++==

Germenii industrializări
Chișinăului
La originile toponimului ,,Chişinău’’
Denumirea oraşului Chişinău a început să-i
intereseze pe oamenii de ştiinţă de mai multă vreme
şi mai ales după 1812, când acest orăşel din centrul
Basarabiei a fost ridicat la rang de centru al regiunii
anexate la Imperiul Rusiei. În această privinţă şi-au
expus părerea mai mulţi istorici atât români, cât şi
străini. În una din ipoteze expuse de celebrul istoric
şi filolog român B.-P.Hasdeu se considerat că
numele Chişinău provine de la termenul “Chişinău”
(cheşene) prin mausoleu, cavou, cupolă şi a apărut
pe locul unei “selişti tătăreşti”. În izvoarele istorice
medievale noţiunea de “selişte” desemna de regulă,
o aşezare umană care în anumite împrejurări a fost
părăsită, rămânând mai multă vreme nepopulată. O a
ltă ipoteză este cea evocata de istoricul basarabean
A.Boldur aduce trei versiuni cu privire la etimologia
cuvântului: 1. Chişinău - un termen de provenienţă
cumană: “cheşen” - capelă, schit, mănăstire, plus
tătărescul “aul” - cătun, selişte, îngrăditură; 2. Din
sintagma “câşla nouă”; 3. Din ungurescul “Kisjeno”
– “kis” și “jeno” - “kis” cel mic . Astfel, pe parcurs
de un secol şi jumătate în literatura de specialitate, în
cercetările istorice şi lingvistice au fost expuse un şir
de opinii privind etimologia toponimului Chişinău.
Deoarece chiar şi după atâţea ani de investigaţii este
greu de a da prioritate unei sau altei păreri, lăsăm ca
cercetările viitoare să dea un răspuns mai
convingător la această întrebare.
Cheşenău - primele menţiuni documentare
În ultimele decenii ale sec. al XIV-lea în
ţinuturile ale Ţării Moldovei se intensifică procesul
de feudalizare, apar sau se fortifică cetăţi de margine
de-a lungul Nistrului, Marea Neagră şi a Dunării,
apare un număr considerabil de aşezări rurale, sunt
înălţate lăcaşe de cult, oraşe, sunt croite căile
comerciale. Deja în epocă de linişte şi pace de lungă
durată a domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432)
Chişinăul exista, probabil deja ca o mică aşezare
rurală situată la poale de codru şi pe malul drept al
râuleţului Bâc unde procesul de feudalizare şi de
delimitare a proprietăţilor funciare boiereşti şi
mănăstireşti ia proporţii considerabile şi apare
necesitatea obţinerii şi confirmării prin acte scrise a
averilor imobile şi mobile.Dar mai tărziu Chişinăul
este atestat documentar prima dată la 1436 în calitate
de localitate, aşezată pe malurile râului Bâc.Fapt
confirmat de către domnii Ţării Moldovei Ilie şi
Ştefan... au dat şi i-au întărit lui Oncea-logăfăt
pentru credicioasă slujbă mai multe sate , în
vecinătatea Chişinăului: Buiucani, Hrusca,
Vovinţeni, Visterniceni, Gheţioani, Munceşti,
Schinoasa, care treptat, pe parcursul sec. 19 au
devenit suburbii ale Chişinăului. Se mai cunoaște că
în 1641 Chişinăul devine moşie mănăstirească,
când Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, trece
moşia Chişinău în stăpânirea Mănăstirii Sfânta
Vineri din Iaşi pâna in sec. 18 .Tot in aceasta
perioada se constată o creştere evidentă a populaţiei.
Pe lângă ţărani aici se stabilesc meşteşugari,
negustori. Chişinăul devenea un mic târg, un centru
comercial nu prea mare, adică un orăşel, pentru că
localnicii erau numiţi târgoveţi  într-un document
din 1666.
Dezvoltarea infrastructurii
Chișinăul, sf. Sec al XVIII-lea si începutul
secolului al XIX-lea, devine un târgușor în procesul
de dezvoltare, care a fost accelerată de conjunctură
istorică a timpului. În 1818 acesta oficial primește
statut de oraș, primul conducător devine Angel
Nour. Datorită acestui statut, Chișinău a devenit
centrul Basarabiei. Astfel sporește importanța
Chișinăului ca centru comercial. O trăsătură
ilustrativă este primul plan urbanistic al orașului
Chișinău Inginerul Mihael Ozmidov în anul 1813
alcătuește prima harta a Chișinăului, care să păstreze
până în zilele noastre. În ea se spune că la acel
moment, în secolul al XIX-lea Chișinăul se arătă
oamenilor, cu case de lut murdare, și erau
înfrumusețate cu acoperișuri de stuf. În anul 1814 a
început să construiască mitropolia - astăzi este Casa
Parlamentului, semenarul duhovnicesc, case ale
comercianților inviduali și casele boierești pentru
Donici, Catarji, Bartolomeu, diverși mari
comercianti și oficiali. În anul 1818 după planul
Ozmidov către partea de vest a orașului vechi a
început construcția unui oraș planificat. Aceast raion
este numit orașul de sus. Au început să apară străzi
mai frumoase, largi și drepte – Moscova-azi
str.Stefan Cel Mare, Zolotaia - azi str. Alexandru cel
Bun, Căușanscaia-Columna. Astfel orașul se
transformă treptat dintr-o așezare sătească într-un
oraș frumos, apar:1825- Grădina Publică „Ștefan cel
Mare și Sfânt”,1840- Arca de Triumf,1862- Începe
pavarea străzilor,1866- Gimnaziul de fete,1870-
Gara feroviară,1880- Primul muzeu .Un mare rol în
dezvoltarea infrastructurii la avut A. Bernardazzi
prin planificarea și construcția multor edificii.