Cladirile din Bucuresti: istoric, constructie si arhitectura

“Percep orasul ca pe un ocrotitor al vietii, care separa cerul infinit de cel de al

doilea cer, limitat, construit de noi, oamenii, bolti si tavane rezemate pe ziduri de case.
Surprins de ritmul alert al prefacerii Bucurestiului, m-am incumetat sa-i retin din acuarela
sau din fuga condeiului chipului sau unic pe care ni-l ofera in acesti ultimi ani ai secolului
XX. Cu aleasa dragoste pentru frumusetea lui de Oras-Capitala am incercat sa-i redau
farmecul si stralucirea, patima si atmosfera sa de neconfundat, calmul cartierelor vechi,
agitatia marilor bulevarde si dimensiunea noilor ansambluri. El este tot odata si poarta de
intrare, e simbol se amintire pentru cei ce l-au cunoscut ca vizitatori.”
(Gheorghe Leahu)

Prezenta cursurilor de apa ale Dambovitei si ale Colentinei, inconjurate de campii

fertile si paduri, a asigurat conditii favorabile de vietuire umana din cele mai indepartate
timpuri ale preistoriei. Vestigiile arheologice descoperite la Herastrau, Pantelimon, Mihai
Voda sau pe malurile Colentinei, atesta existenta omului pe teritoriului Bucurestiului de azi
inca de pe acum 100 000 de ani.O data cu Neoliticul, urmele de civilizatie incep sa se
inmulteasca, cele 370 de morminte dezgropate la Cernica constituind unul dintre cele mai
mari cimitire neolitice ale Europei. Epoca Bronzului este marcata de descoperirea a
numeroase urme de asezari omenesti, obiecte, unelte, podoabe, o caracteristica pentru zona
Bucurestiului fiind ceramica neagra cu puncte din praf de creta alba. Civilizatiei traco-geto-
dacice din primele veacuri dinaintea erei noastre ii apartin numeroasele nuclee de locuire si
vetre sacre descoperite la Bragadiru, Damaroaia, Mihai Voda, Tei, Catelu.
Continuitatea omului in mileniul I al erei noastre, pe pamantul de azi al Capitalei, este
atestata si prin sapaturile arheologice de la Colentina, Straulesti si Buftea.

Scurt istoric al formarii si al evolutiei orasului Bucuresti pana in prezent, din

punct de vedere istoric, arhitectonic, politic si demografic: 
Inceputuri :
Inaintea formarii Bucurestiului ca targ sau oras ( sec. IX-XI ), in perimetrul sau actual
exista cea mai mare aglomerare de sate cunoscuta la noi in tara - peste 30 vetre de astfel de
asezari- concentrate in zona cuprinsa intre Piata Operetei, Podul Serban Voda si Piata
Cauzasi. In urmatoarele doua secole ( respectiv sec. XII-XIII ), aceasta aglomerare de sate s-
a constituit intr-un nucleul urban premergator cetatii Bucurestilor de mai tarziu. Prima
constructie fortificata, ridicata pe pamantul Capitalei, este Cetatuia din sec. XIV-lea, din care
s-a pastrat urmele unui turn donjon din caramida, in forma de patrulater, vizibil azi in Muzeul
Palatului Voievodal de la Curtea Veche. La 20 septembrie 1459, intr-un document ce poarta
pecetea domnitorului Vlad Tepes, Bucurestiul este mentionat ca „cetate de scaun”.Prima
atestare o costituie hrisovul voievodului Radu cel Frumos dat in Cetatea de Scaun a
Bucurestilor, 14 octombrie 1465.
In secolul XVII, voievozii Radu Serban (1602-1611) si Radu Mihnea (1611-1616;
1620-1623) au depus eforturi intense in reinoirea orasului.Matei Basarab (1632-1654) a
renovat Curtea Veche, si a ctitorit bisericile "Sfintilor Apostoli", Sarindar si Plumbuita.
In 1640, deoarece relatiile domnitorului cu turcii s-au inrautatit, Matei Basarab si-a
mutat capitala inapoi la Targoviste. Bucurestiul a ramas in continuare cetate de scaun.
In mai 1654, domnitorul Constantin Serban Basarab (1654-1658), succesorul lui Matei
Basarab, a stat in Bucuresti o scurta perioada de timp, deoarece, dupa razvratirea trupelor

1
sale de mercenari in februarie 1655, a plecat la Targoviste, ordonand ca Bucurestiul si curtea
sa fie arse.
In Decembrie 1659, Gheorghe Ghica si-a stabilit resedinta inapoi la Bucuresti. In
1688, sediul bisericii Metropolitane este mutat de la Targoviste la Bucuresti. In 1678. Prima
lucrare tiparita in Bucuresti "Cheia Cunoasterii", cuprinzand predici ale lui Ioanidie
Galitowski, arhimandritul Cernigovului.
In timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688) au fost construite in Bucuresti
cateva cladiri importante : casele domnesti din cartierul Zlatari (demolata in 1977),
bisericile : Magureanu, Doamnei, Cotroceni, marele han "Serban Voda".
In timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) s-au construit cladiri cu
decoratii de o suplete rafinata; cladiri în stil brîncovenesc, cu arcade sustinute de coloane
îmbogatite cu motive ornamentale florale, de ispiratie folclorica romaneasca, cu balcon sub
forma de foisor si cu binecunoscutele si splendidele acoperisuri de tigla rosie. Toate de o
rafinata eleganta.
De-a lungul Caii Victoriei s-au construit, cladiri si biserici pentru micii
comercianti: bisericile "Icoanei", "Coltea", "Fundeni", hanul "Constantin Voda", hanul "Sf.
Gheorghe".In 1692, este infiintata prima scoala superioara din Valahia - "Academia
voievodala" de la manastirea "Saint Sava". In 1704, este infiintat primul spital din Bucuresti
la manastirea "Coltea".Biserica si spitalul Coltii (spitalul a fost demolat in 1898 odata cu
turnul Coltii, biserica de lemn refacuta in piatra)

Epoca Fanariota:
Incepand cu 1716, domnitori de origine greaca au fost inscaunati de catre Poarta
Otomana, toti provenind din acelasi cartier "Fanar"din Istanbul. Dominarea otomana atinge
apogeul. Comertul si mestesugurile infloresc.In 1769, Bucurestenii, cu ajutorul a 700 de
voluntari moldoveni, alunga trupele otomane din capitala.In 1775, Este organizata scoala
slavonica si romana "Sf. Gheorghe cel Vechi". Noi case sunt construite: noua curte
domneasca de pe dealul Spirii, Casa "Beilic", un chiosc in Herastrau s.a.In 1779, sunt
realizate primele fantani publice in oras.
In 1789, trupele austriece intra in Bucuresti, ca o consecinta a razboiului Ruso-Turco-
Austriac in 1787. Acestea stationeaza in Bucuresti timp de doi ani.
Conform datelor oficiale, in Bucuresti existau 80 districte , 6006 case si 30.030 locuitori.

Secolul al XIX-lea
O noua structura administrativa se formeaza intre 1806-1812. Strazile sunt reparate.
Se construiesc hanul "Manuc" (1808), spitalul "Filantropia" (1812), primul teatru
bucurestean "Cismeaua Rosie".
In 1807, incepe alt razboi Ruso-Turc, in timpul caruia Bucurestiul este sub autoritatea
trupelor tariste. In 1812, prin Pacea de la Bucuresti se stabileste. In 1813, se declanseaza
Ciuma lui Caragea, dupa numele domnitorului de atunci.
In 1821, la 21 martie, Tudor Vladimirescu - conducatorul miscarii populare
antiotomane sustinut de Rusia si de organizatia greaca "Eteria" - intra in Bucuresti. Tudor
Vladimirescu "a domnit" in Bucuresti timp de 56 zile. Aflandu-se in conflict cu "Eteria"
greceasca si pierzand ajutorul Tarului, Tudor Vladimirescu a fost obligat sa paraseasca
Bucurestiul, pentru a evita o confruntare deschisa cu turcii. Trupele turcesti intra in
Bucuresti, devastand orasul. Timp de un an intreg, populatia Bucurestiului au suferit
asuprirea si talhariile otomane .
In 1822, epoca "Fanariota" se sfarseste cu numirea ca domnitor a lui Grigore Dimitrie
Ghica.

2
 Alt razboi Ruso-Turc aduce infometare si ciuma in Bucuresti.Dupa Pacea de la
Adrianopol (1829), Bucurestiul este ocupat de rusi. Generalul Pavel Kisseleff acorda o mare
atentie problemelor edilitare.
In 1831 - date oficiale indica 60.587 de locuitori si peste 10.000 case in Bucuresti.
In 1834 -Domnitorul Alexandru Ghica sustine fondarea Bibliotecii Nationale. Scoala
"Sf. Sava" devine Colegiu National.
In 1847 - Izbucneste un mare incendiu, distrugand partea comerciala si
mestesugareasca a orasului (cam 2000 de case). Zona este refacuta dupa un plan urbanistic.
In 1848 - Au loc miscari revolutionare mai ales in Bucuresti. Un comitet revolutionar
a elaborat o noua constitutie, semnata fortat de catre domnitorul Gheorghe Bibescu, sub
presiunea maselor de mestesugari, negutatori si chiar tarani din zonele invecinate. Armata
otomana a intervenit pentru a inabusi miscarea. Trupele turcesti au invadat Bucurestiul in
septembrie. Barbu Stirbei a fost numit ca domnitor.
In 31 decembrie 1852 - Prima reprezentatie teatrala are loc in noua cladire a Teatrului
National considerat, la acel moment, al treilea ca marime din Europa (1000 de locuri).
In 1853-1856 - Un nou conflict ruso-turc izbucneste, aducand trupe de ocupatie in
Bucuresti: cea tarista, otomana, apoi austriaca.
In 1856 - Tratatul de Pace de la Paris a creat conditii pentru Unirea Principatelor
(Moldova si Valahia).
In mai 1857 - Bucurestiul a fost primul oras din lume care a folosit lampile cu petrol
pentru iluminare.
In 24 ianuarie 1859 – Are loc Unirea Principatelor.La 8 Februarie 1859 - bucurestenii
intampina pe Alexandru Ioan Cuza, noul domnitor ales al Moldovei si Tarii Romanesti.
Bucurestiul devine Capitala unei tari unite.
In 1860 sunt infiintate liceele "Gheorghe Lazar" si "Matei Basarab". Primele strazi
pavate cu piatra.
In 1864 se inaugureaza Universitatea, construita pe locul vechii minastiri Sf. Sava.
In 1869 - Prima gara din Bucuresti, la Filaret - un punct terminus al liniei Giurgiu-
Bucuresti.
Bucurestii anilor 1870 se intindeau de la dealul si minastirea Mihai voda, Curtea
Domneasca si minastirea Vacaresti, strada Lipscani si "ulitele" invecinate (ulita Franceza,
ulite care purtau numele breslelor -Smirdan. Bacani,Selari, Covaci...), strada Coltii (actualul
Bd. 1848), si Podul Mogosoaia, pina la Casa Golescu (Palatul Regal, actualul Muzeul de arta
al Romaniei). In rest, de la Casa Golescu pina in actuala Piata Victoriei, Podul Mogosoaia era
numai padure si gradina, avind razletie din cind in cind cite o casa boiereasca).
Restul orasului de atunci cuprindeau "mahalalele" cu lociunte construite din materiale
improprii, adevarate focare de mizerie. Asa erau mahalalele Podului de Pamint (actuala Calea
Plevnei), Podului Calicilor (actuala Calea Rahovei), Podului Beilicului (actuala Calea Serban
Voda), Podului Tirgovistei (actuala Calea Grivitei), Podului de Afara (actuala Calea
Mosilor), ulita Herastraului (actuala Calea Dorobantilor).
In 1871 - Prima linie de tramvai (cu tractiune animala) este inaugurata de la Gara de
Nord la Piata Obor.
In 1872 - Gara de Nord - principala gara din Bucuresti - este inaugurata.
In 9 Mai 1877 -Adunarea Nationala stipuleaza Independenta Romaniei, sfarsitul
dominatiei otomane.
In Octombrie 1878 - Armata Romana, victorioasa in razboiul impotriva turcilor, intra
triumfator in Bucuresti. In cinstea ostasilor care au luptat in razboiul de independenta, sint
redenumite vechile "poduri": Podul de Pamint devine Calea Plevnei, Podul Calicilor devine
Calea Rahovei, Podul Tirgovistei devine Calea Grivitei, ulita Herastraului devine Calea
Dorobantilor, Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei, Capul Podului Mogosoaiei devine

3
Piata Victoriei iar splaiul Dimbovitei devine splaiul Independentii. Podul de Afara este
denumit Calea Mosilor, Podul Beilicului devine Calea Serban Voda. O imagine a unui
Bucuresti romantic, de mult apus.Ultimele decenii ale veacului al XIXlea si începutul sec
XX, completeaza zestrea urbanistica a Bucurestiului cu alte cladiri monumentale datorate
unor arhitecti straini sau putinilor arhitecti români instruiti în scolile din strainatate, în special
Franta.Bucurestiul devine un important centru economic; sunt infiintate noi banci sunt
construite importante palate publice. Calea Victoriei, in zona centrului istoric al capitalei
dominat de bisericile si hanurile specifice evului mediu au suferit transformari care nu mai
amintesc de acea perioada, si anume au aparut constructii impunatoare cum ar fi cladirea
CEC (arhitectul elvetian Paul Gottereau), societatea Agricola, hotel de France, Posta
Centrala.
Cladiri în stilul arhitectural al renasterii italiene existau deja din secolul XVII; la
mijlocul secolului XIX începe sa predomine stilul arhitectural specific renasterii franceze;
spre sfîrsitul secolului XIX sînt deja construite, nu numai în Bucuresti ci în toate orasele tarii,
principale cladiri, gratioase, rafinate, în stilul arhitectural al renasterii franceze sau italiene.
Prezenta cladirilor de inspiratie franceza precum si a atmosferei din cafenelele ca si viata
literar-artistica, îi dau o tenta specifica Bucurestiul începutului de veac XX fiind numit
"Micul Paris".
Se remarca aparitia curtilor cu case, palate, cafenele si restaurante, cu decoratiile lor
de o rafinata eleganta specifice sfîrsitul secolului XIX, în stilul arhitectonic al renasterii
franceze precum si neoclasic. Toate au fost realizate dupa planurile arhitectilor francezi sau
români formati la scoala de arhitectura franceza si construite de echipe de constructori
italieni, utilizînd renumita caramida "subtire italiena". Cele mai multe sint decorate cu
frontoane si arcade, cu încadramente de ghirlande de flori la ferestre, cu splendide
medalioane, cu mansarda înalta cu mici ferestruici rotunde si acoperisuri placate cu solzi de
metal si uneori cu superbele cupole rotunde sau trapezoidale, cladiri asemanatoare celor
aprtinînd burgheziei franceze.
O alta categorie de imobile poarta amprenta stilul arhitectonic al renasterii italiene din
care se disting 2 categorii : cladiri de inaltime mica. cu decoratii simple însa de o suplete
rafinata; cladiri în stil brîncovenesc, cu arcade sustinute de coloane îmbogatite cu motive
ornamentale florale, de ispiratie folclorica romaneasca, cu balcon sub forma de foisor si cu
binecunoscutele si splendidele acoperisuri de tigla rosie, cladiri în stil arhitectonic
neoromanesc. Toate de o rafinata eleganta.
In 1882 - Este instalat sistemul de iluminare electrica, prima oara la Palatul Regal,
apoi la Teatrul National si in gradina publica Cismigiu.
In 1895 - Concomitent isi deschid portile doua edificii monumentale, Palatul Justitiei
- pe malul Dambovitei, iar Ministerul de Agricultura si Domenii - in vecinatatea Spitalului
Coltea.
In 1896 - O linie de tramvai electrica este inaugurata de la Obor la bulevardul
Cotroceni. Este deschis primul cinema.

Secolul al XX-lea
In 1900: La finele acestui an, se da in fuctiune Palatul Postelor, fiind azi Muzeul
National de Istorie a României
In 1906: Orasul Roma daruieste orasului Bucuresti monumentul "Lupoaica Romei"
care acum se afla in Piata Romana.
In 1908: Se deschide oficial noul edificiu al Muzeului de Istorie Naturala "Grigore
Antipa" in care functioneaza acesta si in prezent.
In 1909: Se aduce la Bucuresti primul automobil electric cu acumulatoare (fabricate
in Germania), fiind folosit la transportul marfurilor.

