Oraşul Chişinău în perioada

modernă
Proiect realizat de : Znaida Dumitriţa
Profesor : Lazăr Maria
“De-a lungul râulețului Bâc este o vale în care se întinde orașul gubernial
Chișinău, și oferă o priveliște plăcută când sosești de la nord. În zadar
cauți pe hărțile mai vechi, căci puțin în urmă era încă un sat neînsemnat.
Numai în ultimele războaie s-a dezvoltat iar după încheierea păcii de la
1812 a devenit oraș gubernial.”

J.H.Zucker

Chisinau,1889
Din mărturiile contemporanilor...

“Oraşul e de fapt un sat mare, murdar şi prost cu patru sau cinci case de piatră aşezate pe povârnişul
dealului, cu străzi fără nume cufundate vara în praf, primăvara şi toamna în noroi, iar noaptea în
întuneric.” ...Din spusele lui P.Kiselev țarului in 1816

“Model de oraş turcesc, cu clădiri joase, acoperite cu şindrilă, fără ferestre de sticlă, destul de
sărăcăcioase, brăzdat de o stradă lungă şi îngustă unde sunt concentrate cele mai mari magazine.”

W.Mac-Michel,calator englez,1817

“Străzile Chişinăului sunt încadrate regulat cu case albe, care seamănă între ele, şi care „se înmulţesc
ca ciupercile” Scriitorul polonez Jozef Kraszewsky,1843
Planul Chisinaului din 1834
 Clădirea fostei Dume orăşeneşti (Primaria mun.Chisinau)
La sfârşitul secolului al XIX-lea
primarul oraşului, K. Schmidt a
înaintat iniţiativa construcţiei unui
sediu nou pentru Duma orăşenească,
pe locul ocupat de depoul de
pompieri. Proiectarea a fost
încredinţată arhitectului oraşului de
atunci Mitrofan Elladi. În ajutorul său a
fost invitat A. I. Bernardazzi.
Arhitectura clădirii este în spirit
eclectic în baza arhitecturii renaşterii
italiene.
Construcţia sediului Dumei a fost
terminată în 1902. În timpul celui de al
doilea război mondial, clădirea a fost
deteriorată puternic, fiind reconstruită
în anii postbelici după fotografiile
clădirii, responsabil fiind arhitectul
oraşului din acest timp R. Kurtz.
 Catedrala episcopală Sf. Teodor Tiron, str.Ciuflea

