Bucuresti – centrul istoric

Pe teritoriul administrativ al sectorului 3 se găseşte cea mai mare parte a zonei

vechi, istorice a Capitalei. Străzi de importanţă culturală şi de reală valoare istorică, cu
nume de rezonanţă la nivel naţional (Lipscani, Gabroveni, Smârdan) sunt la această oră în
situaţia de a dispare fizic definitiv, prin agresiuni repetate şi concertate asupra esenţelor
ce le compun: fondul construit, reţelele de utilităţi urbane, imaginea de ansamblu,
“spiritul locului”. Clarificarea regimului juridic al proprietăţilor imobiliare din zonă
decurge lent şi anevoios pentru clădiri ce şi-au schimbat proprietarii de drept de foarte
multe ori în ultimii 100 de ani. Starea de degradare a multor imobile listate ca
monumente de arhitectură duce, din păcate tot mai des, la prăbuşirea parţială a acestora,
cu consecinţe grave pentru oraş şi pentru locuitorii zonei. Nu de puţine ori locatari fără
nici un fel de forme legale aduc modificări structurale imobilelor pe care le parazitează,
netezind inconştient drumul către colapsul imobilului în care locuiesc. Totodată, în zona
menţionată, accesul autospecialelor de salubritate se face doar noaptea (din cauza
autoturismelor parcate pe timp de zi), fapt ce împiedică o salubrizare eficientă şi
permanentă a zonei.. Operativitatea acţiunilor şi intervenţiilor a fost de multe ori
îngreunată de numărul mare de autoturisme parcate neregulamentar în zona menţionată,
de cele de mai multe ori generând ambuteiaje şi datorită sistematizării şi configuraţiei
acestora, precum şi gradului foarte avansat de uzură al imobilelor ce alcătuiesc “Centrul
Istoric” al Bucureştiului.
1.In iunie 1589 este prima atestare documentara a arterei Lipscanilor – cu
siguranta mai veche – numita atunci “Ulita cea Mare”. Printr-un hrisov al lui Mihnea –
Voda cedeaza jupanului Jifo, mare portar,loc in Ulita cea Mare, aflata “langa curtea
domniei mele din Bucuresti”. Deseori s-a facut confuzie intre Ulita cea Mare a
Lipscanilor si “Ulita mare”, cea care pleca de la poarta damboviteana a Curtii domnesti
spre Podul Mogosoaei de mai tarziu. In planurile ulterioare ale orasului pana a ajunge sa
se numeasca Lipcani (denumire data dupa numele negustorilor ce aduceau si desfaceau
marfa de la Lipsa – Leipzig, Ulita cea Mare a avut si alta denumire; la 1770 segmentul
dintre Selari si Podul Mogosoaiei se chema “Serban Voda” pentru ca la 1852( in planul
Borroczyn) sa fie numita “Lipkani” doar portiunea dintre actualele strazi Selari si
Smardan celelalte segmente spre est fiind notate ca “Ulita Marchitani” iar mai departe, in
piata Sf. Gheorghe – “Zarafii”. Generalizarea denumirii de “Lipscani” pentru intreaga
artera comerciala se va face in a doua jumatate a secolului al XIX-lea (1750). Strada
porneste de pe cheiul Dambovitei, in spatele Primariei orasului, de unde incepe si
numerotarea caselor, intersecteaza Calea Victoriei in dreptul magazinului Victoria si
continua pana in Calea Mosilor , trecand peste bulevardul Bratianu prin piata Sf.
Gheorghe si lasand pe stanga ei biserica Sf. Gheorghe Nou.
Strada Lipscani e un adevarat muzeu de arhi tectura; ultimele doua secole au lasat
de-a lungul ei un sir de mici bijuterii arhitecturale, bogat calei doscop de forme si
stiluri.
Venind dinspre Calea Victoriei , prima constructie pe stanga, pe partea de
nord a strazii, este cea a Palatului Societatii de Asigurari Dacia (Lipscani 19), bogat
impodobita, in par tea superioara a cladirii,cu elemente de decor in spirate din
arhitectura Re nasterii. Curtea interioara, in care se intra prin tr-un gang ce se deschide
spre strada Lipscan i se mandreste cu podoaba unei fantani plasate intr-o nisa in axul curtii
si dominate de o statuie reprezen tand o zeitate antica. Un medalion cu chipul poetului
si o placa de marmura, fixate pe fatada din spre strada Lipscani, amintesc ca in
aceasta cladire a lucrat doi ani Mihai Eminescu ca redactor la ziarul Timpul.

Putin mai jos, pe aceeasi parte a strazii, la inter sectia cu strada Eugeniu Carada , se ridica
impozantul edificiu care a adapostit Bancorex, azi unul din sediile Bancii Comerciale,
construit dupa planurile arhitectului Oscar Maugsch.
Peste drum, ocupand tot spatiul intre strazile Carada si Smardan, se afla marea
cladire a Bancii Nationale a Romaniei , construita intre anii 1883-1900, dupa planurile
arhitectilor Albert Galleron §i Cassien Bernard asistati de Grigore Cerchez si
Constantin Baicoianu.
Pe acest loc se gasea altadata unul dintre cele mai vestite hanuri ale
Bucurestilor,hanul Serban Voda,ridicat de Serban Cantacuzino.
Fatada cladirii Bancii Nationale este expresiv ritmata de coloanele ionice si corintice
si este incununata cu o cupola.
In nisele de pe suprafata sunt asezate statui datorate sculpturilor Ion Georgescu si
Stefan Ionescu Valbudea, infatisand Agricultura, Industria ,Comertul si Justitia.
Vizavi de Banca Nationala se afla una dintre cele mai impodobite cladiri de pe strada
Lipscani , fosta Banca Generala (nr. 18-20), unde functioneaza acum o institutie
bancara. Edificiul a fost construit intre anii 1910-1913 si restaurat in anii '80.
Ocupand coltul intre strazile Lipscani, Smardan si Stavropoleos , cladirea. are o fatada
lunga si pe strada Stavropoleos. Decoratia, exceptional de bo gata, este de factura
neoclasica, cu elemente de Renastere. Etajul I are ferestrele incununate cu
frontoane sprijinite pe coloane ionice; intrarea este subliniata prin coloane dorice la
parter si ionice la etaj, incadrate de inalte coloane corintice. Intreaga fatada este
impodobita cu busturi in medalioane, cu grupuri de personaje, toate in relief. Pe
coltul intre cele trei strazi cladirea este incununata de o cupola, cu un grup de
personaje in varf. Interioarele cladirii sunt la fel de somptuoase ca si exterioarele:
holul central, deschis pe trei nivele, este imbracat in marmura, cu vitralii si
ornamente aurite; lumina se cerne printr-un luminator octogonal, a carui forma se
acorda cu forma holului bancii.

Cea mai interesanta si mai caracteristica parte a strazii Lipscani este cea care se
intinde intre strada Smardan si piata Sf. Gheorghe . Pravaliile minuscule, cu
arhitectura foarte variata, se insira una dupa alta, fiecare cu o mica fatada spre strada,
cu vitrina, si cu latura lunga intinzandu-se in adancime, exploatand astfel la
maximum putinul spatiu existent. Multe dintre pravaliile de pe latura de sud a strazii
au doua fatade, una spre strada Lipscani si cealalta spre strada paralela cu ea,
Gabroveni. Fatadele ilustreaza toate stilurile prezente in arhitectura secolului al XIX-
lea, de la cel de inpiratie clasica, la cel “Srt Nouveau” caracteristic sfarsituluui de
secol XX.
Remarcabil este Hanul cu tei (nr. 63), ca re pastreaza atmosfera inceputului de
secol XIX. Restaurat in anii 1969-1973, hanul are o lunga curte interioare, zidurile
albe ale parterului sunt ritmate de petele de culoare inchisa ale usilor si obloanelor solide
ale feres trelor micilor pravalii. Etajul, construit in consola, aduce culoarea calda a
lemnariei din care este facut parapetul, peste care stralucirea marilor suprafete vitrate
raspunde ca o rima cenusiului dalelor de piatra cu care este pavata curtea. Intrarea
in curtea interioara se face prin doua ganguri boltite, unul dand catre strada Lipscani ,
celalalt catre strada Blanari. Fatada dinspre strada Lipscani nu pastreaza carac terele
arhitecturii vechi romanesti, de expresie foarte simpla, asa cum este ilustrata de curtea
interioara a hanului, ci este decorata in stil eclectic, cu ferestrele incheiate prin arcade,
cu ancadramente, coloane angajate, cu capitele compozite si cu un bovindou bogat
ornamentat. Deasupra intrarii este sapat in piatra anul constructiei: 1883.
Pe latura de sud a strazii Lipscani , la numarul 84-86, se afla un alt vechi han
bucurestean, Hanul Gabroveni , astazi aproape complet ruinat. Vechi de peste 200 de
ani, hanul ocupa o mare suprafata de teren intre strazile Lipscani si Gabroveni , avand
intrari de pe ambele strazi. Cladirea are subsol, parter si etaj; incaperile acoperite cu
bolti se orienteaza in jurul unei curti interioare.Ca tip de constructie,Hanul Gabroveni se
aseamana, in mai mic, cu Hanul cu tei.Din batrana cladire se pastrau pana de curand,
aproape intacte, cele doua porti mari de lemn de stejar, care inchideau gangurile de acces;
portile,ornamentate cu fonta turnata, atestau perfectiunea vechilor mestesuguri
bucurestene.Acum si aceste modeste opere de arta au fost luate, iar cladirea si-a pierdut si
ultima podoaba.

