Sunteți pe pagina 1din 96

RECOLTAREA PROBELOR DE LABORATOR

2.1 INTRODUCERE
Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct
diagnosticul, tratamentul si vindecarea pacientului. De cele mai multe ori,
asistenta este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor
probe. In unele cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea
trebuie sa verifice proba, sa pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute
la efectarea respectivei recoltari, sa acorde ingrijiri specifice pacientului dupa
recoltare. Exista anumite teste pentru care pacientul trebuie invatat cum sa si
le faca singur acasa (glicemia pe glucotest).
Pregatirea pacientului
O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie
sa il efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat
pentru respectiva manevra. Explicandu-i pacientului procedura medicala cu
claritate si vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei
recoltari dificile si dureroase ( cum ar fi punctia de maduva osoasa) trebuie sa
informam pacientul asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil
il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce
efecte sa se astepte dupa si in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce
sa se astepte, pacientului ii va fii mult mai usor sa coopereze si sa suporte
manevra in sine.Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari,
trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa il incurajam, si apoi sa-l
supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii, pregatite
pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie.
Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de
cooperarea totala a pacientului si de corecta recoltare a probelor, cu atat mai
mult cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea
regimului de viata inaintea recoltarii ( o dieta speciala, un mod corect de
recoltare de catre insusi pacient, etc).
Consimtamantul pacientului
Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a
intelege exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si

implicatiile manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu


efectuarea procedurii.
A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in
primul rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicatiile
medicului, se va asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca
pacientul a semnat consimtamantul atunci cand este necesar.

Masuri de protectie:
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru
pacient. Dupa recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii
optime, care sa nu afecteze rezultatul.

2.2. PROBELE DE SANGE


2.2.1. PUNCTIA VENOASA:
Punctia venoasa se realizeaza de obicei in fosa antecubitala. Se poate
recolta din venele de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior , sau orice
alta locatie accesibila in functie de situatie. Incheietura interioara a mainii nu
se foloseste decat foarte rar ca zona de recoltat datorita riscului mare de
afectare a structurilor anatomice existente in zona respective.Cele mai
commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana,
basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana( plexul venos metacarpian,
venele dorsale).

Materiale necesare:

garou
manusi

seringa sau eprubete speciale cu aditivii specifici in functie de analiza


ceruta
holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder
paduri cu alcool
etichete
formular de cerere analize pentru laborator
recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator
bandaj adeziv pentru locul punctiei
Pregatire materialelor:

formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele


pacientului, analizele cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care
indica analizele.
eprubetele trebuie alese cu grija in functie de analizele care se cer si de
aditivii pe care ii contin
fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului
Recoltarea:

se spala mainile bine si se pun manusi


confirmarea identitatii pacientului ( pentru a se evita confuzia si a nu se
lua analize la un alt pacient)
se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura
pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
se face o scurta anamneza referitor la ce a simtit pacientul si la
eventulele incidente in cazul unor recoltari anterioare ( lipotimii, ameteli)
recoltarea se face cu pacientul intins in pat sau stand in scaun, cu mana
sprijinita pe suportul special al scaunului sau de o masa
evaluarea celui mai bun loc de punctie venoasa
se observa si se palpeaza vena pentru o mai precisa localizare
se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie. Daca
venele nu s-au dilatat corespunzator se cere pacientului sa inchida si sa
deschida pumnul de cateva ori. (pacientul trebuie sa tina pumnul strans in
timp ce se punctioneaza vena si sa-l deschida dupa ce se introduce acul in
vena).

se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana


acesta ramane curat. Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a
se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod,
deoarece alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.
dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
se imobilizeaza vena presand cu policele exact sub locul ales pentru
punctie si se intinde de piele
se punctioneaza vena sub un unghi de 30 grade .Daca se foloseste
eprubeta, ea se va umple automat pana la nivelul la care este marcata.Daca se
foloseste seringa, se va evita aspirarea brusca si rapida, deoarece se va colaba
vena.
holderul trebuie mentinut intr-o pozitie sigura pentru a evita iesirea lui
din vena
se va indeparta garoul imediat ce sangele incepe sa curga adecvat,
pentru a preveni staza si hemoconcentratia sangelui ce pot afecta rezultatele
probelor recoltate
se va evita sa se tina garoul mai mult de 3 minute
se schimba cu atentie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se
scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena
dupa umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandete pentru
amestecarea aditivilor cu sangele
se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului
se pune o compresa sterile deasupra acului la nivelul locului de punctie
si se scoate cu blandete acul din vena. Intotdeauna se scoate intai eprubeta din
holder si apoi se scoate acul
se preseaza locul punctiei pentru 2-3 minute sau pana cand se opreste
sangerarea daca aceasta dureaza mai mult de atat. Aceasta previne
extravazarea sangelui in tesutul din jur si formarea hematomului.
dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv
a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate
produce hemoliza.
se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom.
In cazul in care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5
minute, dupa care se aplica comprese calde.
se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Consideratii speciale:

nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite


deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul
analizelor poate fi afectat.
de asemenea, se va evita recoltarea de sange din zone edematiate,
sunturi arterio-venoase, zone cu hematoame sau rani vasculare
daca pacientul are vene vizbile, pronuntate, se va recolta evitand
folosirea garoului , prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
daca pacientul are tulburari de coagulare sau este sub tratament cu
anticoagulante, se va presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru
prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant
pe cererea de analize ce se trimite la laborator
se va evita punctia venoasa din picior deoarece poate creste riscul
aparitiei tromboflebitei

2.2.2 HEMOCULTURA:

In mod normal fara bacterii, sangele se poate infecta prin liniile de


perfuzie si transfuzie, sunturi infectate, endocardite bacteriale
postprotezarilor cardiace. De asemenea, bacteriile pot invada sistemul
vascular prin sistemul limfatic si ductul toracic, pornind de la infectii
localizate in diferite tesuturi.
Hemocultura se indica pentru a detecta invazia ( bacteriemie) si
raspandirea sistemica( septicemia) pe cale sangvina. In aceste situatii se
recolteaza sange prin punctie venoasa la patul pacientului apoi sangele este
transferat in doua recipiente: unul continand mediu anaerob si unul
continand mediu aerob. Recipientele sunt tinute la incubator permitand astfel
tuturor organismelor prezente in sange sa creasca in mediul lor.Hemocultura
permite identificarea a aproximativ 67% dintre agentii patogeni in primele 24
de ore si a peste 90% in 72 ore.
Parerile cu privire la momentul recoltarii hemoculturii sunt impartite.
Unii considera ca timpul recoltarii este discutabil si irelevant. Altii indica
recoltarea a trei probe la interval de cate o ora. Prima dintre ele trebuie
recoltata la aparitia primelor simptome cu ajutorul carora se suspicioneaza

bacterimie sau septicemia. Cand se suspicioneaza infectie cu bacterii datorita


endocarditei se vor recolta 3 sau 4 probe cu intervale intre ele cu prinse intre 5
si 30 minute inainte de inceperea antibioterapiei.
Materiale necesare:

garou
manusi
paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
seringa de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
3 sau 4 ace
recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob
formular cerere analize laborator
recipient pentru transportat analizele
comprese
bandaj adeziv
etichete
Pregatirea echipamentului:

se va verifia data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura.


Recoltarea:

confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se


lua analize la un alt pacient).
se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura
pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa. I se va explica
pacientului ca vor fi necesare 3 probe de sange la intervale diferite de timp.
se spala mainile bine si se pun manusi
se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie
se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana
acesta ramane curat. Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a
se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod,
deoarece alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.
dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare

se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult si 2 pana la 6 ml


pentru copil
se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de cauciuc al
recipientul cu mediu de cultura
se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltata sangele
se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de cultura la adulti si
2 ml pentru copil
se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu datele pacientului,
data si ora recoltarii numele medicului care a indicat , temperatura
pacientului in momentul recoltarii, specificarea oricarei antibioteraii recente ,
suspiciunea de diagnostic.
se descarca seringa, manusile si acele in recipiente specifice, separate
se transporta proba imediat la laborator
se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs
hematom.In cazul in care s-a produs hematom se va presa energic locul timp
de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde.
Consideratii speciale:

fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri


diferite
se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase
prinse recent, in afara de cazul cand se suspecteaza ca respectivul cateter a
produs sepsisul.
principala complicatie a manevrei poate fi hematomul

2.2.3 RECOLTAREA DE TESTE SANGVINE PENTRU MASURAREA


GLICEMIEI

Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget,


lobul urechii sau calcaie( bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de
monitorizare a nivelului glucozei din sange la pacientii cu diabet, de screening
pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de

diagnostic diferential intre coma diabetica si nondiabetica. Proba poate fi


luata in spital cat si la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:

manusi
glucometru portabil
paduri alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului:
se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia( ace, reserve,
banda de citire, baterie etc)
Recoltarea:

confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se


lua analize la un alt pacient).
se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura
pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.
se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti,
calcaie pentru nounascut)
se spala mainile bine si se pun manusi
daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese
calde, umede timp de 10 minute
se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si api se usuca cu o
compresa
se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de deschide) si apoi se
punctioneaza locul dintr-o singura miscare scurta si rapida
dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se stoarca
locul, pentru a evita amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului,
asigurandu-ne ca este sufficienta pentru citirea rezultatului
dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se
opreste sangerarea

dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.


se noteaza rezultatul , data si ora.
Consideratii speciale:

se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice.Daca nu se poate


obtine sange capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se va pune din
seringa pe banda glucometrului o picatura mare de sange
daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi
recolteze singur trebuie invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa I se
ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea va trebui sa stie
care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vina la spital.

Testul de toleranta la glucoza( oral si i.v.):


Pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral
si i.v. poate oferi informatii fidele privitoare la modul de functionare si
tendintele metabolismului glucidic al pacientului.
Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor
dupa ingestia unei cantitati substantiale de glucoza.( 75-100 g glucoza pulvis
dzolvate in 300 ml apa , concentratie 25%, care se bea in decurs de 5
minute).Corpul va absorbi rapid doza, declansand cresterea nivelului
plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30 minute - 1 ora de la ingestie.
Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la
normal in decurs de 2-3 ore de la ingestie..In tot acest timp este indicat sa fie
monitorizat nivelul glicemiei din sange si urina pentru a depista evalua
secretia de insulina si abilitatea organismului de a metabolize glucoza.
Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o
pregatire corecta a pacientului. Cu 3 zile inainte, acesta trebuie sa aiba un
regim alimentar bogat in carbohidrati. Testul se realizeaza dimineata, pe
nemancate ( a jeun) dupa cel putin 8 ore de repaus caloric, cand se recolteaza
prima proba de sange venos. Interpretarea rezultatelor se face in functie de
valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la ingestie. In tot timpul acesta
pacientul trebuie monitorizat si observate evntualele semne si simptome de
hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, slabiciune.

Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot


ingera glucoza per os.( pacienti cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc).
Testul masoara nivelul glucozei in sange dupa administrarea i.v a unei
perfuzii cu glucoza 50%in timp de 3-4 minute..Testele glicemice se vor recolta
la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la administrarea glucozei..Dupa o
crestere imediata de pana la 300-400mg/dl a nivelului glicemiei ( insotita de
glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal in timp de 1 ora, 1 ora si un
sfert. Daca de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza, nivelul acesteia nu a
revenit la normal, se confirma suspiciunea de diabet.
2.2.4 PUNCTIA ARTERIALA PENTRU ANALIZA GAZELOR SANGVINE
Sangele arterial se obtine prin punctia percutanata a arterei brahiale,
radiale sau femurale. O data recoltat, sangele poate fi trimis pentru
determinarea gazelor sangelui arterial.
Analiza gazelor sangvine reprezinta eficacitatea ventilatiei masurand
pH-ul sangvin si presiunea partiala a oxigenului (PaO2) si a dioxidului de
carbon arterial(PaCo2). PH-ul sangvin arata balanta acido-bazica din sange.
PaO2 indica cantitatea de oxygen pe care plamanii o trimit in sange , iar
PaCO2 indica capacitatea plamanilor de a elimina dioxidul de carbon. Gazele
arteriale pot deasemenea masura concentratia si saturatia de oxigen cat si
valorile bicarbonatului.
De obicei , analiza gazelor arteriale se recomanda pacientilor cu boli
obstructive pulmonare, edeme pulmonare, tulburari respiratorii acute, infarct
miocardic, pneumonie. Se recolteaza de asemenea dupa interventiile
chirurgicale cardiace (bypass-uri), resuscitari in caz de stop cardiac, anestezii
intraoperatorii prelungite, etc.
Inaintea efectuarii punctiei radiale, se efectueaza testul Allen.
Testul Allen:
este utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul mainii. Intai se
palpeaza pulsul la arterele radiala si ulnara , prin compresiunea
profunda la nivelul fetei anterioare a antebratului .
pacientul este rugat sa isi stranga pumnul , apoi se comprima ferm
ambele artere intre cele doua police;
in continuare, pacientul va fi rugat sa deschida pumnul si se va observa
ca palma este palida (in tot acest timp se mentine compresia pe artere);

se va decomprima artera ulnara (se mentine compresia pe artera


radiala);daca artera ulnara este patenta i se va observa colorarea
normala a palmei in 3-5 secunde.
se va decomprima artera radiala( se mentine compresia pe artera
ulnara); daca artera radiala este patenta, fluxul sangvin va inrosi palma
in cateva secunde.
Prin acest procedeu, mentinerea palorii dupa decomprimarea uneia
dintre artere indica ocluzia la nivelul acesteia.
Materiale necesare:

seringa de 2ml sau 5ml


fiola de heparina
manusi
paduri alcoolizate
comprese tifon
punga gheata ( buiota)
etichete
formular cerere analize
bandaj adeziv

Pregatirea materialelor:

se heparinizeaza seringa (se deschide fiola de heparina si se trage pana


cand se umple seringa , apoi se va goli incet toata seringa, permitand
heparinei sa spele toata suprafata sa). Heparinizarea seringii previne
coagularea sangelui in seringa. Totodata , excesul de heparina in seringa
poate altera valorile pH-ului si PaO2 sangvin.
Recoltarea

confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se


lua analize altui pacient)

se comunica pacientului procedura si va fi informat in ce consta, pentru


a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
se spala mainile si se pun manusile
se aseaza un prosop rulat sub incheietura mainii pacientului pentru
sustinerea acesteia
se localizeaza artera si se palpeaza pulsul
se desinfecteaza locul punctiei
se asteapta sa se usuce locul dezinfectat
se palpeaza artera cu indexul si degetul mijlociu al unei maini in timp ce
seringa este tinuta in cealalta mana deasupra locului ales pentru
punctie
pentru punctia arterei radiale , acul se orienteaza in unghi de 30-45
grade
daca se punctioneaza artera brahiala se va orienta in unghi de 60 grade
se punctioneaza pielea si peretele arterial printr-o singura miscare
seringa se va umple automat cu sange
dupa recoltare se preseaza ferm cu comprese pana cand se opreste
sangerarea (cel putin 5 min). Daca pacientul este sub tratament cu
anticoagulante sau are tulburari de coagulare se va mentine compresia 10-15
min. Se va evita sa se ceara pacientului sa mentina compresia singur la locul
punctionarii. Daca nu reuseste sa aplice compresie ferma, se va forma un
hematom dureros.
se va verifica seringa san nu aiba bule de aer ( daca are, se vor scoate cu
grija)
se va atasa la proba de sange cererea de analize completata corect si va
fi trimisa la laborator intr-un recipient cu gheata
se va atasa un bandaj adeziv dupa oprirea sangerarii
se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului pentru a depista
eventualele tulburari de circulatie ca: paloare, durere, toropeala, furnicaturi,
hematom, sangerare la locul punctionarii.
Consideratii speciale:

daca pacientul primeste oxigen se va astepta cel putin 15 minute de cand


incepe sa-l primeasca pana la recoltare
nu se va intrerupe administrarea de oxigen in timpul recoltarii decat
daca se indica acest lucru in mod special. Daca nu se opreste administrarea de

oxigen, se va specifica pe formularul de analize cantitatea si tipul de


oxigenoterapie pe care il primeste pacientul
daca pacientul nu este sub oxigenoterapie se va specifica si acest lucru
pe formularul de cerere analize
daca pacientul tocmai a fost pus pe ventilator se va astepta 20 min pana
la recoltare
pe formularul de cerere analize pentru laborator se vor mai specifica:
temperatura pacientului, cel mai recent nivel al Hb, rata respiratorie, iar daca
pacientul este ventilat se vor specifica in plus: fractiunea de oxigen inspirat ,
frecventa ventilatorie
nu se vor face mai mult de 2 incercari de punctionare in acelasi loc,
deoarece se pot produce lezari ale arterei si ale nervului radial
Complicatii:

atingerea periostului ce poate provoca o durere considerabila


pacientului
perforarea arterei traversand cu acul si celalalt perete ( se va retrage
putin acul pana cand sangele apare in seringa)
aparitia spasmului arterial (se va schimba acul cu unul mai mic si se va
incerca din nou)

2.3 RECOLTAREA PROBELOR DE URINA

2.3.1 RECOLTAREA URINII:


Recoltarea probelor de urina se poate face in mai multe feluri in functie
de scopul urmarit

Se poate recolta proba de urina ca parte a unui examen clinic complet,


proba de urina sterila printr-o tehnica neinvaziva, sau prin sondaj urinar.
Recoltarea probelor prin sondaj vezical
este contraindicate pacientilor
imediat dupa interventii chirurgicale genitourinare.
Materiale necesare:
Pentru proba de urina nesterila :

urinar sau plosca daca este necesar


manusi
recipient gradat
etichete
formular cerere analiza laborator
recipient pentru transportarea analizelor la laborator
Pentru proba sterila prin metoda neinvaziva:

lighean
apa si sapun
prosop
manusi
recipient gradat
3 comprese sterile
solutie antiseptica
recipient steril cu capac
etichete
plosca sau urinar daca este necesar
formular cerere analiza pentru laborator
recipient pentru transportul analizelor la laborator
Pentru proba sterila prin sondaj vezical:

manusi

paduri antiseptice
seringa de 10 ml
ac 21G ori 22G
clema pentru pensarea tubului
recipient steril cu capac
etichete
formular cerere analiza pentru laborator
recipient pentru transportul analizei la laborator
Recoltarea: se va explica pacientului faptul ca trebuie sa-i recoltam o
proba de urina pentru laborator si in ce consta tehnica de recoltare.

Colectarea probei de urina nesterile:

asigurarea intimitatii
i se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui sa urineze intr-o
plosca/urinar;celui care nu este imobilizat i se va explica faptul ca va trebui sa
mearga la toaleta pentru a urina
se pun manusile
din plosca sau urinar se pun cel putin 120 ml urina in recipientul pentru
recoltat si se insurubeaza capacul; daca diureza pacientului trebuie
monitorizata, restul de urina se va masura cu ajutorul recipientului gradat
daca accidental se pierde urina pe peretii exteriori ai recipientului se va
spala si usca
se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, data si ora recoltarii si
se va trimite imediat la laborator insotit de formularul de cerere a analizei
intarzierea trimiterii probei la laborator poate altera rezultatele finale
ale probei
se vor spala plosca/urinarul si recipientul gradat fiind inlaturate de la
patul pacientului
pacientii care nu sunt imobilizati vor merge la toaleta si vor urina in
plosca sau urinar dupa care se va proceda la fel ca mai sus
Colectarea probei de urina prin metoda sterila neinvaziva:

deoarece scopul este recoltarea unei probe necontaminate, se va explica


cu multa atentie pacientului tehnica de recoltare
se va spune pacientului sa merga la toaleta si sa-si dezbrace complet
partea inferioara a corpului apoi sa se spele pe maini
daca este barbat va sta in picioare in fata scaunului de toaleta ca pentru
urinat, iar daca este femeie se va aseza cat mai in spate pe vasul de toaleta si
cu picioarele cat mai desfacute
pacientul/pacienta isi va spala cu apa si sapun zona genitala si meatul
urinar apoi se va sterge de 3 ori cu comprese imbibate in solutie antiseptica
se indica femeilor sa-si separe labile cu o mana iar cu cealalta sa se
stearga cu compresa sterile imbibata in solutia antiseptica din fata spre
spate,repetand de trei ori gestul,de fiecare data cu compresa diferita; cu cea
de-a treia compresa se va sterge in jurul meatului urinar
se indica barbatilor sa retracteze bine glandul pentru a dezinfecta bine
meatul urinar si sa mentina glandul retractat pe parcursul urinarii si
recoltarii probei
se indica femeilor adoptarea pozitiei cu picioarele cat mai departate si
mentinerea labiilor desfacute pe parcursul urinarii si recoltarii probei
dupa spalare si dezinfectare pacientul/pacienta poate incepe sa
urineze;apoi,fara a se opri mictionarea, se ia recipientul pentru proba, se pune
in dreptul jetului urinar si se recolteaza circa 30-50 ml,indepartandu-se apoi
din calea jetului urinar
se pun manusile
se ia recipientul de la pacient si se insemneaza capacul; se va evita sa se
atinga marginile interioare ale recipientului sau capacul pe interior
daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai recipientului se
va spala si usca
pacientului i se sugereaza sa se spele bine pe maini
se va eticheta recipientul cu numele pacientului, testul efectuat, tipul de
proba
daca se va cere urocultura, trebuie mentionat daca pacientul este sub
antibioterapie si ce antibiotic i se administreaza
se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient si proba se va
trimite la laborator imediat
pentru pacientii imobilizati la pat tehnica recoltarii este aceeasi, dar se
va folosi plosca/urinarul pentru a putea urina la pat

Recoltarea probelor de urina la pacientii cu sonda vezicala:

se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 30 min inainte de


recoltarea probei
se pun manusile;
daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu
perpendicular, acesta se va dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira
urina cu o seringa de 20 ml care se va goli in recipientul steril
daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va
recolta proba din cateter; se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica
deasupra locului de insertie cu tubul de drenaj; apoi se va intepa cu o seringa
cu ac si se va aspira; a se evita inteparea cateterului exact la capatul de
insertie a tubului de drenaj deoarece poate perfora balonasul de fixare a
cateterului;seringa se goleste in recipientul steril
daca cateterul vezical nu este din caucic si tubul de drenaj nu are are un
orificiu aspecific pentru recoltat, se va dezinfecta cateterul la capatul unde se
insereaza tubul de drenaj; se va deconecta apoi si se va lasa sa curga urina in
recipientul steril; se va evita sa se atinga recipientul cu cateterul in interior
sau marginile acestuia pentru a evita contaminarea
dupa recoltare se sterg din nou cu paduri antiseptice capetele de
conexiune ale sondei vezicale si ale tubului de drenaj si se ataseaza la loc
recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificanduse, daca este cazul, tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaza pacientul

Consideratii speciale:

asigurati-va ca ati declampat tubul de drenaj dupa recoltarea probei de


urina; in caz contrar pot sa apara complicatii ca distensia vezicii urinare sau
infectii urinare
2.3.2 TOTALUL DE URINA :
Deoarece hormonii , proteinele si electrolitii sunt excretati in cantitati
mici si variabile in urina , probele trebuie recoltate pe o perioada extinsa de
timp pentru a avea o valoare diagnostica .

