Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate
fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Asepsia și antisepsia
Clasificarea plăgilor
După tipul de acţiune a agentului vulnerant (agentului traumatic) plăgile pot fi:
1. mecanice:
– prin tăiere
– prin înţepare, arme albe, insecte etc.
– prin contuzii, prin lovire
– prin strivire
– prin arme de foc
– prin muşcătură de animale sălbatice, de animale domestice
– prin muşcătură de şarpe, viperă
După profunzime:
După straturile anatomice interesate – pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot
fi:
– nepenetrante – când nu depăşesc învelişul seros;
– penetrante – se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleura, dura mater); plăgile
penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos sau cavitar = perforante
– necomplicate sau complicate
Caracteristicile plăgilor
Simptomatologia plăgilor
Simptome locale
– durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu
caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei
– impotenţa funcţionată este parţială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea
efementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective:
– prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari. aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări,
se pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase
sau diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin
marginile plăgii; aceasta de numeşte evisceraţie.
– hemoragia aste variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.
Semne generale
– pulsul poate fi rapid – tahicardic – în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de
şoc traumatic.
– tensiunea arterială – dacă scade – denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic
– febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame
Vindecarea plăgilor
Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere
ca:
– îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă
– să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
– plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul înconjurător
– să fie asigurat un repaus al regiunii lezate.
Saint Luke’s
Puncția capilară
zona 1 – începând din marginea plăgii, se aplică tamponul si se curață spre exterior,
printr-o mișcare circulară;
zona 2 – se schimbă tamponul și se continuă de unde s-a ramas, tot printr-o mișcare
circulară în exterior;
zona 3 – se schimbă din nou tamponul și se execută altă mișcare circulară în
continuarea celor efectuate.
Orice plagă accidentală se consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care s-a
produs. În primele 6 ore de la producerea unei plăgi, forţele proprii ale organismului combat
efectul nociv al microbilor, distrugându-l (prin diapedeză, fagocitoză).
Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore – microbii, atât cei aerobi cât şi cei anaerobi, se
dezvoltă foarte mult. Plăgile netratate în timp util devin purulente, se pot complica cu
gangrene gazoase, flegmoane, abcese, septicemii.
– hemostaza
– aplicarea unui pansament protector
– transportul accidentatului la o unitate sanitară
– calmarea durerii
– toaleta locală minuţioasă, procedând astfel:
– dacă este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de
marginea plăgii
– se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apă şi săpun, apoi cu ser fiziologic
– se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod
Atenţie! Pielea din jurul plăgii se dezinfectează prin badijonare, care începe de lângă plagă şi
se îndepărtează de aceasta.
Se curăţă, apoi, plaga cu rivanol 1‰ cloramină 4‰ clor activ sau, mai bine, cu apă oxigenată
care antrenează la suprafaţă micii corpi străini prin spuma pe care o produce; apa oxigenata
are si actiune hemostatica.
Este interzisă explorarea instrumentală oarba a unei plăgi în afara unui serviciu
chirurgical de specialitate.
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi tratament
descris mai sus, însă plaga nu se suturează primar.
De reţinut: La plagile septice, pielea din jurul lor se curăţă circular, de la exterior spre interior
Astfel: păgile vechi, infectate, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform
antibiogramei.
Pansamentul umed se mai numeşte microclimat umed şi se realizează într-o tăviţă renală
sterilă, în care se îmbibă două foi comprese cu soluţia indicată.
-produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic cu crize de
sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau colaps.
Tratamentul este la indicaţia medicului .
▪ Antiseptice oxidoreductoare:
– Apă oxigenată – cu acţiune bactericidă, hemostatică, de curăţare mecanică a plăgilor de
cheaguri, resturi de ţesuturi.
– Cloramina (soluţia Dakin) – soluţie diluată de hipoclorit de sodiu.
– Permanganat de potasiu 1/4000 – la dezinfecţia mucoaselor şi plăgilor.
▪ Soluţii colorate:
– Rivanol – soluţie 1‰ din pulbere galbenă.
– Albastru de metilen
– Violet de genţiana 1% – mai ales în dermatologie.
▪ Antiseptice albumino-precipitante:
– Săruri de argint:
▪ Nitrat de argint – creioane, stilete, soluţie 1%.
▪ Colargol 1%.
▪ Protargol 2%.
▪ Argiror 5%.
– Săruri de mercur:
▪ Biclorura de mercur – sublimatul de mercur. Se foloseşte la dezinfecţie şi curăţenie.
▪ Oxicianură de mercur – pentru mucoase.
– Acid boric 1-2% – combate mai ales infecţiile cu piocianic.
▪ Antiseptice tensioactive:
– Detergenţi – Bromocet.
– Săpunuri.
→ Observaţii: