Sunteți pe pagina 1din 7

Caile de administrare a medicamentelor

www.referat.ro

` Caile de administrare a medicamentelor


Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per
os),prin rect, sub piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se
numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot fi
administrate epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac.
Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si
avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul
primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea
pacientului (constienta, inconstienta sau voma).
Administrarea medicamentelor pe cale orala
Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la
nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros.
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in
circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ
depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt
administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau
gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un
stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt
administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele
administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine.
Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
-efecte locale: favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa
gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora
;dezinfecteaza tubul digestive;
-efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei
digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate
(antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative).
Medicamentele care se administreaza pe cale orala:
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii;
-solide:
-tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se
resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ;

-pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa
si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita;
-pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;
-granulele se masoara cu lingurita ;
-unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex.
purgativele saline).
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale
volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon.Pe cale respiratorie se pot administra
unele substante sub forma de aerosoli (penicilina,etc) sau injectii intratraheale.
Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de
peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata.
Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate ; lichide fin pulverizate sau
sub forma de vapori ; sau prin injectie intratraheala.
Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia,decongestionarea mucoasei
cailor respiratorii; imbogatirea aerului inspirat in oxigen , pentru combaterea hipoxiei;
fluidificarea sputei ,expectoratia .
Eficienta unui tratament medicamentos depinde, in egala masura, de biodisponibilitatea
preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia.
Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent
locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice, antiinflamatoare sau
combinatii fixe ale celor amintite.
Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum
spray-urile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor
terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei
cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic
si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir
profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde,
permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca
timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata,
dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in
timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa
poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu
o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum
candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste
bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ simplu
si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si,

uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului


prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice
ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens.
Administrarea medicamentelor pe cale rectala
Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de deglutitie ;
pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta
digestiva(varsaturi,greturi,hemoragii); pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale
,trecerea medicamentelor prin ficat.
Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau
generale a medicamentelor:
-efecte locale : golirea rectului;calmarea durerilor ;atenuarea peristaltismului intestinal;atenuarea
proceselor inflamatoare locale;
-efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra
unor organe sau sisteme (inima-ex. supozitoare cu digitala,sistem nervos- ex. clisma cu cloral
hidrat,etc).
Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de:
supozitoare si clisme medicamentoase.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterala
Prin cale parenteral se nelege administrarea medicamentelor pe alt cale dect tubul digestiv.
n mod curent se nelege introducerea n organism a medicamentelor aflate n stare lichid, cu
ajutorul unor ace care traverseaz esuturile, deci prin injecii. Dintre avantajele utilizrii acestei
ci citm:
absorbia uoar, cea ce determin o instalare rapid a efectului
ocolirea tubului digestiv n cazul medicamentelor sensibile la aciunea sucurilor digestive
introducerea medicamentelor n organismul bolnavului incontient
Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.
Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prin
intermediul unor ace care traverseaza tesuturile , acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor; obtinerea unui efect rapid
;posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient ,cu hemoragie digestiva
,varsaturi.
Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima injectia intracardiaca;

-in interventia de urgenta in maduva rosie a oaselor;


-injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.
Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale pentru un efect rapid,
fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala:
medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul digestiv, cand bolnavii sunt
necooperanti, aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru
administrare orala. In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale, in sange se realizeaza
concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind extrem de eficace in urgente, dar si foarte
periculoasa.
Injecia intradermic se face cu scop explorator, anestezic, curativ.
In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene care,in contact cu anticorpii din
organism ,produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie),direct proportionala cu
gradul de sensibilizare.Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore ,in functie de antigenul
introdus (tuberculina,antigen hidatic,difteric,etc.
In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe
anestezia locala prin infiltrare.
Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor ,fiind mai accesibila si
lipsita de foliculi pilosi.
Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri ,cu bizoul scurt.Dupa dezinfectia
tegumentului ,acesta se intinde usor ,patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii ,strict
intradermic,injectand 0,1-0,3 ml. Daca injectia este corect facuta ,la locul injectarii apare o
papula ,iar pielea ia aspectul unei coji de portocala.
Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea
diagnosticului radiologic.De asemenea ,in situatii de exceptie se pot injecta regional substante
citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea.
Injectiile in seroase se folosesc foarte rar.Injectarea intraperitoneala,de exemplu ,poate
servi ,ocazional,pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu
tumori abdominale si ascita . Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe
puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei.
Injecia subcutanat se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in
hipoderm .In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor
tegumentare care acopera reliefuri osoase ,vase mari sau trunchiuri nervoase ,fata interna a
membrelor ,regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni .
Totusi ,se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei,fata posterioara a
bratului,fata laterala a toracelui,fata peretelui antero-lateral al abdomenului ,unde hipodermul
este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.
Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata ,cu ace mai lungi si
bizoul lung.Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele
stang tegumentul pana face o cuta,la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida ,paralel cu
suprafata zonei ,apoi dam drumul la cuta .Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in
hipoderm ;aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-un vas
hipodermic,dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a
pielii.