4
 In 1909: Se dechide Cinema Volta, cu prima sala amenajata pentru reprezentatii
cinematografice.
In 1914: Se infiinteaza Muzeul Militar National. Dupa mutari succesive, in anul 1986
se stabileste in actuala cladire.
In 1925: Se inaugureaza prima linie de autobuz intre Bariera Calarasi - Piata Sfantu
Gheorghe.
In 1927: Se da in folosinta centrala telefonica automatica cu un numar de 3.000
abonati.
In 1928: Radiodifuziunea incepe in mod regulat emisiunile pe unde medii, apoi si pe
unde scurte. Azi Studioul de Radio are o sala de concerte cu 600 de locuri.
In 1933: O societate americana construieste Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei.
In 1935 - 1936: Din beton armat si granit se face Arcul de Triumf construit initial din
lemn si stuc in anul 1922. Monumentul (inalt de 27 m) este dedicat victoriei armatelor
române in primul razboi mondial.
In 1936: Sociologul Dimitrie Gusti infiinteaza Muzeul Satului, unul dintre primele
muzee etnografice din lume.
In 1936: Se amenajeaza Parcul Herastrau intins pe 187 ha; dispune de un lac de 77 ha,
unde pot fi practicate sporturi nautice (in incinta parcului se afla si Muzeul Satului). Aici mai
exista si un teatru de vara cu 2.800 locuri; se mai gasesc baze sportive, dar si locuri de
distractie pentru copii.
In 1937: Se termina constructie Palatului Regal (inceput in 1930). Azi aici
functioneaza Muzeul National de Arta care cuprinde Galeria nationala, Galeria universala cu
sectiile de arta feudala, grafica si atelierul de restaurare.
La 8 iunie 1938: In Parcul National Carol II (acum Herastrau), la intrarea dnspre
Arcul de Triumf, se deschide Pavilionul Televiziunii. Emisiunile incep la orele 19,00: oricare
vizitator poate sa-si transmita vocea si imaginea pe un ecran, platind o anume taxa. Aparatura
adusa de Philips constituie "cel mai modern post de emisiune al lumii".
In 1939: Se inaugureaza Academia Militara, care dispune de numeroase sali, un
amfiteatru cu 450 locuri, biblioteca etc.
In 1948: Aeroportul Baneasa isi incepe activitatea. Cladirea are o cupola
caracteristica din beton armat si un hol cu un imens perete de sticla spre pista, astfel pasagerii
pot urmarii decolarea si aterizarea avioanelor.
In 1949: Prima linie de troleibuze leaga Piata Victoriei si Hipodromul Baneasa (azi
aici se afla Casa Presei Libere).
In 1950: Ia nastere primul studio cinematografic la Buftea, fiind considerat cel mai
mare si cel mai bine dotat din sud-estul Europei. Activitatea il leaga strans de capitala.
In 1950: Se deschide Observatorul Astronomic Popular, azi Observatorul Astronomic
"Amiral Vasile Urseanu".
In 1954: Se deschide Opera Româna. Sala are 1.200 locuri. Este cel mai important
teatru liric din tara, cu un repertoriu bogat ce include capodoperele unor compozitori ca
Verdi, Wagner, Enescu.
In 1955: La uzinele Vulcan se construieste primul autobuz românesc.
31 decembrie 1956: De revelion se efectueaza prima emisiune de televiziune (alb-
negru) din tara.
In 1957: Se termina lucrarile de constructie (incepute in 1952) la Casa Scanteii, care
azi se numeste Casa Presei Libere. Edificiul gazduieste multe edituri, redactii. Aici se afla si
cea mai mare intreprindere poligrafica a tarii, ce poarta acum denumirea de Compania
Nationala s Imprimeriilor "Coresi" S.A.
In 1957: Muzeul Literaturii Române pune la dispozitia vizitatorilor un bogat fond de
manuscrise, documente, forografii, arta plastica si obiecte memoriale care ilustreaza cele mai

5
semnificative momente din istoria literaturii romane, de la origini pana in prezent. In 1970
muzeul se muta in actuala cladire cunoscuta sub numele de "Casa Scarlat Cretulescu".
In 1960: Se inaugureaza Sala Palatului. Sala mare este dotata cu 3.000 fotolii (in spatarele
lor sunt plasate 3.000 difuzoare) si cu o scena moderna spatioasa.
In 1961: Isi incepee activitatea cel mai mare circ din tara, azi cunoscut ca Circul
Globus, cu 2.500 locuri si cu anexe care adapostesc si menajeria deschisa pentru vizitatori.
In 1964: Se infiinteaza Studioul cinematografic "Animafilm", specializat in
producerea filmelor de animarie
In 1965: Pe Calea Victoriei, o sala de cinematograf este transformata si devine
Teatrul Tandarica.
In 1967: Dupa incetarea din viata a poetului Tudor Arghezi, casa din strada Martisor
devine Muzeul Memorial "Tudor Arghezi".
In 1970: Se ridica Hotelul "Intercontinental". Este cea mai inalta constructie a
capitalei, cu 25 nivele; dispune de 420 camere si de un mare garaj subteran.
In 1973: Se construieste Teatrul National "I. L. Caragiale". Un incediu (din noaptea
de 16/17 august 1978) distruge complet Sala Mare a teatrului, fiind necesare lucrari de
refacere. In anii 1983-1984 se transforma exteriorul cladirii. Sala Mare (cu 1.186 locuri)
dispune de cea mai bine dotata scena a tarii. Sala Amfiteatru (400 locuri) si Sala Atelier
(200-250 locuri) ofera si ele variate posibilitati de joc. In Sala Mica functioneaza de o vreme
Teatrul de Opereta "Ion Dacian".
In 1974: Se da in functiune Palatul Sporturilor si Culturii, adica Sala Polivalenta.
Constituie cea mai importanta baza sportiva acoperita a capitalei. Pentru competitii sportive
exista 6.000 locuri, dar cu ocazia unor concerte capacitatea se poate spori la 8.000 locuri.
In 1976: Magazinul Universal "Unirea" deschide sirul unor mari magazine moderne.
In 1977: Se deschide Magazinul Universal "Bucur-Obor", pe vremea aceea fiind cel
mai complex comercial al tarii.
In 1979: Se inaugureaza prima linie de metrou intre uzinele "Semanatoarea" si
"Timpuri Noi".
In 1981 - 1988: Pentru realizarea noului centru administrativ (cu Casa Poporului), se
demoleaza mai mult de 40.0000 constructii, locuinte, edificii administrative, monumente de
arta si cultura, manastiri si biserici, care reprezentau valori inestimabile. Suprafata demolata
este egala cu cea a Venetiei.
In 1990: In februarie, se infiinteaza Muzeul Taranului Român. Rezultat al
preocuparilor muzeale de peste un secol, muzeul dispune de aproximativ 150.000 obiecte si
documente.
In 1991: In decembrie, Muzeul National Cotroceni isi dechide portile. Pe langa pivnitele
domnesti, cuhniile si chiliiile manasstiresti medievale, printre altele pot fi vizitate cateva
apartamente mobilate in stilul secolului al XIX-lea (Dormitorul regal, Salonul norvegian etc.)
ori incaperi reprezentand perioada antebelica (Sufrageria germana, Salonul de vanatoare,
Salonul florilor, Marele Salon de Receptie etc.)
In 1994: Primaria Municipiului Bucuresti isi fixeaza o noua stema.
In 1998: Suprafata capitalei - 228 km2, populatia - 2.029.899.

“O plimbare în timp, pe strazile si bulevardele acestui frumos oras al sfarsitului secolului

XIX, pe sub boltile coroanele arborilor ce le strajuiesc, bolti umbroase atît de placute în arsita
verii, ne va conduce intr-un oras care astazi nu mai este si care merita pe deplin renumele
sau. Vom remarca piete de inspiratie franceza in care strazile pornesc radial sau vom
patrunde in strazi inundate in verdeata.Vom admira monumentele si vom incerca sa renasca
atmosfera secolului trecut. Vom remarca schimbarile aduse de timp si de evolutie.”

