Igiena radiatiilor

Davidescu Daniela,AML FEG

 Ce sunt radiatiile
• Radiatiile sunt un factor permanent al mediului
inconjurator ce actioneaza atat sanogen cat si
patogen.
• Radiatiile se caracterizeaza prin energie,
frecventa si lungime de unda.
• Efectele biologice sunt mai pronuntate cu cat
energia radiatiei este mai mare
 Tipuri de radiatii
Radiatiile se pot grupa in functie de intensitatea
efectelor lor in:
• radiatii ionizante (- razele X, gamma, radiații
cosmice)
• neionizante (undele din domeniul radio, TV,
radar, microunde, infraroșii, luminoase,
ultraviolet)
 Radiatiile ionizante
• Radiatiile ionizante sunt radiatiile care au
proprietatea de a ioniza materia asupra careia
actioneaza, datorita energiilor mari eliberate la
locul de actiune.
• In aceasta grupa fac parte:
1. Radiatii electromagnetice formate din
fotoni(radiatii X,radiatii gamma)
2. Fluxuri de particule atomice(radiatia
alfa,radiatia beta)
 Radiatiile ionizante
• Radiatia corpusculara are capacitate redusa de penetrare,
radiaţia ά, este retinuta de stratul cornos al pielii, iar
radiatia β (formata din flux de electroni) patrunde doar in
tesutul cutanat pe care il poate leza.

• Radiatiile electromagnetice au mare capacitate de

penetrare, pot strabate corpul uman, se retin in mod
diferit in diferite tesuturi (in functie de densitatea
acestora). Pe aceasta proprietate se bazeaza utilizarea
radiatiilor electromagnetice in radiodiagnostic si
radioterapie.
 Radiatiile ionizante
• Radiatiile ά, β si protonice au capacitate de ionizare
mai mare decat cele electromagnetice, pentru ca
elibereaza toata energia in stratul subtire in care sunt
reţinute.
• Rezulta ca radiaţiile ά si β sunt mai putin nocive in
iradierea externa, nocivitatea maxima fiind legata de
iradierea interna.
• In contrast efectul 59 patogen predominant al
radiatiei electromagnetice se exercita mai ales in
iradierea externa.
 Radiatiile ionizante
• Iradierea interna este produsa de atomii elementelor
radioactive (radionuclizi), care patrund in organism
prin inhalare sau ingestie.
• Radioactivitatea se masoara prin viteza de
dezintegrare a nucleilor atomici.
• Prima unitate de expunere a fost Roentgen (R) care
reprezinta doza de radiatie X sau gamma care
produce 1 cm' de aer uscat si aflat la 0°C, la 760 mm
Hg presiune, ioni negativi sau pozitivi purtand o
sarcina electrica egala cu o unitate electrostatica.
 Tipuri de iradiere
• Dupa sursa de radiatii exista:
1. iradierea naturala si
2. iradierea artificiala
 Iradierea naturala
• Radiatia cosmica are origine solara, este formata
din particule incarcate electric care sunt absorbite
in totalitate in straturile superioare ale atmosferei.
• La nivelul solului ajunge doar o mica parte din
aceasta radiatie, intensitatea radiatiilor fiind mai
mare la altitudini mari. Din punct de vedere al
iradierii populatiei, nu ridica probleme de
protectie decat pentru zborurile la altitudini foarte
mari, inclusiv cele cosmice.
 Iradierea naturala
• Iradierea naturala interna prin patrunderea in
organismul uman prin ingestia elementelor
radioactive din sol care ajung in apa si
alimente sau prin inhalarea gazelor radioactive
(radon si toron) eliminate din sol in aerul
atmosferic.
• Concentratii mai mari exista in minele de
minereuri radioactive.
 Iradierea artificiala
Expunere profesionala la persoanele care in procesul
muncii vin in contact cu radiatiile ionizante
- personalul care lucreaza la extragerea minereurilor
radioactive si la obtinerea de combustibil nuclear,
-personalul din centralele electrice nucleare si reactoarele
nucleare,
- cei care lucreaza cu surse radioactive in diferite
procese industriale
-medicina, care foloseste radiatiile ionizante in scop
diagnostic si terapeutic;
 Iradierea artificiala
Expunere neprofesionala se refera la populatia care nu vine in
contact cu radiatiile ionizante in procesul muncii, dar care
poate fi expusa iradierii pe diverse cai
- iradierea medicala,
- experimentarea armelor nucleare,
- utilizarea in industrie a radiatiei ionizante prin poluarea
radioactiva a mediului.
• Reziduurile radioactive patrund in aer, apa, sol si ajung in
organismele vegetale si animale si de acolo in lanturile
trofice ale omului.
• Expunerea pe aceasta cale este la nivele reduse.
 Iradierea medicala
• Iradierea medicala este cea mai importanta sursa de iradiere pentru
populatie. Ea provine din examinarile radiologice, radioterapie si din utilizarea
izotopilor radioactivi in scop diagnostic si terapeutic. Cantitatea de radiatii
primita in cursul unei radiografii este sensibil mai mica decat cea primita in
cursul unei radioscopii.