Centrul vechi

1.Curtea domneasca
Centrul istoric al Bucurestilor ,cea mai batrana parte a orasului , se intinde in jurul
Curtii Vechi, situata la capatul strazii franceze dinspre piata Sfantului Anton.
Curtea Domneasca este marginita la sud de vechea albie a Dambovitei(la sudul strazii
Franceze de astazi), la vest si la nord de actuala strada Selari si Gabroveni, iar spre est se
intindea pana spre strada Sepcari.Sapaturile arheologice au demonstrat ca zona a fost
locuita inca din timpuri stravechi: s-au descoperit aici vase geto-dacice,monede romane,
fragmente de fier,zgura si minereu din sec X-IX.
Vestigii ale fortificatiilor si zidurilor primei asezari domnesti bucurestene au fost
dezvelite in cadrul cercetarilor arheologice efectuate intre anii 1967-1972. Atunci s-au
desco perit marturii ale primelor fortificatii datand din secolul al XlV-lea, ziduri de
caramida ale unui turn de sectiune patrulatera.
Suprapuse acestora s-au gasit ziduri groase de 80 cm, din bolovani de rau si
caramizi intercalate, datand din vremea lui Vlad Tepes (secolul al XV-lea), peste care a
inaltat alte zidiri Mircea Ciobanul (secolul al XVI-lea), cel care a ctitorit si paraclisul Cutii
Domnesti, biserica Buna Vestire alaturata. S-a mai pastrat o bolta din timpul domniei
lui Matei Basarab (secolul al XVII-lea) si, din loc in loc, se vad fragmente de ziduri
datand din vremea lui Constantin Brancoveanu (inceputul secolului al XVIII-lea). Dupa
ce a dainuit timp de patru veacuri, intre secolele XIV-XVIII, adapostind domnii Tarii
Romanesti, de nenumarate ori reconstruita, modificata, marita, fortificata, Curtea
Domneasca a cazut in ruina si a fost parasita, voievozii preferand Curtea Noua din Dealul
Spirii.
In veacurile care au urmat, pamantul a inghitit ruinele, deasupra carora, folosindu-
se vechile ziduri dept temelii,s-au construit noi case,atelIere si pravalii.Cercetarile
arheologice nu au degajat in intregime vestigiile si astazi ascunse sub casele si
magazinele de pe strazile inconjuratoare.
2. Muzeul Curtea Veche
3.Palatul voievodal . Ruinele Palatului voievodal, protejate, sunt
astazi amenajate ca muzeu.
4. Biserica Curtea veche . Biserica Buna Vestire este cea mai veche din
Bucuresti. Bucurestenii o mai cunosc si sub numele de biserica Curtea Veche sau bi-
serica Sfantul Anton (prin analogie cu biserica, astazi dis paruta, din mica piata
Sfantul Anton alaturata).
Biserica a fost inaltata din porunca voievodul Mircea Ciobanul intr-una din cele doua
domnii ale sale (1545-1554, 1558-1559), probabil in timpul celei de-a doua.Timp de doua
secole, in aceasta biserica au fost incoronati domnii Tarii Romanesti.
Planul bisericii este triconc, cu turla pe naos. Contraforturile, caracteristice
arhitecturii moldovenesti a vremii, au aici mai mult un rol decorativeFatadele si turla sunt
decorate cu fasii de cara mida aparenta alternate cu fasii de tencuiala; sub cornisa, un sir
de ocnite inconjoara fatadele. Soclul edificiului e impodobit cu caramida cu un profil
special. .
Decorul simplu a capatat o nota de somptuozi tate prin adaugarea de catre voievodul
Stefan Canta cuzino, in 1715, a unui portal impodobit cu bogate sculpturi in piatra. In
interior, se pastreaza splendi dul iconostas sculptat in lemn si poleit cu aur, im podobit
cu mari icoane de argint. Pe peretele de la intrare au fost pictate portretele ctitorilor,
Mircea Ciobanul si Doamna Chiajna de o parte a intrarii, Stefan Cantacuzino si
Doamna Fauna, de cealalta.
Casa parohiala, construita in 1939, ca si clopot nita, dupa planurile arhitectului
Horia Teodoru, a fost gandita astfel incat volurnele si decorul fatadelor ei sa se armonizeze
cu cele ale bisericii; mozaicul din colt, reprezentand Buna Vestire , este datorat artistei
Nora Steriadi.
Piateta din fata intrarii in Hanul lui Manuc ocupa astazi locul unde, in prima jumatate a
secolului al XX-lea, se ridica eleganta cladire a Halei de Flori. Piata poarta numele
bisericii inchinate Sfantului Anton, arsa in timpul marelui incendiu din 1847. O cruce
mica de piatra indica locul unde se afla altadata altarul. Pe laturile pietei se afla doua
dintre cladirile cele mai frumoase ale centrului vechi: Hanul luiManuc si Cafeneaua Veche.

5.Hanul lui Manuc

Restaurat odata cu Palatul Voievodal, Hanul lui Manuc ne da o idee de felul in care
aratau, in secolele trecute, marile hanuri din Bucuresti. Construit la inceputul secolului
al XlX-lea, hanul isi desfasoara in patrulater fatadele albe, foarte simple, umbrite de
streasina lata a acoperisului. Fatada are un decor elegant, epurat, in stuc. Intrarea,
strajuita de porti groase, ferecate, de stejar, se face printr-un gang boltit, podit cu
lemn. Curtea interioara, de dimensiuni generoase, este inconjurata, la etajele unu si
doi, de galerii deschise, marginite de frumoase balustrade si cu arcade srijinite pe
stalpi delicati de lemn. Exista cateva gravuri din secolul al XlX-lea care redau imaginea
de atunci a vastei curti, inconjurata de galeriile cu arcade si plina de care si de calatori.
Hanul a suferit numeroase modificari in timp; dupa 1870, a purtat numele de // Hotel
Dacia" §i in curtea lui au avut loc spectacole de teatru.
Restaurarea efectuata in anii 1967-1972, sub conducerea arhitectului Const. Joja, a
redat hanului infatisarea originala, pastrand orasului unul dintre cele mai frumoase
monumente ale sale.
 6.Cafeneaua Veche
Pe latura de nord a pietei Sf. Anton, pe coltul cu strada Covaci, se gaseste o alta
remarcabila cladire bucuresteana, Cafeneaua Veche.
Traditia cafenelelor este veche in bucuresti.Cafeneaua a ajuns pe aceste meleaguri prin
intermediul turcilor si a fost imediat adoptata de clasele de sus ale societatii.O cafenea,
aflata langa marele han Serban Voda(ce se ridica pe locul in care se afla astazi Banca
Nationala) este mentionata in documente inca din anul 1667; alta, langa biserica Sf.
Gheorghe, in 1746. Cafeneaua Veche apare pentru prima oara intr-un document din 1781;
trecerea proprietatii asupra ei dintr-o mana in alta s-a mai consemnat in anii 1812 si 1825.
Cafeneaua are o infatisare deosebit de pitoreasca: culoarea alba a zidurilor ei este pusa
in valoare de nuanta intunecata a acoperisului de tigla si de culoarea inchisa a
obloanelor solide de tabla de la ferestre.
Sub cornisa, un sir de ocnite decoreaza sobru partea de sus a fatadelor, in contrast cu
rafinamentul medalioanelor in relief, cu portrete in stilul Renasterii, plasate intre arcadele
ferestrelor.
Usile, de asemenea incheiate cu arcade in semi-cere, intregesc pitorescul
ansamblului. Interioarele pastreaza cateva plafoane boltite.

7.Strada Franceza
Cea mai veche strada din Bucuresti, care isi pastreaza traseul de sute de ani, a
purtat, de-a lungul veacurilor, mai multe nume: Ulita care duce la poarta de s u s
a 'C u r tii Domnesti, Ulita Domneasca, Ulita Slicarilor, Strada Franceza, Strada Carol I,
Strada 30 decembrie... Acum, poarta din nou numele din vremurile cand aici
locuia ambasadorul Frantei la Bucuresti.
Cu toate ca istoria ei este multiseculara, cladirile vechi pastrate pe aceasta strada
dateaza abia din secolul al XlX-lea. Foarte multe dintre ele au o arhitectura
remarcabila, in stilul eclectic caracteristic secolului, decorate cu elemente inspirate mai
ales din stilul clasic francez, dispuse intr-un numar infinit de combinatii, armonioase si
elegante. Dintre acestea, cele mai interesante sunt casele de la numerele 44, 42, 38,
36, 34, 10, 6. Dar nu numai influenta stilului eclectic francez se manifests pe Strada
Franceza , ci si cea a neogoticului, la moda in cea de-a doua jumatate a secolului al
XlX-lea (elemente neogotice la cladirile de la numerele 30 s.i 20). La numarul 2
intalnim pe fatada cladirii (colt cu Calea Victoriei ) elemente caracteristice stilului
Renasterii: decorul este inspirat din antichitatea greaca si din cea romana, cu coloane
ionice sprijinind frontoane clasice, cu un balcon sustinut de console cu frunze de acant
si, la etajul 2, un balcon asezat pe console cu doua mari cariatide.
In capatul celalalt al strazii Franceze, la intersectia cu Calea Rahovei, se ridica
impozanta cladire a fostului Hotel Central, apoi Rahova(Calea Victoriei nr 2, azi sediu al
unei directii a Ministerului de interne), ornamentata la colturile dinspre strada Franceza
si dinspre Splaiul Dambovitei cu doua spectaculoase bovindouri con struite in consola la
nivelele doi si trei ale cladirii. Ele au cate patru cariatide care sustin cornisa etajului
unu si cate patru coloane de o forma neobisnuita la etajul doi. Crutate in mod
miraculos de ,,siste matizarea" care a distrus atatea strazi cu arhitectura traditionala
ale orasului, cladirile de pe strada Franceza, desi in majoritate prost intretinute si
aflate intr-o stare de degradare care le mascheaza adevaratul chip, ne dau o idee
precisa despre bucuresteanul secolului al XlX-lea: un om cu cultul caminului, al
casei, al famiiiei, un om care iubea frumosul cu nodestie dar cu staruinta,
rezervandu-i un loc de seama in toate domeniile si mai ales in viata de toate zilele.

