Grigore Vieru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, județul

Hotin, Regatul României - d. 18 ianuarie 2009, Grigore Vieru
Chișinău, Republica Moldova) a fost un poet român din
Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru
corespondent al Academiei Române.[1]

Cuprins
Biografie
Deces
Posteritate
Momente din viața lui Vieru
Operă
Ca textier
Prezențe în antologii
Vezi și
Note Grigore Vieru în anii 1960
Lectură suplimentară Date personale
Născut 14 februarie 1935
Legături externe Pererîta, județul Hotin, Regatul
României
Decedat 18 ianuarie 2009 (73 de ani)
Biografie Chișinău, Republica Moldova
Înmormântat Cimitirul Central din Chișinău
Cauza
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul decesului insuficiență cardiacă
Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Părinți Pavel și Eudochia Vieru
Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul Căsătorit cu Raisa Vieru (născută, Nacu) (c.
1950, după care urmează școala medie din orașul 1957 – 2009)
Lipcani, pe care o termină în 1953. Copii Călin Vieru (n. 29 iunie 1965)
Tudor Vieru (n. 16 iunie 1960)
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o Naționalitate Român
plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de Cetățenie URSS
critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic Moldova
„Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Religie Ortodox
Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită Ocupație jurnalist
revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente poet
„Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile textier
Dalbe" . Deputat în Parlamentul Republicii Moldova de
legislatura I
În funcție
3 septembrie 1990 – 27 februarie 1994
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară
de limba română și latină și se angajează ca redactor la Premii Ordinul Republicii (23 august 1996)
revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Prieteniei Popoarelor[*]
Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 Ordinul Insigna de Onoare[*]
este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. Partid politic Frontul Popular din Moldova
Alma mater Universitatea Pedagogică de Stat
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Ion Creangă din Chișinău
Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte Profesie Poet
pentru preșcolari „Albinuța”.
Membru corespondent al
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului,
Academiei Române
consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu
o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?tit
literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar le=Grigore_Vieru&action=edit&section=0)
anul apariției devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură națională contemporană. Trei
poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui
Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori

sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”:
Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo
Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile
Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la
Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea
mărturisire:
Grigore Vieru, Ion Vatamanu și
Serafim Saka în anii '70.
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu
viața întreagă am visat să trec Prutul.

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială
din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În
1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din
România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma
de Onoare Andersen.

La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia,
textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a
românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre
organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile
sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea
la grafia latină.

Deces

Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din
Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis,
contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor
abdominale, având șanse minime de supraviețuire.[2] Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16
ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.[3] La volanul autoturismului se
afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri
populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.[2]

A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență
din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.[4][5]

Posteritate
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în
cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat
câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a
denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol.[6] Chișinăul nu mai
cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților
Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost
declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga
republică ținând un moment de reculegere.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național Plăcuța de pe Bulevardul Grigore
„Steaua României” în grad de Mare Cruce[7]. Vieru din Chișinău

Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o

stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru.[8] Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de
naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.[9] De asemenea, o stradă din Buzău îi poartă
numele.[10]

Momente din viața lui Vieru

În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și poezia
Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor
românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o
la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.[12]
Tot în 1970, apare și Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon
Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astazi micii
basarabeni în clasa I. În 1989, tot Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latină a
Abecedarului.
Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene animate
Maria Mirabela, iar poezia lui Vieru Dragă Otee a fost pusă pe muzică și interpretată de Iurie
Sadovnic. Ulterior, piesa a fost preluată și de Zdob si Zdub.
În 1988 în ziarul Literatura și arta din Chișinău a apărut primul text cu grafie latină din
Basarabia postbelică. Autor - Grigore Vieru.[13]
În iunie 1989, obținând aprobarea autorităților sovietice de a publica săptămânalul Literatura și
arta în grafie latină, redactorii ziarului s-au pomenit că în toată Moldova Sovietică nu există
nicio mașină de scris cu litere latine, în afară de cea de la Academia de Științe din RSSM și de
una aparținând profesorului Iulius Popa de la Bălți. În aceste condiții, Grigore Vieru și
redactorul-șef de la Literatura și arta, Nicolae Dabija, merg la București pentru a obține o
mașină de scris pentru ziar. Autoritățile române tărăgănează răspunsul, iar anticariatul din care
puteau să cumpere o astfel de mașină este închis în acele zile din motive tehnice. Vieru și
Dabija sunt ajutați însă de preotul Vasile Țepordei, care le aduce la gară o pungă în care se
află cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, tăiate de acesta din propria mașină de
 scris. La Chișinău, semnele latine sunt sudate la o mașină de
scris în locul celor chirilice, astfel că Literatura și arta devine
primul ziar din Basarabia care începe să iasă sistematic în grafie
latină.
În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la
putere în Moldova, renunță la imnul de stat Deșteaptă-te, române
și le propun poetului Grigore Vieru și compozitorului Eugen Doga
să compună versurile și, respectiv, muzica pentru un nou imn.
Ambii refuză. Grigore Vieru scrie în Literatura și arta următoarele:
Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii
care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului
Național Deșteaptă-te, române, cocoțându-se ei în
locul strălucirii și necesității lui istorice.