• Gradul de iradiere depinde de energia utilizata, durata examinarii,

dimensiunea campului expus.

• Zona iradiata este importanta din punct de vedere al riscului pentru sanatate.
• Maduva hematogena si gonadele sunt cele mai sensibile. De asemenea au
importanta varsta, starea fiziologica a persoanelor expuse (copiii, femeile in
perioada sarcinii prezinta risc maxim).
 Armele nucleare
• Experimentarea armelor nucleare a dus la
acumularea in natura a unor radionuclizi cu
viata lunga (strontiu si cesiu) care se depun pe
sol si intra in lanturile trofice ale omului
(accidentul de la Cernobil- 1986).
Efectele biologice ale radiatiilor ionizante,
actiunea lor asupra sanatatii
• efecte somatice (leziunile anumitor organe sau
sisteme produse de alterari celulare grave si
modificari genetice ale celulelor somatice cu
aparitia de descendenti celulari modificati).
• efecte genetice(actiune teratogena si
mutagena)
Agresiunea radiatiilor asupra organismului

• La iradierea intregului corp, de la doze de

25rad apar modificari hematologice traduse
prin leucopenie prin lezarea seriei limfoide si
mieloide.
• In general aceste modificari sunt reversibile.
De la 100 rad apar semnele de boala de
iradiere acuta, de la 200 rad se produce
decesul prin leziuni ireversibile ale tesutului
limfoid si mieloid.
 Boala de iradiere acuta
• Boala de iradiere acuta a intregului organism se
caracterizeaza in prima faza prin predominenta
fenomenelor nervoase: adinamie, stare generala alterata;
urmeaza o faza de remisiune si apoi perioada de stare a
bolii caracterizata printr-o serie de sindroame: sindrom
hematologic, imunologic, digestiv.

• Iradierea in doze rnari a unor segmente corporale poate

surveni la manipularea necorespunzatoare a unor surse
de radiatii si se manifesta prin radiodermita acuta,
alopecie, sterilitate si leziuni oculare.
 Boala de iradiere cronica
• Boala de iradiere cronica cuprinde manifestari
patologice specifice:
1. radiodermita cronica cu fenomene de atrofie
cutanata, risc crescut de malignizare,
2. sterilitate,
3. alopecie,
4. cataracta,
5. leucopenie.
 Boala de iradiere cronica
Exista o relatie intre expunerea la radiatii ionizante si
1. cancerul cutanat la medicii radiologi,
2. cancerului pulmonar la minerii din minele de
uraniu,
3. Cancerului osos la muncitorii care confectionau
cadrane luminiscente.
Cele mai frecvente cazuri de boli maligne produse de
radiatiile ionizante sunt leucemiile, cancerul
tiroidian, cancerul pulmonar, cancerul osos.
 Efecte genetice
• Actiunea teratogena a radiatiilor se refera la iradierea in uter a
embrionului si fatului. Perioada de maxima vulnerabilitate a
acestuia se situeaza din ziua a 8-a si pana in ziua a 90-a de la
fecundare (perioada de organogeneza). Ca efect se produce
moartea intrauterina a embrionului cu avort spontan sau
malformatii.

