LASERUL 3

Laserul este echivalentul acţiunii de amplificare a

luminii prin stimularea emisiei de radiaţii. Laserele sunt
dispozitive care amplifica lumina si produc raze clare de
lumina, ce trec rapid din infraroşu in ultraviolet. O raza de
lumina este clara atunci când undele sau fotonii ei se
propaga toate împreuna. De aceea, lumina laser, poate fi
extrem de intensa, foarte direcţionata (sub forma uni
fascicul) si foarte pură in culoare (in frecvenţă).Acum
dispozitivele laser lucrează in gama de frecventa a razelor
X.
Laserele forţează atomii să stocheze si să emită
lumina într–un fascicul coerent. Electronii dintr – un atom,
intr –un mediu laser sunt la început pompaţi, sau
energizaţi, pînă la o limita de excitare, de către o sursa de
curent electric. Ei sunt apoi „stimulaţi” cu fotoni externi, să
emită energia stocata tot sub forma de fotoni; acest proces
este cunoscut sub denumirea de emisie stimulată.
Fotonii emişi au o frecvenţă caracteristică egală cu
cea a atomilor si se mişcă împreună cu fotonii stimulatori,
iar prin interferenta lor excita atomii să elibereze mai mulţi
fotoni.
Amplificarea luminii se face prin mişcarea fotonilor
intre doua oglinzi paralele stimulвndu – se astfel emisia.
Lumina monocromă, direcţionată si foarte intensă, in final,
iese prin una dintre oglinzi, care este parţial argintată.
 Emisia stimulată, procesul fundamental al acţiunii
laserului, a fost pentru prima oara propus de Albert

Einstein in 1917. Principiile funcţionarii insa, au fost

subliniate de fizicienii americani Arthur Leonard Schawlow
si Charles Hard Townes in aplicaţia lor din anul 1958.
Invenţia a

fost patentată, dar mai târziu a fost schimbată de fizicianul si

inginerul Gordon Gould.
In 1960 fizicianul american Theodor Maiman observa
prima acţiune laser in rubin solid. Un an mai tвrziu a fost
construit un laser gazos pe baza de heliu – neon, de către
fizicianul american de origine irakiană Ali Javan. Apoi in anul
1966 un laser lichid a fost construit de fizicianul Peter
Sorokin.
In 1970 tribunalul Oficiului de Invenţii al Statelor
Unite, atribuie lui Gordon Gould meritul descoperirii
principiilor de funcţionare a laserului.

Tipuri de lasere:
Bazate pe felul mediului folosit, laserele, sunt in
general clasificate ca solide, gazoase, semiconductoare, sau
lichide.
 LASERE SOLIDE
Cele mai comune lasere au la originea lor fibrele de
cristale de rubin si neodim. Mănunchiul de fibre este fasonat
la capete, prin suprafeţe paralele si acoperite cu o pelicula
nemetalică reflectantă.
LASERE SEMICONDUCTOARE
Sunt cele mai compacte lasere, care sunt formate din
joncţiuni intre semiconductoare cu propietăţi electrice
diferite. Arsenidiu de galiu este cel mai comun
semiconductor folosit. Mediul semiconductoarelor este
excitat prin aplicarea directă de-a lungul joncţiunii,
Aceste tipuri de laser, oferă cea mai mare putere la
ieşire in impulsuri de lumina (cu durata 12 X 10 15 secunde)
si sunt folosite in studiul fenomenelor fizice de durata scurtă.
Excitarea atomilor din mediul laser solid se face prin
descărcări electrice in tub cu xenon, arcuri electrice sau
lămpi cu vapori de metal. Gama de frecventa a lumini
laserului, trece de la infraroşu la violet.
LASERE GAZOASE
Mediul activ al unor astfel de lasere poate fi din gaze
pure, amestec de gaze sau chiar vapori de metale, оntr–un
tub cilindric de sticla sau de quartz, cu doua oglinzi paralele
aflate la capetele tubului.
Gazul laserului este excitat prin lumina ultra violetă,
fascicole de electroni, curent electric sau prin reacţii
chimice. Laserul cu mediu gazos de heliu – neon este cel mai
cunoscut pentru оnalta si stabila lui frecvenţă, puritatea
culorii si pentru cel mai subţire profil al fascicolului de
lumină. Laserul cu mediul gazos de dioxid de carbon este
foarte eficient si e foarte apreciat pentru cea mai puternică
si continuă raza laser.
O metoda ce permite o creştere de randament, este aceea
de a monta vertical lasere miniatura, in circuite electronice.
O astfel de aplicaţie este folosita in tehnica video si audio
digitala (compact disk) si la imprimante laser.
 LASERE LICHIDE
Cele mai utilizate medii laser lichide sunt mediile
anorganice. Ele sunt excitate cu lampi flash, in mod
pulsatoriu, sau cu lasere cu gaz, cu fascicul continuu.
LASERE CU ELECTORNI LIBERI
Aceste lasere folosesc electroni neataşaţi de atomi ce
sunt excitaţi prin unde magnetice. Studiul acestui tip de
laser a fost dezvoltat incă din 1977 si a devenit un important
instrument de cercetare. Teoretic astfel de lasere, pot
acoperi întreg spectrul, de la infraroşu la raze X si sunt
capabile sa producă raze de putere foarte mare.
Aplicaţii laser
Folosirea radarelor sunt restricţionate doar de imaginaţia
noastră. El au devenit instrumente valabile in industrie,
cercetare, comunicaţii, medicina, arta si cu extindere in
aplicaţii militare.
INDUSTRIE
Razele laser puternice pot fi focalizate in spoturi mici cu
densitate de putere enorma, ce pot uşor încălzi, topii sau
vaporiza materiale într–o manieră foarte precisă. Laserele
sunt folosite, de exemplu in prelucrarea diamantelor, a
sculelor si dispozitivelor speciale, in microelectronica, la
sintetizarea unor materiale si chiar la controlul fuziunii
nucleare. Laserele pulsative fac posibila fotografierea cu un
timp de expunere de câteva milionimi de secunda si pot fi
folosite la monitorizarea deplasării scoarţei terestre,
constituind aparaturi eficace in determinarea poluării aerului
si in măsurarea distantelor.
CERCETARE STIINTIFICA
Datorita luminii monocromatice bine direcţionate,
laserele sunt folosite in testarea Teoriilor Relativităţii, in
acceleratoarele de particule si prin măsurarea schimbării
stărilor materiei, se pot studia structuri atomice si
moleculare. Cu ajutorul laserelor a putut fi determinata cu
exactitate viteza luminii si s – au executat reacţii chimice
fară precedent.
COMUNICATII
Lumina laser poate străbate mari distante in spaţiu, ară
a – si reduce puterea si poate transporta mult mai multe
frecvente decât undele radio (de 1000 de ori mai multe
canale radio - tv )si este ideal pentru comunicaţiile spaţiale.
Fibrele optice au fost perfecţionate pentru a transmite razele
laser in comunicaţii terestre, in telefonie si reţele de
calculatoare.
Tehnica laser este folosita si in оnregistrările cu
înalta densitate a informaţiilor, ( aceasta simplificând
înregistrarea hologramelor) având aplicaţii practice in
domeniul audiovizual al compact discurilor.
MEDICINA
Intensitatea razei laser, poate tăia, cauteriza si evapora
vase de sânge si leziuni fară a afecta ţesuturile sănătoase.
Tehnica laser este intens folosita si in cercetarea medicala,
in depistarea afecţiunilor si obţinerea tratamentelor
biologice.
ARMATA
Aplicaţiile laser au fost adaptate si utilizate, ca orice
noua descoperire tehnica, in armata. Astfel au fost
experimentate si dezvoltate tehnologiile in ghidarea
sistemelor de rachete, in navigaţie aeriana si transmisiuni
militare prin sateliţi.
Folosirea razei laser in domeniul militar, a fost susţinută
si in timpul războiului rece, ca parte integranta in sistemele
de apărare împotriva rachetelor balistice, de însuşi
preşedintele S.U.A. , Ronald Reagan in anul 1983. In aceasta
idee a fost experimentat un laser aeropurtat, capabil sa
lovească orice racheta balistica, dar proiectul a fost
considerat periculos si foarte costisitor si a fost abandonat in
1986. Posibilităţile razelor laser de a excita selectiv atomii
sau moleculele pot deschide cai eficiente in separarea
izotopilor necesari construirii noilor tipuri de arme nucleare.