Radioprotecția

POLUAREA RADIOACTIVA
Introducere

 Radioprotecția acoperă toate masurile luate pentru a asigura protecția omului si a

mediului împotriva efectelor radiațiilor ionizante. Ea poate consta in ecranarea surselor
radioactive cu substanțe puternic absorbante de radiații, mărirea distantelor fata de
sursele radioactive, micșorarea timpilor de expunere la iradieri, echipamente speciale
de lucru.
 Conceptul de radioprotecție a fost dezvoltat de la descoperirea radioactivității in
secolul XX.
 Dozimetria radiațiilor reprezintă totalitatea metodelor de determinare cantitativă a
dozelor de radiații în zonele în care există sau se presupune că există un câmp de
radiații, cu scopul de a lua măsuri adecvate pentru protecția personalului ce își
desfășoară activitatea în acea zonă. Dozimetrele sunt aparate pentru măsurarea
dozelor de radiații.
 Activitatea unei substanțe radioactive

 Activitatea unei substanțe radioactive este definita prin numărul de dezintegrări radioactive
in unitatea de timp.
 Becquerel (simbol: Bq) este o unitate de măsură în SI a radioactivității. Această unitate a fost
denumită după fizicianul francez Antoine Henri Becquerel, care în anul 1903 a primit
împreună cu Marie Curie premiul Nobel pentru descoperirea fenomenului de
radioactivitate. Unitatea becquerel stabilește numărul de nuclee care se dezintegrează pe
secundă:
1 Bq = 1 dezintegrare · s−1
 Unitatea becquerel substituie unitatea anterioară de radioactivitate curie în sistemul SI. Între
cele unități există raportul:
1 Ci = 3,7 · 1010 Bq
 Efectele radiațiilor asupra celulelor biologice depind de capacitatea
de ionizare a radiațiilor (X, γ), deci de sarcina electrica apărută in
aerul ionizat.
 Doza absorbita (D) este energia absorbita in unitatea de masa in
mediu supus acțiunii unei radiații nucleare. Se măsoară in gray,
unitate de măsură adoptata in [S.I.].
 Echivalentul de doza (H) reprezintă doza absorbita intr-un țesut supus
la o radiație oarecare, care produce același efect biologic ca o
doza absorbita corespunzătoare unei radiații X.
 H = D· Q, unde Q este factorul de calitate corespunzător tipului de
radiație. Astfel Q=1 pentru radiația γ si x, Q = 20 pentru neutroni rapizi
si ioni gray si Q = 10 pentru particule α.
 Unitatea de măsură in S.I. a primit denumirea de sievert (Sv). Un Sv
este doza echivalentă pentru țesutul iradiat cu radiații având
factorul de calitate Q = 1, atunci când doza absorbita in acel țesut
este un gray.
 Se mai folosește ca unitate de măsură rem (röntgen equivalent
man).
 Poluarea Radioactivă

 Poluarea radioactiva (accidentala sau sistematica) este legata de produsele radioactive

rezultate si antrenate de circulația atmosferica.
 Radioactivitatea naturală este proprietatea unor elemente chimice de a emite spontan
radiații. Sursele naturale și uzuale de radiații radioactive sunt:
 a) radiația cosmică formată din protoni, neutroni și mezoni;
 b) minereuri radioactive din sol;
 c) raze cosmice care conțin izotopi radioactivi și pot fi ingerate prin alimente;
 d) expunerile medicale (radiografii, tratamente cu raze X, iradieri cu cobalt);
 e) radioactivitatea naturală suplimentară determinată de ape radioactive, deșeuri bogate în
substanțe radioactive;
 f) emanații de radiu din roci.
 Radioactivitatea artificială

 Radioactivitatea artificială este fenomenul de emisie de radiaţii indusă prin reacții nucleare.
Reacția nucleară este procesul prin care are loc interacția între un nucleu și o particulă
proiectil (neutron, proton, etc.). Sursele generatoare de radioactivitate artificială
(antropogene) sunt:
 a) bombele nucleare;
 b) experiențele nucleare;
 c) reactoarele nucleare;
 d) deșeurile radioactive produse în urma unor activități ale reactoarelor nucleare;
 e) accidentele nucleare.
 Accidentul nuclear de la Cernobîl

 Un exemplu tipic de nerespectare a normelor de exploatare îl constituie cazul Cernobîl

(25-26 aprilie 1986, chiar și recent) soldat cu explozie și incendiu, care a dus la
împrăștierea în mediu a unei cantități mari de radioizotopi. Primele victime au fost
pompierii care au participat la stingerea acestor focare. Produșii de activare cât și
particule ale combustibilului nuclear au ajuns în atmosferă, unde prin curent de aer s-au
depus în toată zona nordică a continentelor.
 Cele mai afectate au fost regiunile din Ucraina, Belarus, Rusia, Norvegia, Finlanda.
Ulterior prin deplasările maselor de aer acestea au ajuns și în România.
Centrala nucleară de la Cernobîl după explozie
 Efecte fiziologice ale radiațiilor

 Efectele fiziologice ale radiațiilor depind de:

 intensitatea ionizării produse;
 intensitatea radiației emise;
 însușirile absorbante ale organismului.
 Principalele manifestări patologice sunt:
 leziuni cutanate;
 leziuni oculare cu opacifierea cristalinului;
 sterilitate temporară sau definitivă;
 embrionii iradiați în primele trei luni de sarcină conduc la malformații congenitale;
 copiii iradiați ”in utero” manifestă retardare mintală;
 scăderea accentuată a inteligenței;
 localizări de cancer.
Oameni afectați de cantități mari de radiații