Alecu Russo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alecu Russo (n. 17 martie 1819,[1] Chișinău, Imperiul

Rus – d. 5 februarie 1859,[1] Iași, Principatele Unite) a fost Alecu Russo
poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român
(originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848.
Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim.
Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat
unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară
din istoria literaturii române. A participat la Revoluția de la
1848 din Moldova, după care a luat parte la Marea Adunare
Națională românească de la Blaj din 3/15 mai 1848 și la
adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848. A fost arestat la
Dej și întemnițat la Cluj. A militat pentru Unirea
Principatelor Române. A murit de tuberculoză și este
înmormântat la Biserica Bărboi din Iași.

Cuprins
Opera
Date biografice
Opera literară Date personale
Cronologie Născut 17 martie 1819[1]
Chișinău, Imperiul Rus
Bibliografie
Decedat 5 februarie 1859 (39 de
ani)[1]
Iași, Principatele Unite
Opera Cauza
tuberculoză
decesului
Naționalitate Român
Alecu Russo a început să scrie în limba franceză la vârsta de
20 de ani, dar a publicat numai în limba română între 1846 și Cetățenie Moldova
1856 și numai în reviste, având de gând să-și termine Imperiul Rus
scrierile sale și să revină asupra lor, lucru pentru care nu a Ocupație Romancier, Memorialist,
mai avut răgaz. Activitatea cea mai importantă a desfășurat-o Eseist, Poet
în anul 1855 la revista România literară a lui Vasile Limbi limba română
limba franceză
Alecsandri. Aici au apărut Cugetările, Amintirile și
Studii Institutul lui Francois Naville,
poemul Cântarea României. Geneva
Activitatea literară
Memorialist interesant în Amintiri, Alecu Russo s-a făcut Activ ca
cunoscut mai mult ca polemist împotriva exagerărilor 1836 - 1859
scriitor
curentului latinist și ca autor al poemului patriotic Opere Cântarea României
revoluționar Cântarea României. Trebuie amintit însă și semnificative
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
rolul său de îndrumător în teatru, în critica literară, în folclor.
p?title=Alecu_Russo&action=edit&section=0)
El a atras atenția asupra importanței literaturii originale, de
caracter specific național, recomandând scriitorilor să se
inspire din trecutul de luptă al poporului nostru și din
Literatura română
literatura de circulație.
Pe categorii
Poemul Cântarea României a avut un larg ecou
printre contemporani, mai întâi prin excelenta Istoria literaturii române
versiune a lui Nicolae Bălcescu. În 1858, Dimitrie
Bolintineanu încearcă o traducere în versuri a Evul mediu
poemului, atras de conținutul lui patriotic, fără a Secolul 16 - Secolul 17
putea da un echivalent. Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Date biografice Curente în literatura română

Alecu Russo s-a născut în familia unui boier de viță Umanism - Clasicism
veche, dar cu o situație socială relativ modestă. Romantism - Realism
Copilăria și-a petrecut-o la țară, în mijlocul țăranilor. Parnasianism - Simbolism
Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat Naturalism - Modernism
familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
de părintele său la studii în Elveția. După studiile din Suprarealism - Proletcultism
Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Neomodernism - Postmodernism
Naville din satul Vernier de lângă Geneva. Pe
băncile institutului scrie primele sale încercări Scriitori români
literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba
Listă de autori de limbă română
franceză și au apărut postum, în traducere.
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Opera literară Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Cântarea României (1850). Literatură pentru copii
Amintiri.
Portal România
Iașii și locuitorii lui în 1840. Portal Literatură
Palatul lui Duca Vodă. Proiectul literatură
Decebal și Ștefan cel Mare.
Piatra Teiului.
Stânca Corbului.

