Sunteți pe pagina 1din 10

SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

MODUL RADIOFIZICA

MODELE ATOMICE

NUME: COJOCARU SILVIU-IONUT


CLASA: ANUL I RADIOLOGIE
1

MODELUL ATOMIC AL LUI DALTON (SFERA RIGIDA)

Cel mai simplu model atomic este modelul sferei


rigide, propus de Dalton: se considera ca atomii au forma
sferica, sunt omogeni si identici intre ei pentru fiecare
substana, dar diferii de la o substana la alta, se pot ciocni
intre ei perfect elastic (adic fr pierdere de energie
cinetica) si nu sunt ncrcai electric.
Modelul lui Dalton
al atomului: sfera rigida.

Forele de interaciune sunt de respingere la distante


foarte mici, se anuleaz la o anumita distanta, apoi devin
atractive, dar scad foarte repede odat cu creterea distantei
dintre ei.
Dependenta forei de
interaciune dintre doi
Atomi de distanta dintre ei.

Acest model este suficient pentru a explica, in mod calitativ, structura si unele
proprieti simple ale substanelor, unele fenomene simple: difuzia, schimbarea strii
de agregare, schimbarea strii de nclzire si altele.
Dei permite efectuarea unor calcule ale cror rezultate se verifica destul de
bine in practica, totui acest model este insuficient pentru deducerea unor relaii
cantitative precise.
MODELUL THOMSON
Modelul cozonac cu stafide (Thomson) a fost unul dintre primele modele
atomice (propus de William Thomson si lord Kelvin in 1902 si dezvoltat de ctre
John Joseph Thomson in 1903). Modelul a fost sugerat de experimentele asupra
razelor catodice.
Atomul este reprezentat, in cadrul acestui model,
printr-o sfera de raza R, in interiorul creia este
repartizata omogen sarcina pozitiva a atomului, Q+;
electronii se afla nglobai in interiorul sferei pozitive.
Modelul Thomson al atomului.

Fiecare electron este atras spre centrul sferei ca si cum acolo s-ar afla o sarcina
electrica pozitiva, egala cu valoarea sarcinii aflate in interiorul unei sfere cu raza r,
egala cu distanta dintre electron si centrul sferei.
2

Datorita acestei particulariti, fora exercitata asupra fiecrui electron este o

fora de tip elastic ( F k r )

eQ
r
4 0 R3
iar micarea unui electron este descrisa de o lege de tipul:

r A sin(2 vt 0 )

care reprezint o micare circulara uniforma; proiecia ei pe orice diametru al


traiectoriei va fi o micare oscilatorie armonica. Frecventa v a acestei micri,
mpreuna cu multiplii si, ar trebui sa reprezinte frecventele emise de atom in exterior
sub forma de radiaie electromagnetica, lucru infirmat de observaiile experimentale.

EXPERIMENTUL RUTHERFORD
MODELUL PLANETAR AL ATOMULUI
Atomul
Substanele chimice (hidrogenul, heliul, carbonul, oxigenul, uraniul etc.) sunt
alctuite din particule identice, pe care le numim atomi.
Atomul a fost gndit ca fiind cea mai mica particular obinuta prin fragmentarea,
de nenumrate ori, a unei cantiti oarecare dintr-o anumita substana.
Termenul de element a fost introdus in tiina de marele filosof grec Platon (428328 .Hr), dar idea existentei sale i-a aparinut lui Empedocle din Agrigento ( secolul
al V-lea .Hr.)
Molecula
Substanele compuse sunt alcatuite din grupri stabile de atomi, numite molecule.
Atomii sunt aezai intr-o molecula intru-un mod determinat, caracteristic moleculei
respective.
O molecula poate fi alctuita dintr-un numr oarecare de atomi: exista molecule
formate din doi sau trei atomi, dar exista si molecule (are unor substane organice)
care sunt alctuite din sute de mii de atomi.
Modul de aranjare al atomilor intr-o molecula este determinat de interaciunile
acestor atomi. La fel, modul in care atomii sau moleculele se aeaz pentru a forma
un corp (simplu sau compus) este o consecina a modului in care acetia
interacioneaza, adic a forelor care se manifesta intre atomi sau intre molecule.
Structura macroscopica a substanelor (vizibila cu ochiul liber, cu o lupa
puternica) este o consecina a modului in care se aranjeaz atomii sau moleculele.
Electronul
3

Dei au fost gndii ca particule indivizibile, s-a dovedit ca atomii au o anumita


structura si ca ei pot fi fragmentai in alte particule subatomice.
Din studiul mai multor fenomene (electrizarea, electroliza, efectul fotoelectric) a
rezultat ca atomii trebuie sa aib in structura electroni.
Electronul este o particula practic punctuala, ncrcata negativ si cu masa cu treipatru ordine de mrime mai mica dect a atomului. Denumirea de electron a fost
introdusa in fizica de George Johnstone Stoney, in 1881.
Sarcina electronului este:
iar masa electronului este

Ionizarea
Deoarece orice atom este neutru din punct de vedere electric, in interiorul atomilor
trebuie sa existe si sarcini pozitive, astfel nct suma sarcinilor pozitive Q+ sa fie
egala cu valoarea absoluta a sumei sarcinilor negative |Q |.
Numrul electronilor unui atom este reprezentat de numrul de ordine din tabelul
periodic al elementelor, Z.
Suma sarcinilor negative ale unui atom este Q_ = -Ze, iar sarcina pozitiva a
atomului este Q+ = Ze.
Modificndu-i sarcina electrica totala prin pierderea sau ctigul de electroni,
atomii se pot transforma in ioni pozitivi, respectiv in ioni negativi; procesul se
numete ionizare.
Sarcina unui ion monovalent (provenit dintr-un atom care a pierdut un electron) se
numete sarcina elementara, se noteaz cu e si are valoarea:
Sarcina electronului este egala, in valoare absoluta, cu sarcina elementara: q e = -e;
sarcina pozitronului este egala cu sarcina elementara: qp = e.
Interaciunea Atomilor
Particulele ncrcate electric din interiorul atomului se pot
deplasa unele fata de altele, astfel nct centrul sarcinilor
pozitive nu va coincide ntotdeauna cu centrul sarcinilor
negative, deci atomii se pot polariza electric.
Polarizarea unui atom

In acest mod se poate explica existenta forelor de


interaciune dintre atomi: ele sunt in principal forte de
natura electrica si apar ca urmare a faptului ca, in funci de
distantele reciproce, atomii se polarizeaz electric.

Daca atomii se transforma in ioni, acetia vor interaciona de asemenea prin


forte electrice de tipul:

unde C, si sunt constante pozitive, caracteristice tipului de ioni.


Dimensiunile si masele atomilor
Pentru a uura calculele legate de masele si
dimensiunile atomilor, au fost introduse doua
uniti de msura, in afara Sistemului
Internaional:

Unitatea atomica de masa, care reprezint o masa egala cu a dousprezecea


parte din masa izotopului de carbon
unitatea din S.I. pentru masa prin relaiile:

are simbolul u si este legata de

ngstrmul, care reprezint o lungime de ordinul de mrime al dimensiunii


atomului de hidrogen. Simbolul sau este , iar relaia de conversie in uniti
S.I. de lungime este
MODELUL PLANETAR AL ATOMULUI ( RUTHERFORD )
In

1898 Ernest Rutherford a descoperit ca anumite nuclee emit un


flux de
particule de mii de ori mai masive dect electronii, cu mare
energie
(de ordinul megaelectonvoltilor), numite particule (sau
radiaie ).
Aceste adevrate proiectile au fost folosite de
Rutherford mpreuna cu Geiger si Marsden pentru a
investiga structura atomului. In 1909 ei au realizat un
Bombardarea unei foite
experiment (pe care l-au continuat in
diverse variante
de aur cu particule alfa.
pana in 1913) in care au
bombardat cu particule o
foita de aur cu grosimea de
numai 86 nm.
5

In urma analizei experimentului s-au fcut urmtoarele observaii:


a) particulele , in mare majoritate, trec prin foita fr sa fie deviate;
b) unele particule sunt deviate cu unghiuri de 12;
c) exista particule (0,05% adic una la doua mii) care sunt deviate sub unghiuri
mai mari dect 90.
Dispozitivul experimental folosit, artat schematic
in figura alturata, era format din sursa de radiaii R
(fluxul de particule ), foita de aur F, detectorul pe
care cad radiaiile mprtiate si produc
scintilaii si microscopul M care permitea
numrarea
scintilaiilor
produse
cnd
observarea se fcea sub un anumit unghi fata
de direcia fasciculului incident.
Dispozitivul experimental folosit
de Rutherdord, Geiger si Marsden.

Rezultatele unui experiment realizat de


Rutherford si colaboratorii si sunt indicate in tabela
alturata, in care au fost nscrise: unghiul de observaie
, numrul mediu al scintilaiilor observate ,
procentul
total al

pe care l reprezint din numrul


scintilaiilor observate si produsul

Se observa ca, dei variaz cu patru ordine de


mrime, produsul
aproximaie, constant.

rmne, cu o buna
Rezultatele unui experiment
efectuat de Rutherford,
Geiger si Marsden.

Pentru a explica aceste rezultate obinute, Rutherford a elaborat


(in 1911) un model al atomului in care sarcina pozitiva era concentrata
intr-o regiune foarte mica din centrul atomului, formnd un nucleu
atomic pozitiv in jurul cruia orbiteaz electronii, sub aciunea forei de
atracie coulombiene.
Acest model, bazat pe ipoteze clasice asupra micrii
electronilor, a fost numit modelul planetar al atomului si a fost
legat de numele lui Rutherford.
Modelul planetar al atomului.

Nucleul se considera a fi sferic, omogen de dimensiuni neglijabile, ncrcat cu


sarcina electrica pozitiva, Q+ = Z si concentrnd, practic, ntreaga masa a atomului.
Cei Z electroni sunt considerai puncte materiale, avnd sarcina electrica negativa si
masa cu 3-4 ordine de mrime mai mica dect masa nucleului.
Interaciunile dintre electroni si nucleu, precum si cele dintre electroni, sunt
de natura electrostatica, deci pot fi descrise de legea lui Coulomb. Deoarece nucleul
si electronul au sarcini electrice de semne diferite, fora dintre electroni si nucleu este
o fora de atracie, pe cnd forele de interaciune dintre electroni sunt de respingere.
Experimentul lui Rutherford a artat ca legea lui Coulomb poate fi aplicata si
la distante mici, de ordinul diametrului atomic.
Energia totala, energia poteniala si energia cinetica a unui electron aflat pe o
orbita circulara de raza r sunt date de relaiile:
p

Ze2
Ze2
Ze2
2total ,cin
total ,total
4 0 r
8 0r
8 0 r

Care sunt reprezentate in figura alturat:

Graficele energiei cinetice, poteniale


Si totale a electronului atomului de
Hidrogen in modelul planetar (Z=1)

Acest model reuea sa explice structura atomului si era in acord cu rezultatele


experimentale: Philipp Eduard Anton Lenard (1903), Hantaro Nagaoka (1904), lordul
Ernest Rutherford, Hans Wilhelm Geiger si lordul Ernst Marsden (1910).
Dei bazat pe rezultate experimentale, modelul planetar prezentat de Rutherford
nu poate explica unele proprieti importante:
Stabilitatea atomului,
Modul in care atomul emite sau absoarbe energie,
Aezarea atomilor in tabelul periodic al elementelor etc.
MODELUL BOHR

Primul model cuantic al atomului a fost modelul lui Niels Henrik David Bohr
(1913); acest model trateaz atomul de hidrogen si ionii hidrogenoizi.
Bohr a pornit de la modelul planetar si a introdus doua postulate si o regula
de cuantificare a momentului cinetic; astfel s-a obinut o buna concordanta cu datele
experimentale din acea vreme.
Primul postulat al lui Bohr
Exista stri legate ale atomului, in care acesta nu emite si nu absoarbe
energie (aceste stri se numesc stri staionare; intr-o stare staionar energia atomului
este constanta in timp).
Valorile energiilor strilor staionare formeaz un ir (o mulime discreta,
adic numrabil):
(se spune ca valorile energiei sunt
cuantificate).
Al doilea postulat al lui Bohr
Exista posibilitatea ca atomii sa emit sau sa absoarb energie (radiaie
electromagnetica) sub forma unei singure cuante de energie (foton); aceasta se
realizeaz prin trecerea atomului dintr-o stare staionara (cu energia Em) in alta stare
staionara (cu energia En) fenomen numit tranziie cuantica.
Energia fotonului emis (Em > En) sau absorbit (Em < En) in urma unei
tranziii cuantice este:

foton= | E

En |

Rezulta ca frecventa radiaiei electromagnetice observate in cazul in care un


atom dintr-un colectiv de atomi efectueaz aceeai tranziie va fi:

= foton / h = | Em En

| / h.

Pentru a selecta strile staionare, Bohr a introdus o regula speciala, numita


regula de cuantificare. Intr-o forma echivalenta celei date de Bohr, aceasta regula se
poate enuna astfel:
Mrimea momentului cinetic orbital al atomului poate lua numai valori date
de relaia:
L0=n,
h
unde momentul cinetic are expresia: L0=m0vr =rp, constanta = 2

se numete constanta lui Plank raionalizata, iar n este un numr natural (n = 1,2,3),
numit numr cuantic principal.
Interaciunea dintre nucleu (care are sarcina electrica +Ze) si electron (care
are sarcina electrica e) este de natura coulombiana.

Pentru micarea unui electron pe o orbita circulara de raza r, se poate scrie (in
ipoteza nucleului fix) urmtoarea relaie (numita si condiia de echilibru dinamic al
electronului pe orbita):

Folosind regula de cuantificare, sa deducem


expresiile mrimilor fizice caracteristice sistemului intr-o
stare staionar: energia electronului intr-o stare legata,
raza unei orbite circulare, viteza electronului pe o orbita
circulara,
perioada
si
frecventa
de
rotaie
Valorile cuantificate ale
a electronului pe o orbita circulara.
energiei, razelor si vitezelor electronilor
in modelul Bohr al atomului de hidrogen.

Scriem condiia de echilibru dinamic a electronului pe orbita sub forma:

Conform relaiei de cuantificare a momentului cinetic, obinem valorile


cuantificate ale razelor orbitelor circulare:

adic razele cresc proporional cu ptratul numrului cuantic n.


Mrimea:

se numete prima raza Bohr.


ATOMUL CU MAI MULTI ELECTRONI

Modelul cuantic al lui Bohr nu poate explica satisfctor


fenomenele legate de atomii cu mai muli electroni. Comportarea
acestora este descrisa, cu o foarte buna precizie, de teoria cuantica
(dezvoltata de Schrodinger si Heisenberg).
Fermioni si bosoni:
In sistemele de microparticule, conform descrierii mecanicii cuantice, exista
doua tipuri de particule:
-Unele care nu pot exista doua sau mai multe in aceeai stare cuantica, numii
fermioni; pentru aceste particule, caracterizate de un moment cinetic propriu (de spin)
semintreg (1/2,3/2) trebuie sa existe cel puin un parametru diferit de la un fermion la
altul din sistemul cuantic;
-Altele, care se pot gsi orict de multe in aceeai stare cuantica, numite
bosoni; aceste particule, caracterizate de un moment cinetic propriu (spin) ntreg
(0,1,2), pot avea chiar si toate mrimile fizice caracteristice identice.
Consecinele acestui fapt sunt uriae.
Un sistem de fermioni (de exemplu electronii unui atom sau protonii sau
neutronii dintr-un nucleu), trebuie sa fie construit analog unui zid de crmizi: fiecare
fermion adugat sistemului trebuie sa aib cel puin o caracteristica diferita de ceilali
fermioni din acest sistem.
Acest fapt a fost descoperit de Wolfgang Pauli si, de aceea, poarta numele
principal de excluziune a lui Pauli.
Bosonii, in schimb, pot avea toate caracteristicile identice, permind, de
exemplu, obinerea fasciculelor Laser coerente monocromatice de foarte mare
intensitate.

10