2019

Universitatea Din Pitesti

Facultatea de Stiinte
Specializarea Asistenta Medicala

APARATUL
ROENTGEN
Proiect la disciplina : Biofizica

Student
Smedescu Mariana

Profesor

Daniela Giosanu
 Radiatia Roentgen se detecteaza pe baza efectelor sale fizice. De exemplu
razele X innegresc filmele fotografice si produc ionizarea aerului si a altor gaze ce
devin conductoare electrice. La suprafata metalelor se observa efectul fotoelectric, iar
unele substante fluorescente prezinta luminescenta. Toate aceste fenomene sunt
produse de ionizarea atomilor sau moleculelor materialului prin care trece radiatia X.
Pentru detectia razelor Roentgen putem aplica acest fenomen de ionizare, masurand
de exemplu curentul de ionizare dintr-un condensator plan cu aer. Prin felul in care
este proiectat si construit, acest condensator este numit camera de ionizare. Fig. 1.
schiteaza procesul de generare de perechi electron-ion sub actiunea fotonilor X de
energie hω. Purtatorii de sarcina se deplaseaza spre armaturile polarizate de sursa si
produc un curent de ionizare. Dupa amplificare, intensitatea acestuia se masoara cu
un aparat de masura.

Pentru detectare, radiatia X trebuie sa treaca printr-o diafragma, intrand intr-un

condensator plan, in asa fel incat sa nu cada direct pe placi. Daca radiatia X ar cadea
direct pe una dintre placile condensatorului s-ar produce un efect fotoelectric si
curentul masurat ar contine si aceasta componenta, rezultatele fiind eronate. Razele
Roentgen ionizeaza o parte din volumul gazului din condensator. Cand aplicam o
tensiune UC condensatorului, purtatorii de sarcina din aer, electroni sau ioni, sunt
colectati pe placile condensatorului. Curentul generat in condensator in acest fel
corespunde curentului de ionizare IC in circuitul exterior. Pentru masurare, curentul
trece printr-o rezistenta mare (1 GΩ) iar tensiunea rezultata este amplificata. Cu cat
tensiunea UC creste, pe placile condensatorului sunt colectati din ce in ce mai muti
purtatori de sarcini. De aceea , curentul de ionizare IC creste cu tensiunea UC. La
cresterea tensiunii peste o anumita, curentul de ionizare IC ajunge in cele din urma la
saturatie, pentru ca toti purtatorii de sarcini formati de radiatia incidenta pe unitatea
de timp sunt capturati (cu exceptia pierderilor neglijabile datorate recombinarii
electron-ion). Aceasta valoare de saturatie este un indicator pentru intensitatea
radiatiei X incidente.

Exemple de utilizare a aparatului Roentgen :

Investigarea coloanei vertebrale se face, în mod tradiŃional, prin radiografie în
radiaŃie X. Metode noi, cum ar fi scanarea tomografică sau RMN, topografia Moire şi
maparea ultrasonică, au intrat în uz doar în ultimii ani. Cu excepŃia ultimei metode
menŃionate, toate celelalte sunt invazive şi furnizează imagini 2D, cu caracter
calitativ. Este de subliniat faptul că informaŃia cantitativă este total absentă. Natura şi
severitatea deformaŃiei sunt apreciate de către medic exclusiv pe baza abilităŃii şi
experienŃei acestuia. La nivel mondial, tendinŃa prezentă este aceea de înlocuire a
metodelor clasice invazive cu metode neconvenŃionale, noninvazive, care utilizează
camere CCD, ultrasunete sau surse laser.

Prezentul capitol ilustrează ideea că tehnologia avansată poate fi implementată

în medicină prin aportul cercetării în domeniul ingineriei, în beneficiul pacientului şi al
calităŃii actului medical în sine. Echipamentul de digitizare prin scanare optică 3D,
creat fără destinaŃie specială, dar cu diverse posibilităŃi de utilizare, a fost configurat
pentru crearea unui post de investigare a coloanei vertebrale şi a fost dotat cu soft-uri
specializate, care furnizează informaŃii calitative şi cantitative, în număr mai mare şi
cu precizie mai ridicată decât cele obŃinute prin utilizarea oricăruia dintre celelalte
echipamente descrise în capitolele anterioare.
Razele X iau nastere in tub prin franarea brusca a electronilor catodici la nivelul
anodului. Producerea razelor X se explica prin fenomene care au loc la nivelul atomului.
Electronii catodici, cu energie corespunzatoare curentului de inalta tensiune din tub,
lovind pastila anodica produc in atomii metalici ai acesteia, fenomene de ionizare si deci
punerea in libertate de electroni.