8.Curtea Sticlarilor , Str. Soarelui nr. 2-4. Din Lipscani, cotind spre cheiul Dambovitei
prin strada Selari, ajungem la Curtea Sticlarilor, atelier de sticlarie situat in pasajul
care face legatura intre strada Selari si strada Soarelui, o straduta ascunsa in spatele
Curtii Vechi si debusand in strada Covaci. Multe dintre cladirile din strazile selari si
Soarelui se ridica deasupra vestigiilor Curtii Vechi. Caracteristice arhitecturii secolelor
XVIII si XIX, fatadele lor vitrate au fost restaurate in anii '70,odata cu pasajul Curtii
Sticla rilor. In strada Soa relui se pastreaza pi torescul han Fieschi (1716, reconstruit in
prima jumatate a sec. XIX), care ada posteste astazi un restaurant cu velei tati
turistice

9.Biserica si piata Sfantul Gheorghe. Strada Lipscani traverseaza bulevardul

Bratianu prin piata Sf. Gheorghe; pe o latura a acesteia, intr-un mic parc, se inalta
biserica Sf. Gheorghe Nou, in fata careia este asezata statuia lui Constantin
Bran coveanu, opera a sculptorului Oscar Han.
Asezata pe un loc care pastreaza in subsol nenumarate marturii ale istoriei
orasului, biserica este o reconstructie a unui mai vechi monument, o bisericuta
aflata alaturi de cel mai vechi si mai mare han bucurestean, Sf. Gheorghe, astazi
disparut. Biserica, reconstruita de Constantin Brancoveanu, era inconjurata de palate
in care erau gazduiti patriarhii si egumenii, si de cladirile vechiului han, necontenit
modificate si marite in decursul secolelor, in special in urma deselor incendii care
mistuiau parti mari din oras.
Hanul si biserica au ars din nou in marele incendiu din 1847; aceasta a insemnat
sfarsitul marelui han; biserica a dainuit, fiind din nou refacuta. Ultima restaurare, sub
conducerea arhitectului Stefan Bals, a avut loc intre 1979-1983.Aflata la un nivel mult
mai jos decat nivelul actual al trotuarului, biserica Sf. Gheorghe Nou, con struita intre
anii 1705-1706, are un plan trilobat, cu pronaos largit, cu turla sustinuta cu patru
coloane. Cea mai frumoasa podoaba arhitecturala a bisericii este pridvorul, sprijinit pe
12 coloane in torsada, cu capiteluri impodobite cu motive florale, ilustrand stilul
brancovenesc, la fel ca sI balustradele pridvo rului. Fatadele, impartite printr-un brau
decorat cu reliefuri florale, sunt impo dobite cu doua siruri de oc nite, cele de sus
incheiate in arcada. In interior se pastrea za o frumoasa catapeteasma aurita si
mormintele lui Constantin Brancoveanu si al Doamnei Maria
. Constantin Brancoveanu a fost decapitat in 1714 la Istanbul, impreuna cu cei patru fii
ai sai; trupul sau a fost aruncat in mare, de unde a fost scos de cativa apropiati si
inmormantat la o manastire de langa Constantinopol. De aici a fost luat pe furis de
Doamna Maria, in 1720, adus la Bucuresti, cetatea de scaun a Mariei Sale si ingropat in
biserica pe care o ctitorise. Deasupra mormantului, acoperit cu o piatra fara nume, pentru
ca turcii sa nu afle ca aici e locul de odihna al voievodului martir, Doamna Maria a pus o
candela de argint, pe care, printre ornamentele florale, rnesterul care a lucrat-o a ascuns
urmatoarea inscriptie:
,,Aeeasta candela ce s-au dat la sfeti Gheorghe cel Nou lumineaza unde odihnesc oasele
fericitului domn IO CONSTANTIN BRANCOVEANU BASARAB VOEVOD si iaste
facuta de doamna mariei sale Maria, care si maria sa nadajduieste in Domnul iarasi aicea
sa i se odihneasca oasele. lulie, in 12 zile, leat 7228" (1720),
Timp de doua secole, nu s-a stiut unde este ingropat Brancoveanu; abia in 1914
inscriptia de pe candela ce strajuia mormantul necunoscut a fost descifrata si astfel s-a
aflat unde odihneste Domnul Tarii Rornanesti, cel care si-a pus amprenta, in mod atat de
hotarator, nu numai asupra artei vremii sale, ci si asupra dezvoltarii Capitalei tarii.
9.Kilometrul 0 In anii din urma a fost reasezata, in parculetul din fata
bisericii Sf. Gheorghe Nou, o interesanta sculptura: monumentul Kilometrul Zero,
opera a artistului Constantin Baraski.
Dintotdeauna au existat controverse cu privire la locul unde ar trebui sa fie
considerat centrul orasului. In mod traditional, centrul vechi este cel care se
intinde in jurul Curtii Vechi; centrul nou este perceput acum de catre locuitorii orasului
a fi la inter sectia axelor mari nord-sud, est-vest, in piata Unive- sitatii; centrul
topografic este situat in piata Sf Gheorghe Nou si el a fost marcat, in 1938,
printr-o sfera de bronz sugerand cifra zero si avand un décor in relief infatisand
simbolurile zodiacului.Sfera este asezata in centrul unui cerc adancit in pamnt, pe
circumferinta caruia sunt inscrise distantele kilometrice intre capitala si principalele
orase ale tarii.Dar, cum intre orasele principale figurau si cele din Roamnia Mare,
ciuntita in 1940, autoritatile comuniste au ordonat scoaterea monumentului.
10. Baratia Pe bulevardul Bratianu, coborand spre piata Unirii, nu departe
de piata Sfantul Gheorghe, se inalta unul dintre cele mai cunoscute monumente
bucurestene, Turnul Baratiei. Construit in anul 1813, turnul ni se infatiseaza astazi in
forma in care a fost refacut in anul I860, alaturat bisericii catolice cu acelasi nume.
Turnul are sectiune patrata si cele patru nivele sunt construite fiecare in retragere. Silueta
sa aminteste oarecum turnurile ascutite ale bisericilor gotice.
Parterul, sprijinit de contraforturi, are deschideri in ogiva; la etajele superioare ale
turnului apar arce a caror forma o subliniaza pe cea a frontoanelor in unghi ascutit
deasupra carora se inalta flesa.
Pe acest loc a existat din vechi timpuri un ase zamant catolic, amintit in documente inca
din 1578. Distrusa de incendii si cu tremure, biserica a fost me reu refacuta; dupa marele
incendiu din 1847, s-a re construit biserica si s-a re facut turnul; infatisarea actuala a
bisericii este da torata ultimei refaceri din deceniul al patrulea al sec. XX.
Putin mai jos pe bulevardul Bratianu, pe aceeasi parte, chiar inainte de a se intra in piata
Unirii, putem vedea spectacolul insolit pe care il ofera Biserica Sf. Ion Nou, a carei fatada
se zareste printre doua blocuri in spatele carora a fost trasa. Forma actuala a bisericii
dateaza de la restau rarea din cel de al patrulea deceniu a secolului XX; nu se cunoaste
cu certitudine data exacta a con- structiei initiale, dar in secolul al XVIII-lea biserica
este mentionata in documente si se stie ca a fost refacuta de doua ori in prima
jumatate a secolului al XlX-lea.

11.Strazile din Centrul Vechi Pentru cineva care doreste sa cunoasca

aspectul orasului in secolul al XlX-lea, o plimbare pe strazile din centrul vechi va fi o
adevarata incantare.
Venind pe bulevardul dinspre piata Universitatii catre piata Unirii, avem pe dreapta
vechile strzi din jurul Palatului Voievodal; bulevardul; deschis la sfarsitul sec al XIX-lea,
a taiat in doua centrul vechi ,lasand pe stanga o parte destul de importanta din el.Pe
dreapta, strazile Doamnei Blanari, Bacani, Sepcari,Smardan,Covaci,Gabroveni,Selari
cele mai multe denumite dupa meseriile celor care isi aveau atelierele aici, pastreaza case
cu arhitectura caracteristica vechiului Bucuresti, ilustrand o mare varietate de stiluri, dar
alcatuind un ansamblu unitar prin coerenta si prin gustul care a stat la baza alegerii si
compunerii decorului.In jurul Curtii Vechi, multe cladiri isi ridica zidurile pe zidiri mai
vechi.
Pe stanga bulevardului, incepand de la spitalul Coltea, prin spatele bisericii Sf.
Gheorghe Nou si pana la piata Unirii, se pastreaza numeroase case vechi pe strazile
Coltea, Bardtiei, Patriei, Sf. Ion Nou, Calea Mosilor; desi cladirile sunt deteriorate si
neingrijite, frumusetea lor poate fi inca vazuta pe sub masca pe care le-a asezat-o pe
chip saracia si neglijenta.
Pe straduta Razvan, intre strada Cavafii vechi si Calea Mosilor, se afla mica biserica
Razvan, ctitorita de Voievodul Stefan Razvan al Moldovei, in 1595 si refacuta in
timpul domniei lui Constantin Bran coveanu. Una dintre podoabele bisericii este
iconostasul, fin sculptat.
 12 Biserica cu Sfinti Pe Calea Mosilor, pe partea stanga, dupa ce
depasesti strada Hristo Botev, intr-o piateta se ridica Biserica cu Sfinti, construita la
sfarsitul secolului al XVII-lea de Popa Fierea si restaurata in mai multe randuri,
ultima oara in prima jumatate a sec. XX.
De plan triconc, biserica are clopotnita deasupra pronaosului si o turla pe naos.
Pridvorul are area dele in acolada caracteristice epocii in care a fost construita, sprijinite
pe patru coloane. Fatadele sunt impartite in doua registre, decorate cu firide
oarbe incheiate in arce in acolada. Deosebita era decoratia pictata a exteriorului,
acum stearsa de vreme in cea mai mare parte, con stand din portrete de filozofi si sibile,
pictate in firi dele de la partea superioara a cladirii. Alaturi de fiecare persona aparea
numele lui (Thales, Platon, Sibila delfica etc) scris in litere chirilice; locuitorii orasului au
decis insa ca personajle pictate sunt sfinti si au numit lacasul ”Biserica cu Sfinti”.

