SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

MODUL RADIOFIZICA

RADIATIE SI
RADIOPROTECTIE

NUME: COJOCARU SILVIU-IONUT

CLASA: ANUL I RADIOLOGIE

"Fara radiatii nu am fi fost si nu am putea fi, dar cu prea multe radiatii nu putem
trai"
Activitatea vitala a tuturor sistemelor organizate biologic si n special a omului, se
desfasoara ntr-un univers supus actiunii unei multiple si variate game de radiatii, de la cele
sesizabile direct cu simturile noastre, pna la cele sesizabile doar prin intermediul unei
aparaturi, uneori foarte complicate.
Mediul nconjurator contine surse naturale de radiatii, existente de miliarde de ani pe
planeta Pamnt nca de la formarea acestuia, nsotind aparitia si evolutia vietuitoarelor,
inclusiv a omului. Prin activitatea sa economica si sociala de-a lungul timpului, omul a
modificat si modifica sursele naturale de radiatii, crend astfel o radioactivitate naturala
suplimentara.
Radiatiile sunt de origine si natura foarte variate, clasificndu-le astfel:
radiatii electromagnetice, X sau de nalta frecventa, avnd aceiasi natura ca lumina
radiatii corpusculare ncarcate electric: , , ioni accelerati
radiatii corpusculare neutre electric: neutroni.
Radiatiile nucleare pot actiona asupra organismului n trei moduri: actiune directa,
actiune indirecta si actiune la distanta.
Prin actiune directa sunt lezate macromoleculele de mare importanta, chiar vitala
(proteine, acizi nucleici) care sufera transformari datorita ionizarii sau excitarii directe.
Actiunea indirecta este datorata elementelor care apar n urma proceselor radiochimice.
Mediul principal n care se desfasoara procesele biologice fiind apa, efectele apar datorita
ionizarii acesteia (apar ioni sau radicali) care actioneaza ca agenti oxidanti si reducatori
asupra unor componente esentiale celulare, perturbnd functionarea normala a acestora.
Efectele biologice care apar n urma iradierii, sunt dependente de: doza de radiatii si
debitul dozei. Efectele biologice ale radiatiilor pot fi grupate astfel:
Efecte somatice - care apar la nivelul celulelor somatice si actioneaza asupra fiziologiei
individului expus, provocnd distrugeri care duc fie la moartea rapida, fie la reducerea
semnificativa a sperantei medii de viata. Leziunile somatice apar n timpul vietii individului
iradiat si pot fi imediate sau tardive - efectele somatice imediate sau pe termen scurt, se
manifesta la cteva zile , saptamni sau luni de la iradiere. Aceste efecte sunt de regula
nestochastice (nealeatorii) adica se produc la toti indivizii expusi la o doza superioara dozei
de prag. Efectele somatice tardive sunt cele care apar dupa o perioada mai lunga de timp, de
ordinul anilor, numita perioada de latenta si se manifesta n special sub forma de leucemie sau
cancer. Aceste efecte sunt de natura stochastica (ntmplatoare) n sensul ca este imposibil de
evidentiat o relatie cauzala directa - probabilitatea producerii unui efect este proportionala cu
doza de iradiere.

 Efecte genetice - care apar n celulele germinale sexuale din testicule sau ovare - aceste
mutatii letale sau subletale la descendenti se datoreaza unor efecte imediate ale radiatiilor cum
ar fi: alterarea cromozomilor (translocatii, aparitia de extrafragmente) ruperea unor segmente
de cromatina, alterarea chimica a codului genetic, fie prin actiunea radicalilor liberi asupra
bazelor azotate ale acizilor nucleici, fie prin ruperea lantului acelorasi acizi. Gravitatea
efectelor mutagene apare prin transmiterea la descendenti a unor translocatii cromozomiale,
efect biologic, care apare si la doze mai mici.
Dozele de radiatii care pot produce aparitia unui minim de mutatii ntr-o generatie de
indivizi, ntr-un ecosistem, daca sunt mentinute n permanenta pot conduce la adevarate
catastrofe ecologice n generatiile urmatoare.
Dozimetrie si radioprotectie
Dozimetria - reprezinta totalitatea metodelor de determinare cantitativa a dozelor de
radiatii n regiunile n care exista sau se presupune ca exista un cmp de radiatii, cu scopul de
a lua masuri adecvate pentru protectia personalului ce si desfasoara activitatea n acea zona.
Radioprotectia = totalitatea metodelor si mijloacelor de reducere a efectelor nocive
ale radiatiilor. Sursele de iradiere pot fi: surse externe - aflate n afara organismului si surse
interne - aflate n interiorul organismului.
fi:

