Subiecte în

Ionel Marina
opera
druțiană
În eseul „Lumea lui Cehov" lon Druță scrie:
„Cineva zice, că ironia este zâmbetul cu care
creatorul cercetează o buburuză”.
„Pentru personajul lui Ion Druță este însă esențial
tocmai substratul sufletesc, interioritatea cea mai
ascunsă, numai rareori şi insuficient luminată de
raza conştiinței lucide. Omul conceput de Ion
Druță e (...) o ființă profundă, capabilă să
comunice cu lumea sa la un nivel de intensitate şi
complexitate deosebite. Dacă am vrea să-l
caracterizăm printr-o formulă lapidară, ar trebui,
poate, să spunem despre el, în primul rînd, că este
un homo religiosus. (...) Evlavia în fața pămîntului
pe care trăiesc şi în fața lumii cu făptuirile ei
caracterizează personajele lui Ion Druță”
(Anton Cosma, critic şi istoric literar, România)
Credința
Etnic vorbind, Druță a moştenit elemente arheice
româneşti (pe linie paternă, fiind fiul unui pictor
de biserici) şi slave (mama fiind ucraineană,
evlavioasă). Creştinismul ortodox, de coloratură
slavă, a lăsat, de aceea, puternice urme în
spiritualitatea profundă a scriitorului.
 „Fratele Gheorghe era agitat şi, pare-se, pentru prima oară în viaţă se
arăta mulţumit de părintele pe care i l-a trimis Dumnezeu.”

„Mai erau însă tineri şi plini de viaţă ochii negri, faţa bălaie,
încununată de un zîmbet plin de bunătate — sfinte Dumnezeule, atâta
bunătate creştinească, atâta bunătate omenească, încât orice
cerşetor, ori pui rătăcit de cloşcă, orice fir de iarbă călcat de roţi
pe-o margine de drum găseau înţelegere şi compătimire în inima ei.”
Horodiște „Bine că le mai strânge Dumnezeu pe câte una, că altminteri n-ar fi
chip de trăit pe lume de răul lor...”

”Acasă tot aşteptam poate mama, vorbind cu tata, va pomeni de

manual; la şcoală mă rugam în gând Domnului să nu mai vină
atâția cu bani, poate îmi rămâne şi mie manual până la urmă, dar
vremea trecea şi uite că ieri au fost patru, azi au rămas numai trei, apoi
au rămas numai două.”
„— Ei, Dumnezeu cu
dânsa.” Sania
„A oftat, zâmbind
oarecum uşurat –
slavă Domnului,
cel puțin
orientarea în timp
Clopotnița
nu şi-o pierduse.”
 „Cum Tu, care eşti
iudeu, ceri să bei de la
mine, care sunt femeie
samarineancă?”
Samariteanca
 • „Moş Ion: Căsuța asta a ta îi ca vinul... Cu cât se trece, cu
atât îi mai la cale... (Se aşază. Vasiluta aduce o sticla si umple
un pahar.) Desară am s-o visez pe mama-ta, Dumnezeu s-o
ierte... De câte ori cinstesc un pahar, o visez... ”
• „Vasiluța: A trecut ea prin multe mini... Unii n-au putut-o
lua, alții n-au vrut-o, dar, orişicum, a fost a lor... A ridicat
căsuța asta Andrei al meu, Dumnezeu sa-l ierte...”

Casa mare • „Vasiluța: Am gatit-o eu... Știe numai Dumnezeu...”

• „Moş Ion (pornit sa plece, deschide larg uşile, priveşte lung
spre sat): Hei, lume, lume... Daca aş mai avea de trăit o
viață, nici atunci nu te-aş ierta. Ori ai surzit, ori ti s-a luat
vederea, ori sufletul ti s-a nacrit. De atâtea ori ai trecut pe
lângă casa asta, iar amu nu mai vrei sa-i calci pragul. Dar las’
că Dumnezeu pe toate le vede de sus... (Pleacă.) ”
• „Vasiluța: Teme-te de Dumnezeu, Păvălache...”
Satul
 • „Undeva departe, in fund, pe doua povirnisuri,
rezemate unul de altul, se zaresc printre livezi
acoperisuri de case, o scoala noua. Din mijlocul satului
razbate mare zarva, mare veselie. Flacaii fac joc.”
• „Din sat se aud automobile, carute, de undeva de
departe abia mai razbate huruitul unui tractor. Zi de

Casa mare lucru.”

• „Vasiluta: Pavalas... Daca s-a intimpla sa te duci asa pe
neasteptate, du-te primavara, ori vara, ori toamna...
Du-te atunci cind ramin cu mine toate cimpurile
satului. Multe necazuri am semanat pe dealurile celea,
oi mai semana inca unul. Da iarna imi vine greu. Iarna
totul zace sub zapada si eu ramin singura-singurica...
(Dupa pauza.) Ai avut drum greu, Pavalache?”
 „Să zicem, a început a se coace poama. Mai întâi
dispar din sat copiii — mai vezi câte unul o dată la
trei zile, dar şi acela-i cu buzele vinete. Pe urmă
flăcăii încep a-şi rătăci casele şi chiuie pe drumuri
Sania până după miezul nopții; în sfârşit, încep a-şi
aminti moşnegii în ce an s-au luat la bătaie cu
austriițul şi devin sfătoşi, că nu mai scapi când dau
peste tine.”
 • „Satul — iată încă una din marile griji ale mamei,
pentru că nu întotdeauna îi plăcea ei ceea ce îi
plăcea satului, şi nu totdeauna găsea că e bine ceea
ce bine i se părea satului.”
• „Poate venise totul din Arioneşti — un sat frumos
de pe malul Nistrului.”

