Oscilatii mecanice

Caracteristici generale
• În sens general, prin mişcare oscilatorie se înţelege orice
transformare a energiei unui sistem dintr-o formă în alta, periodic sau
cvasiperiodic, reversibil sau parţial reversibil. Pe scurt, sistemul care
oscilează se numeşte oscilator, iar mişcarea ca atare – oscilaţie.
• Oscilaţia este periodică, dacă oscilatorul revine în aceeaşi stare
după un interval de timp T numit perioadă, iar dacă perioadele diferă
puţin, deci nu sunt strict egale, oscilaţia este cvasiperiodică. Dacă
energia oscilatorului se păstrează constantă, procesul de oscilaţie este
reversibil, iar dacă oscilatorul pierde o parte din energia sa, cedând-o
mediului ambiant, mişcarea oscilatorie este un proces parţial reversibil,
energia fiind pierdută printr-un proces ireversibil.
• Procesul de propagare a unei oscilaţii în mediul ambiant se
numeşte undă. Şi unda este un fenomen periodic, iar din punct de
vedere energetic are aceleeaşi tipuri de caracteristici ca şi oscilaţia,
energia undei putând rămâne constantă sau putându-se pierde prin
procese parţial reversibile sau ireversibile.
• Pentru caracterizarea cantitativă a unei oscilaţii va fi nevoie de
o funcţie care să depindă de timp (numită elongaţie), iar pentru
caracterizarea unei unde este necesară o funcţie care să depindă atât de
timp, cât şi de variabilele spaţiale (numită funcţie de undă). Aceste
funcţii trebuie să fie funcţii periodice atât în raport cu timpul, cât şi în
raport cu variabilele spaţiale.
 Pendulul lui Galileo Galilei
În secolul al XVI-lea, Galileo Galilei improviza un
mijloc de masurare, deoarece nu
dispunea de nimic potrivit: cronometra cu ajutorul
propriului puls perioada de
oscilatie a unui candelabru care se balansa în
Catedrala din Pisa, sub actiunea
curentilor de aer. El descoperea astfel ca perioada
de oscilatie nu depinde de
amplitudinea de oscilatie daca aceasta ramâne sub
anumite valori.
 Oscilatii fortate
Oscilaţiile forţate ale unui sistem reprezintă oscilaţiile efectuate de
sistem sub acţiunea unei forţe periodice exterioare.
Sistemul care produce forţa periodică exterioară (forţa excitatoare) se
numeşte sistem excitator, iar sistemul asupra căruia acţionează forţa
excitatoare se numeşte sistem oscilator excitat.
Între sistemul excitator şi sistemul excitat are loc un proces selectiv de
transfer de energie. Fenomenul de transfer maxim de energie de la sistemul
excitator la sistemul excitat se numeşte rezonanţă. În acest caz, sistemul
excitat se numeşte rezonator.
 excitator

rezonator

Oscilaţie forţată

Rezonanţa
mecanică
Sistemul excitator
Forţele ce acţionează asupra
sistemului excitat:
- forţa elastică:
Fe = - ky
-forţa de rezistenţă (frecare):
Fr = - λv
-forţa periodică exterioară:
f = fo sin ( Ω t + φ0)
Principiul al doilea al mecanicii
pentru sistemul excitat:
Fe + Fr + f = ma
rezultând ecuaţia:
Sistemul excitat ma + λv + ky = fo sin(Ω t + φ0)

Notaţii : k - constanta elastică a resortului

λ – factor de proporţionalitate ce depinde de mărimea frecării
ω0 - frecvenţa proprie a sistemului excitat
Ω - frecvenţa sistemului excitator
φ0 - faza iniţială a sistemului excitator
Ωr - frecvenţa de rezonanţă
f1=1.6, f2=1.0, f3=0.63, f=1.001

Dacă masele celor doi

oscilatori sunt com-
parabile , atunci excita-
torul şi sistemul excitat
îşi inversează periodic
rolurile, fiecare oscilator
prezentând fenomenul
de bătăi.
 Aplicaţiile oscilaţiilor forţate

Seismograful Colecţia de rezonatori Helmholtz

de la liceul E. Zola de Rennes
Dispozitive de verificare a clădirilor în timpul seismului