Protectia mpotriva efectelor nocive ale radiatiilor, produse de sursele externe, poare

protectie fizica - realizata prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca:

distanta, ecranarea, timpul de expunere;
protectie chimica - prin folosirea unor substante chimice (cistamina, gamofos, etc.),
care se administreaza nainte sau dupa iradierea persoanei;
protectie biochimica - realizata prin folosirea unor preparate sau macromolecule
biologice (snge, plasma, etc.) care administrate imediat dupa iradiere, ajuta la refacerea
celulara;
protectie biologica - se realizeaza prin transplantul de celule viabile n maduva
(hematoformatoare).
Reducerea gradului de contaminare radioactiva se poate realiza
prin: decontaminare - ndepartarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de
sodiu, fosfat de aluminiu, etc.) si din arborele traheobronsic (prin spalari cu ser
fiziologic; decorporare - eliminarea izotopilor radioactivi fixati n diferite organe (cu sare de
Zn sau Ca a acidului dietilen - triamino - pentaacetic); dilutie izotopica - administrarea
iodurii de potasiu mpotriva Iodului - 131, consumarea unor cantitati mari de apa pentru
reducerea fixarii tritiului n organism, etc.
Masurile de radioprotectie, pot fi grupate n:

 masuri preventive;
masuri de supraveghere;
masuri de limitare si lichidare.
Efectul nociv al radiatiilor asupra materiei vii este datorat proprietatii de a ioniza mediul
prin care trec, ionizarea fiind modul dominant de pierdere a energiei de catre radiatii cnd
traverseaza mediul material. Materia vie este caracterizata prin existenta unor molecule
deosebit de mari ale caror proprietati si functionalitate biochimica pot fi ireversibil perturbate.
Astfel, un act de ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel n acest ansamblu, sau de
smulgere a lui, provoaca mari schimbari n caracteristicile moleculei respective, schimbari
care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglari ale metabolismului,
culminnd cu moartea celulei sau cu erori de structura si functionare a aparatului genetic
celular, de tip cancerigen sau mutagen.
Marimi si unitati legate de efectul biologic al radiatiilor
Doza de iradiere - este cantitatea de energie cedata unitatii de masa D = dW/dm;
D SI = 1Grey = 1Gy = 1J/kg; D tot = 1rad (rad-ul) = 10-2J/kg; (rad = Radiation
Absorbed Doze = doza de radiatii absorbita) ; 1 rad = 10-2Gy
Expunerea (dQ/dm) - sarcina electrica totala a ionilor de un semn produsa n urma iradierii n
unitatea de masa. Unitatea de masura este rntgen-ul R
Echivalentul de doza H = Q.D, unde Q este factorul de calitate al radiatiei
H SI 1Sv (Sievert); H tot = 1Rem; (rem = Rntgen Equivalent Man = rntgenu
echivalent pentru om); 1 rem = 10-2Sv
Marimile dozimetrice mentionate se refera la un timp de expunere oarecare. Daca se
raporteaza efectul la unitatea de timp se definesc:
Debitul dozei

= dS/dt;

