Memoriu Tehnic

Data: 04.12.2009
Proiect: Centru Cultural si sedii ARCUB – CIMEC
Adresa: Str. Lipscani 84-86/ Str. Gabroveni 51 (Hanul Gabroveni - Pasajul Comercial)
Str. Lipscani 88-90/ Str. Gabroveni 53
Beneficiar:ARCUB - CIMEC
Nr. pagini: 20

Preambul Istoric
I. Condiţionări istorice şi urbanistice asupra organizării ansamblului
Din studiul istoric ataşat temei de concurs, completat de elaboratorii proiectului în perioada de studiu
cu cercetare bibliografică, de arhivă şi de teren, rezultă următoarele date referitoare la evoluţia
ansamblului studiat:

Terenurile studiate sunt situate între Uliţa Mare a târgului medieval şi zidul de nord al Curţii Domneşti,
în imediata apropiere a Uliţei Colţei, în zona cea mai activă comercial a oraşului. Uliţa Mare (atestată
la sfârşitul sec. XVI) reprezenta principala arteră NV-SE a oraşului; traseul său urma Dâmboviţa,
depărtându-se în zona centrală pe traseul actualei străzi Lipscani pentru a urma apoi traseul străzilor
Bărăţiei şi Sfânta Vineri şi, în continuare, al Căii Văcăreşti. Uliţa Colţei, întâlnită în 1680 cu numele
Uliţa cea mare, carea mearge spre casel[e] Colţii Cluceriu"1, străbătea oraşul de la N către S, făcând
legătura între drumul dinspre Braşov, centrul comercial al oraşului şi Mănăstirea Văcăreşti, pe traseul
Căii Şerban-Vodă situat în valea dintre Dealul Mitropoliei şi Colina Radu-Vodă.
Uliţa Mare era împărţită în funcţie de amplasarea diferiţilor negustori şi meseriaşi: în tronsonul studiat,
de la sf. sec. XVII apar zarafii (cămătari), care rămân în zonă în secolele XVIII-XIX, abagiii
(fabricanţi sau vânzători de postav) apoi, de la jumătatea sec. XVIII şi în sec. XIX, sunt menţionaţi
zăbunarii (croitori, zăbun=haină lungă, bărbătească) şi şalvaragii. La sfârşitul sec. XVII, denumirea
acestei porţiuni de stradă dintre Strada Şelari şi Piaţa Zarafilor (răscrucea cu Uliţa Colţei) era Uliţa cea
mare din susul zarafilor dinspre Curtea Domnească, la 1757, prăvăliile erau localizate în Zăbunari, la
1793, 1810, 1824, în Şalvaragii (Uliţa zarafilor în Şalvaragii), la 1713 în mărgelari. La 1833,
tronsonul era denumit Uliţa cea Mare a Marchitanilor (Uliţa zarafilor în 18482, Markitani în Planul
Borroczyn din 1852), ceea ce indică modificarea profilului comercial dominant către cel al vânzării de
mărunţişuri; în planul Jung (1856), apare prima dată menţionată denumirea Lipskani, care în planul din
1852 se referea numai la tronsonul dintre actualele străzi Smârdan şi Şelari.
Uliţa Mare avea proprietăţi a căror logică de împărţire era caracteristică zonelor de târg: unitatea de
utilizare era reprezentată de un loc de prăvălie, proprietăţile fiind compuse din una sau mai multe
prăvălii, compuse din pivniţă (în general de zid) şi de prăvălie (la început de lemn, apoi de zid în sec.
18; din sec. XVIII şi mai ales în prima jumătate a sec. XIX, cele mai multe capătă etaj); o singură
pivniţă era construită sub mai multe prăvălii, în funcţie de unitatea de proprietate şi putea avea
funcţiune independentă; în zona de spate a parcelelor apar odăi (pentru locuire); în cazul curent, în
târg, o proprietate avea la 1650-1700 cca 700 mp, împărţită 8-10 parcele de prăvălii; în sec. XVIII,
proprietăţile se divizează şi cuprind în general 1-3 prăvălii. Terenul unei prăvălii (exploatată fie de
proprietar, fie de embaticar) avea cca 2-4 m la faţadă şi 12-25 m adâncime.
1
I. Ionaşcu, Documente bucureştene privitoare la proprietăţile mănăstirii Colţea, Bucureşti: Imprimeria Naţională, f.a. [1941], p. 55.
2
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait. (ed.), Documente privind istoria oraşului Bucureşti, MIOB, s.a. [1960], doc. 14/1678-1688; 96/1793
140/1824; 145/1825 etc.; G. Potra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1821-1848), Bucureşti: Ed. Academiei R.S.R., 1975, doc. 86 şi
87/1824 etc.
 Cazul frontului sudic al Lipscanilor este special; parcelele nu s-au divizat înainte de 1800 pe direcţia
N-S, pentru ca uliţa de lângă zidul Curţii Domneşti nu avea vad comercial; de aceea, persistă parcelele
cu front la două străzi, cu o adâncime de cca 50 m, cazul parcelelor studiate. Lăţimea parcelelor este un
multiplu al unităţilor de utilizare – prăvăliile -, în cazul studiat de 2.4-3.2 m (interax). De menţionat
faptul că zidurile laterale erau comune celor două prăvălii limitrofe.
La 1798-1799, terenul Curţii Domneşti a fost parcelat şi scos la mezat; consecinţa directă a acestui fapt
a fost creşterea interesului comercial al Uliţei ce merge alăturea cu zidul Curţii domneşti (1678-1688).
Funcţiunea care s-a dezvoltat în jurul acestei străzi, în tronsonul din proximitatea Uliţei Colţei, în
prima jumătate a secolului XIX, a fost aceea a hanurilor, ceea ce a condus la desemnarea uliţei cu
sintagma Uliţa hanurilor Gabroveni (1847), ulterior Uliţa Gabrovenilor (1856)3. Hanurile anterioare
(sec. XVII-XVIII) erau grupate în cele două nuclee comerciale ale oraşului: unul în jurul jurul
mânăstirii Sf. Gheorghe Nou, inclusiv în Str. Blănari – nordul Str. Lipscani şi în Str. Doamnei, în
capătul dinspre actualul bulevard şi altul în Podul Mogoşoaiei, între actualele străzi Franceză şi
Doamnei. Altă consecinţă a parcelării este diferenţa de ritm al construcţiilor de pe cele două fronturi
ale Str. Gabroveni, frontul nordic cuprinzând parcele în general înguste, rezultând din evoluţia în timp
a târgului, iar cel sudic, parcele cu lăţimea semnificativ mai mare, rezultând din parcelarea realizată
unitar.
Programul de han al secolelor XVII-XVII preia dubla influenţă a hanurilor turceşti şi veneţiene, ele
însele marcate de cele bizantine; acestea din urmă reprezintă un tip similar mănăstirilor (biserică în
mijloc, incintă fortificată, depozite la subsol, prăvălii la parter şi camere la etaj); locuirea în han şi
închirierea prăvăliilor/depozitelor se făcea pe termen lung. De la jumătatea sec. 18, nucleele
comerciale ale hanurilor au atras alţi comercianţi, care şi-au lipit prăvăliile de zidul hanurilor, către
exterior. Programul de han evoluează în sec. XIX, cu eliminarea componentei de apărare şi cu
“democratizarea” programului şi apariţia a numeroase hanuri negustoreşti alături de cele domneşti,
mănăstireşti şi boiereşti, către un tip în care componenta comercială este privilegiată.
În prima jumătate a sec. XIX apar pasajele comerciale, combinate în general cu funcţiunea de han
(aceasta din urmă totdeauna la etaj, cu acces din exterior pe cursive de lemn); după 1850, unele sunt
acoperite şi, tot după 1850, apar închiderile de sticlă ale cursivelor de la etaj. Acest program de pasaj-
han derivă din cel al locuinţei medievale complexe, cu pivniţă, prăvălie şi încăperi către spatele
parcelei – două astfel de proprietăţi, în oglindă, conduc la un astfel de pasaj (deseori, doi proprietari se
pun de acord în acest sens – cazul Hanului cu Tei). Nevoia de a spori lungimea de faţadă a prăvăliilor
este determinantă în constituirea acestui tip; acestea sunt amplasate la stradă şi către circulaţia
interioară. Faţadele către cele două străzi paralele conţin accesul, prăvălii peste beciuri şi încăperi
reprezentative la etaj.
Fondul construit de secol XVIII, prezent în zonă, a fost afectat la începutul sec. XIX de trei catastrofe:
cele două cutremure puternice, din 1802, octombrie 14 şi din 1803, iunie 15; în urma primului
cutremur au fost avariate construcţii importante ale oraşului - printre care bisericile ale căror turle au
căzut – şi nenumărate construcţii civile; ca urmare a nevoiii de constructori, au fost stabilite preţuri
maximale pentru breasla zidarilor4. Cel de-al doilea cutremur a fost urmat, la 28 august 1803, de un
incendiu în care "au ars târgul tot...la 2000 de prăvălii, cu case mari şi mici şi bolţi”. Perimetrul
afectat include „din hanul lui Şărban Vodă, uliţa înspre răsărit până la gura păscăriei în prăvăliile
Vladului Păscaru [Uliţa Mare]5. Procesul de reconstruire, după 1803, a cuprins o mare parte a
clădirilor din zona studiată. Regulamentul din 14 septembrie 1804 prevedea că nu se mai permit decât
prăvălii din zid6.
Focul cel Mare de la 1847, martie 23 a avut consecinţe majore în ceea ce priveşte înnoirea fondului
construit. Distrugerea unei mari părţi a târgului, inclusiv a frontului sudic al actualei străzi Lipscani7 în
tronsonul studiat, a condus la reconstruirea clădirilor care datau din a doua jumătate a sec. XVIII, unele
refăcute din zid după distrugerile din anii 1802-1803. După incendiu, Sfatul orăşenesc emite măsuri
"spre a regularisi alinierea uliţelor…şi a se lucra cu cerută temeinicie zidurile şi cu asigurare…despre
ferirea focului": Astfel, "In ocolul întâiu orice zidire de case va face cu un cat sau două prăvălii sau

3
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 14/1678-1688; 171/1847; planul Jung (1856).
4
Cf. R. Olteanu Bucureştii în date şi întâmplări, Bucureşti: Paideia, 2002, p. 107.
5
Ibid., pp 107-108, Olteanu citând diferite documente fără a cita sursele.
6
C.C. Giurescu, Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, Bucureşti: Ed. pentru literatură, 1966, p. 306.
7
Perimetrul atins apare într-un plan ridicat de inginerii Borroczyn, Porach şi Ed. Schweder şi cuprinde toată zona centrală şi de est a oraşului, la nord de
Dâmboviţa. Limita de N a zonei afectate apare ca fiind Strada Lipscani, însă se cunoaşte faptul că biserica Sf. Nicolae Şelari, situată la nord faţă de această
limită, a ars la 1847. în concluzie, ambele fronturi ale străzii Lipscani au fost afectate în mai mare măsură (frontul sudic) şi în mai mică măsură (frontul
nordic) de foc.
 orice namestii să fie de zid învelite cu olane sau fier cu coame de zid despre vecini şi cu coşuri
temeinice, cu galerii şi balcoane de fier…fără a se mai ierta cârpelile învelişurilor cu şindrilă sau la
împrejmuire cu uluci"8. Această hotărîre a generat în timp renunţarea la construcţiile din lemn sau
chirpici şi refacerea acestora din cărămidă cu învelitori din tablă sau ceramică. În Regulamentul pentru
alinieri şi clădiri din 1847 redactat de A. Villara, C. Gh. Filipescu şi C. Herescu, se interzice utilizarea
lemnului la faţadă, propunând "o arcuire frumoasă" în locul buiandrugilor de lemn9 (se explică astfel
tratarea parterelor construcţiilor comerciale cu arcade). Revenirea la forma rectangulară a golurilor de
la parter s-a datorat, după două decenii, introducerii buiandrugilor din profile metalice. Apariţia
obloanelor cu rulou către sfârşitul sec. XIX a generat modificări ale arcadelor deja existente.