[14]

În 1964 Vieru publică în revista Nistru poemul Legământ, dedicat Bustul lui Grigore Vieru,
lui Mihai Eminescu. Poemul începe cu versurile: dezvelit duminică 23
ianuarie 2011 în Parcul
Știu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Herăstrău din București.
Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărții Sculptor: Răzvan Paul
Sale. Mihăiescu.[11]

După 45 de ani, poetul moare în urma unui accident de mașină,

care are loc în noaptea de pe 15 spre 16 ianuarie 2009, la întoarcerea de la o ceremonie de
omagiere a lui Eminescu.
Epitaful pe care și l-a ales Vieru:[15]
Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.

Operă
1957 - Alarma (versuri pentru copii)
1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura
„Cartea Moldovenească”
1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri,
povestiri și cântece).
1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat
poetului nepereche Mihai Eminescu.
1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion
Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Grigore Vieru, pictat de Paul
Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967). Mecet
1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista
„Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită
de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor
Vieru)
 1972 - Trei iezi
1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează
Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția
Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[16] - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în
bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii

Este prezent în:

Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), -

"Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian
W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Ca textier
Maria Mirabela
Dragă Otee
Pentru Ea
Răsai
Eminescu
La mănăstirea Căpriana (Clopotul Învierii)
Lăsați-ne în legea noastră
Două lacrimi gemene (Chișinău și București)
O serenadă
Melancolie
Ultima oră
Reaprindeți candela
Mi-e dor de tine, mamă
Codrul e frumos cu floare

Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați",
"Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși a fost autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare"
ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare",
"Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a.).

Prezențe în antologii
Testament – Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de Poezie Română
Modernă – Bilingual Edition English & Romanian – Daniel Ionita (editor and translator) with
Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews – Minerva Publishing 2012 and 2015 (second
edition) - ISBN 978-973-21-1006-5
Testament - Anthology of Romanian Verse - American Edition - monolingual English language
edition - Daniel Ionita (editor and principal translator) with Eva Foster, Daniel Reynaud and
Rochelle Bews - Australian-Romanian Academy for Culture - 2017 - ISBN 978-0-9953502-0-5
Basarabia Sufletului Meu / The Bessarabia of My Soul - o colecție de poezie din Republica
Moldova - bilingvă Română și Engleză - Daniel Ioniță și Maria Tonu (editori); Daniel Ioniță
 (traducător principal) cu Eva Foster, Prof.Dr. Daniel Reynaud și Rochelle Bews (asistenți la
traducere) - Editura MediaTon, Toronto, Canada - 2018 - ISBN 978-1-7751837-9-2

Vezi și
Doina Aldea Teodorovici
Ion Aldea Teodorovici
Unirea Republicii Moldova cu România

Note
1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V (http://acad.ro/bdar/armembriLit.ph
p?vidT=V)
2. ^ a b „Imagini VIDEO cu mașina avariată în care se afla și Grigore Vieru. Poetul este într-o stare
foarte gravă, cu multiple fracturi interne și are șanse minime de supraviețuire” (http://unimedia.m
d/index.php?mod=news&id=9048). Unimedia. 16 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010.
Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
3. ^ „Starea poetului Grigore Vieru rămâne gravă, medici de la București sunt în drum spre
Chișinău” (http://www.azi.md/ro/story/918). azi.md. 16 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
4. ^ „Grigore Vieru a murit. Eminescu l-a chemat la ceruri. Ziua înmormântării, 20 ianuarie, a fost
declarată zi de doliu național” (http://unimedia.md/index.php?mod=news&id=9066). Unimedia.
18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=,
|date= (ajutor)
5. ^ „Poetul Grigore Vieru a decedat” (http://www.mediafax.ro/cultura-media/poetul-grigore-vieru-a
-decedat.html?1706;3765578). Mediafax. 18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010.
Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
6. ^ „Dan Dungaciu, Diviziile lui Grigore Vieru” (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?
step=articol&id=9036). România liberă. 23 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010.
Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
7. ^ „Grigore Vieru, decorat post-mortem” (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/836396/Grigore-
Vieru-decorat-post-mortem-/). Evenimentul zilei. 19 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
8. ^ „Iașul are o stradă Grigore Vieru” (http://www.bzi.ro/Iasul-are-o-strada-Grigore-Vieru_A67881.
html). Bună ziua Iași. 1 septembrie 2009. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru:
|access-date=, |date= (ajutor)
9. ^ „Bustul lui Grigore Vieru va fi instalat la 12 februarie pe Aleea Clasicilor din Chișinău” (http://
www.unimedia.md/?mod=news&id=16629). Unimedia. 10 februarie 2010. Accesat în
11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
10. ^ Cotidianul.ro (on-line): O stradă din Buzău poartă numele Grigore Vieru (http://www.cotidianu
l.ro/118164-Strada_Grigore_Vieru_in_Buzau)
11. ^ Un bust al lui Grigore Vieru la București (http://www.literaturasiarta.md/public/2512ro_Nr_4.pd
f)
12. ^ „Academicianul Grigore Vieru, poet basarabean (Biografie)” (http://www.biserica.org/Churche
s/SfantaTreime/Bios/GrigoreVieru.html). Biserica.org. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați
datele pentru: |access-date= (ajutor)
13. ^ „Editorial: Poetul Grigore Vieru s-a preschimbat în iarbă” (http://www.realitatearomaneasca.ro/
content.php?c=articole&id_categorie=1&articol_id=5636&p=0). Realitatea românească.
18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=,
|date= (ajutor)
14. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp. 22–23.
15. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp. 683 și urm.
16. ^ În limba bulgară, în text. Se citește: [Jal mi e za kamăka]