SI = J/kg.s

Debitul echivalentului de doza h = dH/dt h SI = 1Sv/s

Doza permisa pentru o persoana n functie de vrsta, se calculeaza cu formula:
Dmax = 5(N - 18)rem, unde N - numarul de ani ai persoanei.
Metodele de protectie contra radiatiilor se mpart n:
Metode active - cnd sursa radioactiva este nconjurata cu ecrane absorbante, care reduc
mult intensitatea radiatiilor emergente, deci asigura securitatea celor ce se afla la limita
exterioara a ecranelor.
Metode pasive - cnd se iau masuri de genul:

 persoanelor li se fixeaza durate limitate de lucru n spatiul respectiv

li se dau alimente, medicamente antidot, mijloace de protectie individuala, etc.
Din cercetari medicale rezulta ca:
doza minima de iradiere globala a ntregului organism este sub 20 Rem
ntre 75 - 150 Rem apare boala actinica, cu riscul cazurilor mortale la doza superioara
peste 700rem au efect letal.
Datorita efectului cumulativ al iradierii, normele prevad ca o persoana care la o
singura iradiere a acumulat toata doza permisa, sa zicem ntr-un an, nu mai are voie sa suporte
alta iradiere n acel an. Iradierea accidentala cumulata maxima admisa este de 25Rem.
Datorita efectelor genetice, pentru femeile gravide, dozele admise sunt mai mici fata d cele
aratate mai sus. Deoarece nu toate partile organismului sunt la fel de rezistente la iradiere, sau stabilit doze maxime pentru diferite organe si parti ale organismului, precum si cazul n
care radiatia nu atinge ntregul organism, ci doar portiuni din el.
pentru organe izolate, exceptnd cristalinul si gonadele, doza este de 15Rem/an
pentru oase, tiroida, pielea ntregului organism, cu exceptia extremitatilor, doza este de
30Rem/an
pentru mini, antebrate, picioare si glezne doza este de 75Rem/an.
Sunt cazuri cnd unele elemente radioactive pot ajunge sa fie integrate de oameni prin apa de
baut sau alimente, sau inhalate odata cu aerul. Elementul radioactiv poate intra n circuitul
metabolic si n aceste cazuri nsasi sursa radioactiva se afla n organism si singura protectie
posibila este folosirea de substante care elimina si insolubilizeaza elementul respectiv. Poate
aparea situatia ca un element radioactiv, cu toate ca este cantitativ sub limita admisa pentru
ntregul organism, concentratia sa ntr-un anume organ sa fie suficient de ridicata pentru ca
doza de radiatie permisa pentru organul respectiv sa fie depasita. Astfel de organe care
concentreaza preferential un anume element se numesc organe critice, ca de exemplu: glanda
tiroida pentru iod, sau sistemul osos pentru strontiu, care este omolog clinic pentru calciu.
Pentru a exclude astfel de cazuri, normele de protectie admit concentratia limita ale acestor
substante n apa si aer.
n tabelul de mai jos, redam expunerea normala a omului la radiatii nucleare, astfel
nct sa va puteti calcula fiecare doza naturala:

Cauza

Detaliu

Echiva
lent
doza

I. Punct Nivelul marii (se 28

geograf adauga la fiecare mrem/a

Explicatie

Radiatii cosmice

ic

150m n plus n
n
altitudine)
50
mrem/a
n
Calcaroasa

Zona

30
mrem/a
n

Sedimentara

Radiatii terestre

Granitica
12
0mrem/
an
1
mrem/a
n
Lemn
Casa
din:

20
mrem/a
n

Caramida

Radiatiile
materialelor

Granit
20
mrem/a
n
II.
Aliment Carne, legume
atia

O calatorie
avionul

20
mrem/a
n

cu

III.
Mod de
Televizorul
viata

Examen radiologic

Radiatiile
alimentelor 146Ca
, 4019K

4
mrem/a
n
3
mrem/a
n
35
mrem/a
n

Radiatii cosmice

n functie de valoarea dozei biologice a radiatiilor, apar efectele:

Valoarea
(1Sv
=
100rem)

Efectele

0 - 0,25 Lipsa oricarei tulburari aparente

Sv
0,25 - 0,5 Apar schimbari sanguine, ochi injectati
Sv

0,5 - 1 Sv

Oboseala, ameteala, cataracta, schimbari

sanguine, opacizarea cristalinului, aparitia
alunitelor

1 - 2 Sv

Ameteli, oboseala, reducerea numarului

de globule rosii, scaderea rezistentei la
infectii

2 - 4 Sv

Aceleasi tulburari ca mai sus nsotite de

cteva decese ntre 2 - 6 saptamni de la
iradiere

4 - 6 Sv

50% decese, n intervalul de 30 zile de la

iradiere

Peste
Sv

6 100% decese, n mai putin de 15 zile de la

iradiere

Se stie de mai multi ani ca doze mari de radiatii ionizante, mult mai mari dect radiatiile
de fundal pot cauza cancer si leucemie la mai multi ani de la expunere. Se presupune, datorita
experimentelor pe plante si animale, ca radiatiile ionizante pot provoca mutatii genetice care
afecteaza generatiile descendente, cu toate ca nu exista dovezi n legatura cu radiatii care
provoaca mutatii la om. La nivele foarte mari de radiatii, ele pot provoca stari de disconfort si
moartea la saptamni de la expunere.

Nivelul efectelor cauzate de radiatii depind de mai multi factori: doza, frecventa dozarii,
tipul radiatiei, organul expus, vrsta si sanatatea. De exemplu, embrionul uman este deosebit
de sensibil la radiatii.
Dar care sunt sansele de aparitie al cancerului de la doze mici de iradiere? "Teoria" cu
cea mai larga raspndire este ca orice doza de iradiere ct de mica presupune riscuri asupra
sanatatii omului. Cu toate acestea, nu exista dovezi stiintifice n legatura cu riscul dozelor sub
50 mSv pe o durata scurta de aproximativ 100 mSv pe an, cercetarile arata ca efectele
benefice sunt la fel de posibile ca si cele adverse.
Doze mari, acumulate de radiatii pot produce cancer, care ar fi observat peste ctiva
(pna la 20) ani de la expunere. Acest decalaj face imposibil de precizat cu certitudine care din
multimea de posibili agenti au cauzat cancerul respectiv. n tarile occidentale aproximativ un
sfert din populatie moare datorita cancerului, avnd fumatul, factorii dietetici, genetici si
puternica expunere la lumina solara ca principale cauze. Radiatiile sunt un factor cancerigen
slab, dar la expuneri ndelungate cu siguranta cresc riscurile asupra sanatatii.
Organismul are mecanisme de aparare mpotriva pagubelor produse de radiatii, la fel
si mpotriva altor factori cancerigeni. Acestia pot fi stimulati prin expuneri la doze mici de
radiatii sau dimpotriva la doze foarte mari.
Pe de alta parte, doze mari de radiatii directionate spre o tumoare sunt folosite n
terapii de iradiere mpotriva celulelor canceroase si prin urmare, deseori se salveaza vieti
omenesti. Adesea se foloseste mpreuna cu chimioterapia si operatia. Doze mult mai mari sunt
folosite pentru nlaturarea bacteriilor daunatoare din mncaruri, pentru sterilizarea
pansamentelor si a altor echipamente medicale.
Zeci de mii de oameni din tarile dezvoltate lucreaza n medii n care pot fi expusi la
doze mari de radiatii (mai mari dect nivelul radiatiilor de fundal). Prin urmare ei poarta
ecusoane care monitorizeaza nivelul radiatiilor la care sunt expusi. Fisele medicale ale acestor
categorii de angajati arata ca ei au o rata mai mica de mortalitate datorita cancerului sau altor
cauze dect restul populatiei si n unele cazuri, rate mai mici dect angajatii care lucreaza n
medii similare fara a fi expusi la radiatii. Ce cantitate de radiatii ionizante prezinta pericol?

