Dezvoltarea Chisinaului la

inceputul secolului al XIX

Ciobanu Alisa cl.7real 3
 Chisinau in secolul XIX
• Prima jumătate a secolu-lui XIX a însemnat pentru
Chişinău începutul unui proces ireversibil de
urbanizare, care a marcat evoluţia sa de la un târg
neînsemnat la un oraş în adevăratul sens al
cuvântului, în această perioadă îşi pierde aspectul
rustic şi devine centru politic, economic, cultural şi
religios al regiunii,
Chişinăul, la începutul secolului al XlX-lea, era un târguşor
în proces de dezvoltare, care a fost accelerată de
conjunctura istorică a timpului. Anul 1812 a fost unul fatal
pentru destinul Basarabiei, fatalitate care ne urmăreşte şi
astăzi, însă a fost de bun augur pentru oraşul Chişinău, el
fiind desemnat în calitate de capitală a noii provincii a
imperiului rus, Basarabia, fapt ce i-a marcat evoluţia până
în prezent.

„Oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru reşedinţa ocârmuirii

regionale sau guberniale şi pe motiv că el se găseşte în mijlo-cul regiunii şi
de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră pentru clădiri, iar pe
de altă parte – stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer curat, din care
cauză acest oraş este mai populat decât celelalte oraşe de aici.
 Secolul XIX
Secolul XIX a însemnat pen-tru Chişinău ridicarea
din praf, după cum afirmă un contem-poran.
Administraţia centrală a Basarabiei atrage mai
mulţi funcţionari ruşi, participarea clasei boiereşti
la administra-rea provinciei îi determină pe boieri
să-şi lase moşiile în grija vechililor şi să-şi
construiască reşedinţe la Chişinău, iar privilegiile
acordate negustorilor şi perspectiva de îmbogăţire
rapidă atrage aici evrei, armeni, greci.
Chişină-ul intră în categoria oraşelor regionale, cu administraţie pur rusească.
Anii ’30 ai secolului al XlX-lea, au însemnat pentru oraş începutul unei ere de
edilitate profundă, care îi vor schimba foarte mult aspectul rural spre urban. La
1834 este aprobat noul plan al oraşului, care prevedea construirea catedralei,
amenajarea grădinii din jurulei, schiţarea străzilor din partea nouă a oraşului.
Deşi acest plan s-a realizat greu, întimpinând probleme financiare şi
conservatorismul localnicilor, oraşul îşi schimbă treptat înfăţişarea, iar toţi
călătorii care au vizitat oraşul în această perioadă re-marcă creşterea sa
vertiginoasă. Deja la 1843 scriitorul polonez Krazewsky observă că străzile
Chişinăului sunt încadrate re-gulat cu case albe, care seamănă între ele, şi care
„se înmulţesc ca ciupercile”. De asemenea, constată prezenţa a doar câtorva
case vechi, originale şi care sunt înlocuite vertiginos cu case mari de piatră, care
sânt „cutii mari şi comode”, dar care îşi pierd specificul moldovenesc.
Multumesc pentru atentie