6
 Evolutia orasului, aparent simpla, nu a ramas nemarcata de evenimentele importante
care au si-au pus amprenta puternic asupra ei, cum ar fi: primul razboi mondial, al doilea
razboi mondial, regimurile autoritare care s-au instalat dupa abdicarea fortata a regelui Mihai
I.
(Explicatie:)
Anii razboiului blocheaza avantul constructiv. Dupa încheierea acestuia Romania
împartita la mezat între marile puteri intra în sfera de influenta comunista. Sunt rupte în mod
brutal legaturile cu legislatia, aspiratiile si tehnologiile arhitecturii lumii libere. Se
construiesc giganti industriali care atrag, la fiecare deceniu (fenomen extins în intreaga tara),
cate 3-4 milioane de locuitori ce parasesc satele si invadeaza orasul. Populatia urbana se
dubleaza sau chiar se tripleaza în numeroase localitati. Bucureştiul, cu circa 700 000 de
locuitori în 1948, atinge progresiv 1 milion, 1,5 milioane.Prin anii 1950-1953 se realizeaza
cateva nuclee de locuit dispersate, aplicandu-se metode traditionale de executie de mica
productivitate, care însa nu fac fata uriaselor cerinte impuse de migratia masiva, fara
precedent spre oras.Intre 1953-1960 se contureaza ansamblurile Bd. Muncii, Bucurestii Noi,
Piata Garii de Est, Calea Grivitei si cvartalele din zonele Catelu.
Cu sacrificii minime fata de structura orasului existent, pe terenuri libere sau slab
construite, între anii 1960-1985, se construiesc marile -ansambluri Titan - Balta Alba;
Drumul Taberei-Militari; Berceni Sud.Prin 1965 începe o actiune de modernizare a arterelor
de penetratie în Bucuresti, pastrandu-se, cu unele corectii, trama stradala radial-concentrica
mostenita. Pornind de la periferie cu 4 sau 6 benzi de circulatie si blocandu-se ca ampriza la
contactul cu zona centrala existenta, dens construita, se sistematizeaza Bd. 1 Mai, Calea
Dorobantilor, Soseaua Colentina, Mosilor, Pantelimon Blancului, Oltenitei, Giurgiului,
Alexandriei, Rahova, Bd. Armata Poporului.Infatisarea portilor si a arterelor de intrare în
oras se schimba în totalitate, precum si mobilarea urbana a inelului principal de circulatie al
Capitalei: Bd. Titulescu - Stefan cel Mare - Minai Bravu - Vacaresti. Pretutindeni domina
blocuri cu 8-10-14 etaje.
Arhitectura locuintei multietajate devine vizibila, spre satisfactia puterii care isi vede
materializata în vazul lumii platforma politica de „ridicare a nivelului de trai", intr-un ritm tot
mai ambitios de constructii de locuinte se înalta cam 300-800 mii apartamente pe cincinal în
întreaga tara. In afara de locuinte, activitatea multor arhitecţi sau colective de arhitecti de
prestigiu din Bucuresti este canalizata, în intervalul 1950-1977 si în directia realizarii unor
constructii avand caracter de unicat, dintre care se enumera urmatoarele: Combinatul
Polografic din Piata Presei Libere, Opera Romana, Aerogara Romana, Aeroportul Otopeni,
Palatul Radiodifuziunii, Circul de Stat, Sala Palatului, Televiziunea Romana, Hotelul
Intercontinental, Teatru National, Institutul Politehnic, Magazinul universal „Unirea”,
„Obor”, Sala Polivalenta din Parcul Tineretului, Palatul Copiilor.
Dupa 1977, începe atacarea zonei centrale construite. Prin machete ce se prezinta
saptamanal spre aprobare lui Ceausescu si anturajului sau de „specialisti", se decide
demolarea sistematica a unor mari cartiere pasnice, patriarhale, locul lor fiind luat de
ansambluri de blocuri prefabricate sau industrializate ce depersonalizeaza profund structura
mostenita a oraşului. Zonele Sebastian, Alexandriei, Ispirescu, Rahova, Salaj, Giurgiului,
Brancoveanu, Vacaresti, Vitan si altele, devin de nerecunoscut. De la casa cu parter si un
etaj, cu gradina si curte, sute de mii de oameni se muta în blocuri-cazarma, însirate pe mari
teritorii;depersonalizarea orasului e simultana cu depersonalizarea oamenilor. Nici un oras
din lume n-a suferit atatea distrugeri, prin demolari premeditate, dictate de un singur om, în
timp de pace, cat a suferit Bucurestiul în ultimele decenii de dictatura: a cincea parte din
perimetrul construit a fost ras de pe suprafata pamantului. Tirania si-a dat seama ca
înlocuirea vechiului -cu noul în arhitectura poate fi un important argument politic al

7
„prosperitatii" poporului si a comunismului, folosirea în scopuri politice a locuintei de masa
devenind de la an la an tot mai aberanta.
Blocul de locuinte se metamorfozeaza si în material de modelaj pentru astuparea
bisericilor, pentru închiderea perspectivelor incomode, pentru umilirea si trecerea pe un plan
secundar a tot ceea ce mostenise orasul de-a lungul istoriei. Pe marile artere de trafic s-au
creat culoare de blocuri de 8-10-12 etaje care reflecta zgomotele strazilor devenite canale de
rezonanta, de inconfort si chiar surse de afectiuni psihice pentru locatari.
Inspirandu-se permanent din exemplele date de Kim Ir Sen in Coreea de Nord si fiind
intr-o continua competitie cu acesta, Ceausescu decide sa inalte intr-un timp scurt 25 de
blocuri cu peste 18-26 de etaje, insa acest proiect nu a devenit realitate.Un exemplu
concludent al dorintei dictatorului de a folosi blocul de locuinte in scopuri politice il
constituie inchiderea dealului istoric al Patriarhiei cu un bloc paravan, precum si distrugerea
scarii urbane a Pietei Victoriei unde, alaturi de fosta cladire a Presedintiei Consiliului de
Ministrii ( azi Palatul Victoria ) si a Muzeului de Istorie Naturala „Grigore Antipa” a aparut
un alt paravan de blocuri astfel incat s-a anulat si au fost scoase din scara vechile monumente
precum „cea mai nobila artera a Bucurestiului – Bd. Ana Ipatescu.
Cutremurul din 1977 a reprezentat pretextul lui Ceausescu de a transforma Bucurestiul
intr-un poiligon de incercare a ambitiilor sale. O cincime din suprafata Capitalei, construita
in decursul istoriei a fost distrusa,au cazut 22 de biserici si manastiri cu o mare valoare
artistica, atat in arhitectura romaneasca, cat si balcanica, ansambluri caracteristice
Bucurestiului cu intreaga lor zestre urbanistica si arhitecturala ( ex: cartierele Sabinelor,
Uranus, Izvor, Rahovei, Vacaresti, Sfanta Vineri, Cauzasi, Olteni, Dudesti, Vitan, Labirint,
Calarasi, Theodor, Sperantia. Demolarea sau mutilarea continua cu Spitalul Brancovenesc,
Hala Unirii, Institutul Medico-Legal, Opereta, Stadionul Republicii, Muzeul Militar ). Noul
centru, rupt de trama stradala existenta, a fost implantat în oras ca un corp strain, el nu a fost
asimilat de populatie,provocand nu numai grave dereglari ale circulatiei dar si conflicte
urbanistice în raport cu dezvoltarea fireasca, istorica a Bucurestiului. Monumentele din
perimetrul centrului politic (Schitul Maicilor, Manastirea Antim, Biserica Sf. Spiridon Vechi,
Sf. Mie Rahova, Sf. loan Nou, Sf. Vineri) au fost astupate, daramate, modificate pentru a face
loc noilor edificii, blocuri si ansambluri de locuinte.

MONUMENTELE VECHIULUI SI NOULUI BUCURESTI:

Amintirea unor importante curente arhitecturale ale secolelor trecute care se mai pastreaza
si astazi:

Zona Lipscani - Curtea Veche:

Locul de naştere al oraşului Bucureşti.

Aici se afla ruinele cetatii cladite in veacul at
XlV-lea si tot aici s-a ridicat resedinta
domneasca din veacul al XV-lea si Palatul
Voievodal. Biserica Curtea Vechea a fost
ridicata în 1550, sub Mircea Ciobanu.

Se intalnesc case si strazi vechi din secolele al

XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea, cu vestigii istorice
care coincid cu varsta Bucureştiului, zona Lipscani-
Curtea Veche este un adevarat pol de atractie.