II. Etapele determinante ale evoluţiei imobilelor studiate

Din studiul istoric ataşat temei de concurs, completat de elaboratorii proiectului în perioada de studiu
cu cercetare bibliografică şi de arhivă, rezultă elemente noi cu privire la evoluţia imobilelor studiate,
care schimbă perspectiva asupra funcţiunii istorice, vechimii şi proprietăţii asupra imobilelor
imobilelor şi explică structura construcţiei actuale10.

Începând de la sfârşitul sec. XVII în zonă se grupează negustori piteşteni, care sunt atestaţi până la
începutul sec. 19, când serdarul Costache Macsim din Piteşti construieşte un han, care intră în
proprietatea lui Tudor Hagi Tudorache (Tudor Tudoran)
- Între sf. sec. XVII şi înc. sec. XVIII, parcela actualului “Han Gabroveni” (Str. Lipscani nr. 84-86)
era împărţit în trei proprietăţi care ajungeau până în uliţa zidului domnesc: prima proprietate (de
vest) corespunde corpului de vest al clădirii actuale; a doua proprietate (centrală) corespunde zonei
gangului şi traveii alăturate, până la limita zidului median al beciului corpului de est iar cea de-a
treia proprietate (de est) corespunde zonei boltite diferit, din extremitatea de est a clădirii actuale11.
Primele două proprietăţi, cu două prăvălii alăturea la uliţa cea mare din susul zarafilor până în uliţa
zidului Curţii, sunt cumpărate de Mihu neguţătorul între 1668 şi 1678 de la Petre Abagiul; locul era
de cumpărătoare de părinţii lui Petre de la Drăgan, fiul Mariii; vecinul din sus (Str. Lipscani nr. 82)
era Ianache vistier Pitişteanu, iar cel din jos (terenul corespunzător zonei boltite diferit a actualului
han), de Mantea abagiul, fiul Stoicăi12. Mihu neguţătorul este ctitorul primei biserici Bradu
(Boteanu), de lemn; în pomelnicul bisericii este numit Misail Monahul, de unde rezultă că
Mihu a ctitorit biserica după trecerea în călugărie (prob. la înc. sec. XVIII)13. Construcţia de
zid a bisericii, de la 1760, este datorată nepoţilor săi (doi dintre cei patru copii ai fiului său,
Grigore Mihuleţ), Maxin şi Gheorghe=Iordache. Proprietatea centrală este moştenită de fiul său,
Grigore Mihuleţ14. Proprietatea de vest este, probabil, moştenită de celălalt fiu al lui Mihu
Neguţătorul, Mihu (Gheorghe?), fără să existe urme documentare ale acestei vânzări; cum acesta
nu a avut urmaşi15, proprietatea a putut fi cumpărată de vecini sau familie, având protimisis; este
posibil să fie terenul în proprietatea jupânului Gheorghe (1735), vecinul lui Maxim cupeţul16;
datele despre acest teren revin de-abia în 1827. În orice caz, descendenţii familiei Mihuleţ
păstrează proprietăţile din târg până în anii 1824-1840, ceea ce se petrece şi cu locurile de casă pe
care le deţin în mahalaua Colţei. Pentru proprietatea de est nu se cunosc date până la 1754.
- 1750-1760: cele două proprietăţi (centrală şi de est) se împart moştenitorilor, rezultând 5
parcele/prăvălii: proprietatea centrală se împarte între 1754 şi 1757, după moartea lui Grigore, în
trei parcele, corespunzătoare a trei prăvălii supraterane către Strada Lipscani, cu o pivniţă comună
cu un singur gârlici [conservat astăzi – arcul rampant alipit traveii gangului] şi cu o casă de vânzare
a vinurilor în faţa gârliciului [probabil structura descoperită arheologic în curtea hanului]; cele trei
prăvălii sunt moştenite de cei 3 dintre cei 4 fii ai lui Grigore (Nicolae, Maxin şi

8
Dr. G. Severeanu, Directorul Muzeului Municipiului Bucureşti, “Bucureştii sub focul cel mare din 1847”, în Urbanismul, Monitor al Uniunei Oraşelor al
României, anul IX, nr. 3-4, martie-aprilie 1932, Institutul Urbanistic al României, pp 94-95.
9
Apud N. Lascu, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831–1952, teză de doctorat, IAIM, Bucureşti, 1997.
10
Date rezultate din: Studiul istoric de fundamentare (H. Derer, I.M. Petrescu, B. Stanciu); I.M. Petrescu, Pasajul comercial Lipscani-Gabroveni, in BMIM,
13, 1999; P.I. Panait, Hanul Gabroveni in RMMMIA, 2, 1977. Datele care nu au fost preluate din aceste studii sunt menţionate explicit.
11
Vezi, în anexă, evoluţia proprietăţii. Cf.
12
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 14/1678-1688
13
Conform pisaniei şi a altor date compilate în l. Stoica et al., Atlas-ghid. Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti, Vol. II, Bucureşti: Ergorom
’79, pp 58-60. Se ştie că Mihu cupeţul semnează ca Misail monahul un act la 1710; Mihu a condus lucrările ridicării Măn. Colţea (cf. I. Ionaşcu, op. cit., p. 29).
14
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 54/1754. Grigore Mihuleţ apare ca vecin al lui Hristache căpitan (vezi mai jos).
15
Gh. Lazăr, Les marchands de Valachie XVIIe-XVIIIe siècles, Bucureşti: ICR, 2006, p. 413 (arbore genealogic al negustorului Miu, în care apar nepoţii Maxim,
Constantin, Gheorghe şi Nicolae).
16
I. Ionaşcu, op. cit., doc. 1735, februarie 6, pp. 124-125. Terenul vecin (Str. Lipscani nr. 82) apare în proprietatea lui Ianache Pitişteanu (
 Iordache=Gheorghe), iar pivniţa şi casa de vinuri, de celălalt fiu, Constantin; acesta le vinde
fraţilor, în etape, pivniţa [în 1759, Nicolae Postelnicul vindea vin şi rachiu în pivniţa sa]. Cele trei
prăvălii datează deci cel târziu din prima jumătate a sec. XVIII, pivniţa putând fi mai veche17. La
1794, prăvălia situată la est aparţinea lui Radu, vătaf de puşcărie, care construise din zid, prin
înţelegere cu Bratu18. Proprietatea de est se împarte în două parcele, corespunzătoare a două
prăvălii supraterane, cu o pivniţă comună [păstrată astăzi, boltită diferit faţă de restul şi datată
arheologic la începutul sec. XVIII]. În 1754, Hristache căpitan, proprietar pe cele două prăvălii (pe
care le avea de la sora lui, Florica, zestre de la unchiul ei Chirco, care era şi vecin la actualul nr. 88), o
păstrează pe cea de la est şi o vinde pe cea de la vest către Matei Zăbunariul [care o deţinea şi la 1759].
· Prăvălia de vest – cu terenul (care aparţinuse lui Matei Zăbunariul) ajunge, la 1782, în
proprietatea lui Tudoraşco zăbunar, care i-o vinde lui Alexe polcovnic; în 1784, prăvălia este
răscumpărată de Anastase Gărdescu, fratele lui Tudoraşco şi, ulterior, lăsată de zestre fiicei
sale, Lucsandra. Tudoraşco avusese o odaie la uliţa din dos [Gabroveni], distrusă în 1788. La
1794, exista o odaie la uliţa din jos, construită de curând; fusese închis cu uluci; se găsiseră
“bulumaci vechi de 20 ani” 19.
· Prăvălia de est – cu terenul – trece în proprietatea lui Costandin Vornicelul şi, la, 1775, în cea a
fiului său Bratu, iuzbaş de puşcărie şi a nevestei Elena (Ilinca) Iuzbăşoaia. Înainte de 1784,
prăvăliile dinspre lui Bratu şi Radu au fost prefăcute de zid, iar pivniţa lui Tudoraşcu – între ele –
care era încă de lemn, ar fi beneficiat de pe urma lucrării comune a acestora20. Prăvălia lui Bratu
– închiriată unchilor săi Dragomir şi Ghinea – fusese refăcută la 1805 de aceştia, după ce arsese
la focul din 1803. La 1794, exista o odaie la uliţa din jos [Gabroveni], construită de Elena. La
1810, prăvălia este vândută de Grigorie, fiul lui Brat, chiriaşilor săi Dragomir şi Ghinea21.
- 1800cca: constituirea unei noi proprietăţi din unirea proprietăţilor centrală şi de vest, prin
cumpărare de către serdarul Costache Macsim (Mihuleţ) din Piteşti şi construirea unui han “de
nou”, de către serdar, probabil după incendiul din 1803; hanul avea două prăvălii la stradă, apoi un
gang şi o altă prăvălie; aceste prăvălii aveau “odăi” deasupra şi erau acoperite “dintr-un singur
înveliş”, inclusiv cu o a patra prăvălie, alăturată; două prăvălii ocupau traveea de vest a hanului,
accesul ocupa traveea centrală (prima din cele trei travei ale fostei proprietăţi centrale) şi celelalte
două prăvălii ocupau celelalte două travei ale fostei proprietăţi centrale22. Către spatele proprietăţii
era dezvoltată aripa hanului, pe locul aripii vestice a hanului actual; nu se ştie cu certitudine dacă
acest corp a avut etaj, însă este probabil să fi avut (programul de han implică încăperi la etaj, cu
acces dintr-o cursivă de lemn şi prăvălii sau depozite la nivelul solului). Nu se cunoaşte
configuraţia clădirilor dinspre Strada Gabroveni. Hanul a funcţionat cel puţin până la moartea
serdarului, survenită între 1824 şi 1827. Proprietatea de est rămâne divizată în două proprietăţi;
despre una dintre cele două prăvălii se ştie că a fost refăcută după foc, la 1805 (vezi mai sus).
În perioada 1824-1847 se petrece desfacerea proprietăţii serdarului în 3 proprietăţi; împreună cu cele
două proprietăţi din traveea de est, rezultă 5 proprietăţi: hanul (cele două travei de vest şi gangul) sunt
cumpărate de o persoană necunoscută şi, ante 1847, ajung în proprietatea lui Tudor Hagi Tudorache;
celelalte 4 proprietăţi (două din parcela fostului han şi două aferente proprietăţii de est) intră în
proprietatea familiei negustorului armean Kivork (=Chiorcu, Chircu) Nazaretoglu (3 proprietăţi).
- Proprietatea hanului este cumpărată în mai multe etape – întâi aripa hanului şi accesul direct de la
serdar, apoi cele două prăvălii din faţă (vest) de la două dintre fiicele sale, Zoiţa şi Anghelica;
utilizarea este de han, cel puţin până la incendiul din 1847, ceea ce explică perpetuarea denumirii23.
Este probabil grupul de prăvălii denumit “Hănişorul”, atestat documentar, care a fost moştenit de