10.000 mSv (10 Sv) pe durata scurta asupra ntregului corp ar cauza stari de voma si
scaderea brusca a celu-lelor albe din snge si moartea n cteva saptamni; ntre 2 si
10 Sv pe durata scurta ar cauza boli de iradiere cu posibilitatea crescuta ca doza ar
putea fi fatala;

1.000 mSv (1 Sv) pe o durata scurta este chiar deasupra limitei de a cauza boli de
iradiere imediate la o persoana cu un fizic mediu, dar cu siguranta nu ar provoca
moartea; daca o doza mai mare de 1.000 mSv actioneaza o perioada mai lunga de
timp, nu exista posibilitatea unor probleme medicale imediate, dar creeaza cu
certitudine posibilitatea aparitiei cancerului n anii care vor urma;

peste 100 mSv probabilitatea aparitiei cancerului (n contrast cu severitatea bolilor

de iradiere) creste direct proportional cu doza;

50 mSv este limita minima la care exista dovezi ca produce cancer la adulti, este de
asemenea cea mai mare doza permisa prin lege ntr-un an de expunere la locul de
munca;

20 mSv/an timp de 5 ani reprezinta limita angajatilor la radiologie, industria

nucleara, extractia uraniului;

10 mSv/an reprezinta doza maxima la care este supus un miner din minele de uraniu
din Australia;

3 mSv/an este doza tipica (mai mare dect cea de fundal) naturala la care este
expusa populatia n America de Nord, inclusiv o medie de 2 mSv/an datorita radonului
din aer;

2 mSv/an reprezinta radiatia de fundal din surse naturale. Aceasta este aproape de doza
minima la care este expus orice om, oriunde pe planeta;

0,3-0,6 mSv/an este intervalul tipic al dozelor de la surse artificiale, cum ar fi cele
medicale;

0,05 mSv/an este o fractiune mica a radiatiei de fundal care este tinta pentru nivelul
maxim de radiatie la gardul unei centrale nucleare (doza reala este mult mai mica).

EUROPA

INDIA
Radiatiile de fundal care apar n mod natural sunt principala sursa de expunere pentru cei
mai multi oameni. Nivelele osci-leaza ntre 1,5 si 3,5 mSv/an, dar poate depasi 50 mSv/an. Cel
mai mare nivel de expunere la radiatii de fundal care a afectat un numar mare de oameni a
avut loc n Kerala si statul Madras (India) unde, aproximativ 140.000 oameni au fost expusi la
o doza de peste 15 mSv/an de radiatii pe lnga o cantitate similara datorita radonului. Nivele
comparabile s-au masurat n Brazilia si Sudan cu o expunere medie de pna la 40 mSv/an. n
mai multe locuri din India, Iran si Europa nivelul radiatiilor de fundal depaseste 50 mSv, pna
la 260 mSv (n Ramsar, n Iran). Dozele acumulate de-a lungul vietii datorate radiatiilor de
fundal ajung la mii de mSv. Cu toate acestea, nu exista dovezi ca ar exista probleme de
sanatate datorate nivelului ridicat de radiatii.
Radiatiile ionizante sunt generate de industrie si de medicina. Cea mai cunoscuta
sursa de radiatii sunt aparatele de radio-grafie, folosite n medicina. Radiatiile din surse
naturale contribuie cu aproximativ 88% din doza anuala asupra oamenilor, pe cnd
procedurile medicale cu 12%. Efectele radiatiilor naturale nu difera de cele artificiale.
Pentru ca expunerea la un nivel ridicat de radiatii ionizante produce un anumit risc, ar
trebui sa ncercam sa le evitam n ntregime? Chiar daca am vrea, acest lucru este imposibil.

Radiatiile au fost ntotdeauna prezente n mediul si n corpul nostru. Cu toate acestea, putem
si ar trebui sa minimalizam doza de expunere care nu ne este necesara.
Radiatiile sunt foarte usor de detectat. Exista o varietate de instrumente simple,
sensibile, capabile sa detecteze mici cantitati de radiatii naturale sau artificiale. Exista patru
cai prin care oamenii se pot proteja de sursele cunoscute de radiatii.
1.

limitarea duratei expunerii: pentru oamenii care sunt expusi la radiatii pe lnga cele
de fundal datorita naturii muncii lor, doza este micsorata si riscul mbolnavirii n
principiu eliminat prin limitarea duratei expunerii;

2.

distanta: la fel cum caldura unui foc este mai mica cu cresterea distantei, si
intensitatea radiatiilor descreste direct proportional cu distanta de la sursa;

3.

