ROLUL STATISTICII IN DOMENIUL MEDICAL

STOICANEL MIOARA-VICTORIA

ANUL I AMG

Statistica ocrotirii sănătății oferă informaţii necesare pentru descrierea nivelului de performanţă a sistemului de
sănătate,precum şi evaluarea stării de sănătate a populaţiei. Informaţia generalizată folosită în sistemul de sănătate
conţine date despre reţeaua, cadrele, fondul de paturi ale instituţiilor medicale, acordarea asistenţei medicale populaţiei
(spitalizarea, vizitele la medic), examenele profilactice, imunizare, morbiditatea pe toate grupele de maladii şi altele.
Totodată, acestea asigură date comparabile la nivel naţional şi internaţional pentru utilizatorii interni implicaţi în
definirea, implementarea şi evaluarea politicilor de sănătate, cît şi pentru utilizatorii externi.

MORBIDITATEA, DIZABILITATEA ŞI SPITALIZAREA

Incidenţa printr-o anumită boală reprezintă frecvenţa cazurilor noi ale unei boli, înregistrate pentru prima dată de cătr
instituţie medico-sanitară, într-o populaţie, într-un spaţiu şi timp dat.
Prevalenţa printr-o anumită boală reprezintă frecvenţa cazurilor noi ale unei boli, înregistrate pentru prima dată de căt
instituţie medico-sanitară şi a cazurilor vechi (înregistrate anterior), într-o populaţie, un spaţiu şi timp dat.
Rata incidenţei generale reprezintă frecvenţa cazurilor noi a tuturor bolilor, înregistrate pentru prima dată de către o
instituţie medico-sanitară, într-o populaţie, la 100 mii locuitori, într-un spaţiu şi timp dat.
Rata prevalenţei generale reprezintă frecvenţa cazurilor noi tuturor bolilor, înregistrate pentru prima dată de către o
instituţie medico-sanitară şi a cazurilor vechi (înregistrate anterior), într-o populaţie, la 100 mii locuitori, într-un spaţiu
timp dat.
Structura incidenţei prin boli reprezintă numărul de cazuri noi a principalelor grupe de boli, conform Clasificatorului
Internaţional al Maladiilor, revizia a X-a, raportat la numărul total de cazuri noi înregistrate, exprimat la 100 %.
Structura prevalenţei prin boli reprezintă numărul de cazuri noi şi vechi a principalelor grupe de boli, conform
Clasificatorului Internaţional al Maladiilor, revizia a X-a, raportat la numărul total de cazuri noi și vechi înregistrate,
exprimat la 100 %.
Dizabilitate – termen generic pentru afectări/deficienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare,
care denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în
care se regăseşte (factorii de mediu şi cei personali);
Rata dizabilității primare reprezintă frecvenţa de îmbolnăviri care întrerup total sau parţial capacitatea de muncă, caz
nou, înregistrat pentru prima dată în anul de referinţă de către o instituţie medico-sanitară/socială, la 10 mii locuitori,
într-un spaţiu şi timp dat.
Rata dizabilitatății primare a copiilor în vârstă de până la 18 ani reprezintă frecvenţa copiilor cu vârsta 0 -17 ani 11 luni
29 zile cu dizabilitate, caz nou, la 1000 copii cu vârsta 0 -17 ani 11 luni 29 zile, într-un spaţiu şi timp dat.
Rata dizabilității repetate reprezintă frecvenţa de îmbolnăviri, care întrerup total sau parţial capacitatea de muncă, caz