17
. F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 59/1757; G. Potra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821),
Bucureşti: Ed. Academiei R.P.R., doc. 343/1757; 352/1759.
18
G. Potra, Documente... (1594-1821), doc. 470/1794. Din document s-ar deduce că beciul ar fi fost construit din zid între 1775-1782.
19
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 54/1754; G. Potra, Documente... (1594-1821), doc. 352/1759; 422/1784; 463/1793;
470/1794; 539/1810.
20
G. Potra, Documente... (1594-1821), 470/1794; 539/1810. Documentul din 1794 face referire la construirea de nou a beciului post 1775– ante 1782 (ceea ce
nu implică imposibilitatea construirii sale de nou, după incendiul de la 1803). Părerea noastră este că documentul (care mai conţine afirmaţii care nu pot fi
coroborate cu situaţia clădirii) nu este credibil (constituie o plângere împotriva vecinilor), iar beciul comun datează din perioada în care proprietatea era
comună (deci ante 1754, probabil de la începutul sec. XVIII, conform cercetării arheologice). Nu eliminăm nici posibilitatea localizării eronate a
proprietăţilor, care a fost realizată printr-o suită de deducţii.
21
Ibid., doc. 539/1810.
22
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 150/1827. în document apare numele Anton, ca tată al celor trei surori; documentul este însă
rupt iare exprimarea referitoare la cumpărător este neclară. Este posibil ca hanul să fi fost construit de acest Anton (prob. tot din familia Mihuleţ), care să îi fi
vândul lui Costache partea den spate a hanului.
23
Este posibil să fie cumpărat în 1836, de Tudor Hagi Tudorache împreună cu Ioan sin Iliie de la Chir Ioniţă Hagi Mitul (Mihul?). Vezi G. Potra, Documente...
(1821-1848), doc. 343/1836; obiectul vânzării fiind două prăvălii cu locul lor în faţa Uliţei Mărgelarilor. În orice caz, Tudor Tudorache era proprietar al
bolţilor la 1847.
 fiul său cel mare, Costantin Hagi Tudorachi (parte din afacere fiindu-i cedată încă din 1846)24. În
iulie 1847, terenul apare în proprietatea lui Hagi Tudor Tudorache, achiziţia însă a fost
probabil mai timpurie; în octombrie, terenul apare în proprietatea fiului său Constantin25.
- Cele două travei estice ale fostului han apar în documente astfel:
· Prăvălia de est (în 1794 în proprietatea lui Radu) este vândută în 1824 de Elena, nevasta lui
Dimitrie Mihuleţ, lui Hagi Agop Nazaretoglul; acesta i-o cedează Lucsandrei Gărdescu la 1825
iar Hagi Kivork o reia, tot prin schimb, la 1827;
· Prăvălia de vest (în 1924 în proprietatea lui Costache Macsim, nepotul Elenei Mihuleasa) este
vândută la 1827 de Biţa, una dintre cele trei fiice ale sale, lui Kivork Nazaretoglu26.
- Proprietatea de est se recompune:
· Prăvălia de vest apare la 1824 apare în proprietatea soţului Lucsandrei, pitarul Nicolae
Gărdescu. Lucsandra o vinde la 1825 lui Hagi Agop Nazaretoglu27;
· Prăvălia de est (la 1810 în proprietatea lui Dragomir şi Ghinea) ajunge, la 1824, în proprietatea
pitarului Nicolae Gărdescu; la 1825, Lucsandra i-o dă la schimb lui Hagi Agop pentru altă
prăvălie (din fosta proprietate a hanului)28.
În perioada 1847-1848, construcţiile hanului de început de secol XIX şi ale celor două prăvălii dinspre
est, de secol XVIII sunt afectate de foc şi refăcute de proprietari; parcelele se comasează prin
cumpărarea terenurilor în proprietatea moştenitorilor Nazaretoglu (tot în etape) de către Constantin
Hagi Tudorache. Este posibil ca într-o primă perioadă, funcţiunea de han să fi fost conservată alături de
cea de comerţ.
- Constantin Hagi Tudorache moşteneşte, la moartea tatălui său, terenul cu han; solicită astfel
reparaţia clădirii hanului care arsese (cu etaj) în iunie 184729; independent se repară cele două
grupuri de câte două prăvălii, de către moştenitorii Nazaretoglu; în consecinţă, clădirile nu au un
aspect unitar în momentul reparaţiei după foc; schiţa care însoţeşte cererea către primărie prezintă
cele două parcele Nazaretoglu (aferente a două grupuri de câte două prăvălii şi parcela Hagi
Tudorache)30 – vezi Anexa 1.1. Primele reprezentări ale proprietăților (1). Presupunem că, în
această etapă, aripa de vest a hanului nu a fost reconstruită cu etaj.
- Proprietatea asupra terenurilor este clarificată în iulie 1847, când Hagi Kivork Nazaretoglu îşi
reface diata, după focul care îi afectase toate proprietăţile din Uliţa cea Mare. Cele două travei
estice ale fostului han apar a fi o proprietate cu două pravălii (bolţi) în reconstrucţie după foc,
amândouă pe o pivniţă; la fel este descrisă şi proprietatea de est (amănuntul unei unice pivniţe
fusese menţionat şi în 1825, la vânzările Lucsandrei Gărdescu). Cele două proprietăţi vor fi
moştenite una de Agop şi cealaltă de casa fraţilor Agop, Nazar şi Artun (deci Agop are jumătate
din proprietate şi din venituri).
- Constantin Hagi Tudorache ieşise din firma Hagi Tudorache & Comp. în august 1847 şi se
instalează pe cont propriu31; îşi extinde proprietatea moştenită în Lipscani, cumpărând de la Hagi
Agop Nazaretoglu bolta “cea nouă, rezidită după foc”, vecină cu proprietatea cumpărătorului
[moştenită de la tatăl său] în octombrie 1847; proprietatea alăturată (de est) este cumpărată de la
casa fraţilor Nazaretoglu în decembrie 184732. Această boltă – care avea etaj atestat la 1824 –
“apucase” să fie reconstruită după foc pe zidul comun cu vecinul din est (luând 1 palmă zidul de
tovărăşie şi lăţindu-l cu ½ palmă luată din terenul vecinului al serdarului Nicolae Rădulescu);
vecinul, dorind să îşi “clădească” prăvălia sa “cu case deasupra”, consideră că zidul [parter] al
bolţii refăcute de fiii lui Kivork “nu va putea sluji cu siguranţie” şi pentru binaua sa, hotărăşte să
construiască cu un zid propriu şi deci, vinde partea sa din zidul comun ridicat de Nazaretogli după
foc, adică 1 ½ palme de zid [cca 30 cm], pe stânjeni 10, palme 3 [cca 20 m] noului proprietar,
Constantin Hagi Tudorache33. Etajul aferent acestor travei a fost clădit deci de Constantin Hagi
Teodorache după 1848, în momentul unor lucrări de refacere unitară a faţadei.
- Constantin Hagi Tudorache devine deci proprietar al întregului teren în decembrie 1847; terenul era
compus din fostul han şi două grupuri de câte două prăvălii, reconstruite după foc, fiecare grup cu
24
Dr. N.I. Angelescu, Tudor Hagi Tudorache (Tudor Tudoran), 1768-1848, Bucureşti: Camera de Comerţ şi Industrie, seria “Negustorii de odinioară”, 1930, p. 9.
25
Ibid., doc. 170/1847 şi 171/1847.
26
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 140/1824; 1845/1825; 145/1825; 149/1827; 150/1827.
27
Potra, Documente... (1821-1848), doc. 86/1824; F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 145/1825
28
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 140/1824; 154/1825
29
Arhivele Statului – Direcţia Municipiului Bucureşti, Fond Serviciul Tehnic, dosar 83/1847, fila 7 şi 80/1847, fila 160, indicate de I.M. Petrescu, ibid.
30
Arhivele Statului – Direcţia Municipiului Bucureşti, Fond Serviciul Tehnic, dosar 80/1847, fila 160 v.
31
Dr. N.I. Angelescu, ibid., pp 5-6.
32
F. Georgescu, P.I. Cernovodeanu, I. Cristache-Panait, op. cit., doc. 170-172/1847. Kivork murise deci între iulie şi deecmbrie 1847.
33
Ibid., doc. 173/1848.
 pivniţă comună; despre grupul vecin hanului se ştie că avea etaj la 1824 (nu se cunoaşte dacă a fost
reconstruit tot cu etaj) ; despre al doilea grup se poate spune că nu avea etaj la 1847, după foc.
- Reconstruirile de după 1803 şi cele de după 1847 nu au atins pivniţele clădirilor, care au rămas
neunitare, moştenind structura se sfârşit de secol XVII şi de secol XVIII. Datarea arheologică
(inclusiv în zonele de centru şi de sud ale terenului) poate fi revăzută, graţie acestor descoperiri
documentare.
În perioada 1848-1852, Constantin Hagi Tudorache realizează lucrări de extindere a hanului şi
prăvăliilor; acestea se execută în etape stabilite pe baza cercetărilor bibliografice şi de arhivă şi pe
baza analizei arhitecturale; în plus, sursele cartografice devin explicite. În perioada 1852-1864,
hanul şi prăvăliile nu îşi schimbă înfăţişarea:
- În planul Borroczyn din 1846 (copia caroului 50 identificată în arhiva UAUIM), clădirile apar
conforme descrierii documentare: corpuri independente către Str. Lipscani; travee de vest
construită în adâncime către Gabroveni; planul arată deci etapa Hanului serdarului Costache – Tudor
Hagi Tudorache;
- În planul Borroczyn din 1852 (ca şi în cel prealabil, dintre 1847 şi 1852 referitor la zona Sf.
Gheorghe), hanul apare construit perimetral; planul arată deci etapa de unificare a lui Constantin
Hagi Tudorache. Lucrările au cuprins refacerea unitară a faţadei către Strada Lipscani, cu
ridicarea (sau inglobarea, cu exceptia fatadei) etajului în zona de est şi construirea corpurilor
de sud (cu etaj) şi de est (prevăzând constructiv posibilitatea etajării acestuia). În corpul de la
Str. Lipscani, sacrifică o prăvălie pentru lărgirea gangului şi face lucrări de consolidare a
beciului. Intenţia a fost deci de realizare a unei cladiri a cărei funcţiune dominantă era
comerţul, cu două corpuri principale către străzile Lipscani şi Gabroveni şi corpuri de
legătură, cu prăvălii, cu acces din gang şi simetrice faţă de axul gangului. În 1854, Constantin
Hagi Tudorache moare; desfacerea tovărăşiei dintre Constantin, Leon Manoach şi Gheorghe Sin
Marin, prin înţelegere între aceştia şi cei doi moştenitori (un fiu şi o fată măritată cu Alexandru
Plaino); În planul de aliniere al străzii Lipscani (redactat 1886)34, proprietar la nr. 76 este un anume
Plaino; rezultă că familia Tudorache ar fi cumpărat – la o dată necunoscută – şi proprietatea vecină,
moştenită ulterior de fiica lui Constantin Hagi Tudorache; fiul lui Constantin (Alexandru?) ar fi cel
care moşteneşte proprietatea fostului han; După Andrei Pippidi, după moartea lui Alexandru Hagi
Tudorache (1882) – probabil fiul lui Constantin, averea se desface35. În 1860-1866, familia Hagi
Tudorache restaurează Biserica Oţetari (mahala în care Tudor Hagi Tudorache cumpără o
locuinţă în182036; casa familiei este reconstruită de arhitectul Veltz37 la jumătatea sec. XIX şi
demolată în 1996-1997). Nu este imposibil, dată fiind coincidenţa perioadelor şi similaritatea
tratării arhitecturale, ca reconstruirea hanului să fie datorată aceluiaşi arhitect.
- În 1859, în schiţa ataşată unei alte cauze pe stradă, denumirea “Hanu Ag. Tudorache” apare pe o
parcelă cu dimensiunile celei actuale, ceea ce – coroborat cu cele de mai sus - confirmă concluziile
studiului de faţă şi infirmă ipoteza studiului de fundamentare, în care proprietăţile Nazaretoglu erau
considerate exterioare38 – vezi Anexa 1. Primele reprezentări ale proprietăților (2).
- În 1864 este cunoscută imaginea parţială (către Lipscani) a hanului, aşa cum a fost
reconstruit de Constantin Hagi Tudorache. Acoperişul (cu luminator), cornişa şi o parte a
etajului (cu goluri arcuite şi elemente simple de marcare a ferestrelor la partea superioară) sunt
vizibile în fotografia uliţei Colţei (Carol Popp de Szathmary, 1864)39, document de importanţă
capitală pentru restaurarea faţadei Lipscani, pentru care nu era cunoscută decât o etapă ulterioară
(gravura din albumul Bancii Marmorosh Blank). Ferestrele si elementele decorative de marcare a
ferestrelor sunt similare celor care se păstrează către curtea interioară, pe corpul de Nord,
deasupra gangului – vezi Anexa 2. Imagini succesive ale clădirilor (1.1, 1.2).
- Etajul corpului de vest a fost adăugat după construirea corpurilor de est şi sud, conform analizei
arhitecturale; elementele de marcare ale ferestrelor sunt similare celor din faţada Lipscani (1864);
din aceasta rezultă o posibilă datare a etajului între 1852-1864, cel mai probabil după 1860, dată