8
Lipscanii si strazile inconjuratoare reprezinta pentru Tara Romaneasca si pentru Bucureşti un
tezaur arhitectural unic. Intinsul teritoriu omogen ocupat cu strazi si case, ce pastreaza in
cuprinsul lor, infatisarea autentica a arhitecturii altor veacuri. Strada Lipscani este locul unde
pulsa altadata inima Bucurestiului. Numele sau vine de la Lipsca (Leipzig), ceea ce aminteste
de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei. Inca dinainte de nasterea oficiala a
Bucurestiului (20 septembrie, 1459), Lipscani dadea pulsul orasului. Odata cu instaurarea
centrului politic si economic la Curtea Veche, in jurul acestora s-au strans numeroase bresle
de blanari, pantofari, caldarari, selari, bacani, etc. Numeroase strazi din apropiere inca le mai
poarta numele.
Alaturi de romanii, aceasta zona a reunit si comunitati de comercianti greci, bulgari,
sarbi, armeni, evrei, albanezi si austrieci. Mozaicul de civilizatii s-a rasfrant inclusiv asupra
arhitecturii locului. Se mai pot vedea inca locuinte construite in stiluri absolut diferite:
Renastere, Baroc, Neoclasic. Sau imbinari ale tuturor acestora. Un amestec de lux si saracie,
stralucire si mizerie, strada Lipscani vorbeste si astazi despre felul in care s-au intalnit pe
pamant romanesc lumea occidentala si Orientul.

Spitalul si Biserica Coltea:

Primul spital din Tara Romaneasca, avand o istorie de peste 300 de ani, Spitalul
Coltea ocupa un loc de frunte in medicina romaneasca
datorita activitatii de asistenta medicala, de invatamant
medical si de cercetare stiintifica. Spatarul Mihail
Cantacuzino a fost cel care a ridicat asezamantul in centrul
Bucurestiului in 1704. Pe terenul pe care clerul Coltea
Doicescu il daruise mitropoliei bucurestene, Mihail
Cantacuzino a comandat construirea unui asezamant de
ingrijire a bolnavilor .In 1739, intregul complex de la Coltea
a fost distrus de flacari. Manastirea care se afla pe acel loc,
"spitalurile", spiteria (farmacia) si pivnitele au ars in intregime, fara a ramane nici o dovada
despre dotarea lor initiala. Ele au fost recladite in 1837-1842 si in 1888. De o faima deosebita
s-a bucurat, printre cladirile de la Coltea, un turn care era cea mai inalta constructie din
Bucurestiul epocii. Un calugar grec, umblat prin multe tari, era de parere ca printre cele mai
impunatoare monumente europene erau San Marco din Venetia, Lavra Peciorskaia din Kiev,
marea clopotnita din Petersburg si turnul Coltei din Bucuresti. Cutremurul de la 1803 l-a
afectat considerabil, iar in 1888 a fost daramat.

Biblioteca Nationala:
Biblioteca Nationala a Romaniei isi regaseste originile in una
dintre cele mai vechi biblioteci din Romania - Biblioteca Colegiului Sf.
Sava din Bucuresti.
Biblioteca Colegiului Sf. Sava si-a deschis colectiile catre publicul
larg in 1838, atunci cand aproape 1000 de volume de carte frantuzeasca
au fost catalogate.
Dupa Unirea din 1859, Biblioteca Colegiului Sf. Sava a obtinut
statutul de biblioteca nationala, primind alternativ denumirea de
Biblioteca Nationala si Biblioteca Centrala. In anul 1864, apare legea
"Reglementari publice". Conform acestei legi, ea primeste titulatura de
Biblioteca Centrala a Statului.

9
 In anul 1901, cand a fost desfiintata si colectiile ei au fost transferate Bibliotecii
Academiei Romane.Ca rezultat al deciziei din 1901, Biblioteca Academiei a primit si
atributiile unei biblioteci nationale, situatie care a durat pana in anul 1955, cand a fost
infiintata Biblioteca Centrala de Stat, ca principala biblioteca publica a tarii, cu atributiile
specifice unei biblioteci nationale.
Imediat dupa prabusirea comunismului (decembrie 1989) la inceputul lunii ianuarie
1990, Biblioteca Centrala de Stat a devenit Biblioteca Nationala a Romaniei, ca urmare a
deciziei adoptate de noua putere.

Hanul lui Manuc :

Hanul lui Manuc, Curtea Sticlarilor si Cafeneaua
Veche reprezinta trei exemple de abordare stiintifica a unor
restaurari de monumente. In 1806, Manuc ajunge in
capitala Tarii Romanesti . In a doua jumatate a aceluiasi an
începe constructia hanului, ce va fi terminata in 1808 . La
vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativa,
deoarece Manuc dorea ca hanul sau sa nu aiba alura de
fortareata a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care
este
construit a apartinut, pana la sfarsitul secolului al
XVIII-lea , Curtii domnesti. Fiind o cladire
impunatoare fata de constructiile invecinate, hanul
lui Manuc, a devenit la mijlocul secolului XVIII
principalul complex comercial al vechiului
Bucuresti, avind 15 depozite mari si boltite, 23 de
magazine, 107 camere de gazduire si birouri, 2
saloane de primire si un birt popular.

Palatul Cotroceni
Este parte a Muzeului national Cotroceni institutie specializata pentru prezentarea
istoriei medievale si moderne a palatului, si a evolutiei si transformarilor lui de-a lungul
timpului. Palatul Cotroceni, biserica si manastirea reflecta trei secole de istorie care intretes
aspecte politice, militare, diplomatice, religioase si culturale, direct cu evolutia generala a
societatii romanesti.Cel care a fondat palatul
este domnitorul Serban Cantacuzino.Prin
continutul sau, muzeul expune o bogata gama
de valori apartinand artei noastre nationale, ca
si arta decorativa romana si din lume. Spatiul
Cantacuzinian este un spatiu potrivit pentru
organizarea de prezentari de obiecte de arta
veche care subliniaza exceptionala valoare a
epocii respective. Printre obiectele
remarcabile expuse sunt pietrele de mormand
bogat sculptate, o expresie a admirabilei arte a
cioplitorilor si decoratorilor, ca si incrustatiile care pun marturie vigorii arte si arhitecturii
Cantacuziniene si Brancovenesti. In prezent ansamblul Cotroceni dovedeste ca are un design
arhitectural de o unitate compositionala si artistica clara. Nucleul constructiv este manastirea

10
ridicata de Serban Cantacuzino la sfarsitul secolului 17, o exceptionala piesa a artei si
arhitecturi medievale romanesti. Aceasta a suferit numeroase schimbari de-a lungul celor trei
secole de existenta, unele fiind remarcabile prin design si proportii. Dar ele nu au afectat
mult conceptia cladirii initiale, structura si expresia generala a volumelor fiind
pastrata.Arhitectura interioara a spatiilor dedicate muzeului, din cladirile care fac parte din
ansamblul Cotroceni, este perceputa ca un conglomerat stilistic, la prima vedere conducand
la o usoara confuzie, prin punerea laolalta sau suprapunerea de interventii de remodelare
functionale si estetice. Pana in zilele noastre, cele mai specifice lucrari sunt cele de
constructie initiala ale manastirii (sfarsitul secolului 17) si palatului regal (sfarsitul secolului
19 inceputul secolului 20), ca si cele recente, de restaurare si extindere a intregului ansamblu.

Muzeul National de Arta al Romaniei

Muzeul National de Arta al Romaniei are trei

galerii de arta si o istorie regala.
Galeria de Arta Europeana, Galeria de Arta Veche
Romaneasca, Galeria de Arta Romaneasca Moderna
insumeaza opere expuse intr-o maniera atractiva si
moderna, orice vizita fiind un mod agreabil si instructiv
de a petrece timpul.Istoria pe care cladirea o poarta cu
sine face din aceasta vizita o calatorie in timp, caci pe
locul unde astazi se afla aripa Kretzulescu, boierul
Dinicu Golescu ridica, intre anii 1812-1820, o casa de
proportii impresionante pentru contemporani. In vremea lui Alexandru Ioan Cuza cladirea
devine locuinta domneasca, iar in timpul lui Carol I, palat de iarna. Decorandu-l dupa gustul
sau, regele este preocupat si de constituirea unei colectii de pictura, astazi nucleul Galeriei de
Arta Europeana. Palatul parcurge o etapa de modificari in timpul lui Ferdinand si al lui Carol
al II-lea, destinatia fiind schimbata In 1948, cand se hotaraste deschiderea in aceste spatii a
unui muzeu de arta iar salile de receptie ale corpului central sunt atribuite Consiliului de Stat.
In timpul evenimentelor din decembrie 1989, cladirea este avariata in proportie de 80%,
peste 1000 de lucrari de arta fiind degradate sau distruse. Din anul 1990 cladirea situata in
Piata Revolutiei va deveni Muzeul National de Arta al Romaniei.