repetat, înregistrat de către o instituţie medico-sanitară/socială, la 10 mii locuitori, într-un spaţiu şi timp dat.
Numărul mediu de vizite la 1 locuitor în an reprezintă numărul vizitelor populației la medici înregistrate, exprimat la
numărul mediu anual al populaţiei.
Nivelul de spitalizare a bolnavilor reprezintă frecvenţa internărilor în staţionar, la 100 locuitori, într-un spaţiu şi timp
dat.
Durata medie de spitalizare a bolnavului la un pat reprezintă numărul de zile-pat spitalizate de externați raportat la
numărul de bolnavi externați.
Letalitatea reprezintă frecvenţa persoanelor decedate în staţionar raportat la numărul bolnavilor externaţi plus
persoanele decedate în instituţia medico-sanitară dată, într-un spaţiu şi timp dat.
Numărul intervenţiilor chirurgicale reprezintă numărul de intervenţii chirurgicale efectuate bolnavilor externaţi plus
persoanelor decedate din secţiile chirurgicale, într-un spaţiu şi timp dat.
Rata întreruperilor de sarcină reprezintă numărul întreruperilor de sarcină la femei de vârstă fertilă (15-49 ani) la 1000
 copii născuţi – vii.
RESURSELE SISTEMULUI DE SĂNĂTATE
Spital public – reprezintă instituţia medico-sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care
prestează servicii medicale specializate în condiţii de staţionar. Spitalele publice includ spitalele subordinate
Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale și spitalele din subordinea altor Ministere şi autorităţi publice
centrale.
Spital privat – spital organizat ca persoană juridică de drept privat. Instituţiile medico-sanitare înfiinţate în cadrul unor
organizaţii nonguvernamentale sau al unor societăţi comerciale, care acordă servicii medicale spitaliceşti în condiţiile
legii se echivalează cu spitalele private.
Instituţii de asistenţă medicală de urgenţă acordă asistenţa medicală urgentă prespitalicească şi transportarea medicală
asistată la apelul pacientului, altor persoane sau la cererea lucrătorilor medicali în regim continuu, de la locul
accidentului sau îmbolnăvirii şi în timpul transportării pînă la transmiterea pacientului instituţiei medico-sanitare,
inclusiv în situaţii de crize, pe întreg teritoriul republicii.
Instituţii de asistenţă medicală primară reprezintă instituţiile ce furnizează servicii medicale primare acordate de către
medicul de familie către pacienţii înscrişi pe lista proprie, în baza cererii depuse conform principiului de liberă alegere,
indiferent de statutul persoanei (asigurată sau neasigurată), inclusiv din alte instituţii în caz de urgenţe
medico-chirurgicale, sau alte situaţii justificate din punct de vedere medical.
Instituții de asistenţă medicală specializată de ambulatoriu - instituții în care se acordă asistență specializată de
ambulator şi servicii medicale în condiţii de staţionar de către medicul specialist de profil împreună cu personalul
medical mediu.
Întreprinderi individuale de ambulator reprezintă instituţiile private, care prestează servicii medicale în condiţii de
ambulatoriu – servicii de asistenţă medicală primară şi specializată de ambulatoriu.
Personal medical - reprezintă numărul de medici sau personal medical mediu, în perioada de referinţă.