Cronologie
17 martie 1819 - Se naște Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu
Rusu, proprietar de pământuri într-un sat pe valea Răutului , în Basarabia, Prodăneștii Vechi.
1829 - Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în
Elveția, la Institutul lui François Naville de la Vernier, unde învață limbile franceză și germană.
1836 - Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud și Epitaphe d'Alibaud în limba franceză.
Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip, dar,
nereușind, a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedește un revoltat, cu un
deosebit simț al dreptății și al egalității, un liberal în gândire, fiind, mai apoi, ideologul mișcării
revoluționare de la 1848 din Moldova.
1839 - Se întoarce în Moldova, probabil la moșia de la Negrișoasa, în ținutul Bistriței, unde tatăl
său arendase niște pământuri. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ținuturile
Neamțului, intrând în contact cu frumusețea folclorului, cu peisajul românesc. Acestea toate,
călătorii și impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului.
1840 - Se stabilește la Iași, în urma unor
dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri și de
locuitori, Alecu Russo scrie Iașii și locuitorii lui la
1848 (în franceză).
Scrie Studie naționale, lucrare apărută postum
sub îngrijirea lui V. Alecsandri.
1841 - Domnitorul Mihail Sturdza îi încredințează un
post de funcționar la Tribunalul districtual de la
Piatra Neamț.
1845 - Alecu Russo scrie piesele Băcălia
ambițioasă și Jicnicerul Vadră sau Provincialul la
Teatrul Național.
La Mânjina, moșia lui C. Negri, face cunoștință
cu mai mulți intelectuali progresiști munteni,
printre care și Nicolae Bălcescu.
1846 - Se reprezintă la Iași Băcălia ambițioasă și,
apoi, Jicnicerul Vadră.
Alecu Russo
Apare în Albina Românească articolul Critica (portret de Mișu Popp)
criticii, un studiu programatic în spiritul
Introducțiunii de la Dacia literară.
În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră,
Alecu Russo este surghiunit la Mănăstirea
Soveja; scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat
politic la 1846, publicat postum de Al.
Odobescu.
1847 - Scrie articolele Poezia populară și Decebal
și Ștefan cel Mare, publicate postum în Foaia
societății pentru literatură și cultură română din
Bucovina.
După încercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia
populară devine o operă fundamentală de
cercetare a folclorului.
1848 - Participă la mișcarea revoluționară din
Moldova alături de V. Alecsandri; în urma eșecului
acesteia, Russo pribegește mai întâi în Ardeal,
pentru ca apoi să se stabilească la Paris.
1850 - Apare în România Viitoare, revistă politică a
românilor exilați la Paris, Cântarea României
(versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face Bustul lui Alecu Russo, amplasat în Parcul
din Russo unul dintre numele mari ale literaturii Trandafirilor din Suceava
noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României»
... E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată
vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față
și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de
puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe
dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea
vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință,
«țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor
ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic” (Nicolae Iorga). +
 1851 - Se întoarce în țară; publică în Zimbrul scriere
Studie moldoveană sub pseudonimul Terenție
Hora. +
1855 - După o absență mai lungă în publicistică,
Alecu Russo publică în România literară a lui
Vasile Alecsandri Cugetări. Adept al unui
conservatorism literar și lingvistic, fără a fi potrivnic
influențelor apusene, înverșunat critic al
„restauratorilor“ limbii, al latiniștilor și al
„ardelenismului“, Alecu Russo vede evoluția limbii
și a literaturii române cu o cumpănită gândire,
ținând seama de tradiție: „Dacă este ca neamul
român să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul Mormântul lui Alecu Russo în Biserica Bărboi
public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la din Iași
izvorul adevărat: la tradițiile și la obiceiurile
pământului, unde sunt ascunse încă și formele și stilul; și de aș fi poet, aș culege mitologia
română, care-i frumoasă ca și cea latină și greacă; de aș fi istoric, aș străbate prin toate
bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă; de aș fi gramatic, aș călători pe toate
malurile românești și aș culege limba“. +
Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească).
1859 - A murit de tuberculoză și este înmormântat la Biserica Bărboi din Iași.

Bibliografie
Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în cultura românească, Casa de editură Litera, Chișinău,
1977, pag. 85
George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a II-a, Editura
Minerva, București, 1986, pag. 191
George Ivașcu - Istoria literaturii române, Editura Științifică, București, 1969, pag. 454

1. ^ a b c d Alecu Russo (http://data.bnf.fr/), Autoritatea BnF

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alecu_Russo&oldid=13701725

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 noiembrie 2020, ora 21:28.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.