A fost construită la periferia Chişinăului, numită

Mălina Mică, unde oraşul ajungea cu ultimele străzi
conform planului din 1834. Biserica a fost construită
în 1858 de negustorul Anastase Ciuflea, după dorinţa
fratelui său defunct, Teodor, care a devenit cunoscută
mai mult după numele ctitorilor, Ciuflea.
Este rezultatul mai multor amplificări. Iniţial avea o
structură simplă, realizată după albumele-model de
biserici din piatră, elaborate de arhitecţii ruşi la
începutul secolului al XIX-lea, pentru a satisface
nevoile spirituale ale locuitorilor din această parte a
oraşului. Cu timpul mărirea numărului enoriaşilor a
cerut lărgirea spaţiului interior. Clădirea are
aspectul determinat de utilizarea la reconstrucţia de
la începutul secolului al XX-lea a stilului ruso-
bizantin, fiind dominată de o suită de turle mari şi
mici, toate încununate cu cupole în forma bulbului de
ceapă.
 Biserica Sf. Panteleimon
str.Vlaicu Parcalab,42
A fost construită în zidită la 1891, în
spiritul stilizărilor istorice, în baza
arhitecturii medievale greceşti,
arhitect A.I. Bernardazzi.
Fosta capelă a comunităţii greceşti,
ctitoria fraţilor Ivan şi Victor
Sinadino. A fost apreciată în presa
vremii drept una din cele mai
valoroase creaţii artistice de acest
gen din anii respectivi din Imperiul
Rus. Evocă aspectul arhitectural
exterior al unei biserici
caracteristice pentru Grecia, patria
istorică a comanditarilor
chişinăueni.
 Vila urbana a lui A.V. Mimi
Bucureşti, 106 A (colţ str. S. Lazo)
În luna mai 1870, la licitaţia publică, a Dumei
orăşeneşti, negustorul A. Mimi, a achiziţionat un
teritoriu viran imens, aflat la colţul cartierului mărginit
dintr-o parte de strada Podoliei şi din altă parte de
strada Nemţească. Între anii 1870 şi 1878 este
construită o casă în două etaje. În 1812, această clădire
a fost achiziţionată de Societatea de binefacere a
spitalului pentru copii. S-a păstrat descrierea din
februarie 1913. În etajul de sus se aflau 8 camere, la
parter – 8 odăi, toate cu comodităţi. În 1940 este atestat
drept sediu al Spitalului de copii.Arhitectura casei este
eclectică în baza stilului neobaroc. Este o clădire
construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan
rectangular cu faţadele aliniate la liniile roşii ale
străzilor. În arhitectura casei s-a răsfrânt situaţia
urbanistică – colţul parterului casei, orientat spre
intersecţia străzilor este teşit, iar la nivelul etajului, îi
corespunde un bovindou, încununat de o cupolă cu
învelitoarea din solzi, element ce introduce un accent
vertical în compoziţia casei.
 Conacul urban al familiei Catargi
Pe acest loc mai înainte se afla o casă mai veche, care
ajunge în stăpânirea căminarului Iordache Petre Catargi
(1797–1871). Casa principală a fost ridicată între anii
1853–1854, autorul proiectului, atestat documentar,
este arhitectul O. Gaschet. Faţadele obţin o arhitectură în
spiritul eclecticii pe baza schemei compoziţionale a
clasicismului, cu folosirea elementelor arhitecturii
gotice, baroce şi ale Orientului Apropiat, numit stilul
"empire turque".
În anii interbelici a fost sediul unui obiectiv al
Ministerului Apărării Naţionale. Casa a suferit în timpul
războiului, fiind refăcută în 1948 după imagini vechi.
Conacul este compus din casa principală (literul A), un
corp de casă (literul B), un corp de casă de locuit (literul
C) şi unul gospodăresc (literul D), totul înconjurat cu o
incintă din piatră cu un portal al intrării de onoare şi o
poartă din partea străzii Diordiţa.
Domnisoarele Catargi
 Conacul Râşcanu- Derojinski

Conacul urban Râşcanu-Derojinski a fost

construit în anii ’70 ai secolului XIX după
proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi şi
a aparţinut familiei de nobili Râşcanu-
Derojinski.

„Casă în două etaje, cu mansardă şi subsol. Etajul are 6

odăi, orientate spre stradă, două odăi orientate spre curte
şi o cameră mică, în mansardă, pentru servitoare. Parterul
este compus din patru odăi, orientate spre stradă, şi două
camere mici, orientate în curte pentru slugi. O tindă şi o
scară conduce la etaj. În subsol se află bucătăria,
sufrageria, şi brutăria. Într– un corp de casă din piatră, o
remiză pentru trăsuri, grajdul pentru cai, camera pentru
birjar, şura pentru lemne şi cărbune şi casa pentru paznic
la intrarea în curte”.
Descriere din 1897
 Casa Eparhiala (Palatul Mitropolitan sau Casa
Serafimov)
Casa eparhială (Palatul Mitropolitan,
Casa Serafimov) a fost o cladire în
stil neobizantin cu 3 etaje din piatră
şi cărămida, construită între anii
1910-1911 cu binecuvântarea şi
purtarea de grijă a Arhiepiscopului
Chişinăului – Serafim Ciciagov.
Aceasta avea cea mai bună sală de
concerte din Basarabia. Primul etaj
se dădea în arendă, acolo fiind
amplasate diferite magazine şi
servicii. Această perlă a
urbanismului Chişinăului de la
începutul secolului trecut se afla în
faţa actualei cladiri a Guvernului RM.
Sfârşit.