34
Arhivele Statului – Direcţia Municipiului Bucureşti, Fond Alinieri, dos. 92. (1886, aprobat în mai multe etape).
35
Andrei Pippidi, “Dosarul Italiană 22”, in Dilema Veche, an IV, nr. 159, 23 febr. 2007.
36
G. Potra, Documente... (1821-1848), doc. 308/1833; G. Potra, Documente... (1594-1821), doc. 604/1820.
37
D. Hagi Theodoraky, Amintiri din trecutul negustoresc, industrial, al profesiunilor libere şi meseriilor, Bucureşti: Ed. Ziarului “Viaţa Economică”, f.a., p.
132.
38
Arhivele Statului – Direcţia Municipiului Bucureşti, Fond Serviciul Tehnic, dosar 98/1859, fila 368 v.
39
Publicată de E. Bădescu, R. Oltean, Cele mai vechi şi mai frumoase panorame fotografice ale Bucureştilor. 1850-1877, Bucureşti: Art Historia, 2008.
 fiind cărămida utilizată, cu dimensiunile modelului tipizat al municipalităţii Bucureşti40. În orice
caz, la 1899 corpul era supraetajat.
În perioada 1871-1920, Pasajul Comercial evoluează; faţada către Lipscani este redecorata; în clădiri
funcţionează birouri ale Băncii Marmorosch-Blank (post 1874 – 1916), birouri ale altor societăţi şi
magazine. Proprietatea este vândută lui Solomon Ascher, care o extinde cu terenul vecin (astăzi nr. 88).
În traveea de est a corpului către Lipscani al fostului han a funcţionat, dinainte de 1890, magazinul “La
Papagal” al familiei Farchy (probabil asociaţi în afacerea familiei Ascher); magazinul a fost extins ulterior la
actualul nr. 88. După 1916, probabil în locul băncii, se instalează temporar magazinul fraţilor Hassan.
- În planurile Pappasoglu din 1871 şi 1875, imobilul apare în cu denumirea “Pas. Comercial”, însă în
1877, ghidul lui Ulysse de Marsillac menţionează că în strada Lipscani, în “Pasajul Hagi
Tudorache” avea adresa doctorul Hirsch (deci se poate presupune existenţa unor camere de
închiriat)41. În acelaşi an, în imobil funcţionau bănci ale familiei Ascher42. Rezultă că funcţiunea de
pasaj comercial se impusese după deschiderea prăvăliilor din aripile de sud, est şi vest, construite
ante 1852. Considerăm cel mai probabil ca modificarea proprietăţii să fi survenit după 1882.
- Pentru sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, proprietarii cunoscuţi ai terenurilor studiate sunt
următorii: Plaino (ginerele lui Constantin Hagi Tudorache), apoi Solomon Ascher (1890 cca –
Lipscani nr. 88; 1890 – Lipscani nr. 84-86); Moreno S. Ascher (1899 şi 1911 – Lipscani nr. 84-86
şi 88; Gabroveni nr. 53); Sergiu Kogălniceanu (1890 cca, 1899 şi 1911, Lipscani nr. 90)43.
- Lucrările de construire pe terenurile studiate sunt următoarele:
· În 1890, arhitectul Ion Rosnoveanu cere voie Primăriei – în numele lui Solomon Ascher – să
deschidă o lanternă prin plafonul proprietăţii (lucrările au fost încadrate la categoria reparaţiuni
radicale” şi au cuprins probabil refacerea spaţiilor interioare (de notat că un luminator exista şi
la 1864 – vezi mai sus);
· Un I. Farchy apare menţionat de mână pe planul de aliniere al Str. Lipscani, ca proprietar al
Pasajului Comercial - Lipscani nr. 84-86 şi a unei părţi a parcelei cu nr. 88; numele este urmat
de un număr de autorizaţie de construire din 1897, neidentificată în arhive.
· În 1903, A.D. Farchy semnează pentru Solomon Ascher cererea de autorizare a clădirii noi din
Gabroveni 49 (azi 53), ocazie cu care se precizează: “clădirea nouă... împreunându-se cu cea
veche, urmează ca acelei vechi a se face reparaţiuni radicale...”44. Clădirile erau unite la etaj
pe Lipscani şi (mai putin probabil) Gabroveni.
· În 1901, Sergiu Kogălniceanu cere două autorizaţii de construire la proprietatea sa din Lipscani
90, dintre care una priveşte construirea a două closete tout à l’égout“45.
· În concluzie, refacerea faţadei către Lipscani în forma cunoscută din imaginea publicată
în albumul Băncii Marmorosch Blank poate fi stabilită între 1890 şi 1897, mai probabil în
1897, după moştenirea imobilului de fiul lui Solomon, Moreno S. Ascher. Transformarea
faţadei a constat în crearea unor decoraţii pe structura clădirii refăcute de Constantin
Hagi Tudorache şi în introducerea sau refacerea balconului pe traveea centrală a etajului
– vezi Anexa 2. Imagini succesive ale clădirilor (2.1, 2.2)
- Utilizatorii cunoscuţi ai clădirilor sunt următorii:
· 1891-1892: Lipscani nr. 74 (actual 84-86): Marmorosch Blank & C (creată în 1874; Lipscani
74 este sediul 4; atestată cu birouri aici în 1877); Solomon Ascher (bancher); Hasan Moritz
manufactura en gros; Albahay Comp (casă de schimb); Gabroveni – Ascher & Levy (hârtie de
ţigări); Eskenasy & Farchy (lipscani – adică negustori de stofe)46.
· 1902, 1903, 1905: Lipscani nr. 74 (actual 84-86): Albahary - manufactură; "Papagal,
manufactura Farchy"; Banca Marmorosch-Blank apare cu sediu în Str. Lipscani, fără număr47.
· 1916: după darea în folosinţă a noului sediu al băncii Marmorosch Blank, birourile din pasajul
comercial sunt închise (în 1920 nu mai figurează la această adresă)48.

40
La 1855, Regulele pentru fabricarea cărămizii precizau prima dimensiune tipizată cunoscută: 28, 5 x 13, 7 x 5.9 cm. În 1865, modelul municipalităţii
Bucureşti era de 28 x 14 x 5 cm; alt model tolerat era de 26.5 x 13.5 x 5 cm. Cf. N. Leonăchescu, “Tipizarea cărămizii în Ţara Românească”, in BMIM, XI,
1992, pp 148 sq.
41
Ulysse de Marsillac, Guide du voyageur à Bucarest, 1877 (republicat în Idem, Bucureştiul în veacul al XIX-lea, Bucureşti: Meridicane, 1999, p. 250.
42
Calendarul Progresului, anul II, 1877, p. 119 (apud I. M. Petrescu, op. cit., p. 225).
43
Planurile 1895-1899 şi 1911; planurile de aliniere al străzilor Lipscani (1886, aprobat în mai multe etape) şi Gabroveni (1890, aprobat 1892), citate mai sus).
44
Arhivele Statului – Direcţia Municipiului Bucureşti, Fond Serviciul Tehnic, dosar 146/1903.
45
Cele două autorizaţii, din 1901, indicate pe planul de aliniere al străzii; vezi imagininile puse la dispoziţie de arh. A. Crăciunescu
(http://a-craciunescu.blogspot.com/2009_11_01_archive.html), fără indicarea sursei şi anului.
46
Anuarul Naţional al României. Almanach de adrese, 1891-1892, Bucureci: Ch. Delattre.
47
Lista abonaţilor la reţeaua telefonică din Bucuresci, Bucuresci: F. Gobl Fii, ediţiile 1 martie 1902, 1 noembrie 1903, 1 mai 1905.
48
Banca Marmorosch Blank & Co., societate anonimă, 1848-1923, Bucureşti: Cultura Naţională, f.a. [1923].
În perioada 1916-1950, se modifică utilizatorii; faţada către Lipscani este modificată; în 1950, imobilele din
Str. Lipscani nr. 84-86 şi 88 sunt naţionalizate sub o singură poziţie, ceea ce confirmă structura unitară a
proprietăţilor; imobilul din Str. Gabroveni nr. 55 (parte a fostei proprietăţi Sergiu Kogălniceanu, desprinsă
deci anterior) este naţionalizat separat, de la Weschler J. După 1950 nu se mai cunosc modificari
fundamentale ale arhitecturii cladirii insa starea clădirilor se degradează treptat
- Lucrările de construire pe terenurile studiate sunt următoarele:
· ante 1923: faţada către Lipscani diferă de cea datată cca 1900 din albumul Marmorosch
Blank: golurile de la parter sunt modificate, cu desfiinţarea arcelor şi lărgirea vitrinelor
(probabil după 1916); vitrinele de la parter erau de formă rectangulară, câte 2 egale pe
ambele laturi ale gangului. Restul faţadei – așa cum apare într-o carte poştală de epocă – este
ascunsă de firme ale comercianţilor care funcţionau în clădiri – vezi Anexa 2. Imagini succesive
ale clădirilor (3.1, 3.2). Este probabil ca în momentul modificarii vitrinelor fațadei dinspre str.
Lispcani să se fi renunțat și la scara în arc cu acces din gang către fostul sediu prezumat al băncii
Marmorosch Blank și să se fi realizat scara actuală în 3 rampe și, tot atunci, din rațiuni
necunoscute, să se fi renunțat la acoperirea cu bolți „a vella” a incăperii de la Est (cu introducerea
acoperirii cu bolțișoare din cărămidă pe grinzi metalice).
· post 1923: presiunile comerciale fac ca faţada către Lipscani să sufere noi modificări:
golurile de la parter se unesc; în grosimea zidului se organizează vitrine de expunere; se
prevăd goluri rectangulare la etaj, cu parapet din zidărie, prin unirea sau lărgirea
ferestrelor existente; dispare balconul metalic; din decorație se păstrează doar cornișa, iar
la gang bosajul și porțile monumentale din lemn.
- Utilizatorii cunoscuţi ai clădirilor sunt următorii:
· 1920: Lipscani nr. 74 (actual 84-86): Fraţii Hassan, comerciant manufactură; Lipscani 76 (actual
88 magazine extinse pe parcela alăturată, atestate iconografic): Farchy S. Albert, comerciant49.
· 1927: Lipscani nr. 76 (actual 88): Farchy Papagal; Gabroveni nr. 47 (actual 51): manufactură en
gros Nissim M.50
· 1939: Lipscani nr. 90 (actual 88): La Papagal SA; Gabroveni nr. 47 (actual 51): Diarbekirian
O&S.M.; ţesătoriile Diabekir şi Dâmboviţa; filatura Dunărea; manufacturile Nissim M. şi Ştefan
P.; manufactură şi magazin Stephen D. 51
· 1945: Lipscani nr. 90 (actual 88); Papagal SAR; Gabroveni nr. 47 (actual 51): Diarbekirian
O&S.M, magazin bumbăcărie; Nissim SM, manufactură; Stephen D., manufactură52
· 1950: Lipscani nr. 86, 88 şi 90 (actuale 84-86 şi 88) şi Gabroveni nr. 55 (număr actual) - imobile
naţionalizate (Decretul 50/1950, poziţiile 1568: Cavali C-tin adm. girant pentru M. Finanțelor,
35 apartamente printre care București, str. Lipscani 86, 88, 90 şi 8295. Wechsler J., 16
apartamente, Bucureşti, str. Gabroveni 5553.

Notă:
Etapele de evoluție a țesutului urban și a construcțiilor sunt prezentate detaliat în partea desenată.
Anexa 3 – Etape constructive – Hanul Hagi Tudorache/Pasajul Comercial prezintă detaliat
perioadele de construire ale nivelurilor subsolului, parterului si etajului fostului han.

III. Condiţionări istorice asupra soluţiilor de restaurare

Din studiul istoric complementar celui prezentat în temă reies următoarele condiţionări asupra
soluţiilor de restaurare:

Din punct de vedere tehnic, este necesară luarea în considerare a ansamblului fostului han ca
un rezultat al înglobării succesive a mai multor structuri construite de secol XVII-XIX, a
căror unitate structurală trebuie creată în momentul restaurării. Aceste structuri sunt
vizibile la nivelul subsolului (două pivniţe spre Str. Lipscani, comasate la începutul sec. XIX şi o
a treia înglobată la jumătatea sec. XIX care corespund, la nivelul parterului şi etajului, unor
clădiri arse şi reconstruite în aceleaşi etape); o situaţie similară se petrece şi la nivelul pivniţelor

49
Abonaţii la reţeaua telefonică din Bucureşti, Bucureşti: Librăria Stănciulescu, 1920
50
Abonaţii la reţeaua telefonică din Bucureşti, Bucureşti: Tiparul Cultura Naţională, martie 1927
51
Almanahul Bucureştilor 1938-1939. Anuar de informaţie generală, Bucureşti: I.A.G. “Eminescu” S.A., 1938.
52
S.A.R. de Telefocane, Bucureşti. August 1945.
53
Decret al Consiliului de Stat nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru naţionalizarea unor imobile.
 din Str. Gabroveni; în ciuda efortului integrator din a doua jumătate a secolului XIX, clădirea este
afectată grav de cutremurele majore cărora a fost supusă.

Din punct de vedere al conservării materiei originare, studiul istoric confirmă existenţa unor
zone de zidărie din etape diferite, cu discontinuităţi majore, realizate cu cărămizi şi
mortare diferite, supuse mai multor incendii majore; studiul aprofundat în momentul
şantierului şi analizele materialelor sunt singurele care vor stabili zonele a căror reconstruire este
obligatorie şi zonele în care se poate conserva zidăria actuală;

Proiectul va evidenţia etapele succesive prin care a trecut clădirea: suită de prăvălii de secol
XVII-XVIII, han (cu prăvălii) în prima jumătate a secolului XIX, han şi pasaj comercial în a doua
jumătate a secolului XIX; pasaj comercial în prima jumătate a secolului XX. În particular, se vor
conserva porţiunile de zidărie de secol XVII-XVIII din subsoluri (zidărie, bolţi, arce
rampante), se va pune în evidenţă evoluţia etapelor şi se va urmări punerea în valoare a
zonelor de subsol din curtea interioară, revelate de studiile istorice şi arheologice;

În ceea ce priveşte faţadele, opţiunea de restaurare este aceea a intervenţiei minimale, în
curtea interioară şi pe faţada de sud (către Gabroveni – unde se propun lucrări de refacere a
unităţii arhitecturale). Pentru faţada Lipscani, opţiunea este aceea de marcare dominantă a
etapei corespunzătoare mijlocului secolului XIX, identificată documentar şi iconografic
(etapa Constantin Hagi Tudorache). În traveea centrală se vor sugera intervenţiile de sfârşit de
secol XIX (balconul şi anumite elemente de detaliu corespunzătoare etapei Moreno S. Ascher).
Registrul parterului va sugera evoluţia de secol XX a hanului/pasajului comercial, prin
deschiderea de goluri cu buiandrug metalic;

Din punct de vedere funcţional, este posibilă scindarea funcţiunilor pe corpuri de clădire
şi/sau niveluri, dat fiind ritmul de modificare neobişnuit de mare al utilizării clădirilor în
sec. XVII-XX; de asemenea, subliniem necesitatea de a marca – prin inscripţii şi/sau panouri
informative – diferitele zone funcţionale istorice ale clădirilor: zonele de prăvălii medievale,
zona de locuire a hanului serdarului Costache – ulterior, al lui Tudor Hagi Tudorache,
zonele de prăvălii ale pasajului comercial.

IV. Condiţionări istorice asupra intervenţiei propuse

Din studiul istoric al zonei şi clădirilor reies următoarele elemente directoare ale intervenţiei noi:

Evoluţia frontului sudic al Str. Lipscani în sec. XV-XVIII a constat în numeroase modificări ale
proprietăţilor, dat fiind statutul de vad comercial major al oraşului; construcţiile conservate
păstrează urme ale acestor modificări, înglobând părţi subterane şi/sau supraterane ale unor
construcţii vechi.

Parcelele cu front la mai două străzi, cu lungimea de cca 50 m au fost construite în trei rânduri de
clădiri: un rând către Uliţa Mare a târgului (Str. Lipscani); un al doilea rând către Uliţa zidului
Curţii Domneşti (Str. Gabroveni) şi un al treilea rând, în centrul parcelei; procesul de densificare
a construirii şi dorinţa de creştere a suprafeţei afectate prăvăliilor a condus la deschiderea de
uliţe/curţi interioare traversante între cele două străzi.

Proprietăţile construite cuprindeau pivniţe de zidărie unitare şi mai multe “bolţi” (prăvălii)
deasupra, parter până la sfârşitul sec. XVIII şi frecvent cu etaj după această dată; ritmul de
modificare a proprietarilor sau utilizatorilor prăvăliilor a fost deosebit de rapid, ceea ce a condus
la modificările pivniţelor, în general prin fragmentare a traveilor corespunzătoare prăvăliilor de
deasupra. Invers, creşterea suprafeţei proprietăţilor şi desele incendieri sau prăbuşiri ale
construcţiilor au condus la realizarea de construcţii supraterane unitare, cu înglobarea unor
pivniţe separate, realizate anterior.

Aspectul fronturilor către cele două străzi a evoluat: până în sec. XVIII predomină prăvăliile de
lemn, în general cu beciuri de zidărie; în sec. XVIII, majoritatea prăvăliilor se refac din zid, cu un
singur nivel iar în prima jumătate a sec. XIX apar multe construcţii cu etaj; tratarea paramentului
este simplă; golurile construcţiilor sunt plate (cu buiandrugi de lemn) sau arcuite – cu arce în plin
cintru (arcuirea devenind obligatorie după incendiul din 1847, se vor utiliza arce plate şi, de la
sfârşitul sec. XIX, buiandrugi metalici). În a doua jumătate a sec. XIX, tratarea faţadelor devine
mai atentă, influenţele stilurilor europene făcându-se simţite în proiectele realizate de arhitecţi
 români sau străini; începând cu sfârşitul sec. XIX, influenţele academiste devin majoritare, pe lângă
tratări în stilurile circumscrise “Artei 1900” (este cazul clădirii dispărute de la nr. 90).

Lungimea faţadelor este deosebit de variată – între parcele corespunzătoare unei singure prăvălii
şi faţade corespunzătoare a şapte prăvălii (cazul fostului han/pasaj comercial) studiat; rezolvările
arhitecturale privilegiază faţadele simetrice, indiferent care este lungimea acestor faţade;
discontinuităţile fronturilor – generatoare ale imaginii specifice a zonei – rezultă din lungimi de
faţadă, înălţimi şi tratări arhitecturale foarte diferite.

Regulamentele de urbanism ale primei jumătăţi a sec. XX au sporit înălţimea maximă admisă în
zonă şi au permis retragerea clădirilor în gabarit – care constituie o tratare modernă, nespecifică
evoluţiei anterioare a zonei studiate; în plus, după lărgirea Bd. Colţei, înălţimea clădirilor Str.
Lipscani (a Pieţei Romei) a crescut semnificativ.

1. Nota arhitecturală. Partiul de arhitectură

Proiectul urmăreşte următoarele elemente directoare:

Respectarea, în ceea ce priveşte intervenţia nouă, a ritmului parcelarului preexistent, a gabaritelor
şi organizării faţadelor clădirilor dispărute. Marcarea intervenţiei noi se va face prin utilizarea
unor materiale şi tehnici distincte faţă de cele ale clădirilor conservate şi restaurate.

Restaurarea hanului/pasajului comercial şi tratarea sa unitară din punct de vedere arhitectural şi
funcţional; tratarea corpului de est, reconstruit peste pivniţele care vor fi conservate, în acelaşi
mod cu clădirile noi de la nr. 88 şi 90 în ceea ce priveşte materialele şi tehnicile de construire;
această opţiune va conferi unitate intervenţiei propuse. Relaţia cu corpurile conservate va fi
menţinută prin preluarea ritmului golurilor.

În zonele lacunare ca informaţie, se va opta pentru o tratare neutră, care să nu conducă la false
interpretări ale trecutului clădirilor; este cazul parcelei de la nr. 88 (“Papagal”) unde registrul
etajului (a cărei existenţă este cunoscută la începutul sec. XX şi confirmată de zidăria conservată
lipită de calcanul hanului) a dispărut până în anii 1920 când a fost acoperit cu o reclamă de mari
dimensiuni, dar şi a etajului corpului de est al hanului (unde tratarea neutră se face cu sugerarea
unei pasarele de lemn caracteristică hanurilor din prima jumătate a sec. XIX); de menţionat că
etajul presupus al corpului de vest, în perioada sa probabilă de existenţă (1804-1847), trebuia să
aibă o astfel de rezolvare pentru accesul în camere.

Construirea extinderii respectând structura parcelarului (fără unificarea volumetrică a celor două
parcele distincte de la nr. 88 şi 90), este benefică pentru aspectul zonei; astfel, se va putea face o
trecere fermă între construcţiile înalte dinspre bulevard către zona unitară de două niveluri a
tronsonului Str. Lipscani în parcela de la nr. 90. Această construcţie preia structura clădirii
dispărute (prezentată în partea desenată) şi, prin gabarit, creează un accent vertical similar celui
din frontul de vis-à-vis al clădirii “Voaleta”. Corpul nou de la nr. 88 (fostul magazin”Papagal”)
este tratat neutru, la înălţimea cornişei hanului.

Compoziţia faţadelor propuse accentuează ideea generală a proiectului: pentru faţada către Str.
Lipscani a hanului/pasajului comercial este luată în considerare, ca etapă semnificativă, etapa
Constantin Hagi Tudorache, cea în care s-a petrecut construirea unitară a clădirilor în configuraţia
actuală. Golurile ferestrelor de la etaj se cunosc din fotografia lui C. Popp de Szathmary de la
1804 şi sunt similare celor de pe faaţada interioară a corpului de N (goluri cu arc în plin cintru, cu
elemente decorative sumare); golurile propuse la parter refac unitatea funcţională a prăvăliilor de
la jumătatea sec. XIX, însă tratarea lor este corespunzătoare etapei anilor 1920 când s-au realizat
goluri drepte, cu buiandrug metalic, atestate iconografic (carte poştală cca 1920, prezentată în
partea grafică). Pentru faţada către Str. Gabroveni, conservată la etaj şi modificată la parter în
sec. XX, se optează pentru menţinerea imaginii acestei evoluţii.

Utilizarea cărămizii aparente la faţada către Str. Lipscani nu este specifică zonei, insa a fost
preferata deoarece reprezintă o metodă de accentuare a identităţii speciale a hanului în starea sa
ruinată şi permite o mai bună citire a etapelor integrate în construcţia de după 1847.

a. Construcţia nouă
Conceptul soluţiei se bazeaza pe „reconstrucţia” volumetrică a clădirilor existente anterior pe teren şi
despre care avem date certe, reconstrucţie care se realizeza in stil contemporan, neutru, din zid plin
perforat cu goluri ritmate. Peste aceste volume „recueprate” se suprapune un volum complex,
contemporan, tehnologic dar in acelaşi timp un artefact fragil. Acest volum metalic prelungeşte
individual fiecare dintre cele 4 corpuri vechi, creionând o siluetă urbanistică ce incearcă să se integreze
cât mai bine în contextul construit.
Clădirile noi preiau şi interpretează în cheie contemporană tipologii de spaţii sau elemente arhitecturale
de la clădirile învecinate Hanului sau de la alte a clădiri din zona comercială a oraşului.
Spaţiile se organizează în jurul unei curţi interioare la care se accede printr-un gang. Gangul este un
prilej de a crea efecte de lumină prin practicarea unor extrageri complexe din masa construită a clădirii,
interpretându-se astfel un alt termen din vocabularul arhitectural al Hanului: luminatorul.
Luminatoarele străbat etajele 2 şi 1 ale cladirii, conducând lumina, atât de la est cât şi de la vest, în
interiorul gangului.
Curtea interioară este prezentă pregnant la nivelul Sălii de spectacole, devenind o prelungire exterioară
atât a foayer-ului sălii cât şi a scării monumentale ce face legătura cu parterul.
Urmând principiul respectării parcelarului existent, clădirile noi de pe cele două parcele libere, deşi
funcţionează împreună la interior, îşi păstrează identitatea la exterior.
Clădirea mai înaltă din Str. Lipscani nr. 90 are rolul de a fi un semnal al Centrului Cultural si al
Centrului Istoric şi, de asemenea, de a repara – măcar parţial – impactul negativ al intervenţiei de la nr.
90A pe care încearcă să o aşeze în plan secund. Tipologia de faţadă se inspiră din clădirile comerciale
apărute în perioada interbelică, realizate prin supraetajarea unor clădiri inguste şi creînd o tipologie
specială, locală, de mici „zgârie-nori” comerciali. „Voaleta” este cea mai cunoscută clădire din această
serie însă există numeroase astfel de clădiri în zona care la diverse scări preiau acest „trend”.