Probele cerute din urina stransa pe 24 de ore sunt cele mai uzuale,
deoarece sunt semnificative pentru toate substantele eliminate in aceasta
perioada.
Se pot cere probe si din urina colectata timp de 2 pana la 12 ore , in
functie de informatiile pe care dorim sa le aflam.
De asemenea , probele din urina stransa o perioada de timp pot fi
colectate dupa administrarea unei cantitati de medicamente, de exemplu
insulina, pentru a detecta diverse boli renale .
Materiale necesare :

recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2 litri


manusi
plosca sau urinar daca este nevoie
recipient gradat daca trebuie monitorizata cantitativ diureza
recipient cu gheata daca nu se poate tine la frigider
etichete
formular de cerere analize pentru laborator
Recoltarea :

confirmarea si verificarea identitatii pacientului


se explica procedura pacientului si familiei pentru a ne asigura de
cooperarea acestuia si pentru a preveni pierderile accidentale de urina in
timpul recoltarii
se pot monta etichete la baie prin care pacientul sa-si reaminteasca ca
nu trebuie sa arunce urina, sau pe punga urinara daca pacientul este sondat
pacientul trebuie invatat sa ne anunte dupa fiecare mictionare , sa se
fereasca sa contamineze proba
se vor explica pacientului restrictiile alimentare si medicamentoase
acolo unde este necesar
Colectarea probelor din urina stransa timp de 2 ore :

daca este posibil, pacientul va trebui sa bea 2 4 pahare de apa inainte


cu 30 de min de inceperea recoltarii
dupa 30 min se cere pacientului sa mictioneze; aceasta proba se arunca
si se incepe recoltarea propriu-zisa, pacientul avand astfel vezica goala;
se noteaza ora inceperii recoltarii
daca medical prescrie, se va administra o doza din medicamentul
indicat si se va scrie ora
se va oferi pacientului cel putin un pahar de apa pe ora pentru a stimula
productia de urina
dupa fiecare mictionare ( in plosca / urinar sau un recipient obisnuit de
300 400 ml ) se va adauga proba in recipientul mare de colectare;
se va masura dupa fiecare eliminare, daca trebuie monitorizata
cantitativ diureza
daca este posibil, cu 15 min inainte de terminarea timpului indicat
pentru colectarea urinii, se va cere pacientului sa mictioneze; aceasta va
fi ultima proba adaugata in recipientul de colectare
la sfarsitul perioadei de colectare, in functie de regulile interioare ale
spitalului, se va acoperi recipientul si se va trimite etichetat la laborator
imediat impreuna cu formularul de cerere sau se va turna intr-un
recipient nesteril 100 - 200 ml din cantitatea totala de urina , va fi
etichetat si trimis la laborator specificanduse pe cerere cantitatea
totala de urina stransa si perioada de timp.
Colectarea probelor din urina stransa timp de 12 24 ore :

se cere pacientului sa urineze; se va arunca aceasta proba, pornindu-se


astfel recoltarea din momentul in care pacientul are vezica urinara goala
se noteaza ora inceperii recoltarii
probele se vor aduna intr-un recipient de cel putin 2 l; pe timpul dintre
mictionari, recipientul cu probele de urina trebuie pastrat la rece sau la
frigider ( niciodata impreuna cu mancarea sau cu medicamente )
se va recolta urina pe toata perioada de timp indicata; inainte de
terminarea timpului se cere pacientului sa urineze inca o data , daca este
posibil; se adauga si ultima proba in recipientul de colectare
se va eticheta recipientul si se va trimite la laborator insotit de
formularul de cerere sau se va turna din cantitarea totala de urina , intr-un
recipient de aprox 100-200 ml, care va fi etichetat si trimis la laborator

specificandu-se pe formular care a fost cantitatea totala si perioada de timp


cat a fost colectata urina.
Consideratii speciale :

pacientul va trebui sa fie bine hidratat pe tot parcursul recoltarii


probelor de urina
pacientul va fi invatat sa evite cafeaua , ceaiul sau alte substante pe
parcursul recoltarii, cu exceptia recomandarilor medicului, pentru a nu fi
alterate rezultatele
daca pacientul are sonda urinara, se va mentine punga urinara pe toata
peroada recoltarii intr-un recipient cu gheta pus sub patul bolnavului
daca accidental se pierde una din probe, recoltarea trebuie sa fie reluata
integral.

2.3.3 MASURAREA GLICOZURIEI SI CETONURIEI


Glucoza si corpii cetonici nu trebuie sa fie prezenti in urina in mod
normal. Totusi glucoza incepe sa apara in urina ( glicozurie ) atunci cand
glicemia ( glucoza din sange ) depaseste valoarea de 180 mg/dl. Corpii
cetonici, care sunt produsi in organism in absenta insulinei, apar la valori ale
glicemiei mai mari de 240 mg/dl. Prezenta lor in urina ( cetonuria ) este un
semnal de alarma, fara tratament putandu-se intra in cetocidoza diabetica.
Cand corpii cetonici cresc in sange, pacientul capata o respiratie cu halena
specifica.
Metoda de masurare a glicozuriei si a cetonuriei este similara, cu benzi.
Rezultatele se compara cu o cartela standard a culorilor de referinta. In
echilibrarea metabolica a diabetului zaharat si urmarirea acestuia se impune
si dozarea corpilor cetonici si a glicozuriei.
Materiale necesare :

recipient de colectare
manusi

benzi pentru masurarea glicozuriei sau a cetonuriei specifice


cartela de referinta cu toate culorile standard
Recoltare :

confirmarea si verificarea identitatii pacientului


se explica procedura pacientului, cu atat mai mult cu cat este un pacient
recent diagnosticat ca fiind diabetic. Pacientii care se stiu cu diabet de mult
timp pot fi invatati sa-si recolteze singuri acasa.
se verifica medicatia pe care o ia pacientul si care ar putea modifica
rezultatul testului.
inaintea fiecarui test pacientul este invatat sa nu contamineze proba de
urina
se spala mainile si se pun manusile
se cere pacientului sa mictioneze; apoi se ofera un pahar cu apa si, dupa
30 40 min se cere sa mictioneze din nou; din cea de-a doua proba se va
efectua testul prin scufundarea benzilor respective
in functie de testul cerut benzile vor fi tinute in proba de urina conform
prospectului de utilizare, apoi vor fi citite si interpretate in raport cu cartela
de referinta.
Consideratii speciale :
dozarea corpilor cetonici in urina ajuta la diagnosticul diferential intre
coma diabetica si cea nondiabetica si la monitorizarea metabolismului
lipidic

2.3.4 MASURAREA PH-ULUI URINAR:


Ph-ul urinar ( acid sau alcalin ) reflecta abilitatea rinichilor de a
mentine o concentratie normala de ioni de hihrogen ( H+ ) in plasma si
lichidele extracelulare . Concentratia normala de ioni de H variaza de la
ph=4,6 la 8,0 , dar in cele mai multe cazuri ph-ul se situeaza in jurul valorii de
6,0 .

Cea mai simpla procedura de a determina ph-ul urinar este tot cu


ajutorul benzilor specifice care in contact cu proba de urina a pacientului isi
schimba culoarea .
Un ph urinar alcalin ( > de 7 ) este rezultatul unei diete sarace in
proteine si bogata in vegetale , lactate si citrice , putand determina formarea
de cristale de fosfat, carbon. Deasemenea, urina alcalina poate avea drept
cauza o infectie a tractului urinar sau alcaloza metabolica sau respiratorie .
Un ph urinar acid ( < de 7 ) poate avea drept cauza o dieta bogata in
proteine care poate determina formarea de oxalati, urati. Deasemenea, urina
acida poate avea drept cauze tuberculoza renala, diareea si alte alte forme de
acidoza.
Materiale necesare :

manusi
recipient de recoltare
benzi specifice pentru masurare ph-ului urinar
cartela standard de citire
Masurare :

confirmarea si verificarea identitatii pacientului


se spala mainile si se pun manusile
i se explica pacientului procedura
i se da pacientului recipient si i se explica cum sa colecteze proba de
urina (vezi capitolul Recoltarea probelor de urina )
se scufunda banda conform prospectului de utilizare si apoi se citeste .

Consideratii speciale :

se va utiliza o proba de urina recoltata in momentul efectuarii testului, nu cu


mult inainte, deoarece o proba stand la temperatura camerei isi modifica phul .
se va lua in considerare faptul ca de obicei noaptea ph-ul urinii este mai
acid decat ph-ul urinar diurn .

2.3.5 FILTRAREA URINII


RENALI:

PENTRU

DEPISTAREA CALCULILOR

Calculii renali sau pietrele la rinichi se pot dezvolta oriunde in tractul


urinar. Pot fi eliminati odata cu urina sau se pot bloca in tractul urinar
provocand hematurie, colica renala, hidronefroza.
Cu marimi de la cativa cenimetrii pana la dimensiuni microscopice,
caculii se formeaza in rinichi cand sarurile minerale-in principal oxalatul de
calciu sau fosfatul de calciu-se aduna in jurul nucleului unei bacterii, tromb
sau alta particula. O alta substanta care poate determina formarea de calculi
este acidul uric.
Calculii renali apar datorita a numeroase cauze incluzand
hipercalcemia(care poate aparea datorita hiperparatiroidismului), dieta
excesiv bogata in calciu, imobilizare prelungita nivel anormal al pH-ului
urinar, deshidratare, hiperuricemia asociata cu guta, anumite boli ereditare.
Cele mai intalnite cauze de formare a calculilor renali sunt staza
urinara prin concentrare urinara datorita deshidratarii, adenoame benigne de
prostata, boli neurologice, stricturi uretrale.
Depistarea calculilor in urina necesita o atenta monitorizare a
pacientului care va urina intr-un recipient acoperit de tifon pentru ca
eventualii calculi sa ramana pe acesta. Acest test se va continua pana cand
pacientul elimina calculi sau pana la interventia chirurgicala,dupa cum este
cazul.
Materiale necesare:

Recoltarea:

tifon
recipient gradat
urinar sau plosca
formular cerere analize laborator
recipient pentru colectarea calculilor daca sunt eliminati
etichete scrise prin care se reaminteste pacientului ce are de
facut

se explica pacientului exact procedura pentru a ne asigura de cooperarea sa.

se posteaza etichetele prin care reamintim pacientului sa stranga


urina si sa o filtreze.
se cere pacientului sa ne anunte la fiecare mictionare

se pune tifonul peste gura recipientului si se poate fixa de jur


inmprejur pentru mai multa siguranta.

se pun manusi. Daca pacientul este imobolizat la pat si urineaza in


urinar sau plosca, se va filtra toata urina prin tifonul atasat
recipientului gradat de colectare. Daca are sonda urinara, se va filtra
continutul pungii colectoare prin tifon.

se va examina tifonul dupa filtrarea urinii. Daca se vor depista


calculi, vor fi trimisi intr-un recipient la laborator impreuna cu
formularul de cerere analize, dupa ce a fost anuntat si medicul curant.
daca pe tifon nu vor ramane calculi ci niste reziduri, vor fi si aceste
trimise la laborator pentru analiza.

daca tifonul va ramane intact, fara reziduri sau calculi, va fi


indepartat si pus altul nou pentru urmatoarea mictionare
Consideratii speciale:
daca pacientul este acasa trebuie invatat cum sa-si filtreze si
monitorizeze urina si sa inteleaga importanta efectuarii acestor manevre
corect.
calculii pot aparea in diferite culori. Daca se intampla asa, fiecare
dintre ei are impoartanta diagnostica in functie de marime, culoare etc.
se vor retine si trimite la laborator orice reziduuri suspecte care vor
ramane pe tifon, deoarece chiar si cei mai mici calculi pot determina
hematurie si durere.

