Ioan Alexandru Brătescu-Voinești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868,

Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un
Ioan Alexandru Brătescu-
prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise Voinești
inițial pentru copiii săi.

Cuprins
Biografie
Opera
Antume
Reeditări
Teatru radiofonic
Note
Legături externe
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Date personale
Biografie Născut 1/13 ianuarie 1868
Târgoviște, România
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Decedat 14 decembrie 1946 (78 de ani)
Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei București, România
familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e Părinți Alexandru Brătescu
un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea Alexandrina Voinescu
Căsătorit cu Penelope Popescu
la București. A fost judecător în București, Ploiești,
Copii 2
Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a
Cetățenie România
stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până
în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar Ocupație avocat
judecător
general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost prozator[*]
membru al Academiei Române din 1918.[1] În anul 1945 politician
a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 Activitate
alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule Partid politic Partidul Național Liberal
programatice: Huliganism (1938), Germanofobie Limbi limba română
(1940). [2] Studii Universitatea din București
Pregătire Titu Liviu Maiorescu
În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu,
care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele Membru titular al Academiei Române
și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea
dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii Semnătură
primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de
Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În
perioada interbelică a publicat mai puțină proză.
Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?tit
le=Ioan_Alexandru_Br%C4%83tescu-Voine%C8%99ti&a
„Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), ction=edit&section=0)
„Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună”
(un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.

S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.

Opera

Antume
Nuvele și schițe, 1903
În lumea dreptății, 1906
Întuneric și lumină, 1912
Firimituri, 1929
Cu undița, 1933 Ioan Alexandru Brătescu-
Voinești
Din pragul apusului, 1935
Originea neamului românesc si a limbii noastre, 1942, Editura
"Cartea Românească", Bucuresti

Reeditări
Niculăiță Minciună, Editura HERRA, 2006, ISBN 973-
7923-65-0
În lumea dreptății. Întuneric și lumină, Editura Gramar,
2007
Pagini alese, Editura Ștefan, 2007
Rătăcire, Editura Semne, 2009
Nuvele și schițe, Editura Donaris, 2009

Teatru radiofonic

În decursul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a

dramatizat câteva din scrierile sale pentru emisiunea „Teatru
radiofonic”: Călătorului îi șade bine cu drumul, În lumea dreptății și
Un reghiment de antilerie.[3]

Note
1. ^ Ioan Alexandru BRATESCU-VOINESTI - opera, viata, biografie : comentarii si analize (http://
www.autorii.com/scriitori/ioan-alexandru-bratescuvoinesti/)
2. ^ ibid
3. ^ Teatru radiofonic (http://teatrale.nobody.ro/tag/bratescu-voinesti/)

Legături externe
 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B (http://acad.ro/bdar/armembriLit.ph
p?vidT=B)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Alexandru_Brătescu-Voinești&oldid=13662627

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 octombrie 2020, ora 20:37.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.