Istoria Bacului a nceput n neolitic, de cnd dateaz primele urme de locuire

uman, si se ntinde pn n prezent.

Bacul si are stramosii pn n comuna primitiv, mai precis n paleoliticul
superior cam 5.000 de ani n urm. n perimetrul Pietii Revolutiei s-a descoperit
un racloir de silex negru-vinetiu de form trapezoidala. Obiect folosit la vntoare
n imprejurimile care atunci erau acoperite de pduri. Acest obiect de silex
mrturiseste primele exemple de comert, deoarece acest material nu se gasea prin
aceasta zona, deci era adus din deprtri. O alt prezent uman n valea
localittii, s-a descoperit cu ocazia spturilor pentru Pasajul Margineni. La opt
metri adncime, muncitorii gsesc urmele unei asezri din epoca mijlocie a
bronzului - Cultura Monteoru. Un strat gros de ml a pstrat pentru eternitate,
dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta asezare, de data
aceasta, fiind identificat ca, apartinnd epocii bronzului trziu - Cultura Noua a
fost scoasa la lumina n perimetrul Precista.
Mai multe fragmente de ceramic din secolulVI - V .Hr., atest o
asezare hallatattian pe actuala strad Bradului, dup cucerireaDaciei de
ctre romani a rmas n afara granitelor Imperiului Roman, ca fiind locuit
de Carpi. Acestia vor fi n legatur permanent cu Imperiul Roman, fapt ilustrat de
numeroase descoperiri arheologice, constnd n ceramic, monede si obiecte de
podoab.

Biserica Precista
O alt asezare din secolele IV-V d.Hr., compus din sapte locuinte a fost cercetat
n zona Curtii Domnesti. Fiecare locuint are o incpere cu pereti din brne si un
cuptor de ars ceramic. S-a gsit ceramic lucrat cu roata, dar si cu mna,
precum si o fibul de bronz. Putem considera c aici era o comunitate steasc
autohton continuotoare a comunittii daco-romane.
Cercetrile efectuate din zona Bncii Nationale au scos la suprafat o asezare din
secolele V-VId.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o alta di secolele VI-VII d.Hr.,
alcatuit din opt locuinte dispuse dup un plan riguros, pe care arheologi le
numesc cuib.Inventarul lor cuprinznd ceramic lucrat cu mna, mai ales vaseborcan, la mod pe atunci. Dup calculele arheologilor numarul bcuanilor era de

100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, cresterea vitelor, mestesugurile, cu

pescuitul n multele ape din zon, iar n padure cu vnatul. Faptul c pe mai multe
vase se afla imprimat semnul crucii, duce la concluzia c era o omunitate crestin.
Ea avea legturi cu lumea bizantin, numeroase monede ilustrnd aceasta. Era o
localitate caracterizat prin stabilitate.
La sfrsitul secolului al IX-lea. In regiunile de cmpie ale Moldovei de Sud, dar si
n Muntenia si Transilvania, se aseaz un popor al crui nume face
istorie: pecenegii. Vor sta neclintiti aproape dou secole, apoi vor fi alungati
peste Dunre de un alt popor, cumanii. Pentru cumanii Bacul este locul ideal
pentru cresterea cailor, lucru foarte necesar lor. nsa nici cumanii, n-au avut viat
lung. n1223, la Kalka, vor fi risipiti in urma btliei, si cei ce au scpat cu viata, sau retras n tinuturile dintre Nistru si Carpati. La 1241,ttari prjolesc si regiunea
de la nord-est de Bacu. Pe soseaua national Bacu-Brlad, ntre
satele Traian si Secuieni, jud. Bacu, se bnuieste existenta unui mormnt cuman.
Cu putin timp n urm se stia c prima atestare este de pe tipul lui Alexandru cel
Bun, 6 octombrie 1408. ns pe baza unei indelungate cercetri de arheologie,
Bacul a mai mbtrnit. Cercettorul Stefan S. Gorovei, demonstreaz c Bacul
are actul de nastere ntre anii 1391-1432 pe timpul domniei lui Petru I Musat.
n 1399, orasul este mentionat n Documentul lui Iuga Vod, prin care se d carte
de judecat ntre sptarul Rducanu cu rzesii satului Brtila, din tinutul Bacului.
La 15 aprilie 1400, aflm ca n Bacu se afl o parte a Cavalerilor Ioaniti, numiti
mai trziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimis in Civitas Bachovien de Papa
Bonifaciu al II-lea. n 1409 studia la Cracovia, studentul bcuan Gregorias de
Bachwya. Ceva mai trziu, n 5 martie 1431, localitatea este numita n civitate
Bako.
Resedinta Domneasc din vremea lui Alexandru cel Bun, cnd avea sotie pe
Margareta de Lozont, corespunde cu propaganda catolic din acel timp n Moldova
care ncepuse nc de pe tipul lui Latcu, cnd Papa de la Roma reusise s nfiinteze
o episcopie catolic n Moldova, mai ntai pe Siret (1370), si n urm (1401), o
strmut la Bacu, desigur cu ajutorul Margaretei si unde Alexandru, si face nc o
resedint.
Orasul Bacu a fost ocupat o scurt vreme de ostile maghiare conduse de Matei
Corvin n anul 1467. Localitatea este cunoscut si datorit importantei sale n
relatiile comerciale dintre Moldova, Transilvania si Tara Romneasc, fiind un
important punct de vam. n secolului al XV-lea n acest oras s-a stabilit Alexndrel,
fiul lui Stefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curtii
Domnesti siBisericii Precista, celebre monumente istorice.