• Din ziua a 90-a se produc leziuni nervoase mergand de la

oligofrenie, pana la intarzieri grave in dezvoltarea
neuropsihica. Un alt efect constatat este cresterea frecventei
leucemiilor infantile sau alte forme de cancer.
 Masuri de profilaxie
• Pentru populatia expusa profesional si cea care locuieste sau lucreaza
permanent in jurul unor obiective nucleare sau stabilit doze maxime
admisibile

• La grupele de populatie expuse profesional se asigura supravagherea

medicala prin control medical la angajare, control medical periodic si
examinari medicale in caz de suprairadiere. De asemenea se folosesc
dozimetre individuale pentru determinarea nivelului de radiatii la locul
de munca.

• Exista norme de protectie nucleara care reglementeaza conditiilc de

amplasare a unitatilor nucleare, stabileste reguli de eliminare a
deseurilor radioactive in vederea evitarii poluarii aerului, apei si solului.
 Radiatii neionizante
• Sunt radiaţii electromagnetice care transfera la locul de absorbţie energii
care nu sunt capabile să producă fenomene de ionizare, sau il produc
foarte slab.

• Radiaţiile ultraviolete provin din surse naturale şi artificiale. Energia lor e

capabila să producă excitarea atomilor şi reacţii fotochimice.
• Dupa lungimea de undă se impart in 3 categorii:
- RUV - A cu lungimea de undă intre 320-400 nm, au efect cutanat
predominant pigmentogen;
- RUV - B cu lungimea de undă cuprinsă intre 280-320 nm, cu efect cutanat
predominent eritematogen;
- RUV - C cu lungimea de undă cuprinsă intre 200-280 nm, se absorb in
stratul cornos al pielii distrugand celulele, cu efect bactericid.

• RUV cu lungimea de unda sub 200nm nu au importanta biologica.

Principala sursa naturala este soarele. RUV ajunse pe sol au efect sanogen.
 Surse artificiale
• Sursele artificiale sunt reprezentate de :
1. corpuri incalzite la temperaturi de peste 1500°-1800°C,
2. de aparatele de sudura,
3. lampi fluorescente.
• Aparatele de ultraviolete utilizate pentru dezinfectie sau
fizioterapie se bazeaza pe principiul descarcarilor electrice
in gaze.
• Efectul bactericid este functie de lungimea de unda; lungimile
de unda mici provoaca cele mai mari leziuni celulare.
• Efectul bactericid al RUV contribuie la purificarea naturala a
aerului, solului si apei,
 Efectele RUV asupra organismului
• Efecte asupra metabolismului.
• RUV cresc metabolismul bazal, intensifica oxidarile celulare
ca urmare a stimularii tiroidiene. Sunt stimulate
metabolismele intermediare: glucidic, lipidic, protidic,
hematopoeza si reactiile imunitare.

• Prin iradierea pielii provitamina D3 din piele se transforma

in vitamina D3 care regleaza absorbtia calciului din intestin
si depunerea lui in oase.

• Carenta de vitamina D duce la aparitia rahitismului la copii,

mai ales in primul an de viata. La adulti se produce
demineralizare osoasa mai ales la femei in menopauza.
 Efectele RUV asupra organismului
• Efecte asupra pielii.
Se pot clasifica in efecte precoce si efecte tardive.

• Efectele precoce sunt reprezentate de eritem si, formarea de

pigment melanic in piele.
• Efect eritematogen au RUV - B. Pigmentarea este determinata de
transformarea promelaninei din celulele din stratul bazal al
epidermului si dermului;
• Cel mai pronuntat efect pigmentogen ii au RUV - A.