2.4 RECOLTAREA PROBELOR DIN SCAUN :


Recoltand esantioane din scaun se pot depista oua si paraziti, sange,
bila, grasime, agenti patogeni sau alte substante.
Analizarea scaunului ca si caracteristici (culoarea, consistenta, miros)
poate depista o eventuala sangerare gastro-intestinala.

Recoltarea probelor din scaun se face fie pentru o perioada specifica de


timp ( cum ar fi 72 de ore) sau fara specificatie legata de un timp anume.
Deoarece probele de scaun nu se pot obtine la cerere, o recoltare corecta
include necesitatea invatarii pacientului pentru a ne asigura de corectitudinea
manevrelor de recoltare, fara a denatura rezultatul testului de laborator.
Materiale necesare:
recipient colectare cu capac
manusi
2 apasatoare de limba din lemn ( sau alte instrumente specifice de
recotare oferte de laborator)
prosop de hartie sau punga de hartie
plosca
etichete de reamintire pentru pacient
formulare cerere analize pentru laborator
Recoltarea:
se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea
sa si de corectitudinea manevrei de recoltare
2.4.1 PROBE DIN SCAUN:
A) Recoltarea unei singure probe, fara specificatii de timp
pacientul (daca este internat) este rugat sa anunte aparitia senzatiei de
defecatie iminenta
pacientul este indrumat sa aiba scaun intr-o plosca. La fel si pacientul
care isi recolteaza singur acasa. Daca pacientii vor folosi toaleta si nu
plosca, scaunul se va amesteca cu apa de toaleta interferand cu
rezultatul testului. De asemena, scaunul nu trebuie amestecat cu urina
deoarece pH-ul acesteia poate inhiba cresterea bacteriilor din scaun.
se pun manusi, si cu ajutorul unui apasator de limba se va recolta din
scaun cea mai reprezentativa mostra.
se va pune in recipient si se va inchide capacul.

daca pacientul elimina impreuna cu scaunul sange, mucus, puroi,


acestea trebuie incluse in mostra recoltata.
se infasoara apasatorul de limba folosit in hartie si se arunca la
deseurile contaminate impreuna cu manusile
se spala mainile bine
B) Recoltarea probelor din scaun pe o anumita operioada de timp
se plaseaza etichete la toaleta sau patul pacientului prin care sa i
se reaminteasca de test
se va proceda la fel ca mai sus, cu specificatia ca dupa recoltarea fiecarei
probe cel mai bine este ca acestea sa fie trimise imediat la laborator
daca scaunul trebuie obtinut prin clisma se va folosi pentru aceasta doar
apa obisnuita sau solutie normal salina
ne asiguram ca pacientul se poate toaleta bine dupa efectuarea
procedurii, in caz contrar acesta trebuie ajutat sa se toaleteze
corespunzator
Consideratii speciale:

nu se vor plasa niciodata probele de scaun intr-un frigider care contine


alte medicamente sau mancare
se anunta medicul ori de cate ori aspectul scaunului este neobisnuit
daca pacientul isi recolteaza singur acasa, va fi instruit cu privire la
efectuarea procedurii de recoltare si depozitare a probei

2.4.2 DEPISTAREA SANGERARILOR OCULTE :


Testele de depistare a sangerarilor oculte sunt folosite pentru
descoperirea sangerarilor ascunse (gastrointestinale), pentru diferentierea
intre melena si scaunul cu aspect de melena. Anumite medicamente cum ar fi

fierul, bismutul, pot innegri scaunul putandu-se pune diagnosticul gresit de


melena.
De asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru depistarea
precoce a cancerelor colorectale, deoarece 80% din pacientii cu aceste boli
prezinta sangerari oculte. Pe de alta parte, un singur test pozitiv nu indica
neaparat sangerare gastrointestinala sau cancer colorectal. Pentru a putea fii
considerat pozitiv, testul trebuie repetat de cel putin 3 ori intr-o perioada
anume, timp in care pacientul va respecta o dieta specifica recomandata in
depistarea sangerarilor oculte.Cu toate acestea, un test pozitiv si in aceste
conditii, nu indica neaparat un cancer de colon ci poate fii sangerare
gastrointestinala provocata de ulcer gastric, diverticuloze etc.
Testele sunt folosite si ca screening (de exemplu, in Marea Britanie,
dupa o anumita varsta, se repeta la 2 ani, pentru depistarea precoce a
cancerelor colorectale).
Testele sunt usor de efctuat constand in adaugarea de anumite substante
(sau a unei hartii impregnate cu substanta respective) peste proba de scaun ,
aparand aproape imediat o coloratie specifica in cazurile in care sangele
pierdut prin scaun este mai mult de 5 ml pe zi.
Aceste analize sunt foarte importante deoarece sangerarile oculte sunt
in cantitati foarte mici, indepistabile ochiului uman, dar repetandu-se , pot
duce la anemii severe.
Materiale necesare:

manusi
recipient colector de sticla
apasator de limba sau orice alt instrument specific de recoltare
pe care il are laboratorul

substanta specifica sau hartie imbibata cu substanta ( din kitul


de testare)

Recoltare:
se confirma identitatea pacientului
se pun manusile si se recolteaza conform procedurii de recoltare a
probelor din scaun

se va duce proba imediat la laborator sau, daca avem kitul de recoltare,


se va respecta intocmai prospectul de utilizare
se spala mainile bine si se toaleteaza pacientul daca este imobilizat
se anunta medicul pentru orice aparitie a coloratiei albastre sau verzi pe
hartia testului
Consideratii speciale:
ne asiguram ca proba recoltata nu este contaminate cu urina, solutie
sapun, hartie igienica (aceasta contine bismut si afecteaza reultatul)
apoi o testam conform indicatiilor de utilizare a kitului
testul se face din portiuni diferite ale scaunului deoarece sangerarea
oculta din tractul gastrointestinal superior nu este prezenta in tot
scaunul format, iar cea din cancerul colorectal poate aparea de obicei
doar in prima portiune a scaunului
se va verifica data expirarii kitului de testare
pacientul va fii instruit sa respecte o dieta bogata in fibre, fara carne,
fara peste, fara napi, gulii etc pt ca toate acestea pot da reactii fals
positive. Dieta trebuie tinuta intre 48-72 ore inaintea testului
de asemenea, tot cu 48-72 ore inainte de testare, se va intrerupe
medicatia care poate afecta rezultatul (fier, potasiu indometacin,
steroizi)
daca pacientul isi face singur acasa testarea, va trebui instruit cu atentie
in ceea ce priveste procedura
unul dintre cele mai noi si usoare teste pentru depistarea sangerarii
oculte este testul intitulate colorcare. Este indicat pentru pacientii
care isi fac singuri testarile, nu necesita recoltarea probei de scaun si
este foarte usor de testat si interpretat. Astfel, pacientul va respecta
dieta specifica cu 48-72 ore inainte de testare. Pacientul este invatat sa
indeparteze orice dezinfectant de toaleta si sa traga apa de 2 ori dupa
indepartaea dezinfectantului de toaleta. Dupa defecare, este instruit sa
nu arunce hartie igienica in vasul de toaleta pana la citirea testului
deoarece continutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul. In cele
5 minute imediat dupa defecare, va desface kitul de testare si va arunca
testerul in toaleta, care va pluti pe suprafata apei din toaleta. Pacientul
va citi rezultatul dupa 15-30 de secunde. Daca scaunul are sangerari
oculte, testerul se va colora in albastru sau verde. Pacientul va trebui sa
repete testarea la trei scaune diferite, sa-si noteze rezultatele si sa le
prezinte medicului.

2.5 RECOLTAREA ALTOR PROBE


2.5.1.RECOLTAREA SPUTEI :

Secretata de membrana care captuseste bronhiolele, bronhiile si


traheea, sputa ajuta la protejarea cailor respiratorii fata de infectii. Cand este
eliminata din tractul respirator, sputa contine saliva, secretii nazale si
sinusale, celule moarte si bacterii orale normale din tractul respirator. Probele
de sputa se recolteaza pentru a depista eventualii microbi existenti.
Metoda cea mai folosita pentru recoltarea sputei este expectoratia, care
uneori poate necesita nebulizare in prealabil, hidratare, drenaj postural. O
metoda mai putin folosita este aspirarea traheala si, foarte rar, bronhoscopia.
Aspiratia traheala este contraindicata imediat postprandial, la pacientii
cu varice esofagiene, laringospasme. Trebuie, de asemenea, efectuata cu
atentie la pacientii cardiaci, deoarece poate agrava aritmiile.
Recoltarea prin expectoratie
Materiale necesare:

recipient steril cu capac etans


manusi
formular cere analize laborator
aerosoli
masca de fata
tavita/punga pentru voma

Recoltarea:
pacientul este asezat pe un scaun sau la marginea patului in pozitie
sezanda. Daca nu poate, se ridica patul in pozitie semisezanda cu
genunchii putin ridicati (pozitia Fowler)

se cere pacientului sa-si clateasca gura cu apa simpla nu cu apa de gura


sau pasta de dinti) pentru a reduce riscul de contaminare a probei de
sputa cu flora microbiana orala. Apoi i se cere sa tuseasca si sa
expectoreze in recipientul steril
se pun manusile
se ataseaza capacul recipientului etans si se curata exteriorul acestuia
daca este cazul
se arunca manusile la dseuri contaminate
se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, medicului, data si ora
recoltarii, presupusul diagnostic, daca pacientul este febril sau sub
antibioterapie
se trimite proba imediat la laborator

Consideratii speciale:

se va sugera pacientului sa tuseasca adanc pentru a evita expectorarea de


saliva in loc de sputa
pentru a stimula secretia de sputa se poate face drenaj postural inainte
de recoltare
sputa recoltata prin expectoratie este contaminata cu flora normala din
gura de aceea aspiratia traheala poate oferi o analiza mult mai corecta a
sputei, dar este o manevra invaziva care este folosita doar la pacientii care nu
pot expectora.
2.5.2 RECOLTAREA DE PROBE PRIN PUNCTIE LOMBARA :

Punctia lombara consta in introducerea unui ac steril in spatiul


subarahnoidal, de obicei intre a 3-a si a 4-a vertebra lombara.Aceasta
procedura se efectueaza pentru a depista prezenta sangelui in lichidul
cerebrorahidian, pentru a obtine probe din acesta in vederea analizarii,
pentru a injecta substanta de contrast, pentru efctuarea diverselor anestezii,
pentru intrducerea diverselor medicamente sau pentru scaderea presiunii
intracraniene.
Procedura necesita tehnica sterila si o pozitionare corecta a pacientului.
Punctia lombara este efectuata de catre medic ajutat de asistenta.

