelandă.

Energie eoliană
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului era
transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile
umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva
mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite
începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor.
Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și
Franța, au fost folosite atât pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea
buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor
de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au
evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988),
devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate. Morile
de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la
mare adâncime. Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60
KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-
1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010,
capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430
Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a
mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.

Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite ale Americii, Germania și
Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% în
Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3%
în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate
dintre ele fiind în Dobrogea.

6
7