Pigmentatia este de doua feluri: rapida si de durată.

• Efecte tardive se manifesta dupa expuneri de lunga durata, prin
fenomene de imbatranire a pielii. Efectul tardiv cel mai important
este efectul cancerigen (melanom malign)
 Efectele RUV asupra organismului
• Efecte asupra ochiului.
RUV cu lungimi de unda scurte si medii produc leziuni
ale polului anterior ale globului ocular. Boala se
numeste fotooftalmie, apare la cateva ore de la
expunere, se manifesta prin: senzatie de corp strain,
hipersecretie lacrimala, secretie conjunctivala,
hiperemie.
In caz de expuneri mai indelungate se produc leziuni
corneene manifestate prin dureri violente
ale globilor oculari.
 Efectele radiatiilor luminoase
Efecte asupra sistemului nervos.
Lumina este stimulul puternic pentru sistemul reticulat
ascendent si al scoartei cerebrale. Este un activator puternic
al metabolismului, unul din factorii importanti al bioritmului,
mai ales al ritmului circadian.

Radiatiile luminoase au si efecte psihologice:

• culorile reci au efect linistitor,
• culorile calde efect excitant;
• culorile deschise au efect stimulator,
• culorile inchise au efect deprimant
 Efectele radiatiilor luminoase
• Iluminatul insuficient duce la oboseala vizuala, manifestata prin scaderea
functiilor fundamentale cu:
1. hipersecretie lacrimala,
2. senzatie de corp strain si
3. Fenomene legate de efortul cerebral de concentrare (cefalee, greturi,
ameteli, scaderea capacitatii de munca).

• Un aspect particular al efectului asupra functiei vizuale il reprezinta relatia

cu miopia. Activitatea vizuala depusa de copii in conditii de iluminat
insuficient poate duce la aparitia miopiei, aparand ca un factor agravant pe
fondul unui defect genetic.

• In conditii de iluminare de intensitate mare apare fototraumatismul

manifestat prin aparitia de scotoame si fenomenul de orbire temporara.
• Modificari ritmice de intensitate a luminii (fenomenul de palpaire) pot
favoriza aparitia nistagmusului (nistagmusul minerilor).
 Efectele radiatiilor luminoase
• Efecte asupra pielii
• reactii fototoxice pot determina leziuni cutanate prin aplicare pe piele
(gudroane, fluoresceina) sau prin administrare interna (unele
medicamente: sulfamide, doxicicline, fenotiazine).
Leziunile fototoxice aparute sunt variabile: de tip exudativ cu eritem,
eventual edem, papule, vezicule pruriginoase. Frecvent se produc
pigmentari.

• reactia fotoalergica Leziunile fotoalergice sunt mai rare, se

caracterizeaza prin leziuni urticariene, papuloase sau exematoase ca in
dermita de contact.

• Radiatiile calorice pot fi emise de soare, focuri, metale topite si surse

de
incalzire. Expunerea corpului la radiatii calorice puternice emise de soare
duce la aparitia insolatiei manifestata prin stare de excitabilitate a
sistemului
 Microundele
• Microundele sunt radiatii cu lungimea de unda cuprinsa intre 1 mm - 10 m.
Provin de la:
a. aparate de incalzit,
b. cuptoare de gatit,
c. receptoare de televiziune,
d. radar,
e. instalatii de telecomunicatii.

Efectele patogene constau din modificari

• nervoase si modificari cardiovasculare: oboseala, surmenaj, cefalee, stari
depresive, tulburari de ciclu menstrual, seaderea libidoului, tulburari vizuale,
tahicardie, modificari ale tensiunii arteriale, dureri anginoase, tulburari trofice
ale parului si unghiilor.

• Profilaxia se realizeaza prin limitarea timpului de expunere la microunde in

mediu profesional.