Materiale necesare :

masuta de lucru/ carucior


manusi sterile ( pentru medic si asistenta)
solutie dezinfectanta
comprese sterile
paduri cu alcool
camp steril cu deschidere pe mijloc
seringi
ac sterl
anestezic local ( de obicei xilina 1%)
ace spinale
manometru
bandaj adeziv
eprubete sterile pentru recoltare LCR (lichid cerebrorahidian)
formulare cerere analize laborator
etichete
Recoltare:
se confirma identitatea pacientului
se explica pacientului procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa
se obtine consimtamantul scris al pacientului
se informeaza pacientul ca poate avea dureri de cap dupa punctie, dar
daca va coopera si urma indicatiile intocmai, efectele vor mult
diminuate
se vor evita sedativele si analgezicele inaintea punctiei lombare, in
special la pacientii diagnosticati cu tulburari de sistem nervos central,
deoarece pot masca simpome importante
se asigura intimitatea pacientului in timpul interventiei
se spala mainile bine
se aseaza materialele pe masuta de lucru avand grija sa nu se
contamineze materialele sterile cand se desfac
se asigura luminozitate si se ajusteaza inaltimea patului pacientului
pentru a fii la indemana medicului

se pozitioneaza pacientul adecvat si i se reaminteste sa ramana cat mai


nemiscat pentru a minimaliza disconfortul si eventualele traume
( pacientul este culcat pe pat , in decubit lateral , cat mai aproape de
marginea patului. Barbia trebuie sa fie in piept si genunchii stransi si
pozitionati pe abdomen. Astfel spatele pacientului va fi curbat, la
marginea patului. Aceasta poztie este cea mai indicate pentru punctia
lombara)
pentru a ajuta pacientul sa-si mentina pozitia adecvata ne plasam o
mana la ceafa si una in spatele genunchilor pacientului si tragem cu
balndete inspre interior. In timpul introducerii acului pacientul trebuie
tinut cu fermitate in aceasta pozitie pentru a evita accidente nedorite
medicul va dezinfecta locul punctiei cu comprese sterile, de 3 ori cu 3
comprese diferite.Apoi va aseza campul steril cu deschizatura pe locul
punctionarii
pacientul este atentionat ca va simti o senzatie de arsura si durere
locala. I se va cere sa anunte orice durere persistenta deoarece aceasta
poate fi datorata iritatiei unei radacini nervoase necesitand
repozitionarea acului
dupa ce medicul introduce acul, se vor face procedurile indicate
(injectare de substanta de contrast, anestezice, citirea presiunii
intracraniene prin atasarea manometrului, recoltare de LCR in
eprubetele sterile)
dupa recoltarea probelor si scoaterea acului se sterge locul punctionarii
cu un dezinfectant si se aplica un pansament
se completeaza formularele de laborator, se eticheteaza corect erubetele
si se trimit imediat la laborator.
Consideratii speciale:

se va monitoriza cu atentie bolnavul pe tot parcursul interventiei si se va


anunta imediat o eventuala schimbare a valorilor semnelor vitale sau a starii
generale a pacientului
pacientul va trebui sa stea culcat in pat intre 8-12 ore dupa efectuarea
punctiei
probele de LCR recoltate trebuie trimise imediat la laborator deoarece
nu pot fi refrigerate si trimise mai tarziu

complicatiile pot fi diverse pornind de la durerea de cap, care este cea


mai comuna, pana la hernierea de amigdale cerebeloase sau compresie
medulara
alte reactii adverse pot fi la anestezic, abcese epidurale sau subdurale,
sangerare in canalul spinal
durere locala, edem sau hematom la locul punctionarii, dificultate
tranzitorie de mictionare, febra
desi hernierea amigdalelor cerebeloase se intampla foarte rar, se
practica ca preventie CT-ul cerebral inainte de punctia lombara. Astfel, daca
tomografia craniana va evidential un process expansiv intracranian, se indica
temporizarea punctiei lombare
punctia lombara este, de asemenea, este foarta utila in diagnosticarea
meningitei

2.5.3 TESTUL PAPANICOLAU :

Testul citologic Papanicolau ( numit si Babes- Papanicolau dupa


denumirea doctorului roman Aurel Babes, care a preconizat depistarea
precoce a cancerului genital feminine prin examinarea frotiului citovaginal)
este o analiza obtinuta prin recoltarea prin perire a celuleor din cervix si apoi
fixarea lor pe o lama de sticla. Desi analiza celulelor din cervix este cea mai
des folosita, testul Papanicolau permite si evaluarea citologica a celuleor
polului vaginal si endocervicale.
Materiale necesare :

speculum vaginal bivalvular


manusi
Pap stick
applicator cu tija si pat din bumbac
3 lame de sticla pentru citire microscopica
fixative
lampa ajustabila

camp
formulare cerere analize laborator
Recoltare:

confirmarea identitatii pacientei


se explica procedura pacientei
se spala mainile
se explica pacientei importanta relaxarii musculatorii perineale pentru
a usura efectuarea examinarii si recoltarii
se cere pacientei sa mictioneze inainte de efctuarea procedurii de
recoltare
se asigura intimitate si se cere pacientei sa se dezbrace de la brau in jos
este acoperita cu un halat de unica folosinta si ajutata sa se aseze pe
masa ginecologica
se potriveste lampa pentru luminozitate maxima in zona genitala
se inlatura halatul din zona genitala
se ofera manusi medicului si speculul vaginal. Nu se vor folosi
lubrefinate pentru acesta pentru a nu interfera cu rezulatul testului. Se
poate uda speculul cu apa calda pentru a usura insertia.
se anunta pacienta cand i se introduce speculul pentru a preveni
tresarirea si incordarea musculaturii
se sugereaza pacientei sa se relaxeze si sa respire adanc in timpul
introducerii speculului.
dupa introducerea specului acesta este largit pentru expunerea
cervixului si apoi blocat pentru inceperea recoltarii
se ofera medicului pe rand aplicatoarele si periuta necesare recoltarii
celulelor din diferitele zone. Dupa fiecare recoltare, se vor lua
aplicatoarele si se vor roti bland pe cate o lama de sticla peste care se va
pune imediat un fixator pentru prevenirea uscarii celulelor
lamele microscopice vor fi marcate diferit in functie de zonele din care
s-au recoltat celulele. La un test complet, medicul va recolta celule din
zona cervicala, endocervicala si a polului vaginal.
dupa recoltare se deblocheaza speculul pentru a fi scos evitand ranirea
peretilor vaginali
este ajutata pacienta sa coboare de pe masa de examinare
se completeaza formularele de laborator cu datele pacientei, inclusiv
data ultimei menstruatii, apoi se trimit probele la laborator

Consideratii speciale :

inainte de efectuarea testului, pacienta va trebui invatata sa nu faca


spalaturi vaginale cu 48 de ore ianinte si sa nu foloseasca ovule vaginale
recoltarea poate avea loc cu 5-6 zile inainte de menstruatie sau la 1
saptamana dupa

2.5.4 RECOLTAREA DE PROBE PRIN TAMPONARE, STERGERE :


Acest tip de recoltare cu ajutorul aplicatoarelor cu capatul format din
tampon de bumbac ajuta la identificarea agentilor patogeni. Procedura de
recoltare presupune minim de contaminare cu flora bacteriala normal
prezenta in diversele zone de recoltare.
Dupa ce este recoltata proba, aplicatorul este introdus cu capatul folosit
intr-un tub steril care contine un mediu de transport.

1)Recoltarea din zona amigdaliana:


Materiale necesare:

manusi
apasator de limba
minilanterna/ sursa de lumina
aplicator steril cu capat din tampon de bumbac
tub steril cu mediu de cultura
etichete
formulare cerere analize pentru laborator

Recoltare:
confirmarea identitatii pacientului

se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de


cooperarea sa
se explica pacientului ca poate avea senzatie de voma in timpul
tamponarii, dar ca procedura va dura mai putin de un minut
se aseaza pacientul sezand la marginea patului sau intr-un scaun cu fata
la asistenta
se spala mainile si se pun manusile
se cere pacientului sa-si tina capul pe spate. Se apasa limba cu un
apasator de limba, se ilumineaza fundul gatului pentru a vedea exact
zonele imflamatorii
daca pacientul are senzatie de voma se rentrage apasatorul de limba si i
se sugereaza sa respire adanc. Dupa ce se relaxseaza, se introduce
apasatorul de limba dar mai putin adanc ca prima data
se tamponeaza zonele amigdaliene cu aplicatorul incluzand zonele
imflamate sau purulente
ne asiguram ca nu atingem cu aplicatorul limba, dintii sau obrajii
pentru a evita contaminarea sa
se plaseaza imediat aplicatorul in tubul cu mediul de cultura
se arunca manusile la deseuri contaminate si se spala mainile
se eticheteaza proba cu datele pacientului, ziua si ora recoltarii, locul de
unde s-a recoltat
proba se trimite imediat la laborator
2)Recolatare exudat nazofaringeal:
Materiale necesare:
la fel ca la recoltarea amigdaliana
optional:speculum nasal
Recoltare:
confirmarea identitatii pacientului
se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de
cooperarea sa

se explica pacientului ca va avea senzatie de stranut sau voma dar ca


procedura va dura mai putin de un minut
se aseaza pacientul sezand la marginea patului sau intr-un scaun cu fata
la asistenta
se cere pacientului sa-si sufle nasul
se cere pacientului sa-si acopere o nara si sa respire doar pe cealalta si
invers. Se va introduce tamponul de recoltare pe nara pe care respira
mai bine
se cere pacientului sa-si tina capul pe spate. Se introduce cu blandete
aplicatorul aproximativ 7,5-10 cm tinand capatul cu tampon langa
septrul nasal. Se roteste repede tamponul si se scoate
alternativ, se apasa limba pacientului cu apasatorul de limba si se
introduce un alt aplicator pana in spatele valului palatin rotindu-l
repede
se introduce aplicatoarele in tuburile cu medii de cultura
se arunca manusile si se spala mainile
se etichetaza probele, se completeaza formularel de laboator si se trimit
impreuna cu probele la laborator

3)Recoltarea de secretie din plaga:


Materiale necesare:

manusi sterile, camp steril


paduri cu alcool, betadina
pensa sterile
tampoane sterile
seringa de 10 ml
ac steril
tub steril pentru cultura cu mediu de transport
etichete
tub de cultura pentru germeni anaerobi (contine dioxid de carbon)
comprese sterile pentru repansarea plagii
formulare cerere analize laborator

Recoltare:
se spala mainile, se pregateste un camp steril, se pun manusile sterile
se inlatura pansamentul cu o pensa sterila
se curata zona din jurul plagii cu alcool sau betadina pentru a reduce
riscul de contaminare a probei cu bacterii din zona adiacenta plagii
pentru o cultura aerobica se foloseste aplicator cu capat din bumbac, se
introduce in plaga, se roteste bland apoi se introduce imediat in tubul
pentru culture aerobice
se trimite proba imediat la laborator
se arunca manusile la deseuri contaminate
se pun alte manusi si se reface pansamentul plagii
4)Recoltarea de probe din ureche:
Materiale necesare:

manusi
solutie normal salina
comprese de tifon
aplicator cu tampon steril
tub steril cu mediu de transport
etichete
seringa de 10 ml, ac steril
formulare cerere analize laborator
Recoltare:
se spala mainile si se pun manusile
se curate cu blandete excesul de secretii din urechea pacientului cu
solutie normal salina si comprese de tifon
se introduce aplicatorul in canalul auditiv si se roteste cu blandete dealungul peretelui canalului, pentru a nu leza timpanul
se retrage aplicatorul cu grija pentru a nu atinge si alte suprafete si se
introduce in tubul steril cu mediu de transport
se eticheteaza corespunzator proba si se trimite la laborator impreuna
cu formularele de laborator

recoltarea din urechea medie se face de catre medic, dupa toaletarea


urechii externe cu serfiziologic si comprese, prin punctionare si apoi
aspirarea lichidului cu o seringa
proba se trimite imediat la laborator
5)Recoltarea probelor din ochi:
Materiale necesare:

manusi sterile
solutie sterila normal salina
comprese
aplicator steril cu capat din tampon de bumbac
tub steril cu mediu de transport
dispozitv steril, cu inel, special pentru recoltarea celulelor corneene
Recoltare:
se spala mainile si se pun manusi sterile
se sterg ochii si excesul de secretii cu solutie normal salina si comprese
de tifon, dinaunru inspre afara
se retrage pleoapa inferioara pentru a evidential sacul conjuctival. Se
roteste cu blandete aplicatorul cu tampon peste cojunctiva avand grija
sa nu atingem si alte suprafete
se tine aplicatorul mai degraba paralel cu ochiul decat perpendicular,
pentru a prevenii iritatiile corneene datorita miscarilor bruste
daca este necesara recoltare corneana, aceasta se va face de catre medic,
utilizand un dispozitiv special, cu inel
se introduce imediat aplicatorul sau dispozitivul cu inel in tubul cu
mediul de transport
se arunca manusile la deseuri contaminate
se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularele

Consideratii speciale:

nu se va folosi un antiseptic inaintea recoltarii pentru a preveni iritatiile


ochiului si modificarea rezultatului probei
daca pacientul este un copil sau un adult necooperant se va cere ajutoru
unui coleg pentru a-i tine capul nemiscat in timpul recoltarii, prevenind astfel
lezarile
oculare
datorita
miscarilor
bruste
6)Recoltarea de probe din anus
Materiale necesare:

manusi
apa si sapun
prosop
aplicator steril cu capat din tampon de bumbac
solutie normal salina
tub steril de cultura cu mediu de transport
etichete
formular cerere analize laborator

Recoltare:

se spala mainile si se pun manusile


se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de
cooperarea sa
se asigura intimitatea pacientului
se spala zona perianala a pacientului cu apa si sapun
se introduce aplicatorul cu capatul din tampon de bumbac (udat in
prealabil in solutie normal salina) in anus aproximativ 1 cm la copii si 4
cm la adulti si se roteste cu blandete de jur imprejur
se introduce aplicatorul in tubul de cultura cu mediu de transport
se arunca mansile la deseuri contaminate si se spala mainile
se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularul

CAPITOLUL 3
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
3.1 INTRODUCERE :
Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari
responsabilitati ale asistentei. Pentru a asigura pacientului o terapie
medicamentoasa eficienta si corecta, asistenta trebuie sa fie familiarizata cu
indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea
pacientul trebuie interogat inaintea fiecarei administari despre eventualele
reactii alergice din trecut la substanta respective. Asistenta trebuie sa aiba
cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si de maximize
eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare, timpul etc.)
Caile de administare a medicamentelor:
Medicamentele
pot
fi
administrate
pe
diverse
cai:
calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala,
nazala, auriculara, transdermala (prin absorbtie), orofaringelal
(inhalatii)
calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul
gastrointestinal
calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale,
subcutanate, intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase,
intraartriale
cale de administrate endotraheala: administarea medicamentelor in
sistemul respirator cu ajutorul sondei endotraheale
cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic
sau analgezice opioide) printr-un cateter introdus peridural
calea de administare intrapleurala: injectarea de medicamente in spatiul
pleural
Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De
exemplu, medicamentele administrate intravenos actioneaza instant deoarece
intra imediat in circulatia sangvina. De aceea antibioticele se fac de obicei
intravenous pentru a determina un raspuns imediat si costant.

Prevenirea erorilor in admnistarea medicatiei

Inaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu


medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental
regula celor cinci p:
pacientul potrivit
medicamentul potrivit
doza potrivita
calea de administare potrivita
timpul (ora) de administare potrivit
Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il
vom administra.
Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in
vedere
drepturile
pacientului:
-dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce
efecte adverse sa se astepte
-dreptul de a refuza medicatia prescrisa

Au aparut multe facilitate care sa previna erorile de administrare a


medicamentelor, in special pentru cele a caror administrare este cu risc
crescut:
amiodarone
anticoagulante
benzodiazepine
chimioterapice
dopamine
dobutamne
insulina
lidocaina
opioide (morfina)
trombolitice
Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a
medicamentelor cu risc crescut constau in prepararea acestora astfel incat ele
sa poata fii imediat perfuzate, asa-numitele premixed infusion.

Inainte de administarea lor trebuie verificate de catre doua nurse


diferite (dozajul si rata perfuziei).
Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:
Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament
necesita o buna cunoastere a starii pacientului si a efectelor asteptate de la
medicamentul administrat. De exemplu, daca un pacient primind un
antiaritmic continua sa prezinte contractii ventriculare premature, trebuie
anuntat medicul ca medicamentul administrat nu produce efectul scontat.
In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase,
trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de laborator, care pot indica un
efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de
protrombina ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul
scazut al potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic.
Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand
asa-zisele rezultate fals pozitive. De exemplu, codeina poate creste presiunea
intracraniana.
Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca
scaderea sau cresterea in geutate pot afeta actiunea anumitor medicamente.
Alti factori ca varsta pacientului, constitutia fizica, sexul, statusul emotional
pot afecta, de asemenea, rapunsul pacientului la admnistraea medicamentelor.
Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament,
trebuie,de asemenea, avute in vedere interactiunile dintre ele. O interactiune
intre medicamente inseamna o schimbare in absorbtia, distributia,
metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la administrarea altui
medicament sau imediat dupa aceea. O interactiune de dorit folosita ca baza
in terapiile medicamentuoase combinate, este potentarea efectului unui
medicament, ajutarea mentinerii unui anumit nivel sangvin sau mnimalizarea
efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament. Pe de alta parte, anumite
interactiuni pot avea rezultate nedorite ca diminuarea efectului unu
medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana la efect toxic. De exemplu,
pacientii fumatori necesita doze mai mari de teofilina (medicament
administart cu precadere in astm bronsic si care se metabolizeaza in ficat)
decat pacientii nefumatori, deoarece la fumatori se activeaza enzimele
oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmarirea efectelor adverse


La administrarea unu medicament este necesara reunoasterea si
identificarea efectelor adverse, reactiilor toxice si alergiilor medicamentuoase.
Unele efecte adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa, pacientul
dezvoltand o toleranta fata de medicament. Altele necesita o schimbare a
terapiei medicamentuoase.
O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor
excesive, sau cronica, datorata acumularii progresive a medicamentului in
corp. De aemenea, reaciile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii
metabolismului sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului
medicamentului in sange.
O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigenanticorp. Reactia poate fii de la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De
aceea inaintea administarii medicamentelor se verifica eventualele reacti
alergice. In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze
dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric
alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei
reactiei alergice in prezent sau viitor.
Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile
idiosincrazice (care apar la personae cu anumite deficite genetice).
Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul,
refuzul pacientuli, aparitia efectelor adverse, trebuie notificate corect si
eligibil in planul de ingrijire cu semnatura asistentei.

3.2 ADMINISTRAREA MUCODERMALA A MEDICAMENTELOR


3.2.1 MEDICATIE CU CALE DE ADMINISTRARE DERMICA:

Medicamentele din aceasta categorie se aplica direct pe piele. Acestea


sunt lotiuni, creme, unguente, pudre, sampoane, aerosoli, patch-uri (plasturi
medicamentosi).
Aceste medicamente sunt absorbite prin epiderma pana la derma.
Gradul de absorbtie depinde de vascularizarea zonei respective.
Nitroglicerina, fentanylul, nicotina sunt folosite pentru efectele lor
sistemice. Dar cele mai multe medicamente cu cale de administare dermica
sunt folosite pentru efectul lor local.
De obicei medicamentele transdermice trebuie aplicate de doua-trei ori
pe zi pentru a avea efectele dorite.
Materiale necesare:

medicatia
manusi
apasator de limba steril
comprese sterile
pansamente transparente semipermeabile
leucoplast
Administrarea:

se verifica, ca medicatia sa corespunda cu prescriptia medicului


se verifica data expirarii medicamentului
se verifica identitatea pacientului
se explica procedura de aplicare deoarece majoritatea pacientilor, dupa
externare, vor continua sasi administreze singuri medicamentul.
se asigura intimitatea pacientului
se spala mainile
se pun manusi
pacientul este asezat intr-o pozitie confortabila care sa permita accesul
la zona care trebiuie tratata
se descopera zona care trebuie tratata. Se verifica, ca mucoasa sau
pielea sa fie intacte(mai putin in cazurile cand sunt tratate leziunile
pielii, cum ar fii ulcerele) deoarece aplicarea pe pielea cu leziuni pate
determina absorbtia medicamentuoasa sistemica si irtatii

daca este necesar se curate pielea de secretii, cruste, celule moarte sau
urmele vechilor aplicatii medicamentuoase, apoi se schimba manusile
Aplicarea cremelor sau unguentelor:
se deschde recipientul punandu-se capacul cu fata exterioara in jos
pentru a se evita contamonarea suprafetei interioare a capacului
se desface apasatorul de limba steril si se ia cu ajutorul lui crema sau
unguent si se pune in mana cu manusa
se aplica apoi crema sau unguentul pe suprafata afectata prin miscari
lente, usoare, in sensul cresterii firelor de par
pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare data
alta spatula pentru a lua crema din recipient
Inlaturarea unguentelor:
se spala mainile si se pun manusi
se toarna solvent pe manusi si se aplica pe zona cu unguent in sensul
cresterii firelor de par
se imbiba o compresa sterile cu solvent si se indeparteaza bland
unguentul
excesul ramas se sterge cu o compresa sterile
se va evita frecarea zonei pentru a nu produce iritatii
Administrarea altor medicamente
Administrarea medicamentelor sub forma de sampon:
Medicamentele sub forma de sampon includ agenti keratolitici si
citostatici, solutii linden si se folosesc in tratarea matretii, psoriazisului,
eradicarea paduchilor etc.
Deoarece instructiunile de aplicare pot varia de la o firma producatoare
la alta, se va citi pe eticheta samponului cantitatea indicate pentru spalare.
Se va evita ca samponul sa intre in contact cu ochii. Daca se intampla
totusi,trebuie spalati imediat cu multa apa. De asemenea, se va evita contactul
samponului cu cavitatea bucala. Anumite sampoane care contin agenti
citostatici sunt extreme de toxice daca sunt ingerate.