Horodiște • „ Arioneştii, un sat mare, cu tradiții, a fost zguduit

şi nu mult după înmormântarea fetei a pornit prin
Câmpia Sorocii un cântec al arioneştenilor despre
fata ceea. M-o fi uimit poate mecanismul prin care
un sat de oameni răspunde cu un cântec la un foc
de armă, iar cântecul se dovedeşte a ține mai mult
decât un foc de armă, şi chiar mai mult decât o
viață de om.
 • „Horia Holban era un învățător bun acolo, în
Căpriana, un sat vechi din nordul Moldovei, unde
preda istoria într-o şcoală medie.”

Clopotnița • „Dulcea moțăială a primăverii l-o fi căutînd,

pesemne, prin Bucovina, l-o fi pîndind pe ulițele
satului din nordul Moldovei, unde dăscălea copiii,
pentru că mai era şi asta o problemă: cum se
chema şi unde era ea – adevărata lui baştină?”
Istoria
 • „ Un istoric antic susține că romanii obişnuiau
să-i arate părintelui copiii abia după cinci-şase
ani, pentru ca, de le va fi dat să moară
până la acea vârstă, să nu cumva să întristeze
inima bravilor legionari care, pe lângă grijile
casei, mai aveau de purtat şi războaie.”
Horodiște • „Nu țin minte — ori că mi s-a povestit, ori că am
citit undeva că satele de răzeşi de pe malul Nistrului
au fost întemeiate de Ștefan cel Mare, cu oşteni
arțăgoşi şi iuți la încăierare, pentru că, dacă
turcii ori tătarii vor trece Nistrul, să se poată
descurca până va sosi oastea domnească.”
 „Cam uitase pe unde vine locul
cela, dar a pornit aşa, la întâmplare, căci picioarele ştiau
mai bine cărările acelui parc, şi picioarele l-au adus în
cele din urmă la scaunele de piatră aşezate în semicerc
la umbra memoriei lui Ștefan cel Mare.
„Viteaz în luptă, modest în clipele de fericire, el stârnea

Clopotnița uimirea popoarelor şi împăraților, făurind, cu mijloace

modeste, izbânzi dintre cele mai mari.”
Monumentul a fost mutat peste gardul parcului, ridicat
pe un alt postament, şi aceste cuvinte ale istoricului
Karamzin spuse despre domnitorul nostru au fost din
nou săpate în piatră şi aurite, astfel încât se puteau citi de
departe.”
Mama
 „Și iară revenim la mama, la acest cuvînt
frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cîntăm decât îl
rostim, şi uneori se pare că tot ce-a fost mai frumos şi
maimăreț plăsmuit în faşa limbii noastre e legat de acest
cuvînt. Eram mezin, al patrulea copil, ori, cu cele
două surori ce-au murit de mici, al şaselea, aşa încît,
atunci cînd m-am ridicat şi eu copăcel, rămăsese
Horodiște puțin din frumoasele gîțe negre pe care le
avusese mama de fată mare. Mai erau însă tineri
şi plini de viață ochii negri, fața bălaie, încununată de
un zîmbet plin de bunătate — sfinte Dumnezeule, atîta
bunătate creştinească, atîta bunătate omenească,
încît orice cerşetor, ori pui rătăcit de cloşcă, orice
fir de iarbă călcat de roți pe-o margine de drum
găseau înțelegere şi compătimire în inima ei.”
 • „Mos Ion: Casuta asta a ta ii ca vinul... Cu cit se
trece, cu atit ii mai la cale... (Se asaza. Vasiluta
aduce o sticla si umple un pahar.) Desara am s-o
visez pe mama-ta, Dumnezeu s-o ierte... De cite ori
cinstesc un pahar, o visez...”
• „(Gafita: Doamne sfinte, tu strigi la mama-ta, care
Casa mare te-a purtat in brate? De dragul muierii iestea sa
strigi la mine? Ia sa ma duc dupa tat-tu, sa
vorbeasca el cu tine. (Pleaca.)”
• „Vasiluta: Am fost eu noua luni purtata de mama
mea, si omul purtat noua luni nu bea vin cu
degetarul!”
„În aproape şase decenii de activitate scriitorul
Ion Druță şi-a rotunjit o formulă; şi-a întregit
un univers; şi-a făurit un nume; a impus
nişte tipologii.(...) Ceea ce nu putem să nu
recunoaştem e faptul că în anii de uniformizare şi
nivelare a individualităților creatoare Ion Druță nu
şi-a pierdut individualitatea”
(Eliza Botezatu, critic literar, profesor
universitar)
Vă mulțumesc!