Timbru cu stema comunist a Bacului

La sfrsitul secolului al XIV-lea, Bacul era bine nchegat ca asezare urban, una
dintre cele mai prospere din ntreaga Moldov, avnd atributii militare si
comerciale foarte importante.
Perioada interbelic[modificare | modificare surs]
n aceast perioad se extind cartierele de locuinte prin parcelari, construindu-se,
n 1922, cartierul CFR, la vest de aliniamentul cii ferate. n paralel, unele terenuri
castigate prin reforma agrar sunt amenajate ca spatii verzi Parcul Cancicov.
Datorit cresterii demografice dar si economice, Bacul este declarat municipiu
la 7 decembrie 1929.
Revolutia anticomunist[modificare | modificare surs]
Revolutia din 1989 la Bacu a constat ntr-o serie de proteste foarte blnde pe
lng ce sa ntmplat n alte orase ale Romniei. Bcuani nu au fost prea hotrti
mpotriva regimului comunist, bcuani iesind pe strzi abia dup fuga
luiCeausescu.
Primii care s-au ndreptat spre Judeteana de Partid au fost ctiva actori si masinisti
de la Teatrul Bacovia, care pn atunci si fcuser curaj la restaurantul Bistrita.
Acestia n-au ndrznit s forteze intrarea n cldire pn ce nu au nceput s-si fac
aparitia coloanele de muncitori dinspre zona industrial.
Sunt 33 de revolutionari cu certificat n judetul Bacu, conform unui tabel nominal
oferit de asociatia din oras n care sunt mentionate si profesiile pe care acestia le
aveau n 1989 si cele pe care le au n prezent. Zece dintre ei au meseria de patron,
chiar dac Revolutia i-a prins electricieni, osptari sau lctusi-mecanici.

Prima atestare documentar a Bacului dateaz din anul 1408, cnd orasul
apare mentionat ntr-un privilegiu comercial acordat de domnitorul Alexandru cel
Bun negustorilor din Lvov.
La sfrsitul secolului al XIV-lea, Bacul era o asezare urban bine nchegat,
fiind una dintre cele mai prospere asezri din Moldova, cu importante atribuii