b. Clădirea monument istoric

Restaurarea hanului/pasajului comercial urmăreşte crearea unei noi unităţi pentru ansamblul ruinat;
această unitate înglobează părţile conservate ale clădirilor. Vor fi consolidate şi tratate diferenţtiat
subsolurile (datând din perioade şi din unităţi constructive diverse), corpurile de nord şi de sud precum
şi corpul de vest.
Corpul Est al curţii interioare este reconstruit - peste subsolurile restaurate. Nivelul parterului este
construit din zid. Este păstrat ritmul golurilor, cunoscut din releveele anterioare prăbuşirii acestui corp.
Nu s-a optat pentru o reconstruire fidelă a parterului, preferându-se o işagine neutră, comună părţilor
noi înglobate ansamblului propus. Justificarea acestei atitudini ţine de înţelegerea nuanţată a
conceptului de autenticitate; s-a considerat ca „originalul” există încă şi este reprezentat de corpul de
Vest, ceea ce conduce la inutilitatea realizării unei copii. Intervenţia contemporană îmbogăţeşte
atmosfera curţii interioare prin introducerea registrului etajului într-o alcătuire simplă, din metal
(CORTEN), sugerând etajele cu cursivă din lemn ale hanurilor de secol XVIII-XIX, închise cu
geamlâc. Asemenea rezolvare a etajului corpului de Vest este presupusă pentru etapa de primă
jumătate a secolului XIX, corespunzătoare hanului serdarului Costache Macsim.
Utilizarea închiderilor (obloanelor) metalice pentru golurile de la parter ale curţii interioare (corpul de
Vest, restaurat şi cel de Est, reconstruit) refac unitatea vizuală a spaţiului curţii. De notat că uşile
originare – păstrate încă în 1994 – au dispărut, fiind cunoscute numai din imagini anterioare.
S-a dorit ca faţada Lipscani a Hanului să devină o istorie a acestuia, expusă public, în care se pot citi
numeroasele faze de execuţie ce se suprapun frenetic. Prin păstrarea aspectului de „ruină”, faţada
devine un exerciţiu de memorie adresat unei societăţi care a permis degradarea pâna aproape de colaps
a unui monument istoric ce adună în zidurile sale mărturii ale unei vieţi de câteva sute de ani în inima
Bucureştilor. Cum s-a explicat mai sus, etapa dominantă marcată pe faţadă este cea de jumătate a
secolului XIX, etapa constituirii unei imagini unitare a fostului han Tudor Hagi Tudorache – viitorul
Pasaj Comercial Constantin Hagi Tudorache.
Faţada Gabroveni este restaurată în imaginea conservată până în momentul actual, a etapei Constantin
Hagi Tudorache, cu păstrarea intervenţiilor din prima jumătate a secolului XX la nivelul parterului
(păstrarea golurilor cu buiandrug metalic introduse pentru lărgirea şi protejarea vitrinelor). Faţada va fi
tencuită, conform construcţiei originare.

2. Nota funcţională. Principiile generale de organizare

Funcțiunile se organizează în două nuclee separate – primul, al clădirilor vechi (corespunzător
CIMEC) și celălalt al clădirilor noi (corespunzător ARCUB). Funcțiunile culturale sunt potrivite în
contextul evoluției centrului comercial al orașului către o zonă centrală a orașului contemporan,
reprezentativă pentru istoria orașului.
Integrarea spațiilor necesare acestor funcțiuni în interiorul clădirilor vechi se realizează cu
compromisuri minime în ceea ce privește funcționalitatea ansamblului istoric, urmărind punerea în
valoare a spațiilor reprezentative. Adaptarea la noua funcțiune implică câteva modificări ale
circulațiilor originare dintre niveluri. S-a optat pentru realizarea numai a acelor circulații verticale
absolut necesare; acestea au fost amplasate în locul circulațiilor vechi și în zonele fără bolți. In două
puncte a fost necesară însă spargerea bolților subsolului (pe o suprafață minimală) pentru circulații
suplimentare.
Fostele prăvălii deschise către cele două străzi (Lipscani și Gabroveni) și către curtea interioară au fost
destinate funcțiunilor publice.

a. Construcţia nouă
Construcţia nouă va deveni sediul ARCUB. Aceasta alegere a fost facută deoarece doar în clădirea
nouă se putea organiza sala de spectacole solicitată prin temă, iar ARCUB are un necesar de spaţii care
nu ar fi putut fi acoperit de cladirea Hanului.
Sediul ARCUB adăposteşte şi diverse funcţiuni publice complementare care să creeze atractivitate
pentru public: la parter, cu acces din holul ARCUB există o sală de expozitii, este organizat un info-
point turistic cu acces din gang şi din stradă şi este prevazută şi o librărie-ceainărie care utilizează vara
terasele exterioare existente la nivelul parterului.
Pe lângă sala de spectacol şi toate anexele acesteia amplasate la subsol mai este prevazută la parter o
sală de colocvii și intâlniri seniori.
Birourile sunt grupate la etajul 1 si la etajul 2.
O sala de intalniri este amplasata la etajul 3, în „turn”, de acolo putându-se admira panorama Hanului
şi a centrului vechi.
Cu acces din strada Gabroveni există un spaţiu dezvoltat pe parter şi 3 etaje, zona independentă de
ARCUB dar administrată de acesta. Acesta poate deveni spatiul unor galerii de artă, magazine de
suveniruri, ateliere de creaţie etc. sau spaţii de birouri pentru ONG ce activează în domeniul cultural.
Pentru a se pastra sensul parcelarului vechi – dar şi pentru uşurarea administrării celor două entiităţi
funcţionale – s-au evitat legăturile între clădirile noi şi clădirea veche. In măsura în care beneficiarul o
va cere, astfel de legături vor putea fi create (privilegiindu-se punctele de trecere existente în perioada
funcţionării comune a clădirilor de la nr. 84-86 şi 88 (etapele Ascher).
In interiorul clădirii noi, limita parcelarului între terenurile de la nr. 88 si 90 este recognoscibilă la
toate nivelurile prin pereţi structurali sau închideri de sticlă.

b. Clădirea monument istoric

Cladirea monument istoric va deveni sediul CIMEC si spatiul unor funcţiuni publice catalizatoare ale
interesului şi fluxului public.
Alegerea se justifică în primul rând prin specificul CIMEC, acela de instituţie păstrătoare a „memoriei
culturale”. Cum şi restaurarea Hanului este un gest de salvare „in situ” a memoriei arhitecturale şi
urbane a oraşului şi a societăţii, am considerat alegerea ca fiind cea mai potrivită.
Accesul în spaţiile de la parter se face doar din ganguri sau din curtea interioară, dând astfel importanţa
cuvenită acestor anticamere spectaculoase, „semi-interioare”.
La parter, sediul CIMEC are acces din gangul dinspre strada Lipscani, prin locul din care pornea scara
semicirculară a Bancii Marmorosh Blank (introdusă ante 1895 şi vizibilă în planurile epocii). Se mai
păstrează şi acum primele 2 trepte ale acestei scări. Treptele conduc la un hol din care se face accesul
către spaţiile CIMEC de la subsol (spaţii expoziţionale) şi de la etaj (birouri) precum şi către Centrul
informaţional pentru patrimoniul cultural (cu puncte de acces la Biblioteca Digitala Europeana),
amplasat către strada Lipscani şi vizibil din spaţiul public.
Birourile de la etaj sunt organizate în jurul curţii interioare, respectiv a camerei cu luminator din corpul
de Nord. In jurul curţii, pe laturile lungi sunt organizate 2 birouri colective tematice pentru
patrimoniul mobil, arheologie, bibliologie, arte interpretative. In jurul camerei cu luminator – care
devine un spaţiu reprezentativ de distribuţie – sunt organizate spre str. Lipscani o sală de seminarii şi
şedinţe cu acces spre balcon, biroul directorilor şi al contabilităţii. Arhiva, grupurile sanitare şi sala
serverelor se organizează pe două niveluri, profitând de înălţimea mare la coamă a clădirii.
La subsol este organizat un spaţiu expoziţional amplu care face vizibile publicului zonele cele mai
vechi ale hanului, zona în care sunt aglutinate bolţi construite în diferite epoci şi tehnici de construcţie
caracteristice secolelor XVII-XIX.
In curtea interioară se organizează: patru spaţii comerciale/ galerii – cîte două la fiecare stradă, una
dintre ele având acces şi spre o zonă de subsol situată spre str. Gabroveni; o sala de dans/workshop cu
acces direct din curtea interioară şi un restaurant în corpul reconstruit (Est).
Restaurantul continuă la subsol, printr-un pasaj ajungându-se în subsolul corpului de Vest, putându-se
din nou admira bolţile de secol XIX.
Spaţiile secundare sunt organizate la subsol (bucătarie, vestiare personal, vestiare sala dans, magazie,
grupuri sanitare, spaţii tehnice etc), în exclusivitate în corpul construit în curtea interioara şi în corpul
reconstruit, pentru a rezerva spaţiile vechi boltite unor funcţiuni publice.
In podul corpului Est sunt organizate mascat spaţii tehnice.
Locuinţele temporare (3 garsoniere cu grup sanitar propriu, cu duş) sunt organizate în etajul corpului
dinspre Gabroveni, conservându-se compartimentările existente.
3. Materialele şi procedeele de construcţie, finisajele, instalaţiile şi
echipamentele tehnice

a. Construcţia nouă
a.1. Soluţia structurală
Cele două unităţi ce fac obiectul concursului – clădirile vechi ale fostului han/pasaj comercial (Str.
Lipscani nr. 84-86) şi clădirile noi (Str. Lipscani nr. 88 şi 90) sunt tratate separat din punct de vedere
structural. Clădirilor vechi – consolidate şi restaurate li se va alătura un corp nou de clădire (sediul
ARCUB) pe parcelele din strada Lipscani nr. 88 şi 90. Extinderea ocupă suprafaţa celor două parcele
şi se dezvoltă pe înălţimea a 2 niveluri subterane si 4 niveluri supraterane. Cele două unităţi
constructive vor fi separate printr-un rost structural de minim 5 cm.
Lucrările privind noul sediu ARCUB vor putea fi demarate doar după realizarea consolidării integrale
a clădirii hanului (vezi pct. b). Se va prevedea, în prima etapă, cercetarea arheologică a întregii
suprafeţe a parcelelor pe care se va construi şi se va asigura protecţia săpăturilor în curs.
Clădirea propusă spre execuţie va avea regim de înălţime S/2S+P+2E+E3R, cu cota de călcare a
subsolului la adâncimea de 5,55 m faţă de cota străzii Lipscani (-0,05 m) şi cu circa 1,50 m sub cota de
fundare a hanului.
În vederea executării săpăturii se vor lua măsuri de protecţie a clădirilor învecinate (a celor cu calcane
la limita de proprietate), a fundaţiilor hanului şi a pietonalului străzilor Lipscani şi Gabroveni. Astfel,
va fi executată o incintă de piloţi foraţi din beton armat, executaţi secant, cu diametrul Ф 400 mm care,
pe lângă rolul de pereţi de incintă, vor funcţiona şi ca fundaţii pentru anvelopa clădirii. Piloţii se vor
executa cu beton impermeabil, iar după realizarea subsolului vor fi trataţi cu tencuieli hidrofuge. La
partea superioară a piloţilor va fi executată o grindă perimetrală de coronament din beton armat. Pentru
preluarea diferenţelor de nivel dintre străzile Lipscani şi Gabroveni grinda va trebui executată în trepte,
coborând dinspre Lispcani. În lungul liniei mediane a grinzii de coronament se vor monta şpraiţuri
metalice transversale pentru sprijinirea incintei.
Săpătura se va executa etapizat, în prima parte fiind realizată săpătura până la nivelul şpariţurilor
orizontale, iar după montarea acestora săpătura va fi continuată până la cota de fundare ( -6,25 m ÷ -
6,50 m).
Lucrările vor continua prin executarea unui radier general de cca. 50 ÷ 60 cm cu îngroşări locale în
dreptul elementelor verticale ale sălii de spectacol.
Structura de rezistenţă va fi alcătuită din pereţii de calcan executaţi parţial din diafragme de beton
armat şi elemente verticale interioare – pereţi din beton armat şi stâlpi din BAR – conectaţi la şaibele
rigide realizate de planşee.
Planşeele vor fi executate compozite din grinzi metalice, tablă cutată şi suprabetonare armată în zonele
adiacente atriumului, cu grinzi principale şi grinzi dese secundare din beton armat peste sala de
spectacol şi planşee din beton armat în rest.

a.2. Finisajele
La cladirile noi fatadele exterioare (inclusiv gangurile) vor avea 2 tipuri de finisaje: pereti plini tencuiţi
şi placaje din CORTEN.
CORTEN-ul se va utiliza atat pentru placaje la fatade cat si la pereti si plafoane. CORTEN-ul este un
aliaj de Fier cu Carbon, Siliciu, Mangan, Fosfor, Sulf, Crom, Cupru, Vanadiu, Nichel. Acesta este
livrat in placi de grosimi cuprinse intre 1mm si 50mm. Sub influenta factorilor atmosferici materialul
neprotejat formeaza un strat de coroziune superficial, protectiv si auto-regenerativ.
Tâmplăria este din oţel, finisat natural (brut).
 a.3. Instalaţiile şi echipamentele tehnice
Imobilul va fi dotat cu toate utilităţile necesare: electricitate, transmisie de date (telefon, internet, tv,
reţea calculatoare, interfon, supraveghere video, control acces, sistem centralizat de gestiune), sanitare,
incalzire, condiţionare aer.
Camerele tehnice se găsesc la Subsol (gospodăria de apă, hidrofor, pompe etc) şi în podul tehnic al
corpului nou (de Est) - chillere pentru prepararea aerului rece, centrală termică, boilere pentru
prepararea apei calde.
Imobilul se va racorda la toate reţelele municipale existente în zonă (apa, canal, electricitate, gaz, date).
Se pot utiliza energii regenerabile, în special energia solară, putându-se monta pe pantele acoperişului
captatori solari termici şi fotovoltaici.

b. Clădirea monument istoric

b.1. Soluţia structurală
Consolidarea va fi proiectată pe baza expertizei tehnice realizată de sc PERS srl (ing. Constantin
Pavelescu, expert tehnic ing. Mihai I. Zaharia, ing Rodica Donighevici) şi va consta în introducerea
unei structuri spaţiale asociate structurii existente. Astfel vor fi introduse grinzi transversale şi
longitudinale la nivelul fundaţiilor, elemente verticale de consolidare – fascicule de armături din oţel
beton introduse în foraje executate în grosimea zidurilor şi injectate cu mortar de ciment sau, acolo
unde este posibil fără degradarea bolţilor existente, sâmburi de beton armat executaţi în şanţuri
verticale săpate în zidărie, suprabetonări de bolţi executate după evacuarea umpluturilor, introducerea
planşeelor din beton armat la toate nivelele, refacerea şarpantei.
În vederea executării lucrărilor de consolidare vor trebui parcuşi următorii paşi:

În prima etapă se vor reface lucrările privind intervenţia de urgenţă prevăzute în proiectul din
1997 şi acolo unde este cazul vor fi introduse măsuri noi de protecţie, constând în sprijiniri cu
bile din răşinoase şi eşafodaje din lemn;

Într-o a doua etapă se va reface continuitatea de material în zidurile, arcele şi bolţile existente
prin injectarea în masă a zidăriei la nivelul subsolului, injectarea fisurilor şi reţeserea crăpăturilor;

În ultima etapă se vor realiza elementele propriu-zise de consolidare pornind cu grinzile şi
centurile de fundaţie adosate celor existente, realizarea elementelor verticale din armături
montate în foraje, suprabetonările de bolţi, planşeele noi din beton armat etc.
Având în vedere înclinarea accentuată a calcanului corpului V (către strada Zarafi) propunem
desfacerea acestuia pe toată lungimea cuprinsă între corpurile Lipscani, respectiv Gabroveni, la nivelul
podului şi al etajului. Calcanul V şi etajul aripii E vor fi refăcute după consolidarea nivelelor
inferioare.

b.2. Finisajele
In clădirea monument istoric există 2 modalităţi de tratare a elementelor din zidărie existente (pereţi,
bolţi): (1) restaurare zidărie şi păstrarea ei aparentă, rostuită cu aplicarea unui tratament de silicatizare,
(2) restaurare zidărie şi acoperire cu tencuială subţire care preia relieful caramizilor și (3) restaurare
zidărie şi tencuire plină lisată sau rasă, pentru sublinierea diferitelor planuri semnificative.
Opţiunea asupra modului de conservare şi a înlocuirii parţiale a zidăriei originare se va face după
analizarea în laborator a mostrelor diferitelor etape înglobate; probabilele înlocuiri ale zidăriei se vor
face cu cărămizi realizate special, cu dimensiunile şi rezistenţa cărămizilor originare.
Mortarele analizate54 sunt slabe (mortare de var). In zonele de reconstruire obligatorie se vor folosi
mortare îmbunătățite prin adaos de caseinat de calciu, pe baza unor probe ce vor fi refăcute înaintea
începerii lucrărilor. Se va avea în vedere un adaos de cărămidă pisată în proporție de 3-5%.

54
Sanda Ignat,” Ruina Hanului Gabroveni din București – de la cercetare la proiect de ansamblu”, in Concepte și tehnici de restaurare, București: Ed. DAIM,
1998, pp 109-117 (detalii p.110).
Se conservă, se restaurează şi se menţin vizibile următoarele elemente:
- Pereţi şi bolţi subsol
- Pereţi şi bolţi parter, la spaţiile interioare
- Faţada către str. Lipscani
Se conservă, se restaurează şi se acoperă cu peliculă de tencuială + vopsitorie:
- Pereţi şi bolţi parter, la gangurile dinspre cele 2 străzi
Se conservă, se restaurează/se refac şi se tencuiesc:
- Faţada corp interior Vest - parter şi etaj
- Calcane Est şi Vest
- Pereţi la etaj, la spaţiile interioare
Se conservă şi se reutilizează orice fragmente vechi rămase in situ: feronerii (balamale, scoabe etc),
tâmplării, placaje şi blocuri din piatră (socluri, trepte, zidărie).
Obloanele corpului Vest se vor realiza identic cf. fotografii şi exemple similare păstrate.
Ancadramenetele din piatră de la uşile corpului reconstruit (Est) se vor realiza utilizând aceeaşi piatră
şi acelaşi tip de prelucrare ca a fragmentelor de piatră păstrate in situ.
Tâmplaria va fi din oţel la faţada Lipscani, faţada corp nou P+E curtea interioară şi din lemn la
celalalte ferestre (stejar masiv natur cu feronerie din fier forjat).
Porţile celor 2 ganguri se vor realiza din CORTEN perforat după un model stilizat al reliefului porţilor
vechi.
Obloanele noi (la str. Lipscani) se vor realiza din CORTEN.
Balconul prezent pe faţada Lispcani este o copie a unui balcon similar păstrat pe faţada casei din str.
Franceza nr. 30 şi este similar cu cel figurat în gravura din albumul Bancii Marmorosh Blank. Este
foarte probabil ca montajul iniţial al acestor balcoane sa dateze din aceeaşi perioadă iar furnizorul
acestora să fi fost acelaşi. Balconul se va realiza din fontă turnată în matriţe.
Cornişa se va reconstrui avand ca reper fotografiile de epocă existente şi exemple similare păstrate
încă.
Decoraţiile şi ancadramentele de la uşile şi ferestrele corpului de Vest se vor reface întocmai având ca
bază mulaje după piesele conservate pe faţadă, relevee şi fotografii. Profilele se vor realiza cu o tehnică
similară celei originare (trase cu șablonul).
Pardoselile exterioare vor fi realizate din piatra cubică din bazalt sau andezit, cuburi de 5 cm.
Pardoselile interioare din spaţiile publice de la parter (restaurant, sala dans/ workshop) precum şi în
spaţiile de birouri şi locuinţe temporare de la etaj se prevăd pardoseli din lemn (duşumea de stejar). In
spaţiile comerciale de la parter se va utiliza cărămidă de pavaj.
Invelitoarea va fi realizată din tablă de zinc prepatinată.
Scările vor fi placate cu piatră naturală (calcar dur).

b.3. Instalaţiile şi echipamentele tehnice

Traseele instalaţiilor (electrice, termice, sanitare) nu vor afecta elementele din cărămidă pastrate
aparente: pereţi şi bolţi.
In acest sens, se vor utiliza pentru traseele orizontale exclusiv pardoselile, între bolţi şi planşeele din
beton armat putându-se crea canale tehnice dedicate pentru acestea.
Coloanele verticale necesare se vor păstra aparente sau se vor masca cu placaje uşoare, decorative.
Camerele tehnice se găsesc la Subsol (gospodăria de apa, hidrofor, pompe etc) și în podul tehnic al
corpului nou (de Est) - chillere pentru prepararea aerului rece, centrala termica, boilere pentru
prepararea apei calde.
Imobilul se va racorda la toate retelele municipale existente în zonă (apă, canal, electricitate, gaz, date).

4. Accesibilitatea persoanelor cu handicap

Proiectarea construcțiilor noi și amenajarea clădirii existente va respecta Legea Nr. 488/ 2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și NP 051-2001: Normativ pentru
adaptarea clădirilor civile și spațiului urban aferent la exigențele persoanelor cu handicap.

a. Construcţia nouă
Accesul in cladire se face la nivel cu trotuarul sau prin rampe cu inclinare de maxim 5%.
Circulațiile orizontale sunt dimensionate corespunzător exigențelor.
Circulațiile verticale:
Legătura între niveluri (parter, etaj, subsol) se realizează cu ajutorul a 2 scări dimensionate
corespunzător functiunilor imobilului.
Există o scară pentru accesul publicului și o scară pentru accesul tehnic la sala de spectacole care poate
fi folosita și ca scara de evacuare.
Sunt prevăzute 2 lifturi:
- Un lift public pentru accesul la sala de spectacole si la spațiile de birouri de la nivelurile superioare,
cu stații în subsol 2, parter, etaj 1, etaj 2;
- Un lift pentru partea tehnică a sălii de spectacole pentru acces personal și decoruri cu stații în
parter, subsol 1, subsol 2.
Accesul, circulațiile orizontale și cele verticale sunt conformate și dimensionate corespunzător astfel
încât să elimine riscul de: oboseală excesivă, coliziune, cădere in gol, alunecare, împiedicare, lovire de
părțile superioare, contactul cu proeminențele joase, contactul cu suprafețele transparente, contactul cu
uși sau ferestre care se deschid, lipsa de orientare în spațiu, coliziunea cu alte persoane, piese de
mobilier sau echipamente, producere de panică, împiedicare la urcare sau coborâre.
Finisajele pardoselilor vor fi astfel realizate încât să se evite alunecarea; se vor prevedea în acest sens
finisaje rugoase.
Se vor prevedea cabine de toaletă dimensionate pentru exigențele persoanelor cu handicap.

b. Clădirea monument istoric

Accesul în cladire se face la nivel cu trotuarul sau prin rampe cu înclinare de maxim 5%.
Circulațiile orizontale sunt dimensionate corespunzator exigențelor.
Circulațiile verticale:
Legătura între niveluri (parter, etaj, subsol) se realizează cu ajutorul unor scări dimensionate
corespunzător funcțiunii publice a imobilului.
Nu a fost posibila prevederea unui lift pentru persoane deoarece acest lucru ar fi implicat străpungerea
unor bolți din cărămidă.
Pe balustrada scărilor se vor prevedea însă platforme mobile culisante care vor permite deplasarea pe
scări a persoanelor imobilizate în scaunul cu rotile.