Administrarea:
pregatirea pacientului
se agita samponul pentru a uniformiza continutul sau a mixa solutiile
componente
se uda bine cu apa parul pacientului
se aplica cantiatea indicat de sampon
se spala parul si scalpul cu samponul aplicat fara a folosi unghiile
se lasa samponul sa-si faca efectul conform indicatiilor din prospect (de
obicei 5-10 min)
se clateste cu apa din abundenta
se sterge parul si se usuca
dupa uscare se piaptana sau se perie parul pacientului
daca este nevoie se foloseste piaptene fin cu dintii desi pentru
inlaturarea eventualelor oua de paduchii
Administrarea aerosolilor spray:
se agita flaconul pentru a mixa compozitia daca este cazul. Se tine
recipientul la 15-30 cm de piele si se pulverizeaza o pelicula fina de
medicament pe zona care trebuie tratata
Aplicarea pudrei:
pentru a aplica pudra se usuca suprafata pielii dupa ce a fost curatata
de reziduuri, colectii
se aplica un strat subtire de pudra pe zona care trebuie tratata

Consideratii speciale:

pentru a pastra medicamentul pe zona tratata si pentru a nu se


imprastia pe hainele pacientului se poate acoperii zona cu o compresa sau cu
un pansament semipermeabil transparent
daca se aplica medicatia pe mana sau piciorul pacientului, se poate
aacoperi apoi zona tratata cu manusa de bumbac respective soseta de bumbac
se va verifica frecvent zona tratata pentru depistarea precoce a
eventualelor iritatii, reactii alergice
nu se va aplica nicioadata medicamentul fara a curate zona tratata de
vechea aplicare pentru a preveni astfel iritatia pielii prin acumulare de
reziduuri medicamentuoase vechi
purtarea manusilor este obligatorie si pentru a preveni absorbtia
medicamentului prin pielea mainilor asistentei
pansamentele si manusile folosite vor fi aruncate la deseuri contaminate
aplicarea unguentelor pe mucoase se va face in cantitati mult mai mici
decat pe piele deoarece mucoasele sunt de obicei umede si absorb unguentul
mult mai repede decat pielea
3.2.2 ADMINISTRATIA TRANSDERMALA A MEDICATIEI :
Printr-un patch adeziv sau un unguent dozat aplicat pe piele, substanta
medicamentuoasa este eliminat constant, controlat, direct in circulatia
sangvina, obtinandu-se un efect sistemic prelungit.
Medicatia transdermala folosita este nitroglicerina (in controlul
anginelor), scopolamina (folosita ca antiemetic), estradiolul (folosit in
postmenopauza), clonidina (folosita in hipertensiune), nicotina (folosita la cei
care doresc sa se lase de fumat) si fentanylul (un analgezic opioid folosit
pentru controlul durerii cornice).
Unguentul cu nitroglicerina dilata coronarele pentru aproximativ 4 ore
pe cand un patch cu nitroglicerina va produce acelasi efect pentru mai mult
de 24 de ore.Un patch cu scopolamina atenueaza greata pentru mai mult de 72
de ore, patch-ul cu estradiol are efect o saptamana, cel cu nicotina 24 de ore,
iar cel cu fentanyl pentru 72 de ore.
Contraindicatiile de patch-uri transdermale sunt reactiile alergice la
medicamentul respectiv sau pielea iritata.
Materiale necesare:

manusi
medicatie prescrisa
bandaj adeziv
bandaj transparent semipermeabil
Administrare:

se verifica medicatia prescrisa cu cea primita de la farmacie


se spala mainile si se pun manusi
se verifica eticheta medicamentului si data expirarii
se verifica identidatea pacientului
se explica procedura pacientului
se inlatura medicatia anterioara

Aplicarea unguentului transdermal:


Cel mai folosit unguent transdermal, folosit pentru efectul sau sistemic,
este nitroglicerina. Se foloseste pentru a dilata vasele sangvine si pentru a
imbunatatii irigarea cardiaca la pacientii cu ischemie cardiaca sau angina
pectorala.
mai intai se masoara si se noateaza tensiunea arteriala a pacientului
se inlatura unguentul anterior daca este cazul
se masoara cantitatea de unguent prescrisa (pe o hartie marcata care se
otine o data cu unguentul) si se aplica direct pe piele (de obicei pe piept
sa brat)
se poate acoperii zona cu pansament transparent semipermeabil pentru
a creste absorbtia medicamentului
se va remasura tensiunea arteriala dupa cinci minute de la aplicarea
uguentului. Daca aceasta scade brusc si pacientul acuza dureri de cap
va fi anuntat medicul imdeiat pentru a reduce doza
se indica pacientului sa stea lungit in pat sau sezand in scaun imediat
dupa aplicarea unguentului
Aplicarea patch-urilor transdermale:

daca pacientul va primi medicatie transdermala trebuie sa fie instruit


cu atentie asupra folosirii corecte a acesteia, deoarece dintre ei vor
continua sa si le administreze singuri acasa
se va explica pacientului ca patch-ul are mai multe straturi. Stratul care
sta in contact direct cu pielea contine o mica cantitate de sunbstanta
medicamentuoasa si permite intrarea acesteia in circulatia sangvina.
Urmatorul strat controleaza eliberarea treptata a medicamentului din
portiunea principala a patch-ului. Al treilea strat contine principala
doza de medicament. Ultimul strat, cel exterior, consta intr-o bariera
din poliester si aluminiu.
pacientul va fi invatat sa-si apice patch-ul in locuri potrivite cum ar fi
partea superioara a bratului sau pieptulin spatele urechii, evitand sa
atinga gelul. Zona de aplicare trebuie sa fie uscata si fara par
va fi invatat sa alterneze locurile de aplicare de fiecare data cand
schimba patch-ul, pentru a evita iritatiile pielii
nu-si va aplica patch-ul cu piele cu leziuni, nici in spatele genughiului
sau cotului
dupa aplicare isi va spala mainile pentru a indeparta eventualele urme
de gel
daca uda accidental suprafata cu gel sau scapa patch-ul pe jos va trebui
sa il inlocuiasca cu unul nou plasat in alt loc
va trebui sa-si aplice patch-ul la aceeasi ora pentru a asigura
continuitatea tratamentului
noul patch il va aplica cu 30 de minute inainte de al indeparta pe cel
vechi
se scrie data si ora aplicarii patch-ului pe suprafata lui exterioara

Consideratii speciale:
cand i se administreaza patch-ul cu scopolamine sau fentanyl pacientul
nu are voie sa sofeze pana cand nu se instaleaza raspunsul la medicatia
administrate

pacientul va fii monitorizat pentru depistarea precoce a efectelor


adverse (durere de cap, hipotensiune la administrarea de nitroglicerina
etc)

3.2.3 ADMINISTRAREA MEDICATIEI PE CALE OCULARA:

Medicatia oculara (picaturi, unguente) are scop atat diagnostic cat si


terapeutic. Picaturile de ochi pot fi folosite in timpul examenului oftalmologic
pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitand examinarea, a evidentia
corneea pentru examinare. Medicatia oculara poate de asemenea sa fie
folosita pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infectii oculare),
protectia vederii la nou-nascut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea
protezelor oculare.
Intelegerea efectelor oculare a medicatiei administrate pe aceasta cale
este foarte importanta deoarece anumite medicamente pot cauza afectiuni sau
serioase efecte negative. De exemplu, acetilcolinergicele, care sunt frecvent
folosite in timpul examinarii ochiului, pot grabi aparitia glaucomului la
pacienti cu predispozitie pentru aceasta boala.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
manusi
apa calda sau solutie normala salina
comprese sterile
pansamente oculare
Pregatirea materialelor:

se va verifica daca medicatia este pentru aministrare oculara si data


expirarii
se noteaza data primei folosiri a flaconului (dupa deschidere se va folosi
cel mult 2 saptamani pentru a evita contaminarea)
se verifica ca solutia medicamentoasa oftalmica sa nu fie decolorata,
precipitata etc (se va avea in vedere ca majoritatea solutiilor oftalmice sunt

suspensii si au un aspect tulbure). Nu se vor folosi solutiile care par anormale


ca aspect
daca capatul tubului cu unguent oftalmic a facut crusta, aceasta se va
elimina intr-o compresa sterila
Administrarea:
compara medicatia prescrisa de medic cu cea primita de la farmacie
se spala mainile
ne asiguram ca stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul
poate prescrie medicamente si doze diferite pentru cei doi ochi
se verifica identitatea pacientului
se va explica procedura pacientului si i se va asigura intimitatea
se pun manusile
se indeparteaza cu blandete pansamentele daca exista
se vor curata secretiile intai in jurul ochiului cu comprese sterile si apa
calda sau solutie normal salina. Apoi, i se cere pacientului sa inchida
ochiul si se va curata din interior spre exterior cu comprese sterile
diferite pentru fiecare orbita
pentru a indeparta crustele din jurul ochiului se pot mentine pe ochi
comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul pana
cand crustele vor putea fi indepartate cu usurinta.
pacientul va sta culcat sau sezand, cu capul dat pe spate si inclinat pe
partea cu ochiul afectat
Administrarea medicamentelor prin instilatii oculare;

se detaseaza capacul picuratorului daca este necesar si se trage solutie in


pipeta. Se va avea in vedere sa nu se contamineze capatul picuratorului
inaintea administrarii se va invata pacientul sa priveasca in sus si in
departare. Astfel corneea va fi intr-o pozitie care sa minimalizeze riscul de a fi
atinsa daca pacientul clipeste involuntar in timpul administrarii
se poate sprijini mana cu picuratorul pe fruntea pacientului fara a a
atinge capatul acestuia, iar cu cealalta mana se va trage in jos cu blandete
pleoapa inferioara si se va instila medicamentul in sacul conjunctival
se va evita sa se aplice picaturile direct pe globul ocular pentru a nu
provoca disconfort pacientului.

daca se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5


minute intre instilari
se vor numara cu atentie picaturile administrate pentru a nu gresi doza
indicata
dupa administrare se da drumul cu blandete pleoapei inferioare si se
cere pacientului sa clipeasca pentru distribuirea uniforma a medicamentului
administrat
daca se adminstreaza un unguent oftalmic se aplica un strat subtire de-a
lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteste tubul cu
unguent pentru a finaliza aplicarea
dupa administrare si eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului
sa inchida ochii si sa-si roteasca globii oculari pentru o distributie uniforma a
medicamentului
daca se aplica mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10
minute intre administrari

Adminstrarea medicatiei prin aplicarea de discuri oculare:


Discurile oculare sunt mici si flexibile, si sunt formate din trei straturi:
doua exteriare si unul de mijloc, care contine medicamentul. Discul
medicamentos pluteste intre pleoapa si sclera si poate fi purtat chiar in timpul
innotului sau activitatilor sportive. Prin administrarea tratamentelor oculare
sub forma de discuri medicamentoase pacientul este scutit de grija de a-si
adminstra picaturi oculare la anumite intervale de timp. Dupa ce discul este
plasat, lichidele oculare il umezesc eliberandu-se astfel medicamentul pe care
il contine. Lentilele de contact si umiditatea oculara nu afecteaza discurile.
Discul ocular poate elibera medicamentul pe care il contine chiar si o
saptamana de la aplicare. (cum ar fi discurile care contin pilocarpina, folosita
in tratamentul glaucomului). Contraindicatiile folosirii discurilor oculare sunt
conjunctivitele, keratitele, dezlipirile de retina si alte afectiuni in care
constictia pupilara trebuie evitata.
Aplicarea discurilor oculare:

