Machu Picchu

Macchu Picchu este un sat incas din secolul al XV-lea, situate

in regiunea Cusco.Ruinele au fost descoperite in 1911 de catre
arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase
si enigmatice locuri stravechi din lume. In timp ce incasii sigur
foloseau varful muntelui (2761,5m inaltime), ridicand sute de
structuri de piatra incepand cu anii 1400, legendele si miturile
indicau faptul ca Machu Picchu era adorat ca un loc sacru din
cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au
transformat intr-un mic (suprafata este de 5 mile patrate), dar
extraordinar oras.
Invizibil de dedesubt si complet limitat natural, inconjurat de terase agricole
suficiente pentru a hrani populatia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare sa fi
fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret. 610 metri deasupra, raul Urubamba,
norul infasoara ruinele palatelor, bailor, templelor, hambarelor si a in jur 150 de case,
toate intr-o remarcabila stare de conservare. Se stiu putine despre utilizarile sociale sau
religioase ale orasului in vremurile incasilor.
Patru secole au fost necesare pentru descoperirea acestei fantastice fortarete
ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaste
adevaratul nume, ce scop avea si de ce a fost parasite in secolul XVI fara a fi atacata
de conchistadori. A scapat neobservata de europeni pana in secolul al XX-lea, cand a si
primit numele de Machu Picchu.
Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin
inexpungabil. La peste 4000 metri, lemnul era o raritate si sculptat in piatra: terase,
palate, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un
sistem sofisticat de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se
incadreaza intr-un plan urbanistic aparent “intortocheat” , menit sa deruteze eventualii
invadatori.
Inca o enigma:sunt prezente retele de drumuri, desi incasii nu au “cunoscut”
vreodata roata. 16.000 km de drumuri pavate, inclusiv poduri suspendate in zone
mlastinoase si nisipoase.
 Pentru a construe orasul, supusii imparatului Pachacuti
s-au aprovizionat cu piatra din muntii de granit de la
Machu Picchu. Lucratorii au desprins blocurile cu
ajutorul unor pene de lemn umezite, asezate la
intervale regulate dupa contururile blocului. Prin
dilatare, lemnul facea ca stanca sa crape. Pietrele au
ajuns apoi pe santier pe sanii urcate de-a lungul unui
drum de pamant batatorit, unde au fost trase pe
trunchiuri de lemn cu coaja curatata, cu ajutorul franghiilor. Pe santier, au fost modelate
de muncitori cu dalti,unelte de bronz si percutoare de piatra dura. Pentru a aseza
materialele la locul potrivit, zidarii au folosit platforme de pamant pe care le-au inaltat in
acelasi timp cu zidul in constructie.