13. Din central vechi pana in Dealul Spirii Foarte aproape de piata
Unirii, perpendicular pe Dambovitei mergand spre piata Natiunilor Unite,i ntalnim
primul tronson al Caii Rahovei, ciuntita astazi prin construirea noului cartier din
spatele palatului de Justitie; Calea Rahovei era una din cele cinci artere principale, jucand
radial din centru spre exteriorul orasului. Calea Rahovei incepea de langa Curtea Veche si
se indrepta catre sud, spre Alexandria si spre Turnu Magurele.
Primul nume pe care 1-a purtat a fost ,,Podul Calicilor", pentru ca, in timpurile de inceput
ale orasului, in aceasta zona se adunasera sarmanii, infirmii, cei care traiau din mila publica,
Capetenia acestor nefericiti era ,, starostele calicilor ", care ii reprezenta in fata Domnului si a
bisericii; tot el judeca §i pricinile dintre ei.
Constantin Brancoveanu este primul domnitor care incepe sa daruiasca boierilor locuri in
mahalaua calicilor. Casele boieresti imping incet, incet, saracimea catre marginile orasului.
Calea isi schimba numele: acum ii spune Podul Calitei, poate dupa numele vreunei
boieroaice care-si avea casa pe aceste locuri. Nu dupa multa vreme, pentru ca pe aici se
iesea catre Craiova, ,,podul''' capata numele de Calea Craiovei. Numele pe care-1 poarta in
zilele noastre 1-a capatat in 1878, cand mai multe strazi au primit denumiri amintind
victoriile romanesti in Razboiul de independenta; in 1877, romanii i-au invins pe turci la
Rahova.

14. Biserica Domnita Balasa

Pe Calea Rahovei, la numarul 1, vizavi de Palatul de Justitie, intr-o curte cu brazi, se
pastreaza biserica Domnita Balasa. Actuala cladire, in stil neoromanesc, datorata
arhitectului Alexandru Orascu si zidita intre anii 1881-1888, a inlocuit vechea biserica
ridicata de domnita Balasa, fiica lui Constantin Brancoveanu si sotia vel-banului
Manolache Lambrino.
Domnita a ctitorit pe aceste locuri, unde se aflau casele in care a locuit, doua lacasuri, unul
impreuna cu sotul ei - un mic paraclis zidit in 1744 si care nu s-a pastrat, celalalt, mai
mare, dupa moartea lui Manolache Lambrino.
Terminata in septembrie 1751, constructia s-a dovedita fi destul.de fragila, astfel incat a fost
necesar sa fie refacuta in 1831 de banul Grigore Brancoveanu.Dupa cutremurul din 1838,
care a distrus-o in mare parte a fost reconstruita de baneasa Safta Brancoveanu.
Biserica, respectand planul impus de ritul ortodox, este construita din
caramida aparenta, ritmata de benzi orizontale de tencuiala, care imita piatra.
Intrarea in biserica se face pe o scara larga, monu mentala, incununata de un portic ale
carui coloane si ornamente amintesc de decorul sculptat al bisericii Episcopale de la
Curtea de Arges. In biserica, in spatiul traditional rezervat mormintelor, intre naos si
pronaos, pe dreapta se afla mormantul din marmura al domnitei Balasa, asupra
caruia ve- gheaza un inger sculptat, opera lui Ion Georgescu; vizavi de acesta, pe partea
stanga sta mormantul Zoitei Doamna, nascuta Mavrocordat,fetita slaba de inger , infiata
de Grigore, ultimul descedent pe linie barbateasca al voievodului Constantin
Brancoveanu si casatorita cu domnitorul Gheorge Bibescu.Mormantul monumental al
Zoitei Doamna este opera sculptorului francez Jules Roulleau.
In prima jumatate a secolului alXX-lea,biserica a fost lacasul preferat al elitei buurestene,
aici au avut loc multe dintre nuntile si botezurile fastuoase ale familiilor din protipendada
Capitalei.
In curtea bisericii este asezata statuia domnitei Balasa, opera din anul 1881 a lui Karl
Storck; in stanga intrarii bisericii, un mic monument asezat pe un piedestal, marcheaza
locul unde se afla altadata paraclisul zidit de domnita Balasa..

15.Palatul de Justitie
Incepand de la Calea Rahovei, pe Splaiul Ind-pendentei isi desfasoara fatada principala
;
unul dintre cele mai impozante monumente de arhitectura din Bucuresti, Palatul de
Justitie.
Edificiul a fost ridicat dupa planurile arhitectului francez A. Ballu; lucrarile au fost
incheiate sub conducerea arhitectului loman Ion Mincu si au durat cinci ani, intre 1890-
1895.
Construita in stilul neorenasterii, cladirea are o fatada lunga, spre care duc trepte
monumen tale. In axul fatadei, la partea de sus a cladirii, este asezat un ceas, incadrat
de doua statui personificand Forla si Prudenta, al caror autor este sculptorul Carol
Storck.
Alte sase statui sunt dispuse in nise, de-a lungul fatadei. Desi exteriorul a fost renovat in
ultimul de ceniu, totusi cladirea nu este intr-o stare buna de conservare, lucru care se
constata cu precadere in interior. Multe dintre salile de judecata sunt bogat decorate,
iar scarile de onoare din interior sunt de marmura. Sala Pasilor Pierduti are dimensiuni
pe ma sura imensitatii cladirii, ocupand aproape un sfert din suprafata acesteia.
Portretele sculptate ale marilor magistrati, care o impodobeau in primele decenii de
existenta ale palatului, nu s-au pastrat.
In orele diminetii, Palatul de Justitie este un adevarat furnicar. Accesul in palat
fiind ingaduit oricui, o plimbare prin salile de judecata are sanse sa fie interesanta.
16. Biserica Sfantul Spiridon Vechi
Lasand pe stanga Palatul de Justitie, traversam strada Danielopol, depasim blocul
turn cu 17 etaje din Piata Natiunilor Unite (sub care se afla, ingro pate in adancuul
solului, vestigiile “palatului Coconilor” lui Constantin Brancoveanu) si ajungem la
mica biserica Sfantul Spiridon Vechi. Este o biserica minuscula, construita in ultimul
deceniu pentru a inlocui vechiul monument ce se afla pe aceste locuri, demolat in
1985; a fost nevoie doar de o singura zi pentru ca buldozerele sa faca una cu
pamantul bisericuta, foarte iubita de bucuresteni.
Pana in 1880, cand cursul Dambovitei a fost modificat, biserica se afla pe malul stang al
raului. Era pe jumatate ingropata in pamant. Pisania ei indica drept data de
constructie anul 1747. Este insa probabil ca biserica era mai veche si ca, la anul mentionat
in pisanie, a fost numai refacuta prin grija lui Constantin Mavrocordat, socotit apoi
ctitorul lacasului. In 1747 biserica a fost inchinata Patriarhiei din Antiohia, si acesta
este motivul pentru care ultimele doua randuri din pisanie sunt scrise in limba araba, Sf.
Spiridon fiind singura biserica din Bucuresti la care se intalneste o asemenea
particularitate.
Constructia actuala, refacuta in urma initiativei Patriarhiei, pastreaza atat pisania, cat
si icoana de hram cu inscriptia ,,Sultana domnita 1785, iulie 25".

17. Biserica Sfintii Apostoli Lasam biserica Sf. Spiridon pe stanga,

mergem cateva zeci de metri pe strada Vanatori, care se deschide la dreapta si, cotind pe
str. Sfintii Apostoli, scurt la dreapta, ajungem la bise rica care a imprumutat numele
strazii.
Biserica Sfintii Apostoli, construita in 1636, pe locul unei mici biserici de lemn, este una
din multele ctitorii ale marelui voievod Matei Basarab. Au restaurat-o, de-a lungul
vremii, domni torii Grigore Ghica, Constantin Bran coveanu si Stefan Cantacuzino.
Pisania cu rama inflorita de piatra de deasupra usii din pridvor, datand din 1715, spune:
,,Aceasta biserica a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel fiind intaiasi data de lemn, s-a zidit din
piatra de raposatul Mateiu Voievod si acum s-a impodobit si pe dinauntru si pe dinafara cu
adaosul clopotnitei si cu altele de Prea Imparatul Domn lo Stefan Cantacuzino Voievod, in
anul dintaiu al domniei lui, fiind enorias la dansa prea luminatul imparatesc neam al
Cantacuzinestilor la leatul 7223, iulie 10."
Deasupra inscriptiei este sculptata stema Tarii Romanesti, iar dedesubt blazonul
imparatesc cu acvila bicefala al Cantacuzinilor.
In interior se pastreaza catapeteasma, tronul si stranele din perioada domniei lui
Stefan Canta cuzino, cateva pietre de mormant si frumoase vitralii. Exteriorul, tencuit,
este decorat cu arcade oarbe din ciubuce de caramida, dispuse in doua registre. Usa si
ferestrele au ancadramente de piatra sculptata. Casa parohiala a fost construita dupa
planurile arhitectului Grigore Cerchez, dar, ca si biserica, nu se afla intr-o stare prea
buna de conservare.