Caracteristici, variabile, tipuri de date, scale. Organismul uman, cel mai complex sistem existent în natură, nu
poate fi descris exact nici prin tomuri întregi de descriere în cuvinte şi nici prin numre oricât de multe am folosi.
Omul este capabil să descrie numai anumite trăsături sau proprietăţi ale organismului său. Trebuie să fim
conştienţi că deşi numărul de trăsături ale organismului pe care le studiază anatomia, biochimia, biofizica,
fiziologia şi toate celelalte discipline este enorm, niciodată nu vom fi capabili să descriem exact organismul
uman, căci numărul de trăsături de care am avea nevoie este practic infinit. Trăsăturile sau proprietăţile
organismului uman sunt denumite în statistică caracteristici şi sunt cuprinse în categoria generală de date, aşa
cum sunt descrise mai sus. Definiţie: Numim caracteristică o proprietate comună tuturor indivizilor dintr-o
populaţie statistică dată. Caracteristicile sunt ceea ce în limbajul obişnuit înţelegem prin atribut, calitate.
Atribute ce caracterizează organismul uman şi prezintă interes medical, sunt extrem de multe. Cele mai simple
sunt cele antropometrice, adică înălţime, greutate, circumferinţa toracelui, circumferinţa craniului, culoarea
părului, a ochilor, constituţia corporală, şi multe altele. Altele, caracterizează starea organismului ca fiziologică
sau patologică şi sunt de obicei obţinute cu ajutorul instrumentelelor sau analizelor de laborator, însă pot fi
aprecieri subiective: tensiunea arterială (presiunea arterială, de fapt), frecvenţa cardiacă, ritmul respirator,
glicemia, calcemia, hemoglobina, lipemia, colesterolemia, bilirubina, fosfataza acidă, creatinina, antigenul
HBS, prezenţa albuminei în urină, culoarea urinei, consistenţa ficatului, etc. Din punctul de vedere al statisticii
medicale, caracteristicile sunt de două tipuri fundamentale: cantitative şi calitative. • Caracteristicile cantitative
sunt acelea care prin natura lor sunt măsurabile, adică pentru care există unităţi de măsură şi o convenţie de
măsurare general acceptată. În această categorie intră toate constantele fiziologice, biochimice, biofizice, unele
anatomice, care în general pot fi determinate prin măsurători uzuale sau de laborator: înălţime, greutate, vârstă,
glicemie, calcemie, hemoglobină, număr eritrocite, forţă musculară, viteză de reacţie, nivel de inteligenţă (QI),
dar şi mărimile referitoare la celule, organite, sinapse, vezicule, membrane, etc. Ele sunt totdeauna exprimate
cifric într-un mod precis, obiectiv. • Caracteristicile calitative, sunt cele care nu pot fi măsurate prin metode
obiective, cantitative, ci se exprimă descriptiv prin termeni calitativi: culoare, formă, consistenţă, aspect, etc.
Caracteristicile calitative nu au o unitate de măsură general acceptată şi deci nu pot fi exprimate cifric, ca
rezultat al unor măsurători. Ele sunt adesea subiective şi de obicei exprimate analogic şi nu numeric. Variabile.
Deşi sunt unele aspecte care se menţin constante la o aceeaşi specie, şi în particular la om, unele se schimbă de
la individ la individ, adică sunt variabile. Aşadar, atunci când indivizii statistici sunt oameni, caracteristicile
care se studiază sunt de multe ori variabile. Definiţie: O caracteristică care se schimbă de la individ la individ
sau la acelaşi individ în timp sau ca răspuns la condiţiile de mediu, de boală de medicaţie, etc, se numeşte
variabilă. Un alt criteriu de clasificare, şi cel mai important se referă la simbolurile pe care le folosim pentru a
reprezenta datele experimentale pe care dorim să le înregistrăm şi care sunt dependente de natura intrinsecă a
datelor. Aceasta înseamnă că, pentru înregistrarea datelor putem folosi fie numai numere (spunem că
înregistrăm date numerice), fie numai simboluri consacrate pe plan internaţional sau naţional, ori simboluri
convenite local (spunem că înregistrăm date nominale, sau date ordinale), fie simboluri amestecate cu numere
(caz în care spunem că înregistrăm date alfanumerice). Datele înregistrate ca numere sau prin simboluri
consacrate sau convenite se numesc scalate, în timp ce restul le numim alfanumerice.

