Poezia nu se scrie cu penița, ci cu sufletul, cu inima, cu
lacrima, cu așteptarea, cu durerea și cu infinita
dragoste de viață. Penița este doar un atribut tehnic pentru imortalizarea acestor emoții. Poezia trebuie să doară, să lăcrimeze, să încolțească sentimente în sufletul ce o păstorește.