bariere: barierele de plumb, beton sau apa ofera o protectie buna mpotriva radiatiilor
penetrante cum ar fi radiatiile . Prin urmare, materialele radioactive sunt adesea
depozitate sau mnuite n apa sau cu ajutorul robotilor n camere construite din beton
gros sau cu pereti mbracati n plumb;

4. depozitare: materialele radioactive sunt izolate si tinute n afara mediului. Izotopii

radioactivi (de ex. cei pentru medicina) sunt eliminati n ncaperi nchise, n timp ce
reactoarele nucleare functioneaza ntr-un sistem cu bariere multiple care mpiedica
scurgerile de material radioactiv. Camerele au o presiune atmosferica scazuta, astfel nct
orice scurgere ar avea loc nu ar iesi din ncapere.
Standardele de protectie mpotriva radiatiilor sunt bazate pe mentalitatea conservativa ca riscul este direct proportional cu doza, chiar si la nivele mici, cu toate ca nu exista
dovezi despre riscurile la nivele mici. Aceasta presupunere, numita "ipoteza liniara nelimitata"
(linear no-threshold hypothesis) este recomandata ca protectie mpotriva radiatiilor, propusa
pentru stabilirea nivelelor admise de expunere la radiatii a peroanelor. Aceasta teorie
presupune ca jumatate dintr-o doza mare (unde efectele au fost observate) va cauza efecte de
doua ori mai mici, s.a.m.d. Aceasta duce n eroare daca este aplicata unui numar mare de
oameni expusi unei doze mari de radiatii ar putea duce la masuri inadecvate mpotriva
iradierii.
Cele mai multe dovezi care au condus la standardele de azi provin de la supravietuitorii bombei
atomice din 1945 care au fost expusi la doze foarte mari pe o durata scurta de timp. Pentru stabilirea
riscului estimativ, s-a presupus ca organismul uman poate vindeca efectele expunerii la doze mici, dar
pentru nivele mici de iradiere, gradul de protectie este indiscutabil conservativ.
Cele mai multe tari au propriul sistem de protectie radiologica care deseori se bazeaza pe
recomandarile comisiei internationale cu privire la protectia radiologica (ICRP). Cele trei capitole din
recomandarile ICRP sunt:
. justificarea: nici o activitate nu trebuie adoptata dect daca produce un beneficiu
pozitiv;
. optimizarea: toate expunerile trebuie mentinute la un nivel ct mai mic, acceptabil;
. limitarea: expunerea indivizilor nu trebuie sa depaseasca limitele recomandate;

Protectia mpotriva radiatiilor este bazata pe recomandarile ICRP att pentru

categoriile ocupationale si cele publice.
Expunerea maxima nu trebuie sa depaseasca 1 mSv/an, n medie, timp de 5 ani.

Lectiile Cernoblului

"Omenirea ar trebui sa-si schimbe

optica asupra a ceea ce se poate
numi calamitate mondiala"
Dillwyn Williams
Am comemorat, de curnd, 15 ani de la catastrofa de la Cernobl, cel mai mare dezastru
nuclear din istoria omenirii. Explozia reactorului de la aceasta centrala nucleara din Belarus,
n 1986, a dus la eliberarea unor cantitati enorme de izotopi radioactivi, aproximativ 1 019
becquereli, iar norul radioactiv a afectat zone ntinse din Belarus si nordul Ucrainei si o mica
parte a teritoriului Rusiei; un grad mai scazut de radioactivitate a fost depistat pe toata
emisfera nordica. La nceput, raspunsul organizatiilor internationale fata de necesitatea de a
studia consecintele exploziei pe termen lung asupra sanatatii a fost lipsit de coordonare si nu
este nici in prezent adaptat cerintelor. n 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a primit, din
Japonia, 20 de milioane $ (14 milioane ) pentru a investiga efectele asupra sanatatii, dar
donatia a fost controlata efectiv de catre un singur oficial, multi bani au fost cheltuiti fara
justificare, iar rezultatele au fost dezamagitoare. Tot n 1990, Agentia Internationala pentru
Energie Atomica a efectuat o investigatie separata. Rezultatele cu privire la posibilele
consecinte asupra sanatatii au fost, n general, linistitoare, cu toate ca se cunosteau cazuri de
neoplasme tiroidiene la copii. SUA si Uniunea Europeana au semnat tratate separate cu
guvernele implicate, permitndu-le sa investigheze efectele asupra sanatatii. La nceput,
Uniunea Europeana si filiala europeana a OMS au jucat un rol principal n atragerea atentiei
asupra incidentei neoplasmului tiroidian la copii, dar ulterior au aparut studii separate ca, de
exemplu, cel al Fundatiei Memoriale pentru Sanatate Sasakawa din Japonia. S-au implicat,
fiecare in parte, si Unesco, Crucea Rosie Internationala, precum si mai multe alte organizatii
si state. Au fost obtinute mostre de tesut tiroidian de catre diverse grupuri de cercetatori care,
uneori, nici nu aveau vreo aprobare guvernamentala; au existat si situatii n care diferite
colective de cercetare si-au publicat rezultatele experimentelor pe tumori fara sa stie ca
aceleasi date fusesera obtinute si de alti autori.
n cele din urma, corpul medical al oamenilor de stiinta reprezentnd asociatiile
internationale pentru studierea tiroidei a luat initiativa unei coordonari a cercetarilor in
domeniu. La treisprezece ani de la data petrecerii incidentului s-a ajuns la un acord ntre
guvernele din Belarus, Federatia Rusa si Ucraina, mpreuna cu Institutul National de Cancer
al SUA, Fundatia Memoriala pentru Sanatate Sasakawa din Japonia si OMS, ceea ce a dus la

crearea bancilor pentru tumori. n prezent, prin intermediul unui centru de coordonare din
Cambridge, cercetatorii au acces la o documentare completa asupra ADN-ului si ARN-ului
din tesuturile tiroidiene normale si tumorale.
Lipsa de cooperare dintre organizatiile internationale, manifestata n primii ani de dupa
accidentul de la Cernobl, a fost influentata de mai multi factori. Unele organizatii nu doreau
sa sprijine studiile pentru care nu primisera fonduri suficiente, pe de-o parte si din cauza
conflictelor dintre personalitati. OMS Geneva a considerat oportun sa controleze coordonarea
internationala, dar corpurile de finantatori s-au opus ideii de a renunta la control, date fiind
problemele cu care se confruntasera programele OMS anterioare. O prima dificultate majora a
reprezentat-o faptul ca multe persoane au anticipat un ritm scazut de crestere a incidentei
neoplasmului tiroidian, cu o perioada de latenta de 10 ani; ei au manifestat o atitudine
reticenta n ceea ce priveste acceptarea rapoartelor unei cresteri accentuate la patru sau cinci
ani dupa explozie. In anumite situatii, reticenta parea sa reflecte regula generala conform
careia gradul de rigurozitate a datelor necesare pentru a accepta existenta unei legaturi intre
cauza si efect este strns corelata cu interesul manifestat de indivizi sau de organizatii fata de
rezultatul cercetarii.
Dupa explozia de la Cernobl au aparut aproximativ 2 000 de cazuri de neoplasm
tiroidian la persoanele care, n perioada expunerii la niveluri radioactive crescute, erau copii
sau adolescenti.7-9 Din fericire, nu s-au inregistrat dect putine decese n cazurile respective
(E Demidchik, comunicare personala). Nu trebuie sa ne limitam, nsa, numai la efectele la
nivel tiroidian, desi primele emanatii nocive aveau o concentratie foarte mare de iod
radioactiv. S-a pretins ca in rndul populatiei expuse s-a inregistrat att o crestere a incidentei
afectiunilor de natura imunitara si a malformatiilor congenitale, ct si o diversitate a formelor
de cancer; lipsesc, nsa, studiile adecvate. La fel, la copiii ai caror parinti au fost expusi la
radiatii, exista dovezi ale cresterii instabilitatii microsatelite.10 Nu sunt cunoscute efectele pe
termen lung ale traiului ntr-un mediu contaminat cu cesiu-137; ar putea aparea si efecte
tardive ale iodului radioactiv ca, de exemplu, la nivelul snului.
Este necesar sa se studieze, la nivel international, toate efectele pe care explozia de
la Cernobl le-a exercitat pe termen lung asupra sanatatii; trebuie incluse confirmari ale
diagnosticelor initiale, rolul unor determinari sigure si corelarea incidentului cu valorile
dozimetrice. Pentru desfasurarea unui astfel de studiu ar fi necesar sa se aloce doar o mica
parte din fondurile pe care Occidentul le ofera Ucrainei pentru a nchide si ultimul dintre cele
patru reactoare de la Cernobl. n lipsa unui studiu adecvat nu se va putea face o evaluare
autorizata a tuturor consecintelor; drept urmare, s-ar putea ca unele grupuri sa accepte
neconditionat cele mai grave dintre efectele pretinse, iar altele sa afirme ca pe termen lung nu
au fost decelate dect cazuri de neoplasm tiroidian.
Un alt exemplu al corelatiei dintre gradul de rigurozitate a datelor stiintifice si interesul
fata de rezultatele cercetarii ni-l ofera raspunsul la problemele ncalzirii globale. Este
important sa ne intrebam nu daca exista efectiv o corelatie intre cauza si efect, ci daca este sau
nu posibil ca influenta activitatii umane asupra fenomenului de ncalzire globala sa justifice
modificarea acestei activitati. Raspunsul este, categoric, da, si, in acest sens, gradul n care
contributia activitatii nucleare ar putea reduce ncalzirea globala trebuie supus unei dezbateri
serioase, bazate pe compararea tuturor efectelor exercitate de generatoarele de energie
conventionala si nucleara asupra sanatatii. Sunt, insa, greu de depasit dificultatile create att
de exagerarea pretinselor consecinte ale Cernoblului asupra sanatatii, ct si de erorile si
musamalizarile care apar chiar la nivelul industriei nucleare.