Astfel, scala numerică va permite celui care înregistrează date să scrie numere reale sau întregi. Scala ordinală
şi cea nominală, scale asemănătoare, permit înregistrarea după coduri şi prescurtări. De exemplu, grupa
sanguină, stadiul evolutiv al unei afecţiuni maligne, tipul de afecţiune, tipul de tumoră, etc sunt de obicei
standardizate prin convenţii internaţionale la scară continentală sau mondială. Scala numerică Datele
înregistrate pe scala numerică descriu acele caracteristici ale pacientului care sunt prin excelenţă cantitative şi se
exprimă prin numere întregi sau zecimale. De obicei este stabilită o margine superioară şi inferioară pentru ele
(nu putem spune că un pacient are temperatura mai mare ca 44 o C, de exemplu). Măsurătorile pe scala
numerică sunt de aşa natură încât o unitate pe scală are aceeaşi magnitudine pe întreaga scală. De exemplu,
înregistrarea greutăţii, presupune că o greutate de 40 kg, este de două ori mai mică decât una de 80 kg, iar
diferenţa de 1 kg este aceeaşi şi de la 40 kg la 41 kg, dar şi de la 80 kg la 81 kg. Totuşi, scalele numerice nu
permit totdeauna interpretări comparative. Astfel, este greşit să se spună că un pacient cu hemoglobina Hb=8
este de două ori mai anemic decât unul cu Hb=16, bazându-ne pe faptul că hemoglobina le cel de-al doilea are o
valoare dublă. La fel cu glicemia, calcemia, tensiunea, colesterolemia şi aproape toate celelalte analize de
laborator exprimate numeric şi în general cu caracteristicile cantitative exprimate pe această scală. Pe scala
numerică sunt reprezentate caracteristici cantitative continui şi caracteristici cantitative discrete. De exemplu,
numărul de naşteri sau numărul de avorturi la o pacientă se înregistrează numeric, discret, adică din 1 în 1,
neavând sens valori zecimale. Majoritatea analizelor de laborator însă, se înregistrează numeric, prin numere
zecimale, de obicei cu una sau două zecimale. În cazul înregistrării cu zecimale, se spune că se foloseşte scala
continuă. Scala nominală Datele înregistrate pe scala nominală descriu o caracteristică sau o variabilă pentru
înregistrarea căreia se pot folosi un număr finit de simboluri, alese la întâmplare sau prin convenţie, care
reprezintă categoriile posibile, exhaustiv şi mutual exclusiv. De exemplu, pentru grupa sanguină, simbolurile 0,
A, B, AB sunt categorii exhaustive (orice individ intră în exact una din ele) şi mutual exclusive (un individ nu
poate intra în două categorii în acelaşi timp) şi sunt date de tip nominal; Măsurătorile nominale constau în
asignarea pacienţilor la grupuri sau categorii. Nu este înregistrată nici o informaţie cantitativă şi nu există o
ordine a categoriilor. Pe scala nominală se înregistrează caracteristici calitative. Exemplu: preferinţe religioase,
rasa, sexul, mod de alimentaţie, tip de temperament, culoarea ochilor, a părului, etc. Pe scala nominală, indivizii
sunt împărţiţi în câteva clase: • Exhaustive (fiecare individ aparţine unei singure clase) • Mutual exclusive (nici
un individ nu poate aparţine la două clase, simultan) • Numele claselor sunt simbolice şi de obicei sunt fixate de
practica medicală sau de convenţii internaţionale, naţionale, locale • Doi indivizi din aceeaşi clasă sunt
echivalenţi pe scala considerată (chiar dacă din alte puncte de vedere sunt diferiţi) • Nu are sens să ordonăm
clasele crescător sau descrescător după nici un criteriu De exemplu, tot pe o scală nominală este bine să se
înregistreze ocupaţia, starea civilă, tipul de afecţiune, tipul de educaţie primită, etc. Pentru variabila ocupaţie,
uneori este suficient să se aleagă numai câteva clase, care ar putea fi intitulate: muncitor, intelectual, funcţionar,
elev, student, pensionar, fără ocupaţie. Avem astfel 7 clase. Trebuie să ne asigurăm că fiecare individ din cei pe
care îi studiem, aparţine la una din aceste clase. Evident nici unul nu aparţine la două clase în acelaşi timp. În ce
priveşte starea civilă, cel mai simplu exemplu de alegere a claselor este să luăm două: căsătorit şi necăsătorit.
Uneori, se iau patru clase, căsătorit, necăsătorit, divorţat şi văduv. Se pot alege şi alte seturi de clase. Şi în acest
caz, trebuie urmărit ca fiecare individ să aparţină exact la una din clasele alese. Numele claselor este ales după
dorinţă, numele putând fi şi prescurtate pentru a economisi timp dacă trebuie înregistraţi un număr foarte mare
de pacienţi. De exemplu, în cazul ocupaţiilor, putem folosi prescurtările: munc, intel, func, elev, stud, pens, fără.
În toate cazurile însă trebuie avut în vedere să nu apară situaţii în care se înregistrează odată cu nume complet al
clasei, altădată cu nume scurt, căci apar complicaţii.