Teatrul National vechi si nou:

In aprilie 1836, "Societatea Filarmonica",
societate culturala înfiintata de I.H. Radulescu si Ion
Campineanu, cumpara Hanul Campinencii pentru a
construi in acel loc cladirea Teatrului National si incepe
colectarea de bani si materiale pentru acest scop. In 1840,
"Obsteasca Adunare" propune domnitorului Alexandru
Ghica un proiect pentru constructia Teatrului National cu
cheltuiala statului. Proiectul este aprobat la 4 iunie 1840.
Domnitorul Gheorghe Bibescu reia ideea infiintarii teatrului si aproba noua locatie: fostul
han Filaret. Locul hanului Filaret a fost ales din mai multe motive: se intindea pana la
mijlocul Podului Mogosoaiei (azi, Calea Victoriei) si se afla oarecum in centrul orasului;
dupa cutremurul din 1838, hanul suferise pagube importante si trebuia daramat. In
septembrie 1843, comisia ia legatura cu trei mari arhitecti din Paris, Viena si München pentru

11
intocmirea unui plan. Insa datorita revolutitei izbucnite in
1848 lucrarile au fost amanate. Dupa instalarea pe tron a
domnitorului Stierbei lucrarile s-au desfasurat intr-un ritm
intens, astfel incat la 31 decembrie 1852 are loc
inaugurarea Teatrului Naţional, cu piesa "Zoe sau Amantul
imprumutat”. Cladirea teatrului a fost construita in stil
baroc in cea mai mare parte, avea un parter cu 338 staluri,
trei randuri de loji, un foier luxos cu scari de marmura de
Carrara si o mare galerie, unde aveau acces studentii si elevii, in mod gratuit. In 1875,
Teatrul cel Mare din Bucuresti devine Teatru National, sub directoratul scriitorului
Alexandru Odobescu. In 1944 cladirea Teatrului National este bombardata, dar teatrul
continua sa functioneze cu doua scene "de imprumut" - Sala "Studio" şi Sala Comedia.
Actuala cladire a teatrului a fost inaugurata in decembrie 1973.

Hanul Solacolu:
Arhitectura sa este un amestec de stil romanesc
traditional cu cateva elemente occidentale. Cladirea
conserva si acum prispa cu geamlac, unicat in Bucuresti
si in toata zona extracarpatica. Cladirea a fost ridicata in
anul 1859, la comanda fratilor Solacoglu, negustori
proveniti din Stambul, dar stabiliti in Tara Romaneasca.
Decenii la rand, acolo a functionat un han al carui nume a
fost transformat si simplificat de bucuresteni in
“Solacolu“. Oricat ar parea de fragila, cladirea a
supravietuit razboaielor si tuturor calamitatilor care s-au
abatut asupra Bucurestiului in ultimul secol si jumatate. Aflata in proprietatea Primariei
Capitalei, fostul han “Solacolu“ este considerata monument istoric si a fost inclusa in anul
1997 in Planul National de Restaurare.

Palatul C.E.C:

Palatul C.E.C ca institutie a fost infiintat in anul

1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza. La
inceput a functionat in diverse imobile, dupa care in anul
1875 s-a inceput construirea unui sediu propriu. Pe locul in
care se afla azi CEC-ul se gasea atunci biserica Sf. Ioan cel
Mare care a fost demolata pentru a face loc primei
constructii. CEC-ul se dezvolta rapid astfel incat vechiul
sediu devine neincapator, astfel se hotareste demolarea
vechiului sediu si pe acelasi loc s-a inceput constructia actualului sediu, dupa planurile
arhitectului francez Paul Gottereau.
Constructia a fost terminata in anul 1900 si de atunci CEC-ul a functionat in aceasta
cladire fara a se face alte modificari notabile.

12
Universitatea Bucuresti:
Este dominata de Piata Universitatii. Vechea cladire,
realizata in stilul neoclasic are vedere spre Bulevardul
Regina Elisabeta. Constructia cladirii a fost inceputa in
1857 si terminata in 1859. Cladirile din inprejurimi au
fost construite in perioada 1912-1916. universitatea ca
institutie a fost creata in 1864 de Alexandru Ioan Cuza,
conducatorul principatelor unite, Valahia si Moldova.

Ateneul Roman:

A fost infiintat in 1865 de catre C. Esarcu, V.A Ureche si

N. Kretulescu, avand scopul de a culturaliza poporul roman.In
1886 a inceput constructia dupa planurile arhitectului francez
Albert Galleron si a fost inaugurat la 14 februarie 1888.Aici isi
are sediul si Filarmonica “George Enescu”.

Arcul de triumf:

Primul Arc de triumf a fost ridicat in graba, in

1878, pentru parada trupelor intoarse din razboiul pentru
independenta. Deoarece era construit din materiale usoare, s-
a deteriorat dupa un timp. O noua constructie provizorie a
fost prilejuita de parada din 1922 a trupelor romane
participante la primul razboi mondial, pentru realizarea
statului national unitar. Reconstruit din piatra, in anii 1935-
1936, dupa planurile arhitectului Petre Antonescu, monumentul are o infatisare clasica, fiind
impodobit cu sculpturi in piatra si inscriptii realizate de Ion Jalea, Cornel Medrea si
Constantin Baraschi.

Palatul de Justitie
Palatul de Justiţie este una dintre
clădirile bucureştene ce reprezintă stilul
Renaşterii franceze. Construit în 1890-1895
după planurile arhitectului A. Ballu, edificiul a fost
finisat de marele arhitect român Ion Mincu.
Statuile care marchează intrarea sunt operele lui K.
Storck şi simbolizează Legea, Dreptatea,
Justiţia, Adevărul, Forţa şi Prudenţa.

Catedrala Sf. Iosif:

13
 Catedrala Sf. Iosif construita in 1883 dupa planurile arhitectului vienez Schmidt, o
cladire austera, facuta din caramida rosie, situata in centrul Bucurestiului, pe strada General
Berthelot, ea aduce un plus de farmec peisajului eclectic al Capitalei. Este catedrala
metropolitana si arhiepiscopala, construita in stil romanic, combinat cu elemente gotice,
avand 40 m lungime si 22 m latime.

Foisorul de Foc:
A fost construit in 1892 dupa planurile arhitectului
George Mandrea, ca punct de supraveghere si alarmare a
pompierilor dat fiind faptul ca Turnul Coltea care servea acest
scop a fost demolat in 1888. La parterul constructiei se aflau
trasurile de incendiu si cai, la etajul 1 erau soldati iar etajul al 2
lea era destinat comandantului. Foisorul de foc sau Postul de
pompieri nr.5 a functionat timp de 44 de ani pana in 1936 cand
pompierii au fost mutati in alt edificiu. In 1968 dupa ce a avut
diverse intrebuintari, Foisorul de Foc devine Muzeul
National al Pompierilor. Muzeul expune documente,
fotografii privitoare la pregatirea pompierilor si
despre marile incendii din tara. De asemenea puteti
admira echipamentele utilizate de pompieri de a
lungul timpului, pompe de diverse tipuri si varste,
drapelele unitatilor de pompieri mai importante si
costumele utilizate de pompieri (costume din azbest).

Biblioteca Central Universitara:

Este o cladire frumos ornamentata aflata vis-a-

vis de Palatul Regal in Piata Revolutiei. Biblioteca a
fost fondata de regele Carol I, iar cladirea a fost creata
de arhitectul francez Paul Gottereau, care a creat si
Palatul C.E.C.. Cladirea a fost masiv afectata in
timpul revolutiei din decembrie 1989, dar a fost
renovata si in prezent arata impresionant.

Cercul Militar National:
Cladirea Cercului Militar National a fost construita in anul 1912 dupa planurile
arhitectilor D. Maimarolu, V. Stefanescu si E. Doneaud, fiind tributara stilului neoclasic
francez. Are interioare somptuoase care au gazduit de-a
lungul timpului baluri, reuniuni si, in zilele noastre,
expozitii de pictura, sculptura lansari de carte, etc. Desi
locul acesta are o istorie interesanta putina lume o
cunoaste. Primul indiciu este fantana din fata Cercului
Militar National care se numeste Sarindar, dupa numele
bisericii ctitorita probabil de Matei Basarab, mult mai

14
tarziu, pe la sfarsitul secolului XVIII-lea era vestita pentru icoana Fecioarei, facatoare de
minuni. Reconstruita de mai multe ori, biserica a fost afectata grav de cutremurul de la 1838,
ruinandu-se apoi incet, incet.