18. Biserica Mihai Voda

Cativa pasi mai departe, pe strada Arhivelor la nr. 1, chiar in apropierea cheiului
Dambovitei, se pastreaza unul dintre cele mai cunoscute mo- numente ale
Bucurestilor, biserica manastirii Mihai Voda, ridicata de Mihai Viteazul in 1589, pe
dealul care a capatat numele voievodului.
Dealul Mihai Voda se afla pe malul Dambovitei si, in vechime, avea la poalele sale un
lac, cunoscut sub numele de ,,Lacul Adanc". Pe malul lui se afla, in 1564, o biserica de lemn
inchinata Sfantului Nicolae, ctitorie a jupanesei Caplea si a lui Ghiorma Banul. Traditia
spune ca, pe vremea cand nu era inca ban al Craiovei, dar constituia deja o amenintare
pentru voievodul asezat pe tronul Tarii Romanesti, Mihai a fost prins de oamenii
acestuia.Pe cand era dus spre Curtea Domneasca, unde urma sa fie executat, Mihai a
cerut sa fie lasat sa intre sa se roage in bisericuta de pe malul lacului. Ruga i-a fost
indeplinita si, scapind cu viata, drept multumire Mihai a ridicat, intre 1589-1591, biserica si
rnariastirea de pe deal, inlocuind astfel bisericuta de lem, distrusa intimpul domniei lui
Petru Cercel (1583-1585).
Planul trilobat al bisericii este imbogatit cu doua absidiole dreptunghiulare,
incadrand absida altarului. Exteriorul are decorul de benzi alternate de caramida
aparenta §i de tencuiala caracteristica secolului al XVI-lea. Fatadele sunt inviorate
de po doaba de arcade oarbe, din ciubuce rotunjite de caramida, dispuse pe
ambele registre, rnai inalte pe registrul de jos.
Pe deal, in jurul bisericii, se a flau la data demo larii (1985) cladirile Arhivelor Statului.
Arhivele au fost gazduite de manastirea Mihai Voda dupa 1866, iar la inceputul
secolului al XX-lea, vechile cladiri manastiresti, foarte deteriorate, au fost inlocuite
cu masivul palat al Arhivelor Statului, cladit sub conducerea arhitectilor Petre
Antonescu si Cristofi Cerchez.
Din intregul complex al manastirii Mihai Voda n-au mai fost pastrate decat biserica si
clopotnita. Pentru a fi stramutate de pe colina lor in locul dosnic in care se afla acum,
sufocate intre blocuri, a fost nevoie sa fie coborate pe verticala cu 6,2 m si trase pe o
distanta de 289 m.
Dealul care a purtat, timp de veacuri, povara mareata a manastirii, si care asaindea in
adancul sau urme ale unei stravechi locuiri getodace, a fost sters de pe fata pamantului.

19. Palatul Parlamentului

Intregul cartier de pe malul drept al Dambovitei este dominat de imensa cladire a
Palatului Parlamentului, construita pe o colina artificiala, in deceniul al noualea al
secolului XX.
Acolo unde astazi se ridica Palatul Parlamentului se afla Dealul Spirii, care-si imprumutase
numele dupa cel al unui vestit doctor care-si exercita profesiunea pe aceste locuri.
Aici a fost construita in secolul al XVIII-lea Curtea Noua, destinata sa inlocuiasca vechea
curte cazuta in ruina. Nu dupa multa vreme, un incendiu a devastat-o, astfel incat a
capatat numele de Curtea Arsa. Nu a fost locuita mult limp, domnitorii preferand racoarea
Cotrocenilor, casele domnesti si apoi casa Golescu din Calea Victoriei. Dealul Spirii, odata
cu intregul cartier care il acoperea, au disparut in ,,urbanizarea" din anii '80.

In anii aceia, nu multi bucuresteni se incumetau sa se aventureze printre ruinele

cartierelor distruse, pentru a arunca o privire asupra lucrarilor titanice la care trudea un
intreg furnicar de oameni. Aceia care isi infrangeau repulsia si teama, ramaneau uimiti in
fata dambului urias care se inalta in mijlocul peisajului dezolat, dand la iveala,
dezgolita, structura complicata a etajelor subterane ale viitoarei cladiri. Periodic, prin oras
se sopteau zvonuri despre inca un muncitor cazut victirna unui accident de munca, inca
o jertfa de sange adusa marelui santier inghititor de vieti si destine.

20.Casa Poporului , pe care Ceausescu o vedea ca pe o inima a noului

Bucuresti imaginat de el, era destinata sa adaposteasca sediul presedentiei, al
comitetului central, al partidului comunist si principalele ministere. Cladirea, rod al
megalomaniei unui dictator, nu i-a adus lui Ceausescu satisfactia de a o vedea terminata. In
1989, numai fatada si cateva incaperi erau gata, dar peatru aceasta fusese sacrificata viata
decenta a unui intreg popor. Lucrarile au continual in anii urmatori, astfel incat, in 1997,
in cladire a putut fi mutat sediul Camerei Deputatilor.
Inscriindu-se in froma generala a unei piramide, cladirea are 12 etaje in corpul central, cu
o inaltime de 84 m(proiectul unui acoperis cu pante abrupte, care I-ar fi dat un plus
ubstantial de inaltime, a fost abandonat).Suprafata constructiei este de 330.000
m2.Dimensiunile indreptatesc palatul sa fie considerat ca a doua cladire din lume ca
marime, dupa cladirea Pentagonului.Ca si esterioarele, interioarele au fost proiectate
pornindu-se de la ideea unui lux orbitor:pavimente cu mozaicuri din marmura colorata,
scari monumentale, candelabra immense de crystal, usi sculptate, tavane bogat
ornamentate. Cea mai mare sala este Sala Unirii - cu o inal time de 16 m si o suprafata
de 2200 m 2. Coridoare nesfarsite sunt luminate de sirusi de lampi complicate de
cristal, ca si salile nenumarate, de tavanele carora atarna adevarate paduri de
candelabre; cel mai mare candelabru din palat cantareste nu mai putin de trei tone si
are 7000 de becuri.
Pentru unele sali s-au executat covoare speciale si mobile de arta. Cladirea
gazduieste uneori evenimente culturale, concerte sau spectacole. Pe una din laturile ei,
spre Bulevardul Natiunilor Unite, se afla o sala unde se organizeaza expozitii de
arta moderna. Pe cealalta latura a fost amenajat Muzeul National de Arta
Contemporana.
Marea Piata a Constitutiei din fata Palatului Parla mentului, spre care dealul artificial
coboara in terase, serveste ca scena unor spectacole de masa sau defilari militare,
la sarbatori.
In fata Palatului se deschide bulevardul Unirii, care purta initial numele pompos de
bulevardul Victoria Sodalismului. Cu inimitabilul lor umor negru, bucurestenii 1-au
poreclit imediat ,,Victoria socialis mului asupra Capitalei".
Este o artera lata - Ceausescu a dorit sa fie mai lata decat Champs Elysees din Paris -,
impodobita pe mijloc cu un sir lung de fantani. Cu o arhitectura declarativa si factice,
strada transmite o impresie de monotonie, ca un decor ae teatru urias, pe care il
insufleteste numai vioiciunea jeturilor de apa ce tasnesc din fantanile uratite de o
multitudine de ornamente din piatra artificiala.
 21. Muzeul National de Arta Contemporana Cei care doresc sa
cunoasca arta Contemporana romaneasca, si sa respire putin aer curat, pot sa
strabata pe jos distanta de la poarta din str. Izvor a Parlamentului pana la intrarea
muzeului, cam in fun dul curtii. Stradania le va fi rasplatita cu o ora sau doua de
bucurie estetica. Muzeul este conceput ca o suita de idelungate expozitii temporare,
care pre zinta panorama artei contemporane romanesti, o multitudine de artisti ilustrand
tendinte diverse in pictura, sculptura si artele grafice.