Scala ordinală

Descriu o caracteristică pentru înregistrarea căreia se folosesc tot simboluri ce definesc categorii exhaustive şi
mutual exclusive, dar care sunt ordonate gradat, de obicei crescător. De exemplu, stadiul evolutiv în anumite
afecţiuni ca cele maligne (stadiul 0, 1, 2, 3 şi 4). Deosebirea faţă de caracteristicile nominale, deşi pare
neimportantă, conduce la principii diferite de tratare statistică şi de aceea, este important de stabilit dacă o
caracteristică o înregistrăm ca nominală sau ordinală. Măsurătorile pe scala ordinală sunt ordonate. Totuşi,
intervalele între două clase consecutive nu sunt în mod necesar egale. De exemplu, dacă un pacient apreciază
starea de confort indusă de un medicament contra astmului pe o scală de la 0 la 3, diferenţa între 0 şi 1 nu este
neapărat egală cu diferenţa între 1 şi 2, sau între 2 şi 3. De altfel nici nu s-ar putea descrie cantitativ aceste
diferenţe, ele sunt subiective şi lăsate la latitudinea observatorului care în exemplul de mai sus este chiar
pacientul. Nivelul 0 este ales absolut arbitrar, la fel de bine scala putea fi de la 3 la 6 sau de la -1 la 2. Totuşi,
este mai intuitiv să se înceapă în aceste cazuri de la nivelul 0. Tot astfel, în cazul stadiilor evolutive în
afecţiunile maligne stadiile sunt din ce în ce mai grave, dar diferenţa de gravitate nu este aceeaşi când trecem de
la un stadiu la altul. Pe scala ordinală, indivizii sunt împărţiţi în câteva clase: • Exhaustive (fiecare individ
aparţine unei singure clase) • Mutual exclusive (nici un individ nu poate aparţine la două clase, simultan) •
Numele claselor sunt simbolice şi de obicei sunt fixate de practica medicală sau convenţii internaţionale
naţionale, locale • Doi indivizi din aceeaşi clasă sunt echivalenţi pe scala considerată (chiar dacă pot fi diferiţi
din alte puncte de vedere) • Clasele pot fi ordonate crescător sau descrescător, dar diferenţele între clase nu
exprimă cantităţi, nu contează decât ordinea lor A se observa că primele patru puncte sunt identice la scala
ordinală şi respectiv, nominală. Singura diferenţă este dată de posibilitatea ordonării claselor, care la cele
ordinale nu este posibilă, în timp ce la cele ordinale este posibilă. Există o legătură între scala de măsurare şi
metodele statistice folosite. De exemplu, este absurd să calculăm media datelor nominale. Folosirea mediei
pentru datele ordinale este încă controversată. Pentru calculul mediei sau a altei statistici ce impune calcule,
trebuie să avem date numerice.

Datele culese şi înregistrate pot conţine informaţii despre diverşi parametri care au fost urmărite fie din
necesitatea de a face un studiu anume fie, pur şi simplu pentru că urmărirea lor are importanţă pentru indivizii la
care au fost măsurate sau pentru cel care face studiul, adică pentru medic. Tabelele din care este alcătuită o bază
de date conţin datele nesistematizate, ele urmează de obicei o ordine aleatoare, sau sunt ordonate după un
criteriu cum ar fi cel alfabetic, sau în ordinea codurilor. Un exemplu, la care ne vom opri ceva mai mult este cel
din tabelul 1.1. Este un exemplu de tabel, care pentru simplitate nu are dacât câteva linii, adică înregistrări, şi
câteva coloane, pe care le vom numi câmpuri, cum se mai spune în limbajul uzual pentru programarea pe
calculator. Tabelul este o mică parte dintr-un tabel mare în care au fost înregistraţi un număr de peste 230 de
pacienţi cu afecţiuni hepatice grave (ciroză hepatică, cancer hepatic, etc), trataţi de-a lungul timpului în clinica
de boli interne a Spitalului de Urgenţă din Craiova. Înţelesul câmpurilor este evident pentru aproape toate
(FO=Numărul foii de observaţie, Nume, Prenume, Vârsta, Sex, Mediu, Diagcod.= Cod diagnostic, HAV= Dacă
pacientul a suferit în trecut de hepatită acută virală). Pe coloana HAV se observă că au fost înregistrate doar
două posibilităţi: da = “pacientul a suferit de HAV în trecut" şi nu pentru ceilalţi. În multe programe de
calculator este indicată folosirea lui “Y” şi”N” în loc de “da” şi “nu” (Y=yes, N=no, din limba engleză),
deoarece aceste câmpuri sunt considerate de unele programe câmpuri speciale, pe care noi le vom numi câmpuri
de tip logic, şi sunt tratate prin procedee speciale. Deci, vom numi câmpuri de tip logic, acele coloane pe care
este natural ca datele să fie introduse folosind “Da” şi “Nu”.