Orașul Chișinău in sec al

XIX

Informatie:
1. Prima atestare
2. Informatie despre Chisinau in sec
al XIX

1. Prima atestare:
Prima mențiune a târgului
datează din anul 1436, iar
mențiunile ulterioare descriu un
târg rural prevăzut cu o hală de
piatră.
2.Informatie despre Chisinau in sec al
XIX
“De-a lungul râuleţului Bâc este o vale în
care se întinde oraşul gubernial Chişinău,
şi oferă o privelişte plăcută când soseşti de
la nord. În zadar cauţi pe hărţile mai
vechi, căci puţin în urmă era încă un sat
neînsemnat. Numai în ultimele războaie s-
a dezvoltat iar după încheierea păcii de la
1812 a devenit oraş gubernial.” J.H.
ZUCKER
Chişinăul, la începutul secolului al XlX-lea, era un târguşor în proces de
dezvoltare. Anul 1812 a fost unul fatal pentru destinul Basarabiei,
însă a fost de bun augur pentru oraşul Chişinău, el fiind
desemnat în calitate de capitală a noii provincii a imperiului rus,
Basarabia, fapt ce i-a marcat evoluţia până în prezent.

În acest context apare întrebarea logică: De ce sorţii au căzut pe

Chişinău? Oare nu mai avea Basarabia oraşe potrivite pentru a fi
capitale de gubernie?

Pe teritoriul Basarabiei în anul 1831 s-a luat în consideraţie

faptul că oraşul e situat în mijlocul Basarabiei. Deşi desemnarea
Chişinăului drept capitală a Basarabiei s-a făcut cu concursul
mitropolitului G. Bănulescu-Bodoni şi a lui Scarlat Sturza. Astfel,
stăpânirea rusă trebuia să vină pe un teren gol, unde să-şi poată construi
propria administraţie după modelul ţarist, fără a fi nevoită să se adapteze
la mediul local, cum ar fi fost în cazul Orheiului sau Lăpuşnei, târguri cu
tradiţii administrative seculare. Din aceste considerente Chişinăul
corespundea tuturor criteriilor politice, geografice şi economice. Secolul
XIX a însemnat pentru Chişinău ridicarea din praf.
Administraţia centrală a Basarabiei atrage mai mulţi funcţionari ruşi,
participarea clasei boiereşti la administrarea provinciei îi determină pe
boieri să-şi lase moşiile în grija vechililor şi să-şi construiască reşedinţe la
Chişinău, iar privilegiile acordate negustorilor şi perspectiva de
îmbogăţire rapidă atrage aici evrei, armeni, greci. Situaţia se schimbă
după 1828, când este desfiinţată autonomia provincială, acordată
Basarabiei la 1816, şi Chişinăul intră în categoria oraşelor regionale, cu
administraţie pur rusească. Anii ’30 ai secolului al XlX-lea, au
însemnat pentru oraş începutul unei ere de edilitate profundă,
care îi vor schimba foarte mult aspectul rural spre urban. La 1834
este aprobat noul plan al oraşului, care prevedea construirea
catedralei, amenajarea grădinii din jurulei, schiţarea străzilor
din partea nouă a oraşului.

Secolul al XIX a însemnat pentru Chişinău începutul unui proces

ireversibil de urbanizare, care a marcat evoluţia sa de la un târg
neînsemnat la un oraş în adevăratul sens al cuvântului, în această
perioadă îşi pierde aspectul rustic şi devine centru politic, economic,
cultural şi religios al regiunii, acest secol la stigmatizat drept capitală a
Basarabiei.