Sunteți pe pagina 1din 3

www.referat.

ro

Radiatii X de franare si caracteristice Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu frecvente mai mari decat cele ale luminii (cu lungimi de unda cuprinse intre 0,01 si 50 nm). Ele se obtin prin bombardarea unei tinte metalice cu electroni care au viteza mare. Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen in timp ce facea experimente de descarcari electrice in tuburi vidate. El a observant ca din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului ieiseau in exterior raze cu insusiri deosebite (aceste raze strabateau corpurile, provocau fluorescent unor substante, impresionau placutele fotografice, etc). Roentgen le-a numit raze X, deoarece natural or era necunoscuta, Ulterior au fost numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit. Radiatiile X sunt emise de atomii unui corp atunci cand interactioneaza cu electroni rapizi. Ele se obtin in tuburi vidate in care electronii sunt emisi de un catod (filament) incandescent. Generatorul de curent continuu cu tensiuni de 60 125 kV produce intre catod si anticatod un camp electric care accelereaza electronii. Electronii cu viteza mare ciocnesc anticatodul care emite radiatii X. Radiatiile X sunt produse in tuburi Coolidge-1913 Spectrul radiatiei X Daca energia electronului care bombardeaza tinta este mica, spectrul radiatiei este continuu. Forma acestuia este independent de natura anticatodului (depinde doar de tensiunea de accelerare). Daca energia electronului care bombardeaza tinta este mare, radiatia prezinta doua spectre: unul continuu si unul de linii. Spectrul de linii depinde de natura materialului tintei. In functie de mecanismul de interactiune dintre electronii rapizi si atomi anticatdoului sunt emise doua tipuri de radiatii X: radiatii X de franare si radiatii X caracteristice. Radiatii X de franare Electronul, avand viteza mare, trece prin invelisul electronic al atomului (invinge fortele electrice de repulsie exercitate de electronii atomului) si se apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, atrage electric electronul si il deviaza de la directia lui initiala. Cand se indeparteaza de nucleu, electronul este franat si emite radiatie X. Cu cat electronul trece mai aproape de nucleu cu atat este mai puternic franat si energia fotonului emis este mai mare. Daca electronul este franat pana la oprire atunci energia fotonului emis este egala cu energia electronului. Fotonii emisi au energii cuprinse intre zero si o energie maxima egala cu energia electronilor. Obtinerea radiatiilor X de franare La energii mici ale electronilor incidenti, ciocnirile cu electronii materialului tinta sunt elastice. Electronii proiectil se apropie de nucleul tinta (pozitiv) care il va accelera, obligandu-l sa evolueze dupa o hiperbola. In conformitate cu principiile electrodinamicii, electronii emit radiatii electromagnetice (radiatii X). In acest fel, energia electronilor scade (electronii sunt franati). In consecinta, radiatia X se numeste radiatie X de franare.

Fotonii emisi pot avea orice frecventa cuprinsa intre zero si o valoarea maxima (vmax lungime de unde minima) corespunzatoare franarii electronilor pana la oprire. h vmax = eU; vmax = ; min = h constanta lui Planck (6,626176 * 10-34 Js)

e sarcina elementara (1,6021892 * 10-19 C) c- viteza luminii in vid (299792458 m/s)


Radiatii X caractersitice La trecerea prin invelisul electronic al atomilor din anticatod, electronii rapizi pot ciocni electronii atomilor. In urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior poate fi scos din atom. Locul ramas liber este ocupat de un electron de pe unul din straturile urmatoare. Rearanjarea electronilor (pentru a adduce atomul in starea de energie minima) este insotita de emisia radiatiilor X caracteristice. Fotonii emisi in acest caz au energia bine determinate si caracterizeaza atomii care i-au emis. Obtinerea radiatiilor X caractersitice La energii mari ale electronilor incidenti, ciocnirile cu electronii materialului tinta sunt inelastice. Electronii proiectil pot ioniza atomii materialului tinta, expulzand electroni aflati pe nivele energetice interioare. Pentru aducerea atomului in stare de stabilitate, electronii se rearanjeaza pe straturile interioare, emitand fotoni cu energia bine determinate. Frecventa liniilor spectrale obtinute astfel depinde de natura materialului tinta si se numeste radiatie X caracteristica. Frecventa liniilor spectrale din spectrul radiatiei X caractersitice pot fi calculate pe baza legii lui Moseley:

R constanta lui Rydberg 1,097373177 * 107 m-1 Z numarul atomic al elementului Aplicatii ale radiatiilor X Radiatiile X sunt utilizate in : -radiografii ( se bazeaza pe propietatea radiatiilor X de a impresiona placile fotografice si de a provoca luminescenta unor substante: platinocianura de bariu, sulfura de zinc) -fluoroscopia ( se bazeaza pe propietatea razelor X de a provoca florescenta unor substante)

-tratamentul medical al unor forme de cancer -testarea pieselor metalice si identificarea defectelor de sudura a unor materiale ( defectoscopia cu raze X) -masurarea constantelor retelelor cristaline prin difractia razelor X

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate