ORGANIZAREA LABORATORULUI

MODELE ATOMICE
 ATOMUL

Atomul este cea mai mica particula a unui element

chimic. Diametrul atomului este cuprins, aproximativ
intre 0,8 Å pentru elementele usoare si 3 Å pentru
elemnetele grele. In contrast cu vechea lor reprezentare,
atomii au o structura complexa, careia i se datoreaza
varietatea proprietatilor fizice si chimice. In antichitate
atomul a fost reprezentat de ganditori mate-rialisti, ca
Leu-cip, Democrit, Epicur si Aris-totel. Conform teoriei lui
Aris-totel: „ orice corp poate fi divizat in particele oricat
de mici fara ca prin aceasta sa i se altereze substanta. Nu
se poate arata o parte atat de mica dintr-o marime, incat
din ea sa nu mai putem obtine, prin diviziune, una si mai
mica ”.

De-a lungul evolutiei cunostintelor acumulate si a tehnicii

aflate la dispozitia omului s-au creat mai multe modele a
ceea ce se credea a fi modelul perfect al atomului.
 Modelul atomic Bohr

Modelul atomic Bohr este primul model de

natură cuantică al atomului și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul
danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest
Rutherford și îi aplică teoria cuantelor. Deși ipotezele introduse de către
Bohr sunt de natură cuantică, calculele efective ale mărimilor specifice
atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui
Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adică ionii care
au un singur electron în câmpul de sarcină efectivă a nucleului).

- POSTULATELE LUI BOHR

→ Primul postulat al lui Bohr este legat de orbitele atomice si presupune ca
electronul se roteste in jurul nucleului numai pe anumite orbite circulate
premise, fara a emite sau a absorbi energie radianta. Aceste stari se numesc
stationare si au un timp de viata infinit si energie constanta, electronul trecand pe
alte nivele energetice doar daca este perturbat din exterior.

Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilitatii atomului. El este in

contradictie cu fizica clasica. Conform teoriilor acesteia, o sarcina electrica in
miscare accelerata emite radiatie electromagnetica. Aceasta ar duce la scaderea
energiei sistemului, iar traiectoria circulara electronului ar avea raza din ce in ce
mai mica, pana cand aceasta ar “cadea” pe nuceleu. Experimental se constata
insa, ca atomul este stabil si are anumite stari in care energia sa se mentina
constanta.
→ Al doilea postulat al lui Bohr afirma faptul ca un atom emite sau absoarbe
radiatie electromagnetica doar la trecerea dintr-o stare stationara in alta. Energia
pe care o primeste sau o cedeaza este egala cu digerenta dintre energiile celor
doua nivele intre care au loc tranzitia. Radiatia emisa sau absorbita are frecventa
data de relatia obtinuta in cadrul teoriei lui Max Planck.
 Modelul Thomson

O serie de fenomene si procese din fizica electricitatii demonstreaza ca atomilor

trebuie sa li se atribuie proprietatea de a accepta si de a ceda electroni. Astfel de
fenomene sunt: efectul fotoelectric, emisia termoelectrica.

Primul model de atom a fost cel al lui Thomson, in care electronii sunt fixati elastic
in interiorul unei sfere umplute uniform cu sarcini pozitive. Dar acest model nu poate explica cum stau
sarcinile pozitive, uniform distribuite, fara sa se respinga intre ele si nu poate explica satisfacator nici
emisia radiatiei luminoase. In principiu, sarcinile din interiorul atomului nu pot fi distribuite decat in
doua moduri: grupate in locuri diferite spatial sau in aceeasi regiune spatiala restransa. Bombardand
atomii cu un fascicul paralel de particule incarcate, in primul caz ele vor interactiona cu sarcini de un fel
sau de altul si vor fi puternic deviate (imprastiate), pe cand in cazul al doilea, sarcinile fiind foarte strans
unite, campul electric creat de ele va fi extrem de slab, interactiunea va fi foarte slaba, deci particulele
practic nu vor fi deviate. Rutherford, bombardand atomii cu particule incarcate electric, a observat ca
ele sunt puternic deviate, deci a dovedit astfel ca sarcinile din atom sunt separate spatial, deci modelul
Thomson a fost abandonat.
 Modelul planetar al lui Rutherford

Un model atomic bazat pe echilibrul dinamic al sarcinilor este

analog sistemului solar in care fortele centrifuge echilibreaza fortele de atractie
gravitationala. Atomul are o parte centrala numita nucleu, incarcati pozitiv, in
jurul careia se rotesc electronii. Deci sarcinile sunt separate spatial. Concordanta
modelului planetar atomic cu experianta este foarte buna. E. Rutherford a fost
capabil sa calculeze care va fi numarul de particule α deviate sub un unghi dat si a
dedus din datele experimentale ca partea centrala pozitiva se intinde pe o zona cu
dimensiunea de 10-13 – 10-12 cm. Comparand cu dimensiunea unui atom  10-8 cm,
tragem concluzia ca el este mai mult gol decat plin. In acest fel, modelul planetar
propus inca din 1901 de J. Perrin, a fost definitiv acceptat ca urmare a
experientelor lui E. Rutherford. Ca si in cazul modelului Thomson ramane de
explicat motivul pentru care sarcinile pozitive din nucleu nu se desfac.