22. Manastirea Antim Ascunsa dupa sirurile de blocuri de pe dreapta

(coborand dinspre piata Constitutiei spre Plata Unirii, manastirea Antini este unul
dintre cele mai importante lacasuri de cult ale Capitalei, atat prin arhitectura sa cat
si prin rolul de centru cultural pe care 1-a jucat in viata orasului si a tarii.
Din bulevardul Unirii se poate ajunge in strada Antim trecand prin unul din pasajele
dintre blocuri.
Asezamantul este la capatul strazii, practic intr-o fundatura, inconjurate de blocuri.
Manastirea, ridicata intre 1713-1715, este ctitoria lui Antim Ivireanul, mitropolit al Tarii
Romanesti si carturar de seama; ea a inlocuit o mai veche biserica de lemn din secolul
al XVII-lea.
Antim s-a nascut la 1650 in Iviria (numele vechi al Georgiei). Inainte de a se calugari se
numea Andrei.
Viata lui este un adevarat sir de aventuri: luat rob de turci, ajunge la Constantinopol
unde, spre norocul lui, este rascumparat de Patriarhia Ecumenica. Norocul continua sa-i
surada. Exceptional de talentat, are ocazia sainvete limbile turca, araba si greaca,
precum si numeroase mestesuguri artistice: pictura, sculptura in lemn si piatra,
xilogravura, broderia.
Ajuns la muntele Athos, in 1690 Antim este chemat in Tara Romaneasca de domnitorul
Constantin Brancoveanu si de Dosoftei, eel care, mai tarziu, avea sa devina mitropolit.
In 1691 il aflam pe Antim Ivireanul la manastirea Snagov, instaland tipografia
domneasca. Scriitor, tipograf si artist, Antim este ,,parintele" a peste 60 de carti, dintre
care 4 sunt scrise de el insusi, oglindind spiritul sau profund religios si moral. Este
autorul Predicilor (in greceste Didahii), ,,invataturi crestinesti" tiparite la 1700. Unele
dintre carti suntimpodobite cu gravuri al caror creator este insusi Antim. A ilustrat
Evangheliile de la 1693 si 1697.
In anul 1705 devine episcop de Ramnic (unde instaleaza o alta tipografie), iar intre 1708-
1716 a fost mitropolit al Ungro-Vlahiei. In aceasta perioada ctitoreste manastirea cu
hramul Tuturor Sfintilor, numita de bucuresteni cu numele fondatorului ei.
In cladirile sfantului asezamant, ctitorul a infiintat si o tipografie greceasca si una
romaneasca, exprimandu-si prin testament dorinta ca ,,tipografii sa invete mestesugul
tipografiei unul de la altul, pentru ca sa nu piara acest mestesug din tara..." Antim a
lasat toata averea sa manastirii intemeiate de el, destinand-o ajutorarii tinerilor saraci care
vor sa invete, fetelor de maritat fara zestre, strainilor, sar manilor. Dar, ca si protectorul
sau, Constartin Brancoveanu, Antim nemultumeste atotputernica Poarta Otomana.
Surghiunit la manastirea Sfanta Ecaterina de la muntele Sinai, mitropolitul este ucis in
timpul calatoriei, la ordinul domnitorului Nicolae Mavrocordat, in 1716,
supra vietuindu-i lui Brancoveanu numai cu doi ani.
Ca printr-un miracol, complexul manastirii An tim a putut pastra aproape integral zidul
de incinta, chiliile, paraclisul, cladirea Sinodului (translata in 1985) si biserica. Se
intra in incinta prin turnul clopotnita, constructie masiva care a fost intrucatva
modificata la restaurarea din 1860, efectuata de arhitectul austriac Schlater.
Casa parohiala dateaza din secolul al XlX-lea. Pe sub o frumoasa arcada polilobata,
se intra in paraclis, situat pe latura din dreapta a incintei (remar cabil ancadrament
sculptat al usii de intrare). Para clisul a fost zidit de Antim si are o singura incapere,
acoperita cu o cupola.
Din cele doua cuhnii aco perite cu bolti suprapuse nu se mai pastreaza decat una, in
coltul din dreapta-est al incintei.
Palatul Sfantului Sinod (arhitect N. Miha escu), adaugire tarzie la ansamblul
manastiresc, adaposteste un muzeu cu icoane, manuscrise,
carti rare.

Sfera de aplicabilitate a programelor si proiectelor

I. Reabilitare, reconstructie si revitalizare urbana in Bucuresti
 Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential, dar starea
generala este, insa, departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic, economic,
ecologic, estetic, cultural etc., impuse de politica de dezvoltare de tip european. Pierderea
de potential ca urmare a amanarii deciziei de modernizare nu numai ca produce efecte
negative imediate dar induce pe termen mediu si lung pierderi enorme, solicita costuri tot
mai mari, accentueaza inelasticitatea la schimbare, cu rezonanta in intreg sistemul
economic si in conditiile de viata ale zonei. De asemenea, insuficienta cadrului legislativ,
institutional si comportamental influenteaza negativ relansarea unei activitati eficiente.
Totodata, pozitia de capitala si aceea de prima poarta a relatiilor cu Europa si cu intreaga
lume amplifica exigentele pentru pastrarea valorilor nationale. Întreaga dezvoltare
urbanistica trebuie abordata nu de pe pozitia unei capitale marginase, izolate de lumea
postindustriala. Fara o strategie coerenta menita sa metamorfozeze capitala tarii,
municipiul Bucuresti nu va putea deveni cu adevarat o capitala in zona Europei centrale
si de est.
Reabilitarea Urbana si Influenta acesteia asupra Calitatii Vietii Distingem in
cadrul orasului Bucuresti, in principal, trei tipuri de zone in care se impune
implementarea unor strategii si operatiuni de reabilitare urbana:
1. Zonele istorice (zonele construite protejate) – decazute / degradate ;
2. Zonele urbane destructurate ;
3. Zonele de locuinte colective.
Analizele situatiei existente evidentiaza, pe langa disfunctionalitatile complexe
concentrate in aceste zone, un ridicat potential de valorificare si dezvoltare a acestora.
Prin fixarea unor obiective strategice si derularea unor programe de actiuni in scopul
revitalizarii, reabilitarii si reconstructiei urbane a acestor zone, municipalitatea va lansa
parteneriate public – private in scopul valorificarii oportunitatilor de afaceri si ridicarii
bunastarii bucurestenilor. Reabilitarea Zonelor Construite Protejate Zona Centrului
Istoric Caracteristica pentru zonele construite protejate este Zona Centrului Istoric. Zona
Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha, in centrul geografic al orasului
si este amplasata in perimetrul cuprins intre: • bd. Elisabeta – la nord • str. Hristo Botev –
la est • bd. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei – la sud • Calea Victoriei – la vest.
Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea sa ca rezervaţie de
arhitectură. Această valoare trebuie păstrată şi promovata la nivelul dezvoltării oraşului
ca viitoare capitală in cadrul Uniunii Europene. Programele de succes din domeniul
dezvoltării zonelor centrale cu valoare de patrimoniu din Europa
realizează legături intre turism, conservarea patrimoniului istoric, muzee, activităţi
tradiţionale, artă, resurse naturale şi alte elemente de interes pentru a crea parteneriate
puternice in scopul conservării, imbunătăţirii, promovării şi gestionării acestor resurse ce
nu pot fi inlocuite.