militare si comerciale.
Referitor la nasterea orasului, circul mai multe legende, care ofer diverse
explicatii pentru origine. Spre exemplu, academicianul Iorgu Iordan sustinea
ipoteza potrivit creia toponimul Bacu provine din termenul maghiar bako",
care nsemna ntng", neghiob".
n schimb, Nicolae Iorga a mers pe varianta influentelor slave, sustinnd c
Bacu provine dintr-un cuvnt slav arhaic bac", cu sensul de zimbru", taur",
bour".
Declarat municipiu acum 80 de ani
Primele urme de locuire dateaz din paleolitic, dar abia la sfrsitul veacului al
XVIII-lea, Bacul ncepe s fie mentionat pe hrti. n 1816, orasul era localizat n
partea central a terasei Bacu, avnd o structur rsfirat, cu o singur
grupare liniar Ulita Mare orientat de la nord la sud, n lungul drumului
Adjud-Piatra Neamt. Spre vest, limita nu depsea strada Bradului, iar la est
avansa pn la muchia terasei. Tot prin zona de est a orasului trecea drumul
srii.
n monografia orasului Bacu, Radu Costache noteaz c, n 1820, portiunea
dintre piaa veche si Bistrita era pustie, iar biserica Precista, situat azi n
centrul Bacului, era n afara orasului.
n prima jumtate a secolului al XIX-lea, Bacul s-a extins mult spre nord si sudest. Ulterior, dup constructia cii ferate (1872) si a Podului de Fier peste
Bistrita, asezarea si-a extins limitele pe directia est-vest. Cu exceptia zonei
centrale, restul aezrii avea un puternic aspect rural, cu case din lemn si
pmnt. Din 1929, Bacul a fost ridicat la rang de municipiu si a cunoscut o
dezvoltare destul de rapid.
Pe urmele lui Bacovia si Alecsandri
Bacul este un ora al tradiiilor i al culturii, n care vechiul i noul convieuiesc
mpreun. Pe strzile cu iz bacovian modernismul se retrage cu stim n faa
vechilor valori. Mici strdue prfuite, n care timpul parc s-a oprit din loc i
case pierdute n negura timpului amintesc de trgul de alt dat.
Din file de poveste se desprinde parc figura lui Grigore Tbcaru, ilustru
pedagog de la nceputul secolului al XX-lea, care a ntrezrit rolul experimentului
n activitatea pedagogic. Colaborator al lui C. Rdulescu-Motru, n 1909,
creeaz Societatea pentru studiul psihologic i pedagogic al copilului, care edita
un Buletin pedagogic menit s stimuleze ntemeierea pedagogiei pe cercetarea
experimental. n 1905 tiprete revista coala, iar din 1924, sub conducerea
sa, a aprut Ateneul cultural.
O alt figur ilustr a Bacului a fost marele poet George Bacovia, care s-a
nscut n 1881, ntr-o familie de comercianti din oras. Atmosfera rece din timpul
anilor de liceu l inspir pentru celebrul poem Liceu.

Tot n domeniul literaturii, Bacul se mndreste cu un alt mare scriitor, Vasile

Alecsandri, chiar dac acesta nu a petrecut foarte mult timp n orasul unde s-a
nscut. Printre personalittile contemporane care s-au nscut n judetul Bacu
se numr actorii Radu Beligan i Ernest Maftei.