Fiecare electron catodic se comporta ca un proiectil in stare sa smulga atomilor

anodici electroni de pe o orbita mai periferica sau mai centrala a acestuia, cu pretul
cedarii energiei lui.

Electronul smuls din anod poarta numele de fotoelectron si se comporta la randul

sau fata de atomii anodici din jur ca un nou proiectil.

Radiatiile X iau nastere ca urmare a interactiunii dintre electronii animati de viteze

mari, plecati de la nivelul catodului si atomii anodului. Aceste actiuni imbraca aspectul
de coliziune si de franare astfel incat fasciculul de raze X este format din radiatii
caracteristice si radiatii de franare.

Radiatiile caracteristice se produc ca urmare a interactiunii colizionale dintre

electroni. Astfel, electronii catodici avand energii mari produc dislocari ale electronului
de pe straturile centrale. Pentru refacerea echilibrului atomic, electronii periferici salta
pe straturile centrale-in acest fel se elibereaza o cantitate de energie egala cu diferenta
de nivel energetic. Valoarea acestei energii este proprie atomului ionizat si invelisului
electronic in care a avut loc interactiunea colizionala, fotonii de raze X fiind caracteristici
acesteia.

Radiatiile de franare. Franarea constituie o forma de interactiune intre electroni

si particulele materialului anodului. Electronul care se deplaseaza in vecinatatea unui
nucleu atomic este influentat de sarcina pozitiva a acestuia fiind supus fortei de atractie
electrostatica care il franeaza si ii schimba directia. Astfel se produce o deviere a
traiectoriei electronului si o reducere a energiei sale cinetice. Energia pe care o cedeaza
electronul in cursul franarii se manifesta sub forma de fotoni de raze X. Astfel, fascicolul
de raze X este format din radiatii caracteristice si radiatii de franare.

Ce riscuri implică pentru sănătate

Investigaţiile cu raze X nu trebuie efectuate decât după ce s-au folosit toate

metodele de diagnostic care nu presupun iradiere. Şi asta deoarece radiaţiile pot
avea efecte nocive pentru sănătatea persoanei: asupra pielii (tulburări de
pigmentare), ochilor (cataractă, conjunctivită), dar pot creşte şi riscul de apariţie
a sclerodermiei sau a atrofiei (pierderea masei musculare).
De asemenea, cantitatea mare de radiaţii poate afecta ţesutul din care se
formează celulele sangvine, iar studiile au arătat că există legătură între acestea
şi apariţia cancerului.
Specialiştii spun că riscurile iradierii depind de mai mulţi factori, printre care
vârsta pacientului, doza de radiaţii, de cât de des este expus acestora, dar şi de
organul examinat (sânii, ovarele şi testiculele sunt mai sensibile la razele X).

Atenţie la doza de radiaţii!

Unitatea de măsură pentru radiaţiile emise în timpul testelor cu raze X este

milisievertul (mSv). Potrivit specialiştilor de la Colegiului American de Radiologie
şi cei de la Societatea de Radiologie din America de Nord, doza maximă de
radiaţii acumulată într-un an nu ar trebui să depăşească 20 mSv. De exemplu,
doza de iradiere pe care o asimilează organismul în urma unei radiografii
pulmonare variază între 0,1-0,6 mSv.

Cantitatea de radiaţii pentru fiecare investigaţie cu raze X

Radiografie dentară 0,02 mSv

Densitometrie osoasă 0,01-0,05 mSv
Mamografie 1-2 mSv
CT toracic sau pelvis 4-8 mSv
CT complet 10-12 mSv
Radiaţii din mediu 3 mSv/an

Avantaje
 Este o metoda ieftina
  Permite examinarea aspectului morphologic si functional al
organelor
 Permite disocierea imaginilor prin posibilitatea examinarii
bolnavului in mai multe incidente

Dezavantaje
 Nu identifica leziuni mici (5-6 mm)
 Este o metoda subiectiva
 Nu se obtine un document pentru controlul ulterior
 Iradiaza mult bolnavul si examinatorul

Bibliografie :
www. Physics.upb.ro
www.UnivPolitehnicaTimisoara.ro
www.umft.ro
"Radiodiagnostic clinic si Radioterapie clinica", Dimitrie Negru
"Notiuni de radiofizica", Traian Vasculescu