Școala Postliceal Sanitară

„Domnița Ruxandra”

MODUL RADIOFIZICA
ANUL I

Radiatii X de franare si
caracteristicile acestora

Profesor: Elev:
Mihai Florenta Cosoianu Viorel

Anul Scolar 2018-2019

 www.referat.ro

Radiatii X de franare si caracteristice

Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu frecvente mai mari

decat cele ale luminii (cu lungimi de unda cuprinse intre 0,01 si 50 nm). Ele se
obtin prin bombardarea unei tinte metalice cu electroni care au viteza mare.
Au fost descoperite intamplator in anul 1895 de fizicianul german Wilhelm
Conrad Roentgen in timp ce facea experimente de descarcari electrice in tuburi
vidate. El a observant ca din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului
ieiseau in exterior raze cu insusiri deosebite (aceste raze strabateau corpurile,
provocau fluorescent unor substante, impresionau placutele fotografice, etc).
Roentgen le-a numit raze X, deoarece natural or era necunoscuta, Ulterior au
fost numite raze (radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit.
Radiatiile X sunt emise de atomii unui corp atunci cand interactioneaza cu
electroni rapizi. Ele se obtin in tuburi vidate in care electronii sunt emisi de un
catod (filament) incandescent. Generatorul de curent continuu cu tensiuni de 60
– 125 kV produce intre catod si anticatod un camp electric care accelereaza
electronii. Electronii cu viteza mare ciocnesc anticatodul care emite radiatii X.
Radiatiile X sunt produse in tuburi Coolidge-1913
Spectrul radiatiei X
Daca energia electronului care bombardeaza tinta este mica, spectrul radiatiei
este continuu. Forma acestuia este independent de natura anticatodului (depinde
doar de tensiunea de accelerare).
Daca energia electronului care bombardeaza tinta este mare, radiatia prezinta
doua spectre: unul continuu si unul de linii. Spectrul de linii depinde de natura
materialului tintei.
In functie de mecanismul de interactiune dintre electronii rapizi si atomi
anticatdoului sunt emise doua tipuri de radiatii X: radiatii X de franare si radiatii X
caracteristice.
Radiatii X de franare
Electronul, avand viteza mare, trece prin invelisul electronic al atomului (invinge
fortele electrice de repulsie exercitate de electronii atomului) si se apropie de
nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, atrage electric electronul si il deviaza de la directia
lui initiala. Cand se indeparteaza de nucleu, electronul este franat si emite
radiatie X.
Cu cat electronul trece mai aproape de nucleu cu atat este mai puternic franat si
energia fotonului emis este mai mare. Daca electronul este franat pana la oprire
atunci energia fotonului emis este egala cu energia electronului. Fotonii emisi au
energii cuprinse intre zero si o energie maxima egala cu energia electronilor.
Obtinerea radiatiilor X de franare
La energii mici ale electronilor incidenti, ciocnirile cu electronii materialului tinta
sunt elastice.
Electronii proiectil se apropie de nucleul tinta (pozitiv) care il va accelera,
obligandu-l sa evolueze dupa o hiperbola. In conformitate cu principiile
electrodinamicii, electronii emit radiatii electromagnetice (radiatii X). In acest fel,
energia electronilor scade (electronii sunt franati). In consecinta, radiatia X se
numeste radiatie X de franare.
Fotonii emisi pot avea orice frecventa cuprinsa intre zero si o valoarea maxima
(vmax – lungime de unde minima) corespunzatoare franarii electronilor pana la
oprire.
h vmax = eU; vmax = Error: Reference source not found; λmin = Error:
Reference source not found

h – constanta lui Planck (6,626176 * 10-34 Js)

e – sarcina elementara (1,6021892 * 10-19 C)
c- viteza luminii in vid (299792458 m/s)

Radiatii X caractersitice

La trecerea prin invelisul electronic al atomilor din anticatod, electronii rapizi pot
ciocni electronii atomilor. In urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior
poate fi scos din atom. Locul ramas liber este ocupat de un electron de pe unul
din straturile urmatoare. Rearanjarea electronilor (pentru a adduce atomul in
starea de energie minima) este insotita de emisia radiatiilor X caracteristice.
Fotonii emisi in acest caz au energia bine determinate si caracterizeaza atomii
care i-au emis.
Obtinerea radiatiilor X caractersitice
La energii mari ale electronilor incidenti, ciocnirile cu electronii materialului tinta
sunt inelastice.
Electronii proiectil pot ioniza atomii materialului tinta, expulzand electroni aflati pe
nivele energetice interioare. Pentru aducerea atomului in stare de stabilitate,
electronii se rearanjeaza pe straturile interioare, emitand fotoni cu energia bine
determinate. Frecventa liniilor spectrale obtinute astfel depinde de natura
materialului tinta si se numeste radiatie X caracteristica.
Frecventa liniilor spectrale din spectrul radiatiei X caractersitice pot fi calculate pe
baza legii lui Moseley:

R – constanta lui Rydberg 1,097373177 * 107 m-1

Z – numarul atomic al elementului

Aplicatii ale radiatiilor X

Radiatiile X sunt utilizate in :

-radiografii ( se bazeaza pe propietatea radiatiilor X de a impresiona placile

fotografice si de a provoca luminescenta unor substante: platinocianura de bariu,
sulfura de zinc)
-fluoroscopia ( se bazeaza pe propietatea razelor X de a provoca florescenta
unor substante)

-tratamentul medical al unor forme de cancer

-testarea pieselor metalice si identificarea defectelor de sudura a unor materiale (

defectoscopia cu raze X)

-masurarea constantelor retelelor cristaline prin difractia razelor X