Unele din cele mai cunoscute obiective ale vechiului si noului Bucuresti:

Piata Unirii:
Piata Unirii este locul de unde incepe centrul Bucurestiului. Aceasta zona a fost de
asemenea “locul de joaca” al lui Ceausescu in planul sau de
urbanizare si creare a stilului sovietic, Centrul Civic. Pentru a face loc
pentru Centrul Civic, Ceausescu a ordonar demolarea tuturor
cladirilor localizate in si in apropierea Pietei Unirii. Spitalul
Brancovenesc, Biserica Sfanta Vineri,
Biserica Sfantul Spiridon, Manastirea
Vacaresti si multe alte cladiri istorice si monumente dar si case de
locuit, au fost pur si simplu rase de pe fata pamantului. Candva
purta numele de “Piata Halelor”

Calea Victoriei:
Calea Victoriei este una dintre cele mai sarmante strazi ale
Bucurestiului. A fost construita ca o strada principala la ordinile lui
Constantin Brancoveanu, care avea nevoie de o strada care sa faca
legatura intre palatul sau de la Mogosoaia si Curtea veche. La
inceput strada a fost cunoscuta drept Podul Mogosoaia pentru ca
era pavata cu lemn. In 1878, dupa Razboiul de Independenta,
numele strazii devine Calea Victoriei.
Intre cele doua razboaie mondiale, Calea Victoriei devine una dintre cele mai la moda
strazi. De-a lungul acestei cai si in apropierea ei, se intalnesc
unele dintre cele mai frumoasa cladiri ale Bucurestiului. Printre
acestea se numara Biserica Stavropoleos, Palatul C.E.C.,
Biserica Cretulescu, Palatul Telefoanelor, Biblioteca Central
Universitara, Ateneul Roman si Muzeul National de Arta
(fostul Palat Regal).

Calea Mosilor (fost Pod al Targului Dinafara):

Este una din cele mai incarcate strazi de istorie.
Transformata astazi, in tronsonul de dincolo de Bulevardul
Carol I, într-un larg bulevard, pe portiunea dintre Piata Sf.
Gheorghe si Bulevardul Carol I, Calea Mosilor, pastreaza
îngustimea ei initiala. Pornind din Piata Sf. Gheorghe,o
aglomerare de cladiri realizate între cele doua razboaie
mondiale.

Case, monumente de arhitectura:

15
 Una dintre cele mai vechi case din Bucuresti monument de
arhitectura, situata în Calea Serban Voda nr. 33, construita
catre anul 1790. O alta casa bucuresteana veche, cu o scara
exterioara, se mai păstreaza pe
strada Cuza Vodă.

Casa “Capsa”:

Hotelul “Capsa”cu coferaria-restaurant este situat in Piata Cercului Militar (fosta Casa
Centrala a Armatei) situat in apropierea Hotelului
“Capitol” Casa Capsa este o veche cladire(1852),
modesta, cu un etaj, apartinand, initial, vornicului
Slatineanu, si care, din 1874, a intrat in posesia
celebrului cofetar Grigore Capsa (fost elev al lui
Boissier din Paris); acesta a transformat-o in cofetarie,
cafenea, restaurant si hotel, constituind, vreme
indelungata, locul de intalnire al unor personalitati
bucurestene (oameni politici,literati, ziaristi etc.).

Urmari ale activitatii de demolare intreprinse se Ceausescu :

Amintirea unor importante curente arhitecturale ale secolelor trecute disparute in
negura timpului:

Complexul manastiresc Vacaresti:

Cea mai mare manastire din sud-estul Europei a fost inceputa la 1716 de Nicolae
Mavrocordat si continuata de fiul sau Constantin. Era cel mai important monument de
arhitectura al secolului XVIII-lea si, totodata, cea mai mare
manastire din sud-estul Europei.
In 1848 Vacarestiul devine loc de detentie pentru
capii revolutiei. Din 1864 se transforma in
inchisoare oficiala de stat. Urmeaza apoi
anii declinului. Zidurile sunt zguduite de
cutremure, iar lipsa de interes a
autoritatilor determina degradarea continua
a edificiului. Totusi, prin anul 1973 lumea arhitectilor bucuresteni avea sa
primeasca o veste imbucuratoare: inchisoarea Vacaresti este dezafectata si
se demareaza preoiectul de restaurare a lacasului. Seismul din '77 avea sa
produca cateva stricaciuni lacasului de cult, dar care, se pare, nu i-ar fi
afectat structura de rezistenta, astfel incat sa necesite demolarea. Tot in acel an, Directia
Monumentelor Istorice a fost desfiintata si patrimoniul arhitectural al tarii a ramas la discretia
clanului ceausist. Harta Bucurestiului devenise o tabla de joc pe care Nicolae Ceausescu se
juca de-a edilul, punand la pamant cartiere intregi, mutand sau distrugand biserici dupa bunul

16
lui plac. Pentru Manastirea Vacaresti ziua fatidica a fost in 2 decembrie 1984. Ceausescu,
insotit de apropiatii lui, a facut aici o vizita inopinata. Urand cu patima aceasta zona, el a
ordonat sa sestudieze amplasarea unui nou tribunal peste ansamblul Manastirii Vacaresti. Se
credea ca Ceausescu ura Vacarestiul pentru ca aici fusese inchis, ca detinut de drept comun
sau politic, in tinerete. Insa manastirea a fost demolata cu cinism si premeditare între anii
1984-1986.Prin monumentalitatea proportiilor sale, prin originalitatea si unicitatea
rezolvarilor de ansamblu si de detaliu ale bisericii manastirii Vacaresti precum si a celorlaltor
edificii importante ce o înconjurau: Palatul Domnesc, Paraclisul, Staretia, turnurile si
incintele sale, distrugerea complexului manastiresc de la Vacaresti a marcat una dintre cele
mai grele pierderi pe care le-a suferit, din ordinul dictatorului, patrimoniul nostru cultural
national.

Manastirea Mihai Voda si Arhivele statului:

Un al doilea complex de arhitectura si istorie romaneasca distrus si mutat a fost Manastirea
Mihai Voda si Arhivele Statului, ridicate în decursul
istoriei Bucurestiului pe dealul de la Mihai Voda.
Manastirea Mihai Voda (1496) este singura ctitorie a lui
Mihai Viteazul de pe teritoriul Bucurestiului. Biserica,
ale carei fate de proportii desavarsite sunt îmbracate
într-o decoratie de caramizi de forma speciala, precum
si turnul-clopotnita au fost translate ta peste 200 m
distanta si au fost înconjurate cu blocuri.
Arvihele statului a caror aripa sudica (realizata
în stil neoromanesc) era opera acad. arh. Petre Antonescu, înconjurau în mod fericit
complexul manastiresc, în 1985 ele au fost demolate, iar dealul de la Mihai Voda, reper
major în istoria Bucurestiului, a disparut.

Biserici „ascunse”:
Biserica Cretulescu:
Intr-unul din colturile Pietei Revolutiei, chiar langa Palatul Regal, se afla Biserica
Cretulescu din caramida rosie, una dintre cele mai vechi biserici din
Bucuresti. A fost infiintata de Iordache Cretulescu si sotia sa Safta,
fiica printului Constantin Brancoveanu. Biserica este costruita in
stilul creat de Constantin Brancoveanu, un conducator al Valahiei in
sec. al XVII-lea, care care a infiintat numeroase cladiri in timpul
regalitatii sale creand un gen distinct de arhitectura. Stilul
Brancovenesc imbina elemente arhitectuale bizantine si vestice cu
forme ingenioase. Biserica a suferit distrugeri in timpul revolutiei
din 1989, dar a fost recent renovata. Frescele din veranda sunt foarte
frumoase. In interior se pot observa inca fragmente din frescele din
sec. XIX (1859-1860) realizade de Gheorghe Tatarescu, un mare pictor romanesc. In stanga
bisericii se afla un bust memorial al lui Corneliu Coposu care a stat 17 ani in inchisoare
pentru activitatile sale anti-comuniste si a fost premiat cu Legion d’Honeur de catre guvernul
francez.

Biserica Stavropoleos

17
 Ascunsa printre cladiri mai inalte, biserica Stavropoleos se
afla in spatele fostului Palat al Postelor (actualul Muzeu National de
Istorie). Biserica mica si foarte frumoasa, a fost construita de un
calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie. Este
un lacas cu cele mai reprezentative si excelente influente ale artei
brincovenesti tirzii. Coloanele de piatra, piedestalele, capitelurile,
pridvorul cu balustrada incinta ochiul prin mestesugul sculpturilor cu
motive vegetale sau animale. Cutremurele de-a lungul anilor, dar mai
ales "cel mare" din 1802 si apoi cel din 1838 ii provoaca mari
stricaciuni, darimindu-i chiar turla de deasupra naosului. Restaurarea incepe abia pe la 1900,
sub conducerea arhitectului Ion Mincu, el lucrind cu sarg pina in anul mortii sale 1912;
finalizarea lucrarii o face un elev de-al sau arh. Alexandru Zagoritz.