Injecia intramuscular se efectueaz n scop curativ.


Calea intramusculara prezinta unele particularitati.Pe cale intramusculara se administreaza
medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase.
Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit
(penicilina,hormoni).
O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile
uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat
administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa.
Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi, in afara
traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evita nervul
sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi de la 6 la 8
centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si cu bizoul lung. Utilizarea unui
material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat perpendicular, cu o
lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se verifice ca nu curge sange si
deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru
a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul
unor serii lungi de injectii, si tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe
ori pe zi.
Injecia intravenoas se efectueaz n scop explorator sau curativ i ofer o instalare rapid
a efectului dorit, administrarea n totalitate a dozei prescrise.
Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii
injectabile ,folosind in aceste cazuri perfuzia.Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii
sau emulsii,substante care produc hemoliza,precipita proteinele plasmatice,lezeza endoteliul
vascular,sunt toxice pentru miocard.
Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie,administrarea durand intre 1 sau
mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor).
O injectare intravenoasa, prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina,
permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul, mai intensa si mai rapida decat pe alte
cai. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la
injectarea intramusculara.
Pregatire si desfasurare - O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise
(deosebirea venelor de artere, localizarea venelor etc.) si nu poate fi practicata decat de un
personal specializat, medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. Injectia se face de
cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale
corpului, dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii.
Injectarea necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se
indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. O
injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5
centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data terminata si acul scos, se dovedeste necesar sa
se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.
Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor?

1. Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea orala


2. Durere la locul injectarii
3. Infectii locale sau sangerari locale
4. Necroza locala a tesuturilor
5. Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri hepatitice, SIDA, bacterii)
6. Incarcarea vaselor cu solutiile injectate; la administrarea pe cale orala, medicamentul este
partial transformat de tubul digestiv, care poate sa si elimine o parte din medicament, care
nu mai trece in vasele de sange.
7. Evitarea trecerii medicamentului prin ficat - lucru care se intampla la administrarea orala,
toate substantele din tubul digestiv trecand mai intai prin ficat, care le si poate
metaboliza.
8. Costuri mai mari - medicamentele injectabile sunt mai scumpe, sunt necesare
dezinfectate, seringi, ace, crematorii pentru neutralizarea lor, etc,
9. Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare.
10. Necesita deseori internare, cu costurile aferente
11. Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase

Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual, intranazal,


intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de
medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea, in general, in cazul unor medicamente care
se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau in cazul unor
substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O absorbtie foarte
rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar
utilizata (in anesteziologie, de exemplu), cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii
(a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii, nu sa se absoarba).

Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor


Pe suprafata tegumentelor ,se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel.
Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt:
-lichidele se administreaza prin badijonare ,compresa medicamentoasa; pudre,unguente, paste,
mixturi, sapunuri medicinale, creioane caustice, bai medicinale.

Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor


Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala, conjunctivala, bucala,in conductul auditiv
extern, pe mucoasa vaginala.
Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor.
Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii,unguente , pulberi.
Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival ,pe marginea pleoapelor ,in vestibulul
nasal,in conductul auditiv extern.
Executie :
-in sacul conjunctival ,unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon;
-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata;
-unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se
gaseste ,prin apasare pe partea plina a tubului.
Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata
montate pe o bagheta de sticla.
Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor
vaginale .Tamponul este confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,care se prelungeste cu
20-25 cm de la tampon.