Situatia existenta
Zona si-a pastrat caracterul si aspectul, cu multe cladiri de importanta
arhitecturala si istorica, incluzand cladiri publice, biserici si locuinte. In Zona Istorica
sunt in jur de 520 cladiri, din care 38% sunt inregistrate ca fiind semnificative
arhitectural. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale: Banca Nationala
si sediile diverselor banci comerciale sunt localizate in partea de N – V a acestei supafete,
magazinele in S – V, iar locuintele in toata partea de sud. Mare parte din aceste cladiri
sunt proprietatea Municipalitatii. Fondul construit are o valoare tehnica inegala, cu multe
constructii in stare mediocra, degradate, sustinute de o infrastructura edilitara care
necesita imbunatatiri. Zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si
cultural, care confera identitate si prestigiu orasului - numeroase constructii cu valoare
arhitecturala, istorica si ambientala, care detin un puternic potential turistic si economic,
valorificat in prezent doar partial. Terenurile si constructiile apartin domeniului public
sau privat. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de
finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. Foarte
important este faptul ca exista un interes si o vointa politica a edililor orasului, clar
exprimate, pentru dezvoltarea acestei zone. In perioada 2000-2002 Primaria Municipiului
Bucuresti, a derulat impreuna cu U.N.D.P. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite)
un proiect numit “Un Bucuresti Frumos”, care a avut urmatoarele obiective : - Sa
pregateasca, sa califice si sa angajeze temporar tineri adulti iesiti din caminele de copii, in
vederea integrarii lor sociale ; - Sa contribuie la revitalizarea Centrului istoric al
Bucurestiului, prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a
pavajului strazilor din aceasta zona. Au fost efectuate lucrari de reparatii in valoare de
peste 1 mil. USD dupa cum urmeaza : - lucrari de reparatii la : Gradinita nr. 54 si la
Scoala nr. 66 in valoare de 31.717 UDS, la Casa de Casatorii a sectorului 3 in valoare de
217.665 USD ; - pavari de strazile:Covaci, Selari si Gabroveni in valoare de 118.377
USD - restaurari de fatade la urmatoarele imobile : Franceza 56, Franceza 54, Halelor 3,
Halelor 15, Halelor 17, Franceza 60 in valoare de 103.155 USD.
23 Program de Dezvoltare a Municipiului Bucuresti 2000-2008
Obiective urbanistice propuse
Studiul elaborat de municipalitate se bazează pe situaţia actuala din zona centrului istoric
şi pe tendinţele de dezvoltare a pieţei imobiliare din Bucureşti. Direcţiile propuse de
acţiune iau in considerare experienţe similare din oraşe din Europa centrală şi de est
(Lublin in Polonia şi Vilnius in Lituania). In plus, ele pornesc de la premiza că un
program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici
specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces
– comunitate, sector privat, agenţii guvernamentale, agenţii internaţionale. Politicile
specifice sunt politicile sectoriale de dezvoltare, politici zonale, controlul dezvoltarii si
promovarea centrului istoric. Politici sectoriale de dezvoltare:
� politica utilităţilor şi serviciilor publice Este prioritara pentru municipalitate, fiind
considerata un catalizator al dezvoltarii care determina capacitarea interesului sectorului
privat. Politica formulată in această direcţie se referă la:
� Asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea
consumatorilor
. � Asigurarea coordonării, din punct de vedere al graficului de realizare, intre
investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit.
� politica de investiţii
� politica de trafic
� politica de chirii
� politica mediului urban
� politica de dezvoltare instituţională Din punct de vedere instituţional, există
trei ipoteze de organizare a cadrului de gestionare a operaţiunilor de
dezvoltare/revitalizare:
 � 1 – Primăria, singură, este implicată in managementul operaţiunilor, iar
sectorul privat operează pe baze comerciale zona, in concordanţă cu obligaţii
contractuale precizate.
� Ipoteza 2 – Primăria, in parteneriat cu sectorul privat, realizează
managementul operaţiunilor
. � Ipoteza 3 – Transformarea unei direcţii din primărie intr-o societate
comercială având consiliul drept unic acţionar. Modul de abordare al dezvoltarii
institutionale va fi decis de noul Consiliu General al Municipiului Bucuresti. 24 Program
de Dezvoltare a Municipiului Bucuresti 2000-2008
Politici zonale:
Din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie, Zona
Centrului Istoric este structurată astfel:
� Zona 1 – zonă cu caracter preponderent comercial, situată de-a lungul străzii
Lipscani, intre str. Smârdan şi bd I.C.Brătianu;
� Zona 2 – zonă de birouri, de-a lungul bd. Elisabeta şi Carol;
� Zona 3 – zonă de birouri – centrul financiar;
� Zonele 4 şi 5 – dezvoltări de birouri, de-a lungul Splaiului Independenţei;
� Zona 6 – birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor;
� Zonele 7, 8 şi 9 – cu caracter preponderent de recreere, cultură, agrement;
� Zona 10 – cu caracter rezidenţial;
� O zonă de culoar comercial, de-a lungul arterelor majore de circulaţie şi al străzilor cu
caracter comercial. Pe fiecare arie in parte, politicile de dezvoltare trebuie să conducă la
conservarea caracterului esenţial, la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze
investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi
valoare: Aceste obiective au determinat inceperea proiectului de reabilitare a zonei
istorice a Bucurestiului, cu o valoare totala a investitiei de 9,5 MEURO, din care: 8,0
M EURO – credit BERD 1,5 M EURO – alocatie buget local
Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de
odinioara (dar cu facilitati moderne), stimuland activitatile economice si sociale si
conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a
Bucurestiului si include : - actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica -
dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in
cadrul acestui Proiect - dezvoltarea unei Strategii de Restaurare. - proiectarea si
supervizarea lucrarilor necesare restaurarii utilitatilor si strazilor precum si pietonalizarea.
Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de: - apa
si canalizare - gaz metan - electricitate - telefonie - pasaje pietonale - iluminat stradal Vor
fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. Se vor
transforma si amenaja in mod adecvat unele artere carosabile in pietonale concomitent cu
realizarea unui parcaj subteran in zona. Scopul general este “impulsionarea” restaurarii in
zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici si privati in modernizarea
cladirilor. Zona va deveni mult mai atractiva atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori si
va facilita dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate, restaurantelor,
cafenelelor, turism, divertisment si a altor activitati economice. La terminarea
implementarii proiectului, urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal : -
Lipscani - Stavropoleos - Bacani - Hanul cu tei - Franceza - Blanari - Pictor Tonitza -
Patrascu Voda Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa
absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus. Aceste parkinguri vor fi
amplasate pe terenurile virane adiacente unor strazi, dintre care exemplificam: - Sfanta
Vineri – 300 locuri parcare - Caldarari – 140 locuri parcare - Gabroveni – 200 locuri
parcare - Toma Caragiu – 300 locuri parcare.
Beneficii si eficienta socio-economica a proiectului: - imbunatatirea mediului stradal si a
infrastructurii publice in scopul incurajariii conservarii si restaurarii siturilor din zona -
impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici
sau privati in modernizarea cladirilor, in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori
cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate,
restaurantelor, cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri; - crearea a
numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea
acestora; - dezvoltarea turismului.
28 Program de Dezvoltare a Municipiului Bucuresti 2000-2008
- Reabilitarea infrastructurii in Centrul Istoric Situatia Existenta Situatia Propusa
Strategia de reabilitare
 Este conceputa a se realiza prin operatiuni combinate de reabilitare, restaurare,
reconstructie la nivelul obiectelor si ansamblurilor de arhitectura, sau de revitalizare si
reabilitare urbana a unor zone : - restaurarea sau renovarea unor constructii existente ; -
realizarea de noi constructii pentru completarea si definirea atmosferei specifice ; -
imbunatatirea calitatii mediului, a imaginii urbane si a spatiilor publice ; - realizarea unor
trasee si zone pietonale, destinate comunicarii sociale / contactului comunitar ; -
renovarea infrastructurii tehnico-edilitare. - oportunitati de afaceri in parteneriat public –
privat - investitii in operatiuni de restaurare sau renovare a cladirilor existente de
patrimoniu, avand diferite functiuni : turistice, de agrement, comerciale, de birouri,
locuinte ; - investitii in constructii noi si amenajari de spatii exterioare: parcaje publice,
amenajari de trasee si spatii publice pietonale, spatii comerciale si hoteluri de mica
anvergura, locuinte, agrement, birouri de mica anvergura ; - investitii in reabilitare de
instalatii si echipamente edilitare, interioare sau exterioare ; - parteneriat in probleme de
know-how, management, marketing, programe de dezvoltare, gestiune
. Reabilitarea Zonelor Destructurate Caracteristica este Zona Noului Centru, cunoscuta
sub numele de «Zona Bucuresti 2000».
Situatia existenta Zona denumita «Bucuresti 2000» este situata ultra-central,
adiacenta Centrului Istoric al orasului si ocupa cca. 485 ha, din care cca. 200 ha teren
liber ; beneficiaza de accesibilitate foarte buna si de prezenta unor cladiri politico-
administrative reprezentative pentru statutul de Oras-Capitala al municipiului Bucuresti.
In zona sunt reprezentate functiunile : rezidentiala (de buna calitate) si servicii pentru
populatie si pentru agenti economici (total insuficiente). In zona sunt prezente si valori
deosebite de patrimoniu cultural, istoric, arhitectural, vecinatatea cu centrul istoric
oferind un potential cu valente turistice.
- obiective urbanistice • Constituirea unui pol urban, continand servicii de importanta
supramunicipala, nationala si europeana ; • Remodelarea si completarea centrului politic-
administrativ national existent ; • Reabilitarea subzonelor destructurate. - strategie de
reabilitare si revitalizare • Valorificarea potentialului funciar existent prin realizarea unor
ansambluri importante, coerente, reprezentative pentru functiunea de Oras-Capitala -
aproximativ 200 ha teren liber
• Promovarea unor dezvoltari / investitii pentru ansambluri functionale cu caracter mixt,
diversificat, purtatoare de valoare adaugata ridicata pe piata internationala : birouri,
comert, hoteluri, agrement, cultura, locuinte • Promovarea unor forme de management si
marketing urban performant, prin valorificarea resurselor si potentialului existent, a
oportunitatilor de afaceri • Ridicarea nivelului de atractivitate a zonei, prin imbunatatirea
accesibilitatii - a transportului public, a infrastructurii si echipamentelor tehnico-edilitare.
- oportunitati de afaceri • cumpararea/ asocierea/ concesionarea de terenuri libere sau
propice investitiilor investitii in constructii de birouri, hoteluri, galerii si spatii comerciale
en-detail / de lux/ cu capacitate variabila, locuinte – exista o piata potentiala de cca.
2.000.000 mp suprafata desfasurata, cu functiuni diverse • investitii independente/ in
parteneriat public-privat pentru dezvoltarea transportului public/ a sistemelor de parcare
publica, la sol si in subteran • asistenta, consultanta tehnica si manageriala
Reabilitarea cartierelor de locuinte colective Zonele de locuinte colective, realizate sub
forma unor mari ansambluri in perioada 1960-1985, sunt amplasate in zonele
semicentrale si in cartierele periferice ale orasului si asigura locuinte pentru circa
1.300.000 locuitori.
- situatia existenta Ansamblurile sunt formate din unitati colective de locuire cu Parter si
4-10 etaje, in structuri constructive de caramida portanta sau de beton armat,
corespunzatoare, cu o densitate ridicata. Se constata un fenomen de uzura fizica si
morala, atat la nivelul structurilor constructive cat si la cel al echipamentelor tehnico-
edilitare; zonele prezinta disfunctionalitati de natura functional-urbanistica: • lipsa
echipamentelor sociale corespunzatoare calitativ si cantitativ, de interes local •
microclimat necorespunzator, arid iarna si vara, cauzat de distrugerea spatiilor verzi si
inexistenta unor oglinzi de apa / fantani • deficit de locuri de parcare / garare in conditii
adecvate • rezolvari tehnice si spatiale necorespunzatoare in prezent, amenajari
dezorganizate si imagine monotona si neatractiva.
- obiective urbanistice • imbunatatirea calitatii tehnice, functionale si stilistice a unitatilor
de locuit, a ansamblurilor construite • ridicarea gradului de satisfactie a locuitorilor, prin
imbunatatirea conditiilor de viata si a starii de sanatate, prin imbunatatirea calitatii
microclimatului
- strategia de reabilitare • renovarea, reabilitarea si reconfigurarea infrastructurii tehnico-
edilitare si a sistemului de circulatii publice, personalizarea si diferentierea unitatilor si
ansamblurilor de locuit, crearea unor spatii publice de contact comunitar in cartierele de
locuinte colective
• completarea sistemelor de dotari si echipamente social-culturale, corectarea si
adecvarea unor solutii arhitecturale si urbanistice / tehnice, functionale si stilistice •
implicarea locuitorilor in gestionarea propriilor probleme colective prin promovarea unor
forme moderne de parteneriat intre administratia municipala si asociatiile de locatari.
- oportunitati de afaceri • investitii in realizarea de parcaje auto etajate, subterane sau
supraterane, de capacitate mica / medie, in structuri usoare cu cost redus, cu chirii
moderate, piata estimata fiind de 350.000 de posesori de autoturisme • investitii in
completarea / constituirea retelelor de echipamente social-culturale, de interes local •
reabilitarea structurilor existente, a spatiului functional si a fatadelor constructiilor
existente • investitii sau parteneriate pentru imbunatatirea transportului public • investitii
in retehnologizarea / modernizarea sistemului de termoficare sau in sisteme de incalzire
descentralizata • investitii in realizarea de locuinte sociale in sisteme semi-colective sau
private, diversificate ca marime sau structura functionala.
Influente ale politicilor si operatiunilor de reabilitare urbana asupra calitatii vietii urbane
Reabilitarea unor zone urbane, prin operatiuni de restaurare, renovare, reconstructie,
produce efecte benefice, directe sau mediate, subtile, asupra calitatii vietii rezidentilor sau
a altor utilizatori, exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale.
Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona,
atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei, dar si pentru cei cazati temporar ca turisti.
Cresterea calitatii serviciilor, turismului, a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o
chestiune de interes general, intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane,
determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului, generand experiente noi,
evenimente memorabile, « trairi »ale locului, dar si cresterea bunastarii generale prin
atragerea investitiilor. De asemenea, restructurarea urbana si reabilitarea zonei «Bucuresti
2000», axata, in principal, pe masuri de reorganizare si remodelare a spatiului, promite sa
produca atat influente directe pozitive asupra confortului si gradului de satisfactie a celor
ce vor beneficia direct de utilizarea noilor functiuni urbane – datorita noii structuri a
spatiilor publice, a varietatii de servicii oferite, a noilor imagini si efecte urbane, cat si
influente imediate asupra altor zone si categorii de populatie, prin introducerea marilor
suprafete de teren urban destructurat in circuitul economic, social si cultural al orasului.
Zona «Bucuresti 2000» ar putea genera venituri importante la bugetul Primariei, iar
acestea ar putea fi redistribuite in baza unor politici social-urbanistice (eventual si in
beneficiul unor arii defavorizate / in cartiere marginase, ridicand nivelul de calitate a
vietii locuitorilor prin imbunatatirea infrastructurii tehnico-edilitare si
social-culturale, prin crearea de locuri de munca, etc), imbunatatindu-se in ultima instanta
nivelul de coeziune social-economica si de bunastare a comunitatii bucurestene.
Reabilitarea urbana a marilor ansambluri de locuinte colective, bazata mai mult pe
operatiuni de renovare si completare a unitatilor de locuit, dar si pe restructurarea
functionala si spatial-configurativa din punct de vedere urbanistic la nivelul complexelor
de locuit, va produce efecte pozitive atat la nivelul confortului fiecarei gospodarii, dar si
in plan social, imbunatatind gradul de comunicare si coeziune comunitara. Toate aceste
tipuri de operatiuni, fie de mare amploare pe arii mari, concentrate, fie la scara redusa,
punctuale si dispersate, devin motoare economice si sociale, generatoare de venituri
publice sau private, de locuri de munca si astfel, indirect, de calitate a vietii urbane.

