EFECTE BIOLOGICE ALE

RADIAȚIILOR NUCLEARE.
DOZIMETRIE
CLASA a XII-a
Prof. TĂNASE
ADRIAN

1
Recapitulare:

Care sunt tipurile de radiații

nucleare? Descrie fiecare tip.
• Radiații α
• Radiații β
• Radiații ϒ
• Radiații X
• Neutroni
• Protoni
• Alte particule elementare
• Fragmente de nuclee
2
Alpha radiation

3
Beta radiation

4
Gamma Rays

5
Neutonul

6
Cum penetrează radiațiile?

7
Perete de Pb
8
Recapitulare:

CE ESTE ACTIVITATEA UNEI SURSE

RADIOACTIVE?
• Activitatea unei surse radioactive se
definește ca numărul de dezintegrări
produse în unitatea de timp.
• Activitatea se exprimă în becquerel
(simbol Bq)
• Multiplu: 1 Ci = 3,7 1010 Bq (Curie)

1896 Henri Bequerel

descoperă fenomenul de
radioactivitate. 9
 MĂRIMI DOZIMETRICE
Doza absorbită de un organ se exprimă în Gray (Gy)
- Reprezintă energia cedată de radiația ionizantă
unității de masă a substanței prin care trece (ex.
țesutul)
- 1Gy = 1 Joule/kg
Submultiplu:
- microGray-ul (µGy) = 10-6 Gy

10
 Efecte biologice ale radiațiilor
• Efectul radiațiilor este cu atât mai mare cu cât
intensitatea sursei este mai mare și cu cât timpul
de iradiere este mai lung iar distanța până la
sursă este mai mică.
• Efectul radiațiilor depinde și de tipul de radiații:
particulele α și neutronii rapizi sunt de 10-20 ori
mai periculoși decât radiația X, ϒ sau β.

11
ECHIVALENTUL DOZEI
Deoarece doze absorbite egale nu au efecte egale s-
a introdus echivalentul dozei, pentru a pune toate
radiațiile ionizante pe o bază egală în raport cu
posibilitatea de a produce efecte negative.
- Se exprimă printr-o unitate numită sievert (Sv)
după numele unui savant suedez.
uzual se folosește:
- miliSievert 1 mSv = 10-3 Sv
- microSievert 1 µSv = 10-6 Sv
12
Echivalentul dozei este egal cu doza absorbită x
un factor astfel:
- Pentru radiații ϒ, X și particule β factorul este
egal cu 1 (1Gy=1Sv)
- Pentru radiații α factorul este 20 (1Gy=20Sv)

13
DOZA MAXIMĂ PERMISĂ
Doza maximă permisă
Este doza pentru care nu se observă efecte
biologice asupra organismului uman în tot
timpul vieții.
Este doza pentru care organismul poate să se
refacă.

14
 Exemple:
• Stronţiu 90 se fixează în oase şi se elimină foarte greu;
• Cs-137 se fixează în organe moi, muşchi, se
metabolizează puternic, eliminându-se destul de uşor;
• I-131 se fixează preponderent în tiroidă şi poate
produce în timp efecte grave cum ar fi cancerul
tiroidian. Se ştie că iodul radioactiv a fost componenta
majoră eliberată la accidentul de la Cernobîl în aprilie
1986, care s-a acumulat în organismul populaţiei, în
special al copiilor rezidenţi în zonele puternic
contaminate şi a dus la dezvoltarea în număr mare de
cancere tiroidiene la copii.
15
16
17
EFECTELE RADIAȚIILOR
1. Vătămări imediate
Peste 5 Gy absorbiți instantaneu – fatal
2. Boli maligne
Cel mai grav efect latent al iradierii este cancerul.
Statistic s-a observat la grupe de oameni care au fost expuse
la doze puternice de radiații în anii anteriori. Însă nu toate
persoanele astfel expuse fac cancer.
3. Defecte ereditare prin modificarea chimică a ADN-ului
Defectele apar prin iradierea gonadelor care produc la
bărbați spermatozoizii și la femei ovulele.

18
SURSE NATURALE DE RADIAȚII
• Radiația de cosmică – vine de la Soare (în
special în timpul erupțiilor solare) și
din/afara galaxiei.
• Radiația terestră – toate materialele din
scoarța Pământului sunt radioactive. Uraniul
este dispersat în sol și în roci în concentrații
mici.
• Radon – element radioactiv în stare gazoasă,
existent în mediu, care are o contribuţie
majoră la fondul natural terestru de radiaţii

19
 SURSE ARTIFICIALE DE RADIAȚII
• Expunerea medicală – datorită examinărilor de
diagnostic, procedurilor intervenționale şi
radioterapiei. Utilizarea radiațiilor în medicină
constituie cea mai importantă sursă artificială de
expunere la radiații a populației
• Expunerea la alte surse - testarea armamentului
nuclear în atmosferă, producerea energiei
electrice, utilizarea industrială a radiaţiilor,
transportul şi depozitarea materialelor nucleare,
etc.
20
U este capul
unei lungi
serii
radioactive

21
U este capul unei lungi serii radioactive
la fel și Thoriu

22
• Doza efectivă medie anuală datorată fondului natural
de radiaţii este de aproximativ 2,4 mSv pe an (medie
globală) și reprezintă aproximativ 80% din doza efectivă
medie totală primită de om.

23
24
ACCIDENTUL DE LA CERNOBÂL

25
Limitele anuale permise

26
 Măsurile de protecţie împotriva
radiaţiilor ionizante
• Protecţia fizică – realizată prin mijloace de
reducere a dozei de expunere cum sunt timpul de
expunere, distanţa față de sursă, ecranarea, cât și
măsuri de organizare a lucrului cu surse în unităţi
nucleare;

27
• Protecţia chimică - administrarea unor substanţe
chimice (ex. cistamina, gamafos) înainte sau după
iradiere care duc la scăderea efectului nociv;
• Protecţia biochimică - administrarea imediat după
iradiere a unor preparate şi macromolecule biologice
(ex. sânge, plasmă, omogenate de organe) care au efect
de refacere celulară;
• Protecţie biologică - efectuarea imediat după iradiere a
unui transplant de celule viabile de măduvă roşie
hematoformatoare pentru restaurarea funcţiei
hematopoetice.

28
Reducerea gradului de contaminare
internă se obţine prin diverse măsuri
• Metode de decontaminare - îndepărtarea izotopilor
radioactivi din tubul digestiv cu anumite substanţe
(alginat de sodiu, fosfat de aluminiu) sau din aparatul
respirator prin spălături cu ser fiziologic din abundenţă;
• Diluţie izotopică - de exemplu administrarea de iodură
de potasiu împotriva iodului radioactiv (accidentul de
la Cernobîl 1986), astfel poate fi prevenit cancerul la
tiroidă. Explicaţia constă în faptul că iodul are
particularitatea de a satura tiroida, iodul radioactiv
nemaiputând atunci să se fixeze în glandă. Pentru un
rezultat optim, acesta trebuie să fie administrat în
prima jumătate de oră după expunerea la radiații. Un
alt exemplu constă într-un consum mare de apă care
poate reduce fixarea tritiului în corpul uman.
29
BENEFICII ȘI APLICAȚII ALE
RADIAȚIILOR IONIZANTE
• radierea cu radiații gama a obiectelor de artă în
scopul restaurării și protejării lor
• radioactivitatea permite datarea osemintelor și
picturilor din peșteri;
• radioactivitatea rocilor permite determinarea
vârstei acestora;
• detectori foarte sensibili folosiți ca alarmă pentru
prevenirea incendiilor.

30
Întrebări

31