Proiect de echipă

Ecranizarea textului clasic

„ Vizita ” de Ion Luca Caragiale
Vizită este un film de scurt metraj românesc din 1952 regizat de Jean
Georgescu, care a ecranizat schița „Vizită...” (1901) de Ion Luca Caragiale.
Rolurile principale au fost interpretate de actorii Grigore Vasiliu Birlic și
Florica Demion.
Confruntați ceea ce se întâmplă și se spune pe ecran cu
textul original.
În textul „Vizită” de Ion Luca Caragiale, se evidențiază efectele dăunătoare pe care educația
greșită din familie le are asupra comportamentului copilului.
În film este folosit doar dialogul, dar în text este folosită narațiunea și dialogul.
Pe ecran vedem mimica, gesturile și emoțiile personajelor, evenimentele care se desfășoară. In
textul original nu putem vedea emoțiile, mimica, gesturile. În textul original nu este descrisă
odaia în care se desfășoară evenimentele. În text nu se aud zgomote ca și în film.
În textul original musafirul și-a pus șoșonul și a plecat acasă, ajungând acasă a înțeles de ce
maiorul ieșise un moment cu chiseaua în vestibul.
În film musafirul nu a plecat acasă când a înțeles de ce maiorul ieșise un moment cu chiseaua
în vestibul ca să-i toarne dulceața în șoșoni.
 DEOSEBIRI ȘI ASEMĂNĂRI
Deosebiri Asemănări

a)Textul este scris, iar filmul a)Aceleași personaje

este animat b)Replicile
b)Textul apare în 1901, iar
filmul în 1952 c)Comportamentul copilului
c) Textul este folosită d)Comedie
narațiunea și dialogul, iar în e) Ordinea desfășurării
film doar dialogul. evenimentelor.
 Rezumat
Opera literară „Vizită...” este inclusă în volumul „Momente și schițe”, ce a fost publicat în anul 1901. Prin
această colecție de text autorul critică societatea burgheză, ridiculizând prostia, snobismul, trăsături ce au ca
rezultat proasta educație primită de copiii familiilor burgheze. În textul „Vizită...”, copilul este învățat de mic
să încalce toate normele de conduită morală, Ionel, personajul principal, fiind obișnuit să i se facă toate
mofturile, să fie servit și să nu muncească, devenind astfel un moftangiu.
Acțiunea se petrece în casa doamnei Popescu la începutul anului, de Sfântul Ion, în momentul în care acesta
primește o vizită din partea autorului. Știind că vine în vizită la o familie cu copii, musafirul îi cumpără
băiatului de 8 ani o minge. În cadrul discuțiilor, gazda, doamna Popescu, îi spune musafirului cât este ea de
preocupată de educația băiatului său, Ionel, moment în care se aud din bucătărie țipetele servitoarei, care-i
cere doamnei Popescu să intervină. Fiind obraznic, Ionel era gata să verse spirtul din mașina de făcut cafea.
În loc să fie certat, Ionel este luat în brațe și sărutat de mama sa. Imediat, copilul merge spre grămada cu
jucării, alege o trompetă. Cocoţat pe un cal de jucărie, maioraşul face o gălăgie insuportabilă, astfel încât
doamna şi musafirul nu se mai pot înţelege. Când intră slujitoarea cu tava cu dulciuri şi cafele, micul maior
se năpusteşte asupra ei. Mama îi iese în cale să-l oprească şi primeşte o lovitură de sabie în obraz. Însă ea îl
sărută şi îl dojeneşte blând.
În timp ce mama se arată mândră de acest comportament al copilului, observând că Ionel fumează,
musafirul face observaţia că tutunul este dăunător, dar maioraşul îi răspunde nepoliticos.

După ce fumează toată ţigara, băiatul se repede la minge şi o trânteşte. Pentru că mama îi spune că
nu e frumos să facă asta în prezenţa musafirului, copilul trânteşte mingea şi varsă astfel ceaşca de cafea
pe pantalonii invitatului. Dintr-o dată doamna Popescu se îngrozeşte şi strigă de spaimă întrucât îl vede
pe Ionel cum leşină. Musafirul îl ajută pe copil să-şi revină şi-i atrage atenţia că ar fi bine ca altă dată să
nu mai fumeze. În final, naratorul ne relatează că, ajuns acasă, a constatat că Ionel îi turnase dulceaţa în
şoşoni.