EXPUNERE DE MOTIVE PRIVIND DECLARAREA CENTRULUI VECHI AL

BUCUREŞTIULUI ZONĂ PIETONALĂ
Pe teritoriul administrativ al sectorului 3 se găseşte cea mai mare parte a zonei
vechi, istorice a Capitalei. Străzi de importanţă culturală şi de reală valoare istorică, cu
nume de rezonanţă la nivel naţional (Lipscani, Gabroveni, Smârdan) sunt la această oră în
situaţia de a dispare fizic definitiv, prin agresiuni repetate şi concertate asupra esenţelor
ce le compun: fondul construit, reţelele de utilităţi urbane, imaginea de ansamblu,
“spiritul locului”. Clarificarea regimului juridic al proprietăţilor imobiliare din zonă
decurge lent şi anevoios pentru clădiri ce şi-au schimbat proprietarii de drept de foarte
multe ori în ultimii 100 de ani. Starea de degradare a multor imobile listate ca
monumente de arhitectură duce, din păcate tot mai des, la prăbuşirea parţială a acestora,
cu consecinţe grave pentru oraş şi pentru locuitorii zonei. Nu de puţine ori locatari fără
nici un fel de forme legale aduc modificări structurale imobilelor pe care le parazitează,
netezind inconştient drumul către colapsul imobilului în care locuiesc. Totodată, în zona
menţionată, accesul autospecialelor de salubritate se face doar noaptea (din cauza
autoturismelor parcate pe timp de zi), fapt ce împiedică o salubrizare eficientă şi
permanentă a zonei.. Operativitatea acţiunilor şi intervenţiilor a fost de multe ori
îngreunată de numărul mare de autoturisme parcate neregulamentar în zona menţionată,
de cele de mai multe ori generând ambuteiaje şi datorită sistematizării şi configuraţiei
acestora, precum şi gradului foarte avansat de uzură al imobilelor ce alcătuiesc “Centrul
Istoric” al Bucureştiului.

Suntem obligaţi de realitate să luăm măsuri urgent, până nu va fi prea târziu. Primii paşi
(conceperea programelor de intervenţie şi identificarea resurselor de finanţare) au fost
făcuţi în mandatul local 2000-2004. La această oră există elemente concrete ce pot
sprijini demararea efectivă a reabilitării şi conservării Centrului Istoric: studiul de
circulaţie în zonă elaborat de Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu” şi Centrul de
Proiectare Urbană al Primăriei Municipiului Bucureşti, HCGMB nr. 134/2004 privind
circulaţia autovehiculelor destinate transportului de mărfuri şi a utilajelor cu masa totală
autorizată mai mare de 5 tone, programul de finanţare a reabilitării, în valoare de 9,5
milioane euro (8,5 mil euro credit BERD + 1,5 mil euro buget local). În sensul demarării
primei acţiuni concrete pentru protejarea patrimoniului de interes naţional reprezentat de
Centrul Istoric al Bucureştiului, s-a propus adoptarea de urgenţă a unei hotărâri care să
interzică traficul auto în zonă (cu excepţiile de necesitate prevăzute şi în HCLMB nr.
134/2004) şi redarea către circulaţia exclusiv pietonală a întregului perimetru delimitat de
străzile carosabile: Doamnei, Calea Victoriei, Splaiul Independenţei, Bd. I. C. Brătianu
(zona de vest) respectiv: str. Colţei, str. General Florescu, Calea Moşilor, Bd. Corneliu
Coposu, Bd. I. C. Brătianu (zona de est). Descongestionarea de traficul auto a acestor
două mari perimetre este necesară a fi fezabilă la ora prezentei, asigurând traseu pietonal
pentru următoarele străzi: Zona de Vest a Centrului Istoric: -str. Blănari între str.
Doamnei şi Bd. I. C. Brătianu; -str. Băcani între str. Lipscani şi str. Blănari -str. Lipscanu
între Calea Victoriei şi Bd. I. C. Brătianu -str. Stavropoleos între Calea Victoriei şi str.
Smârdan -str. Gabroveni între str. Şelari şi Bd. I. C. Brătianu -str. Franceză între Calea
Victoriei şi str. Şelari -str. Covaci între str. Şepcari şi str. Şelari -str. Biserica Doamnei
între str. Doamnei şi Calea Victoriei -str. Poştei între str. Franceză şi str. Stavropoleos
-str. Sf. Dumitru între str. Poştei şi str. Smârdan -str. I. C. Filitti între Calea Victoriei şi
str. Pictor Tonitza -str. Pictor Tonitza între Splaiul Independenţei şi str. Franceză -str.
Smârdan între str. Şelari şi str. Lipscani -str. Şelari între Splaiul Independenţei şi str.
Lipscani -str. Ion Ghica între Bd. I. C. Brătianu şi str. Toma Caragiu -str. Căldărari între
Splaiul Independenţei şi str. Şepcari -str. Şepcari între Hanul lui Manuc şi Bd. I. C.
Brătianu -str. Ion Nistor între str. Ion Ghica şi Piaţa Universităţii

Zona de Est a Centrului Istoric -str. Mavrogheni între Bd. I. C. Brătianu şi str.
Sarmizegetusa -str. Pătraşcu Vodă între Bd. I. C. Brătianu şi str. Sarmizegetusa -str.
Sarmizegetusa între str. Băniei şi str. Colţei -str. Băniei între Bd. I. C. Brătianu şi str.
Cavafii Vechi -str. Lipscani între Bd. I. C. Brătianu şi str. Cavafii Vechi -str. Cavafii
Vechi între Calea Moşilor şi str. General Florescu -str. Sf. Vineri între Bd. I. C. Brătianu
şi Calea Moşilor -str. Patriei între Bd. Corneliu Coposu şi str. Bărăţiei Accesul în
perimetrele definite mai sus pentru transporturile de necesitate (intervenţii edilitare,
urgenţe – pompieri, salubritate, salvare, poliţie, etc) va fi reglementat în spiritul HCGMB
nr. 134/2004, iar pentru autovehiculele destinate lucrărilor de construcţii sau
aprovizionare prin regim de autorizare special. Apropiata finalizare a lucrărilor de
construire şi punerea în funcţiune a parcajului “Unirea” va oferi alternative la parcarea
perimetrală zonelor, pentru 1041 autoturisme. Descongestionarea va sigur benefică şi
aerului pe care îl respirăm în centrul capitalei. Zone libere mari ce în prezent sunt folosite
ca parcări (zona Manuc, zona târg Şelari/Covaci) vor putea primi funcţiuni de
reprezentativitate specifice unui adevărat Centru Istoric. Prin devierea traseului de
tramvai din jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou va putea fi protejată şi va dobândi reala şi
meritata poziţie în inima Bucureştiului parcul “Sf. Gheorghe” recent reabilitat complet
prin investiţia Sectorului 3. Dezvoltarea reţelei de parcaje perimetrale va continua cu
zona Calea Moşilor/str. Sf. Vineri/str. Stelea Spătarul.