Cercetarile experimentale efectuate de E. Rutherford au condus la urmatoarele

rezultate:

a. in mod obisnuit se observa doar deviatii mici ale

particulelor α de la directia traiectoriei initiale (unghiuri de
deviatie mai mici de 30);

b. la aproximativ 8.000 de particule α slab deviate revine

in medie o particula care sufera o deviatie puternica (unghiuri de
deviatie 900 … 1800);
 Rutherford a interpretat aceste rezultate elaborand, in anul 1911, un
nou model atomic, modelul planetar al atomului, cu trei caracteristici
definitorii.

a. Aproape toata masa atomului este concentrata intr-un volum

foarte mic care constituie nucleul atomic. Nucleul atomului are un
diametru de 10-14 - 10-15 m, mult mai mic decat diametrul atomului (10-9 -
10-10 m).

b. Nucleul este incarcat pozitiv. El este inconjurat de un invelis de

electroni, numarul acestora fiind astfel incat atomul este neutru din punct
de vedere electric.

c. Electronii se invart in jurul nucleului pe traiectorii circulare.

Nucleul exercita asupra electronilor forte de atractie electrostatica care
joaca rol de forte centripete.
 Modelul atomic al postulatelor Dalton

 Modelul Dalton este, de asemenea, cunoscut ca

un model sferic, deoarece propune faptul că atomul este
o sferă indivizibilă, solidă și compactă. Datorită acestui
model a fost mult mai ușor să oferim o explicație despre
chimie restului lumii și a fost baza multor proiecte
inovatoare de cercetare care au urmat.

Potrivit lui Dalton, materia era compusă dintr-o unitate minimală numită
atom, care nu putea fi distrusă sau împărțită în nici un fel. Această
unitate, fostă propusă de Democritus și mentorul său Leucipo, a stat la
baza cercetării lui Dalton și a creării modelului său atomic.

Dalton și-a formulat modelul atomic cu 6 postulate, în care explică în ce

studiu și cum le-a condus studiile.

 Postulate 1

Primul postulat al lui Dalton a declarat că elementele sunt alcătuite din

particule mici numite atomi, care nu pot fi împărțite și nici nu pot fi
distruse.

De asemenea, Dalton a comentat că aceste particule nu s-au putut

schimba în nici o reacție chimică.
  Postulate 2

Cel de-al doilea postulat al lui Dalton a stabilit că toți atomii prezenți în
același element sunt egali în greutate ca și în alte caracteristici.

Pe de altă parte, a stabilit, de asemenea, că atomii diferitelor elemente au

o masă diferită. Din această propunere a venit cunoașterea greutăților
atomice relative care au fost demonstrate atunci când se compară diferite
elemente cu hidrogen.

 Postulate 3

Al treilea postulat al lui Dalton a stabilit că atomii sunt indivizibili chiar și

atunci când sunt combinați în reacții chimice. Nici nu pot fi create sau
distruse.

Combinația de atomi, atât egală, cât și diferită, va genera compuși mai

complexi, dar acest proces nu va schimba faptul că atomul este unitatea
minimă a materiei.

 Postulate 4
Al patrulea postulat al lui Dalton a afirmat că, chiar și atunci când atomii
sunt combinați pentru a forma un compus, aceștia vor avea întotdeauna
o relație care poate fi exprimată în numere simple și complete. Această
expresie nu va fi prezentată în fracții, deoarece atomii sunt indivizibili.

 Postulate 5

Al cincilea postulat al lui Dalton a declarat că există o posibilă

combinație de atomi diferiți în proporții diferite pentru a forma mai mult
de un compus. În acest fel, se poate explica faptul că dintr-o cantitate
finită de atomi a apărut toată materia existentă în univers.

 Postulate 6
Cel de-al șaselea și ultimul postulat al lui Dalton a stabilit că fiecare dintre
compușii chimici a fost creat din combinația atomilor a două sau mai multe
elemente diferite
 Modelul atomic Sommerfeld

 Modelul atomic al lui Sommerfeld este o versiune îmbunătățită a

modelului Bohr, în care comportamentul electronilor se explică prin
existența unor niveluri diferite de energie în interiorul atomului. Arnold
Sommerfeld și-a publicat propunerea în 1916, explicând limitările
acestui model aplicând teoria relativității lui Einstein.

 Modelul atomic al lui Sommerfeld apare pentru a perfecționa

deficiențele modelului atomic al lui Bohr. Propunerile acestui model,
cu accente largi, sunt următoarele:

- Electronii descriu orbite circulară în jurul nucleului, fără a radianța

energiei.

- Nu toate orbitele au fost posibile. Numai orbite sunt activate, ale căror
unghi unghiular al electronului îndeplinește anumite caracteristici. Este de
remarcat faptul că impulsul unghiular al unei particule depinde de un
compendiu al tuturor magnitudinilor (viteză, masă și distanță) față de
centrul rândului.
- Energia eliberată atunci când un electron coboară dintr-o orbită în alta
este emis sub formă de energie lumină (foton).

Deși modelul atomic al lui Bohr a descris perfect comportamentul atomului

de hidrogen, postulatele sale nu au putut fi replicate la alte tipuri de
elemente.

La analizarea spectrelor obținute din atomi de elemente, altele decât

hidrogen, sa descoperit că electronii care au fost localizați la același nivel
de energie ar putea conține energii diferite.

Astfel, fiecare dintre bazele modelului a fost refutabilă din perspectiva fizicii
clasice. În următoarea listă sunt detaliate teoriile care contravin modelului,
conform numerotării anterioare:

- În conformitate cu legile electromagnetice ale lui Maxwell, toate

încărcăturile supuse unei anumite accelerații emit energie sub formă de
radiații electromagnetice.

- Având în vedere poziția fizicii clasice, era de neconceput că un electron

nu putea orbita liber la orice distanță de nucleu.

- Până atunci, comunitatea științifică a avut o convingere fermă cu privire la

natura valurilor luminii, iar ideea că ea este prezentă ca o particulă nu a
fost avută în vedere până atunci.
 BIBLIOGRAFIE

 [Link]
 [Link]
 [Link]
[Link]
 [Link]
 [Link]
[Link]