Bacau - oras vechi in haine noi

Intr-un peisaj monoton de lunca, intrerupt de dealuri si terase, la intilnirea riurilor
Siret si Bistrita, orasul Bacau isi deapana tacut amintirile, mai vorbind inca despre
vremea glorioasa a marilor domnitori.
Cuvinte frumoase s-au scris de-a lungul timpului despre tinutul Bacaului, de la
cronicari, scriitori, pina la calatori sau trecatori grabiti prin aceste locuri. Insa
numele orasului ramine pe veci legat de cel al lui Bacovia care, inspirat de
imaginea burgului natal, va dezvolta in literatura romana "universul citadin
bacovian".
"Prin codrii Bacaului
Vijiie vintul
Si-ntuneca lumea
Un cer ca pamintul"
Des mentionat azi drept "orasul lui Bacovia", trebuie totusi stiut ca la originea
numelui Bacau sta o originala legenda, una dintre miile pe care romanii le-au lasat
toponimelor tarii. Istoricii sustin ca denumirea ar proveni de la un oarecare Bako,
de la zeul Bachus sau de la "baca" (fructul vitei de vie, ce se cultiva din belsug in
aceste parti). Legenda insa vorbeste de un ungur care avea terenuri multe si
intinse pina la riul Bistrita. Pe cind se afla in afara tarii a ajuns intr-o situatie dificila
si a fost condamnat la moarte. Insa, in acele vremuri, condamnatii nu erau
executati daca acceptau sa devina calai. Astfel, ca sa scape de pedeapsa, a primit
si, dupa ce si-a facut meseria de calau, s-a intors liber in Moldova, la paminturile
sale. In ungureste, calau se spune "bako", iar atunci cind calaul si-a deschis o
crisma pe drumul dinspre Roman, trecatorii i-au spus "crisma lui Bako". Cu timpul,
imprejurul crismei s-au construit case si s-a nascut un tirg cu numele Bako, care
peste veacuri a devenit Bacau. De la numele orasului, azi resedinta de judet, tot
tinutul si-a luat aceeasi denumire.
Descoperirile arheologice atesta existenta locuitorilor din vechi timpuri si ocupatiile
acestora in epoca straveche: agricultori, pastori, mestesugari. Documentar insa,
Bacaul este atestat la 6 octombrie 1408, cind Alexandru cel Bun dadea
negustorilor din Lvov un privilegiu comercial si cind Bacaul era deja o asezare
dezvoltata, unde se percepea "vama de margine" pentru marfurile ce intrau si
ieseau din tara. Din acea epoca, s-a nascut expresia "ti-ai gasit Bacaul".
Prin axul central al zonei trecea "drumul moldovenesc", cunoscut sub numele de
"drumul Siretului" sau "drumul Lvovului". Acesta a constituit o veriga de legatura
intre orasele de la Marea Baltica si cele de la Marea Neagra, precum si intre cele
trei tari romanesti.
Locuitorii si gospodariile tinutului au avut adesea de suferit in acele vremuri
tulburi. Bacaul este pradat si incendiat in 1467 de armatele regelui Matei Corvin,
care in drumul lor spre Baia, unde aveau sa fie zdrobite de Stefan cel Mare, au

pustiit orasele Trotus, Bacau si Roman. In vara lui 1476, Bacaul sufera cumplit in
urma campaniei sultanului Mohamed al II-lea, indreptata impotriva lui Stefan cel
Mare, cind ostile otomane trec spre nordul Moldovei in incercarea zadarnica de a
cuceri cetatile Neamtului si Sucevei. Potrivit obiceiului acelor timpuri nefaste,
localitatile si paminturile aflate in calea navalitorilor erau arse si pustiite pentru a
infometa si obosi armata cotropitoare. La fel se intimpla si cu tinutul bacauan, din
porunca voievodului Stefan.
Dupa atitea jafuri si cotropiri, partea de sud a Moldovei trebuia consolidata si
intarita. In primavara anului 1482, Stefan cel Mare pleca din Bacau intr-o expeditie
militara, lasind pentru o mai buna paza si siguranta a frontierelor pe fiul sau,
Alexandrel, in functia de loctiitor in locul sau in Tara de Jos. Aceasta este o dovada
in plus ca Bacaului ii reveneau atributii similare cu cele de centru administrativ al
acestei parti a Moldovei. Acum este construita Curtea Domneasca de la Bacau,
care cunoaste o activitate intensa, avind un numar important de slujbasi si curteni,
recrutati din satele invecinate si scutiti de bir, insa dupa moartea lui Stefan cel
Mare documentele nu o mai amintesc. Astazi, din vechea Curte Domneasca a
Bacaului, ridicata in jurul anului 1490, mai pot fi vizitate zidurile subterane, care
coboara pina la 2 m adincime, ale Casei Domnesti si ale turnului de aparare. Intre
anii 1967 si 1974 descoperirile arheologice dezvaluie ruinele casei domnesti pe
plan dreptunghiular, urmind ca mai tirziu, dupa 1984, sa fie descoperite si cele ale
turnului de aparare. Casa Domneasca avea subsol, parter si etaj. In partea
superioara se aflau camerele in care locuiau voievodul Alexandru si familia
acestuia. Curtea era inconjurata de codri seculari, in care haladuiau faimosii zimbri
ai Moldovei, asa ca a fost nevoie sa se construiasca un turn foarte inalt, astfel incit
sa se observe din timp pericolele de dincolo de padure. Turnul de aparare masura
peste 25 de metri in inaltime.
Ruinele cetatii se gasesc in incinta Bisericii Precista, ridicata de Alexandrel Voda
(1490-1491). Monument istoric medieval, biserica este construita din piatra de riu,
cu fatada din caramida aparenta, in stil moldovenesc, specific epocii lui Stefan cel
Mare. Pisania bisericii, asezata in partea stinga a intrarii, istoriseste: "Cu vrerea
Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savirsirea Sfintului Duh evseviosul si iubitului de
Hristosu - io Alexandru Voievod, fiul lui Stefan Voievod - domnitoriu Tarei Moldovei a zidit acest hram in numele Adormitei Precista de Dumnezeu si Pururea Fecioara
Maria si s-a savirsitu in anul 6999 (1491 lui ianuarie 1)". Biserica are trei incaperi:
pronaos, naos si altar si este acoperita cu tigla, dar initial se presupune ca a fost
acoperita cu dranita. In anul 1854 un egumen pe nume Nylos a facut o reparatie
radicala, mergind chiar pina la modificari de structura care sint diferite de stilul
bisericii: i-au adaugat un pridvor si o turla deasupra pronaosului, unde au fost
asezate clopotele. Tot atunci se picteaza in intregime interiorul bisericii, in stil
renascentist, numele pictorului raminind necunoscut. In 1930 Comisia
Monumentelor Istorice renoveaza biserica, desfiinteaza pridvorul, turla - facute de
Nylos - si o acopera cu tigla.
Curtea bisericii dezvaluie inca cercetatorilor noi materiale arheologice. Nu mai
devreme de februarie al acestui an, in urma unor sapaturi pentru o conducta de
apa, s-a gasit la o adincime de peste un metru si jumatate o lespede scrisa in
alfabetul chirilic, datind din 1850, care inca isi asteapta cercetatorii pentru a fi
descifrata.
Si daca tot va aflati in preajma bisericii si a ruinelor, vizavi puteti vizita impunatorul
muzeu de istorie "Iulian Antonescu", care ascunde numeroase colectii arheologice:
obiecte ale culturii Cucuteni si Cris, arme, ceramica, podoabe, numismatica. Pentru
a oferi vizitatorilor mai multe informatii despre interioarele caselor din culturile

stravechi, s-a reconstituit aici din lipitura de lut si chirpici "Moara de la Poduri",
"Sanctuarul Cucuteni de la Margineni" si "Sanctuarul dacic de la Brad". Pe teritoriul
tarii se gasesc doar citeva sanctuare rotunde sau patrulatere, apartinind dacilor. In
afara celor aflate in judetul Hunedoara, se mai gasesc la Piatra Craivii (Alba), Bitca
Doamnei (Neamt) si Brad, la citiva km nord de Bacau. Atractia principala a
muzeului o constituie caseta de bijuterii apartinind doamnei Elena Cuza si
pistoalele cu monograma lui Al. I. Cuza.
In 1832 "industria" orasului era formata dintr-un atelier de luminari, unul de palarii,
citeva pielarii si fierarii, ca mai tirziu sa apara fabrica de bere (1867) si de hirtie
"Letea" (1881). Tot la aceasta data, in 1832, Bacaul era impartit in doua mahalale,
numite "ciastii", care purtau numele de Rosu si, respectiv, Negru. De la iluminatul
strazilor cu luminari de seu in felinarele fixate pe stilpi in 1850, Bacaul trece la
iluminatul cu lampi cu gaz in 1867 (la sase ani dupa Bucuresti), ca mai apoi, la
inceputul secolului XX, in 1902, sa se introduca iluminatul cu becuri electrice.
Pentru a reconstitui atmosfera vechiului Bacau amintim aici cuvintele lui Grigore
Tabacaru, vechi prieten si coleg de scoala al lui George Bacovia, impreuna cu care
a infiintat prima societate culturala bacauana "Ateneul cultural": "Ulita mare a
negustorilor era alcatuita din case de lemn, cu acoperisuri tuguiate, avind sindrila
innegrita, cu muschiu gros si verde pe ea! Asa dughenele si tot asa hanurile,
devenite apoi hoteluri. Obloane grele si porti uriase solid zavorite se auzeau de cu
vreme cum se inchid. Ulitele tirgului aveau santuri in permanenta umplute cu
apa Peste santuri erau intinse mici podete si punti de trecut in dughene si
hanuri."
Trecutul Bacaului cuprinde o frumoasa impletire de legenda si istorie, chiar daca
astazi putine sint marturiile arhitecturale care sa ne aminteasca de acestea. Asanumita "sistematizare" care s-a facut in timpul dictaturii comuniste in aproape
toate colturile tarii n-a iertat nici Bacaul, si numeroase case particulare, adevarate
bijuterii din punct de vedere arhitectural, au fost demolate pentru a ceda locul
insiruirii haotice a omniprezentelor blocuri.
S-a stins astfel atmosfera boema a tirgului, cu strazi pavate si case marunte de
tirgoveti, din vechile cladiri mai raminind astazi, alaturi de ruinele Curtii domnesti
si Biserica Precista, citeva cladiri din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in plin
centrul Bacaului: Palatul Administrativ, construit intre 1886 si 1889, de arhitectul
Filip Xenopol (astazi gazduind consiliul si prefectura orasului), Biblioteca Judeteana
sau mai tinara constructie a Teatrului George Bacovia (1922).
Ce distinge Bacul de alte judee, care este cartea de vizit, care-l face unic n lume? n
judeul Bacu se gsete cel mai mare megalit din Carpai iar n zona Moineti nc mai exist
pcura roie, folosit ca medicament, care este unic n lume. Tot Bacul a dat personaliti
remarcabile ca Nadia Comneci, George Bacovia, Tristan Tzara sau Radu Belgan.
Bacul are o identitate distinct ntre judeele rii dar i o unicitate aparte, date fiind istoria i
personalitile plecate de aici, care au influenat, uneori decisiv, viaa politic i cultural a rii.
Sunt multe elemente de unicitate a acestui minunat jude al rii. Avem cel mai mare megalit
din Carpai, care se gsete la Mnstirea Cain i care seamn cu Masa Tcerii, a lui
Brncui. Tot n Bacu, n localitatea Cmpeni, de cng Moineti se gsete pcura roie,
folosit ca medicament. Dealtfel, nicieri n lume nu mai gsim pcura roie, afirm istoricul
Eugen endrea, care pn n prezent a publicat peste 20 de cri referitoare la istoria judeului
i municipiului Bacu. Din punct de vedere istoric, Bacul s-a remarcat mai ales n Primul
Rzboi Mondial. Linia Oituz-Mreti, unde s-au dus lupte dure, a fost locul decisiv pentru
soarta rii n Rzboi, iar pentru zecile de mii de soldai i ofieri mori atunci s-au ridicat cele

mai multe monumente din ar. Totodat, judeul Bacu are 176 de biserici din lemn dar i
biserici dinaintea perioadei n care Moldova a fost condus de domnitorul tefan cel Mare.
Cele 13 personaliti-legende sunt: Nadia Comneci, tefan cel Mare (nscut la Borzeti),
Vasile Alecsandri (nscut n Bacu, dar exist controverse), George Enescu (a creat Oedip la
Tescani), George Bacovia (nscut n Bacu), Radu Beligan (nscut la Filipeti), Ion Drgoi,
Doina Melinte, Loredana Groza, Costache Negri, Eremia Grigorescu (general al Primului
Rzboi Mondial), Gheorghe Vrnceanu i printele Constantin Galeriu.