Biserica Domnita Balasa:

Este una dintre bisericile localizate in apropierea Pietei

Unirii, care a supravietuit planului lui Ceausescu de creare a
Centrului Civic. In schimb biserica a fost afectata de multe
evenimente naturale. Prima biserica, din lemn, ce a fost construita in
acest loc, in 1774, a ars si a fost inlocuita in 1751 de o constructie
din piatra. A doua biserica a fost afectata de cutremur si a trebuit
inlocuita de o a treia constructie ridicata intre 1838-1842. la randul
ei, aceasta cladire a fost afectata de inundatii si inlocuita de o a patra
biserica intre 1881-1885. Aceasta este biserica dungata pe care o
vedem si astazi. Insa nici aceasta biserica nu a fost ferita de dezastre,
fiind afectata de cele doua cutremure majore din 1940 si 1977. Este denumita dupa a sasea
fiica a conducatorului Valahiei, Constantin Bancoveanu. Statuia sa este asezata in mica
gradina ce inconjoara biserica.

Biserica Rusa
Biserica Rusa este probabil una din ultimile ctitorii
ale tarului Nicolae. Destinata initial ambasadei si comunitatii
ruse. Lucrarile au inceput in 1905 si s-au incheiat in 1909,
fiind supravegheate de arhitectul rus Prevbrajenski. Cele
sapte cupole bulbucate in stilul rusesc binecunoscut au fost
poleite cu foita de aur, ornament ce nu se mai pastreaza in
ziua de astazi, cel mai probabil din cauza intemperiilor.
Aflata chiar in centrul Capitalei, in vecinatatea
Universitatii Bucuresti aceasta se bucura in prezent de o a
treia restaurare, dupa cele din 1948 si 1967. Aici te poti ruga si
inchina la moastele Sfantului Apostol Andrei, Sfantului Siluan Atonitul sau Sfantului Iona de
la Kiev.

Mitropolia:

18
 Construirea bisericii Patriarhiei o incepe voievodul Constantin Serban Basarab in anul
1656, continuata de un urmas al sau, Radu Leon, si terminata de abia
sub domnia lui Constantin Brancoveanu abia in 1698. Poarta hramul
"Sf. Imparati Constantin si Elena". Dupa 1698, voievodul o ridica la
rangul de Mitropolie a tarii, iar colinei pe care este amplasata
bucurestenii ii vor spune Dealul Mitropoliei. Din asezamintele
manastiresti ridicate odata cu biserica, n-a mai ramas decit o
frumoasa si impunatoare clopotnita, zidita de Constantin
Brancoveanu la inceputul domniei sale, in anul 1698. Mitropolia fiind o copie mai mare a
bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, are o nota de simplitate, robustete,
echilibru. Arcadele coloanelor fatadei se sprijina pe un briu gros de piatra ce armonizeaza
placut cu cele oarbe laterale; deasupra, turlele nu prea inalte dau aer impozant salasului de
rugaciune.
Din vechea pictura a bisericii, a ramas doar cea de deasupra usii de intrare, pe cand
cea din interior de data recenta, reprezinta figurile celor ce au ctitorit lacasul sau care au
cotribuit la refacerea,imbunatatirea lui. Bunul cel mai de pret al Mitropoliei este racla de
argint a Sf. Dimitrie Basarabov in care odihnesc moastele acestuia, sfant mult iubit de
oameni care in semn de cinstire l-au ales protectorul orasului.
Tot aici a fost realizata, în 1688, Biblia de la Bucuresti prima traducere completa a
Bibliei în romana. Lucrare extrem de valoroasa, ce a jucat un rol important în dezvoltarea
limbii romane literare.

Manastirea Antim:
Un frumos complex construit in stilul Brancovenesc. A fost
finalizata in 1715 dupa planurile lui Antim Ivireanu, care a fost
episcopul mitropolit al Valahiei.Complexul este in apropierea
Palatului Parlamentului si similar Bisericii Mihai Voda, iar o parte
din el a fost mutat pentru a face loc planurilor de urbanizare ale lui
Ceausescu. Este localizata in spatele cladirilor cu apartamente,
ascunsa, ca multe alte biserici din aceea zona.

Cateva cladiri construite in timpul regimurilor autoritare cu importanta

majora:

Opera:
Desi in Romania manifestari ale genului liric
dateaza inca din secolul XIX cladirea Operei Romane
este o constructie relativ noua (1953) ridicata dupa
planurile arhitectului Octav Doicescu. Are o capacitate de
2200 locuri, deasemenea gazduieste la ultimul etaj
Muzeul Operei in care sunt expuse documente, fotografii,
costume ilustrand dezvoltarea acestui gen artistic in
Romania. In fata cladirii se afla statuia marelui muzician
George Enescu, o sculptura in bronz de Ion Jalea.

19
Sala Palatului:

A fost construita in 1960, in spatele Muzului National de

Arta (Palatul Regal). Cladirea a fost utilizata pentru a
gazdui congresul partidului comunist ce avea loc la
fiecare 5 ani. Astazi este folosit pentru a gazdui
expozitii si concerte.

Casa Poporului

Este un edificiu de mari proportii,extins pe o

suprafata de 64.800 m2 - locul 2 in lume dupa cladirea
Pentagonului din Washigton). Construit intre 1984 si
1989 pe Dealul Uranus, dupa planurile unui colectiv de
arhitecti romani, coordonat de arhitecta Anca Petrescu,
acest impozant edificiu are o forma dreptunghiulara, cu
laturile de 270 m la fatada si respectiv 240 m lateral, o
inaltime de 84 de m si o adancime, sub cota zero, ce
coboara pana la 92 m.
Suprafetele celor 440 de birouri, ale zecilor de sali de conferinte si sedinte (dintre care trei
sali au intre 1000 si 1500 m2 fiecare, doua sali cu peste 2000 m2 fiecare, doua sali de sedinte
cu o capacitate de 1.200 de locuri si respectiv 850 de locuri) insumeaza 265.000 m2. Din
punct de vedere al volumului construit, Casa Poporului ocupa locul 3 in lume (cu 2,55
milioane metri 3) dupa cladirea de la Cape Canaveral (S.U.A.), in care se monteaza rachetele
cosmice (cu 3,67 milioane metri3) si dupa Piramida lui Quetzalcoatl (3,3 milioane metri 3)
din Mexic.In fata lui se deschide Piata Constitutiei (serveste ca loc de desfasurare pentru
spectacole, defilari, sarbatoriri) din care porneste apoi bulevardul Unirii (fost Victoria
Socialismului), pe care Ceausescu l-a dorit mai lat decit Champs Elysees. Intreaga artera este
presarata cu fintini mai mari sau mai mici, bogat ornamentate in piatra si al caror nivel estetic
a atras numeroase controverse.

Unul din importantele monumente construite dupa 1989:

Muzeul Ţăranului Român

Este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia
europeană a Muzeelor de Arte şi Tradiţii Populare.Muzeul
Ţăranului Român este continuatorul Muzeului de etnografie, artă
naţională, artă decorativă şi industrială înfiinţat la 1 octombrie
1906. Muzeul s-a mai numit Muzeul de Etnografie şi Artă
Naţională, din 1912 Muzeul de Artă Naţională iar mai apoi
Muzeul de Artă Populară al Republicii. În 1978, muzeul s-a unit
cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului şi de Artă
Populară.Clădirea unde se află actualul muzeu a fost construită în
perioada 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghika-Budeşti.
Muzeul a devenit cunoscut pentru colecţiile sale formate din
100.000 de obiecte. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996.

20
Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, dispusă în
forma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în anul 1941, luînd înfăţişarea actualului
monument de arhitectură care este sediul Muzeului Ţăranului Român. Zidăria aparentă din
cărămidă roşie, arcadele şi elementele traforate, foişorul amintind de clopotniţele vechilor
mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.
Muzeul deţine colecţii de ceramică, port popular, ţesături pentru interior, lemn, mobile,
feronerie, scoarţe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o
biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici în anul 1992

21