Lectură suplimentară
Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.
Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Ed.
1995, 2010
Tudor Țopa. Voievozii inspirației. Chișinău, 2007, p. 256–262.
Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
A.M. Prohorov (gl. red), Sovetskii Ențiklopediceskii Slovari, M., Gl. red. Sovetskoi ențiklopedii,
1981 (în rusă)
Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2, p. 37
DEI Nume proprii, Ed. Cartier, Chișinău-București, 2004
Literatura și Arta Moldovei, Enciclopedie, Chișinău, Red. ESM., 1985
Bol'șoi Rossiiskii Entsiklopediceskii Slovar,Moscova, Ed."Drofa",2009
Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010, vol.16, p. 124

Legături externe
Grigore Vieru - monument virtual (http://grigorevieru.md/)
Biografie (http://biserica.org/Churches/SfantaTreime/Bios/GrigoreVieru.html), biserica.org
Alex Găină: Alecu Ivan Ghilia și Grigore Vieru (http://www.agonia.ro/index.php/personals/1391
6152/Patru_scriitori_rom%C3%A2ni_la_Moscova), agonia.ro
Valerian Ciobanu-Vieru: Pe cer a mai urcat o stea (http://www.poezie.ro/index.php/essay/18191
24/Pe_cer_a_mai_urcat_o_stea), poezie.ro
Cerul și frații (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/cerul-si-fratii-319124.htm), 16 februarie
2009, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
Legământul peste moarte cu neamul său (http://www.evz.ro/detalii/stiri/legamantul-peste-moart
e-cu-neamul-sau--836195.html), 19 ianuarie 2009, Doinel Tronaru, Evenimentul zilei
Grigore Vieru - Când sunt adevărați, poeții nu au moarte (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/grigor
e-vieru-cand-sunt-adevarati-poetii-nu-au-moarte-142587.html), 19 ianuarie 2009, Roxana
Ioana Ancuta, Oana-Maria Baltoc, Maria Sarbu, Jurnalul Național
VITRALII/ Cu Grigore Vieru, la Paris (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/vitralii-cu-grigore-vieru
-la-paris-5471491/), 3 februarie 2010, Ion Andreita, Ziarul de Duminică
Deschidea inimi (http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/grigore-vieru/deschidea-inimi-
319122.html), 16 februarie 2009, Mihai Stirbu, Jurnalul Național
Resursa lui fundamentală era omenia (http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/grigore-vieru/resursa-l
ui-fundamentala-era-omenia-319111.html), 16 februarie 2009, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul
Național
Doliu în poezia românească (http://ziarullumina.ro/special/doliu-poezia-romaneasca), 20
ianuarie 2009, Oana Rusu, Ziarul Lumina
 La moartea lui Grigore Vieru (http://www.formula-as.ro/2009/853/planete-culturale-30/la-moarte
a-lui-grigore-vieru-10684), Alecu Renita, Formula AS - anul 2009, numărul 853
GRIGORE VIERU - Evocare de NICOLAE DABIJA (http://www.formula-as.ro/2011/958/planete-
culturale-30/grigore-vieru-evocare-de-nicolae-dabija-13446), Nicolae Dabija, Formula AS -
anul 2011, numărul 958

Eseuri

Cărțile lui Grigore Vieru (http://erizanu.cartier.md/cartile-lui-grigore-vieru-8719.html) -- web site-

ul editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu
Canonicul Vieru (http://erizanu.cartier.md/canonicul-grigore-vieru-8724.html) -- web site-ul
editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu

Interviuri

Grigore Vieru : Femeia este al cincilea anotimp (http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/

grigore-vieru-femeia-este-al-cincilea-anotimp-1195.html), 2 aprilie 2010, Constantin Preda,
Revista Tango
Interviu cu poetul Grigore Vieru (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/interviu-poetul-grigore-vi
eru-128423.html), 25 iulie 2012, Stelian Gomboș, CrestinOrtodox.ro
Poetul Grigore Vieru - Apologetul si Marturisitorul (http://www.crestinortodox.ro/interviuri/poetul-
grigore-vieru-apologetul-marturisitorul-98667.html), 25 iulie 2012, Stelian Gomboș,
CrestinOrtodox.ro
[1] (http://cleopatra-lorintiu.net/video/) Un interviu de Cleopatra Lorințiu cu poetul Grigore Vieru,
Băile Herculane, 1995

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Grigore_Vieru&oldid=13648037

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 octombrie 2020, ora 18:12.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.