5. Respectarea normativelor în vigoare şi a legislaţiei

a. Reglementări urbanistice
Certificatul de urbanism nr. 140/845875 din 27.07.2009 eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti,
care extrage indicii şi indicatorii urbanistici din documentaţiile de urbanism aprobate, introduce
următoarele condiţii:
Adresa imobilului POT CUT H cornişă H retras
Lipscani 84-86 / Gabroveni 51 75-95% 0,81-1,8 5-10 m -
Lipscani 88 / Gabroveni 53 75-95% 1,81-2,6 5-10 m 10-15 m
Lipscani 90 75-95% 2,61-3,2 10-15 m -

Propunerea ţine cont de realitatea constatată în teren, unde au aparut clădiri care nu țin cont de
reglementări. In plus, chiar reglemenatrile urbanistice existente prezintă dupa părerea noastră
unele erori și, ca urmare, respectatarea lor strictă poate conduce la alterarea caracterului zonei.
Eroarea reglementărilor porneşte de la evaluarea înălţimii majorităţii clădirilor din zona protejată, care
depăşeşte în realitate 10 m şi este continuată prin introducerea unor retrageri nespecifice zonei (a cărei
regulă este varietatea înălţimilor). Prezenţa unor reglementări referitoare la retrageri în gabarit în
regulamentele interbelice a condus la construirea unor clădiri cu astfel de retrageri; prezenţa lor, în
zona Lipscani, este însă nesemnificativă faţă de majoritatea clădirilor anterioare, lipsite de astfel de
retrageri „in trepte”. De aceea, considerăm că prevederile reglementărilor în vigoare asupra retragerilor
sunt nocive pentru caracterul dominant al zonei, de a doua jumătate a sec. XIX - început de secol XX.

Propunerile urmăresc punerea în valoare a clădirii Hanului şi legarea – prin volumele clădirilor noi –
de clădirile mai înalte existente la nr. 90A şi 92 (către Bd. Brătianu), astfel:

Clădirea propusa în str. Lipscani nr. 88 va fi aliniată la cornișă cu cea a clădirii hanului, pentru a
crea împreună un ansamblu unitar.

In Str. Lipscani nr. 90 se introduce un corp cu un nivel suplimentar, mai înalt la cornişă decât
clădirea de la nr. 88 şi decât cea de la nr. 90A (16,00/ 19,50/ 22,80m), pentru acoperirea parțială a
calcanului şi a retragerii nespecifice zonei pe care o au ultimele niveluri ale acestei clădiri nocive.
Astfel, înălţimea la cornişă faţă de Str. Lipscani va fi de 17.60 m (18.80 la coamă).

La strada Gabroveni, Interventia de la nr. 53 se va alinia la cornișa cladirii de la nr. 55 (13,50m)

Indicii şi indicatorii urbanistici propuşi sunt următorii (înălţimi faţă de nivelul Str. Lipscani/Gabroveni):
Adresa Suprafaţă Suprafaţă construită Suprafaţă desfăşurată POT CUT H cornişă
teren pe parter supraterana
Lipscani 84-86 / 870mp 644mp + 101mp 1.394mp+ 101mp 85% 1,71 10,30 – 10,50m /
Gabroveni 51 (ganguri) = 745mp (ganguri) = 1.495mp 10,40 – 10,80m
Lipscani 88 / 492mp 351mp + 74mp .106mp + 74mp 86% 2,40 10,50 – 10,70m/
Gabroveni 53 (gang) = 425mp (gang) = 1.180mp 13,50m
Lipscani 90 170mp 150mp 532mp 88% 3,12 17,60m

TOTAL 662mp 575mp 1.712mp 87% 2,97

CLADIRI NOI
TOTAL 1.532mp 1.320mp 3.207mp 86% 2,1
GENERAL
Notă: In lipsa unor date clare de la organizatori, suprafețele terenurilor s-au calculat pe baza Planului
topografic scara 1:500 al orașului.

În concluzie, soluţia se înscrie în reglementările zonei (POT și CUT) ale zonei. Rectificarea
înălţimilor în documentaţiile PUZ/PUD existente este necesară pentru întreaga zonă, acestea
nefiind conforme situaţiei existente. Pentru avizarea înălțimilor propuse se va intocmi și aviza o
documentație de urbanism, dacă acest lucru va fi solicitat de PMB.

b. Reglementări privind monumentele istorice și intervenția în zona de protecție a acestora

Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede controlul intervențiilor în
diferitele faze de proiectare, prin structurile MCC (Comisia Națională a Monumentelor Istorice,
dată fiind încadrarea în grupa valorică A a clădirii-monument istoric).
Soluția arhitecturală a fost precedată de un studiu istoric atent, fapt care conduce la scurtarea etapei
prealabile procedurii de avizare. Intervenția de consolidare necesită o expertiză tehnică
suplimentară, urmată de o privire atentă din partea CNMI. Eventualele observații ale CNMI vor fi
preluate în fazele următoare de proiectare.
Se vor prezenta către avizare soluțiile la nivelul PAC (și, dacă este necesar, PUD). In timpul
lucrărilor se va asigura cercetarea arheologică – atât a parcelei și construcțiilor fostului han –
Lipscani nr. 84-86 cât și a parcelelor libere alăturate – Lipscani nr. 88-90, finanțată prin grija
beneficiarului.

c. Reglementări privind autorizarea construirii și calitatea în construcții

Se vor respecta actele normative care reglementează proiectarea și execuția construcțiilor:
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
construcțiilor republicată precum și normele metodologice aferente acestora.

d. Reglementari de mediu
Se vor respecta legislația și reglementările de mediu în vigoare, în vederea obținerii acordului de
mediu la faza PAC.

e. Reglementări privind izolarea termică

Conformarea clădirilor noi va respecta prevederile normativului C107/2-97 privind calculul
coefientului global de izolare termică pentru clădiri altele decât cele de locuit. Clădirile monument
istoric pot fi exceptate de la respectarea regulamentului amintit.
 f. Reglementări PSI
Proiectarea imobilului ține cont de reglementările PSI in vigoare privind conformarea la foc a
construcțiilor, alcătuiri constructive, limitarea propagării focului și fumului, căi de evacuare în caz
de incendiu, căi de acces, intervenție și salvare, instalații de semnalizare și stingere a incendiilor.
Se vor respecta Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și P 118-99: Normativ
de siguranță la foc a construcțiilor.

g. Reglementări privind siguranța construcțiilor și siguranța în exploatare

Proiectarea a ținut cont de prevederile NP 068-02: Normativ privind proiectarea construcțiilor
civile din punct de vedere al cerinței de siguranță în exploatare.

h. Reglementări privind igiena și sănătatea oamenilor

Reglementările în vigoare sunt respectate prin proiectare.

i. Reglementari privind protecția muncii

Proiectul de organizare a execuției va ține cont de reglementările privind protecția muncii precum
și de celelalte norme evidențiate mai sus.

Notă:
Anexa 4 – Regimul de înălțime al clădirilor propuse prezintă încadrarea în zonă a propunerilor.
Anexa 5 – Organizarea funcțională propusă prezintă corelarea funcțională a clădirilor restaurate și a
inserției noi, în mod distinct pe fiecare nivel al clădirilor.

Addendum. Bilanțul suprafețelor

Total suprafata construita desfasurata CIMEC+ARCUB = 5.045mp (inclusiv ganguri)

CIMEC (+spatii publice) ARCUB (cladire noua)
Total suprafață construită 2.264mp Total suprafață construită desfășurată (exclusiv ganguri) 2.606mp
desfășurată (exclusiv ganguri)
Total suprafață construită 2.365m Total suprafață construită desfășurată (inclusiv ganguri) 2.680mp
desfășurată (inclusiv ganguri)
S Sc Subsol 870mp S2 Sc Subsol 2 615mp E1 Sc Etaj 1 550mp
1. Expozitie CIMEC 216,77mp 1. sala spectacole 183,78mp 1. contabilitate 33,38mp
2. Restaurant 72,28mp 2. foyer 94,35mp 2. administrator 11,56mp
3. Bucatarie 23,46mp 3. curte 34,79mp 3. achizitii publice 24,77mp
4. Grupuri sanitare 5,91mp 4. garderoba 16,57mp 4. regizor tehnic 10,80mp
5.1 Vestiare 11,26mp 5. grup sanitar 20,35mp 5. casierie 10,80mp
5.2 Vestiare 11,94mp 6. birou cabiniere 10,76mp 6. magazie 3,57mp
5.3 Vestiare 6,22mp 7. magazie 12,73mp 7. grup sanitar 8,90mp
6.1 Depozitare 26,84mp 8. birou muncitori de scena 15,73mp 8. gol peste parter

6.2 Depozitare 26,84mp 9. depozit costume 8,38mp 9. resurse umane / juridic 58mp
7. Oficiu 24,59mp 10. regrupare actori /depozit 23,16mp 10. mediatizare / marketing 32,98mp
costume
8. Spalatorie 10,51mp 11. acces scena/ acces tehnic 6,34mp 11. depozitare 31mp
9. Curatenie 7,57mp 12. birou tehnic / intretinere 13,48mp 12. comert 30,20mp
10.1. Galerie 23,49mp 13. spatiu tehnic 30,01mp 13. terasa 13,72mp
10.2. Galerie 24,10mp 14. hol 13,57mp 14. scara 14,07mp
11. Tehnic 17,19mp 15. scara 14,07mp 15. scara 11,90mp
12. Garderoba 10,24mp 15.1. scara 27,49mp 16. hol 41,43 mp
13.1. Scara 1 17,38mp 17. hol/lobby 109mp
13.2. Scara 2 5,72mp
13.3. Scara 3 13,29mp S1 Sc Subsol 352mp E2 Sc Etaj 2 524mp
13.4. Scara 4 8,53mp 1. gol peste sala 1. director 24,32mp
13.5. Scara 5 7,88mp 2. Foyer 1.1 director 25,55mp
3. curte 1.2 director 23,39 mp
P Sc Parter 644mp 4. sala de repetitii / lectura 53,64mp 2. secretariat 32,30mp
1.1 Comert 47,07mp 5. cabina actori barbati 11,50mp 3. arhiva 14,19mp
1.2 Comert 31,83mp 6. cabine sunet lumini / 22,60 mp 4. oficiu 7,31mp
cabine traducatori
1.3 Comert 25,73mp 7. grup sanitar 8mp 5. grup sanitar 8,43mp
2. Restaurant 55,85mp 8. cabine actori femei 22,19mp 6. chicineta / masa / 49,73mp
relaxare
3. info 40,95 mp 9. depozitare 10,50mp 7. terase 26mp
4. receptie 40 mp 10. hol 20,08mp 8. gol peste etaj 1

5 sala de dansuri 101,53mp 11. scara 14,07mp 9. proiecte culturale 32,98mp

6. cafenea 49,14mp 12. scara 66,62mp 10. depozitare 31mp
7. depozitare 5,50mp 13. comert 30 mp 11. comert 30,20mp
8. galerie 26,62mp 12. scara 14,07mp
13.1. Scara 1 30,85mp P Sc Parter 497mp 13. scara 11,90
13.2. Scara 2 5,72mp 1. spatiu expozitie 34,65mp 14. hol/lobby 109 mp
13.3. Scara 3 11,64mp 2. gang 91,83mp 15. hol 8,62 mp
13.4. Scara 4 8,53mp 3. info point turistic 23,16
13.5. Scara 5 7,88mp 3.1. supanta info point 9,25mp E3 Sc Etaj 3 67mp
/depozitare
4. receptie / registratura / 49,94mp 1. sala de sedinte 55,60mp
casa de bilete / paza
E Sc Etaj 750mp 5. asteptare 38,98mp 2. luminator sticla
1.1. birou 17,29mp 6. scara 44,96mp
1.2. birou 26,87mp 7. curte
2. arhiva 32,11mp 8. librarie / ceainarie / 61,10mp
cafenea
3. secretariat 27,74mp 9. terasa 14,68mp
4.1. open office 106,19mp 10. sala colocvii 63,70 mp
4.2 open office 121,46mp 11. depozitare 10,60mp
5.1. Garsoniera 25,36mp 12. comert 22,59mp
5.2. Garsoniera 22,50mp 13. grup sanitar 3,98mp
5.3. Garsoniera 27,09mp 14. oficiu 8,18mp
6. sala sedinte 44,21mp 15. hol 8,70mp
7. grup sanitar 12,26mp 16. scara 14,07mp
13.1. Scara 1 23,13mp
13.4. Scara 4 8,53mp
13.5. Scara 5 7,88mp