Economia Chisinaului in epoca moderna

Vlada
Chişinăul, la începutul secolului al XIX-lea, era un târguşor în proces de
dezvoltare, care a fost accelerată de conjunctura istorică a timpului. În 1818 acesta
oficial primește statut de oraș, primul conducător devine Angel Nour. Datorită
acestui statut, Chișinău a devenit centrul Basarabiei.

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege
Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu
acest prilej Basarabia, după numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc
anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).
În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri
drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de
seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A.
Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este
menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871)
spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în
provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898, românii nu reprezentau decât 14% din
populația orașului.

Romina
Arhitectura
Chisinaul a fost instituit intr-o forma moderna de la inceputul sec.XIX. In anul
1834 a fost aprobat primul plan general al orasului. Orasul vechi, situat pe malul
Bicului, a ramas intact. La periferiile orasului se situau bisericile, iar in centru se
afla o piata imensa unde taranii din satele vecine duceau un comert intensiv. Unele
constructii s-au pastrat , de exemplu, Biserica de la Riscani (1777) si Biserica de
Blagovestire (1807), precum si o constructie mai veche cladirea Bisericii
Mazarichieveana (1752). Lucrari de constructie s-au inceput in 1818. In 1834
Guvernul a aprobat planul general de dezvoltare a Chisinaului. In anii 1829-1834
au fost puse in ordine fantanile, care asigurau cu apa potabila majoritatea
populatiei. Din contul Dumei orasanesti in preajma Bisericii Mazarichievene a fost
amenajata o fantana, care aproviziona intregul oras cu apa potabila
La calitatea inalta a constructiilor si inzestrarea Chisinaului a contribuit marele
arhitect A. Bernardazzi, care in decurs de 30 de ani a ocupat post de arhitect
pincipal al orasului. El a proiectat si a construit edificiile cele mai importante, care
si acum constituie mandria orasului. Bernardazzi a fost unul din primii arhitecti
care au apreciat calitatile decorative ale pietrei albe naturale, extrase in
imprejurimile Chisinaului. Inainte de aceasta constructiile au fost tencuite. Numai
la sfirsitul sec. XIX constructori au inceput sa utilizeze piatra pura cu includeri din
caramida. Aceasta metoda de decorare a fatadelor a devenit o trasatura
caracteristica locala. Totodata, inzestrarea orasului era foarte lenta. Pietuirea
strazilor s-a inceput numai in 1862.
Diana
Dezvoltarea infrastructurii
Inginerul Mihael Ozmidov în anul 1813 alcătuește prima harta a Chișinăului,
care s-a păstrat până în zilele noastre. În ea se spune că la acel moment, în
secolul al XIX-lea Chișinăul se arăta oamenilor, cu case de lut murdare, și
erau înfrumusețate cu acoperișuri de stuf. În anul 1814 a început să
construiască mitropolia - astăzi este Casa Parlamentului, semenarul
duhovnicesc, case ale comercianților inviduali și casele boierești pentru
Donici, Catarji, Bartolomeu, diverși mari comercianti și oficiali.

Astfel orașul se transformă treptat dintr-o așezare sătească într-un oraș

frumos, apar:
1825- Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”
1840- Arca de Triumf
1862- Începe pavarea străzilor
1866- Gimnaziul de fete
1870- Gara feroviară
1880- Primul muzeu
Un mare rol în dezvoltarea infrastructurii la avut A. Bernardazzi prin
planificarea și construcția multor edifice

Cătălina
Economia
În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să
producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre
portul Odesa. Industria, care îşi are începuturi mai înainte în câteva tăbăcării
şi velniţi, tinde spre o dezvoltare mai mare, şi pe la anul 1814 în Chişinău
găsim: 22 de tăbăcării, 5 fabrici de saftian, 18 de lumânări, 4 de săpon şi 3
vopsitorii.

În primele decenii ale sec. al XIX-lea la Chişinău îşi desfăşoară activitatea mulţi
meşteşugari, care erau uniţi în bresle. Aici activează 22 ateliere de pielărie, 18 - de
producere a lumânărilor, 4 - de fabricare a săpunului, 3 vopsitorii58 ş.a. În
creşterea sa teritorială Chişinăul se apropia tot mai mult de satele din împrejurimi,
influenţând totodată şi extinderea acestora din urmă, a satelor Buiucani,
Visterniceni, Munceşti, Mălina. Însă construcţia haotică, ulicioarele întortocheate
şi neamenajate, bordeiele şi marea majoritate a caselor fără etaj făceau ca Chişinăul
să ni se reprezinte mai curând ca o mare aglomeraţie rurală decât urbană.
Claudia
Administrația orașului
Primul consiliul local al orașului a fost din 5 membri, de naționalități diferite
- ruși, moldoveni, bulgari, greci și evrei. In 1818 a fost ales primul primar -
șeful administrației locale a orașului – Anghel Nour. Pentru o rezolvare mai
profesională a problemelor judiciare în anul 1819 s-a creat magistratul, este
condus de primar și doi ratmani. Această administrație juridică a lucrat pînă
în anul 1866, primul conducător fiind Dima Stavrov.

Populatia
Otată cu anexarea Basarabie la Imp. Rus o mare parte din basarabeni s-au dus
în Dobrogea populația autohtonă fiind înlocuită cu bulgari, găgăuzi și cu o
mare parte din ruși și ucraineni. Astfel spre 1898 românii nu reprezentau
decât 14% din populația orașului. De la început limba vorbită în Chișinău era
cea română, dar treptat cea rusă devine limbă de conversaţie a orăşenilor,
chiar a celor de origine românească.