Este putin probabil ca explozia de la Cernobl sa reprezinte ultimul dezastru nuclear

major; indubitabil, vor mai aparea si alte evenimente care sa impuna o reactie la nivel
mondial. Agentiile internationale au ntmpinat dificultati considerabile n gestionarea unui
eveniment cu semnificatie mondiala, survenit n cadrul unui puteri mondiale izolata stiintific
si supusa ea insasi unor uriase schimbari economice si politice. Pentru a evita astfel de
confuzii, pe viitor e bine sa fie avuta in vedere posibilitatea aparitiei unor situatii conflictuale
ntre suveranitatea tarii unde s-a produs incidentul si importanta lui pentru restul lumii,
asigurndu-se o investigatie impartiala. n ceea ce priveste consecintele unor atare incidente
asupra sanatatii, este evident rolul conducator al OMS care, fata de 1986, si-a schimbat
considerabil optica in aceasta privinta. Este oportuna implicarea organizatiei nu att in
coordonarea, ct in facilitarea cercetarilor, care ar putea sa fie controlate de grupuri de experti
independente, selectate de organizatiile stiintifice internationale de profil, precum si de statele
care fie sunt interesate direct, fie doar finanteaza studiile.
Este necesar sa tragem nvataminte din accidentul de la Cernobl si sa hotarm cum
anume sa coordonam implicarea statelor lumii n investigarea unor dezastre majore, astfel
nct de beneficiile obtinute sa se bucure att tara afectata, ct si ntreaga omenire. Vom reusi,
astfel, sa reducem riscul producerii unor noi dezastre si sa ne dezvoltam capacitatea de-a gasi
solutiile adecvate in cazul in care apar consecinte nedorite.
Cercetarile efectuate de DW au fost finantate de Comisia Europeana. Participarea lui la
conferinte a fost sprijinita de Comisia Europeana, OMS si Fundatia Sasakawa. A fost implicat
n infiintarea Bancii de Tumori de la Cernobl (sprijinita de organizatiile mentionate, precum
si de NCI), fiind si presedinte al proiectelor ei stiintifice. Nu a primit nici o recompensa
personala de la nici una dintre organizatiile mentionate n editorial