Este indicat sa se aplice discurile inainte de culcare pentru a minimaliza


efectele si disconfortul determinat de incetosarea vederii, care apare de obicei
imediat dupa adminstrare.
se spala mainile si se pun manusi
se trage un disc din pachet
se trage cu blandete pleoapa inferioara si se plaseaza discul in sacul
conjunctival. Discul trebuie asezat orizontal , nu vertical
se reaseaza pleoapa peste si deasupra discului. Daca discul inca se vede
se va trage din nou pleoapa inferioara si se va reaseza peste disc. Se poate
sugera pacientului sa-si ajusteze pozitia discului presand foarte usor pe pleapa
inferioara inchisa.Va fii avertizat sa nu se frece la ochi pentru a nu se rani
daca discul aluneca afara accidental, se va spala in apa rece si se va
aplica din nou
daca pacientul necesita aplicarea discurilor la ambii ochi, acestea se vor
administra si indeparta in acelasi timp pentru a primi medicatie concomitent
la ambii ochi
daca discul aluneca in repetate randuri va fi aplicat sub pleoapa
superioara .Pentru aceasta, se ridica si se indeparteaza de globul ocular cu
blandete pleoapa superioara si se va pozitiona discul in sacul conjunctival. Se
reaseaza pleoapa la loc si se cere pacientului sa clipeasca de cateva ori. De
asemenea, pacientul isi poate pozitiona discul presand cu blandete pleoapa
superioara inchisa
daca pacientul va continua medicatia acasa, el trebuie invatat cu atentie
modul de aplicare si de indepartare a discurilor. Cu timpul, pacientului i se va
parea din ce in ce mai usor aplicarea discurilor, obisnuindu-se cu manevrele
necesare si cu senzatia respectiva
pacientul va fii avertizat asupra eventualelor efecte adverse ale folosirii
discurilor medicamentoase oculare( de exemplu la administrarea de
pilocarpina): senzatia de corp strain intraocular, roseata ochiului, prurit,
edem , intepaturi, lacrimare, dureri de cap. Multe simptome vor disparea
dupa aproximativ 6 saptamani de folosire. Daca totusi acestea persista si sunt
puternice, trebuie anuntat medicul imediat.
Indepartarea discurilor oculare:
Indepartarea discurilor oculare se poate face fie cu un deget fie cu doua.
Dupa ce se spala mainile si se pun manusile se indeparteaza pleoapa
inferioara pentru a fii evidentiat discul si cu aratatorul de la cealalta mana se

va impinge trage discul prin alunecare in afara sacului conjunctival. De


asemenea, se poate prinde discul cu doua degete si se scoate afara.
Daca discul este sub pleoapa superioara se vor aplica miscari blande ,
circulare pe pleaoapa inchisa a pacientului, dirijandu-se discul spre coltul
ochiului (nu peste cornee) si de acolo in sacul conjunctival al pleoapei
inferioare de unde se va scoate prin manevra descrisa mai sus.
Consideratii speciale:
daca se adminstreaza medicatie oculara cu absorbtie sistemica (de
exemplu atropina), se va presa bland cu degetul pe coltul intern al
ochiului respectiv timp de 1-2 minute dupa instilare in timp ce pacientul
tine ochii inchisi. Aceasta manevra va impiedica medicamentul sa se
reverse in ductul lacrimal
daca se adminstreaza medicatie la ambii ochi se va folosi cate o
compresa curata pentru fiecare pentru a indeparta surplusul de
medicament care se poate scurge din ochi
daca medicamentul are pipeta separat se va descarca orice rest de
medicament din aceasta in flacon evitandu-se sa se atinga de ceva
pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament sa nu fie
folosit la mai multi pacienti
daca se indica adminstrarea de picaturi si unguent la acelasi pacient,
picaturile se vor adminstra primele
ca si complicatii, anumite medicamente adminstrate pe cale oculara pot
determina arsuri temporare, prurit si roseata, si rareori efecte sistemice
daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie invatat
efectuarea corecta a manevrelor de adminstrare

3.2.4
ADMINISTRAREA
AURICULARE:

MEDICAMENTELOR

PRIN

PICATURI

Instilatiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infectiilor si


inflamatiilor urechilor, indepartarea cerumenului, anestezie locala, sau
indepartarea insectelor ajunse accidental in ureche.

Instilatiile auriculare sunt in principiu contraindicate pacientilor cu


perforatie de timpan, dar se pot totusi efectua anumite manevre sterile.
De asemenea, instilatiile cu hidrocortizon sunt contraindicate
pacientilor cu herpes, alte infectii virale, fungi etc.
Materiale necesare :

picaturile prescrise
sursa de lumina
aplicator cu capatul de bumbac
bol cu apa calduta
dopuri urechi din bumbac

Pregatirea medicamentelor:
pentru a preveni efectele adverse ce pot apare la administrarea de
instilatii auriculare prea reci (vertij, greata , durere) se vor pregati
instilatiile la temperatura camerei fie tinandu-le intr-un bol cu apa
calda fie incalzind flaconul in mana, si se vor testa pe incheietura mainii
inainte de aplicare
daca se va folosi picurator de sticla se va verifica integritatea acestuia
pentru a nu rani canalul auditiv
Adminstrarea :
se spala mainile
se verifica identitatea pacientului
se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul si ne
asiguram ca stim exact care este urechea afectata
se asigura intimitate pacientului
se aseaza pacientul culcat pe partea opusa urechiei afectate
se pozitioneaza canalul auditiv (la adult se trage ureche in spate si in
sus, la copil in spate si in jos) pentru o mai buna patrundere a
medicamentului
se va sterge orice secretie observata cu aplicatorul cu capat de bumbac,
deoarece orice colectie poate reduce efectul medicamentului

se verifica medicamentul care trebuie adminstrat ca data de expirare si


se compara inca o data cu indicatia medicului
cu urechea corect pozitionata se aplica numarul indicat de picaturi
tinand in asa fel picuratorul incat picaturile sa fie aplicate nu direct pe
timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul
pacientului
se mentine urechea in acceasi pozitie pana cand medicamentul dispare
cu totul in interiorul canalului auditiv, apoi este eliberata in pozitia
obisnuita.
se cere pacientului sa ramana culcat inca 5-10 mkinute pentru a lasa
medicamentul sa fie absorbit si se poate pune un dop de bumbac pentru
a impiedica scurgerea medicamentului, avand grija sa nu fie introdus
prea adanc pentru a nu crea presiune in canalul auditiv
se curata si usuca ureche externa
daca este indicat se va repta aceeasi procedura in cealalta ureche dupa
cel putin 10 minute
se spala mainile
Consideratii speciale:
Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are
anumite afectiuni, aceasta sensibilitate creste, de aceea se recomnda o
blndete deosebita in efectuarea manevrelor
Se vor spala mainile inainte si dupa efectuarea instilatiilor cat si intre
aplicatii daca se indica adminstrarea la ambele urechi
Pentru a preveni ranirea timpanului, nu se va introduce niciodata
aplicatorul cu capat de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea
cu ochiul liber
Daca se indica administrare de picaturi si unguent, se vor aplica intai
picaturile
Daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie
invatat cu atentie metoda corecta de adminstrare
Daca pacientul prezinta vertij, se vor ridica barele de protectie ale
patului in timpul adminstrarii si se va evita ridicarea brusca sau
grabita dupa terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reactii
adverse ca: vertij, greata, colectii, durere etc

3.2.5 ADMINISTRAREA MEDICATIEI PE CALE NAZALA:


Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de picaturi, spray sau
aerosoli (folosind un nebulizator).
Majoritatea medicamentelor administrate in acest fel produc mai
degraba efecte locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de
administrare nazala sunt vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea
congestiei nazale.
Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele,
anestezicele si corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi adminsitrate pentru
asigurarea confortului pacientului in timpul unei examinari rinolaringeale,
laringoscopii, bronhoscopii sau intubatii endotraheale. Corticosteroizii reduc
inflamatia in sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci cand pacientul
are polipi nazali.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
manusi
tavita renala
Administrarea:
se reverifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie,
data expirarii medicamentului, concentratia
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa
si pentru a-i reduce anxietatea
se asigura intimitate pacientului
se spala mainile si se pun manusi
se pozitioneaza pacientul corect, in functie de manevra pe care vrem sa
o efectuam.
Administrarea de picaturi nazale:

pentru a i se administra picaturi, pacientul trebuie pozitionat culcat cu


capul usor inclinat spre zona afectata.
se fixeaza o nara ridicand-o usor si asezand picuratorul exact la orificiul
de intrare. Picuratorul se va indrepta in sus si spre linia mediana a
nasului, mai degraba decat in jos entru ca medicamentul sa se duca
inspre spatele cavitatii nazale nu in gat.
se introduce apoi picuratorul aproximativ 1 cm in nara fara a o atinge si
se adminsitreaza doza prescrisa de medicament.
pentru a evita ca medicamentul sa curga afara din nara se indica
pacientului sa-si mentina pozitia inca 5 minute de la administrare si sa
respire pe gura, permitand astfel medicamentului sa efectueze
constrictia mucoasei si sa diminueze congestia nazala.
pacientul poate expectora in tavita daca medicamentul a ajuns in gura
sau gat.
se va sterge cu o compresa curata excesul de medicament de pe fata
pacientului, daca este cazul
se va spala picuratorul cu apa calda si va fii lasata sa se usuce, fiind
indicat sa se foloseasca doar la acelasi pacient.

Administrarea de spray-uri nazale:


pacientul este pozitionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu
umerii ridicati, capul dincolo de marginea patului, in hiperextensie. Se
va sprijini capul pacientului astfel pozitionat.
se inlatura capacul spray-ului
se astupa o nara a pacientului si se introduce capatul flaconului in
cealalta nara
pacientul este instruit sa inhaleze eliberand concomitent un o doza de
medicament repede si ferm, dupa care pacientul va expira pe gura.
daca este necesar se va repeta manevra in aceeasi nara sau in cealalta
pacientul este instruit sa isi mentina pozitia inca cateva minute dupa
administrare, sa inspire bland pe nas si sa expire pe gura, sa evite sa isi
sufle nasul cateva minute.
Administrarea de medicamente sub forma de aerosoli:

pacientul este rugat sa-si sufle nasul


se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul
se tine flaconul intre degetul mare si aratator
se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul
flaconului intr-o nara in timp ce o acoperim pe cealalta
se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida
se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara
se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta si se lasa
sa se usuce fiind indicat sa se foloseasca doar la acelasi pacient

Consideratii speciale:
tuburile sub presiune (ca sprayurile si aerosolii) trebuie verificate sa nu
fie accidentate sau perforate.
Pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se
eticheteaza si se folosesc doar la un pacient
Pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect
medicamentele daca este necesar sa continue administrarea si acasa
Pacientul trebuie avertizat sa nu si adminstreze medicatia un timp mai
indelungat decat este prescris, deoarece aceasta isi pot pierde efectul
terapeutic sau dimpotriva, pot da dependenta
Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale
tratamentului cat si a anumitor particularitati ale medicamentelor
administrate (de exemplu, la administrarea de corticosteroizi sub forma
de spray sau aerosoli, efectul poate aparea la un interval cuprins intre 2
zile si 2 saptamani)
Pacientul va fi invatat sa isi mentina o buna igiena orala si nazala

3.2.6 Administrarea medicamentelor pe cale vaginala:

Medicatia vaginala cuprinde supozitoare, ovule, creme, geluri si


unguente. Acestea se folosesc fie ca tratament al infectiilor locale (vaginite,
trichomonas vaginalis), fie ca antiinflamatoare sau contraceptive.

Medicatia care se adminstreaza pe cale vaginala poate fi nsotita de un


aplicator care usureaza plasarea medicamentului.Medicatia adminstrata pe
acesta cale este eficienta daca pacienta va sta culcata dupa adminstrare
pentru a e vita pierderile de medicamente prin scurgere.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa
lubrifiant
manusi
comprese
pensa sau aplicator daca este necesar

Administrare:
este indicata administrarea medicatiei pe cale vaginala , inainte de
culcare, pentru ca pacienta sa ramana astfel cat mai mult timp intinsa
se verifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie
se confirma identiatea pacientei
se spala mainile
se explica procedura pacientei si i se asigura intimitate
se cere pacientei sa micioneze inainte de administrare
pacienta poate fi intrebata daca doreste sa-si adminstreze singura
medicamentul. Daca da, va fi instruita corespunzator.
pacienta va fi asezata in pozitia corespunzatoare (cea ginecologica) si i
se va expune doar perineul
Administrarea supozitoarelor pe cale vaginala:
se scoate supozitorul din invelis si, daca este necesar, se lubrefiaza cu un
lubrefiant pe baza de apa
se pun manusi si se evidentiaza vaginul

cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce supozitorul


apoximatov 5 cm in interiorul vaginului
miscarile de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie sa fie
initial in jos, spre coloana vertebrala si apoi in sus si in spate, spre
cervix)
Administrarea de creme, geluri sau unguente pe cale vaginala:
acestea sunt insotite intotdeauna de un aplicator special care se ataseaza
la tubul de unguent, crema, gel care se va presa usor pentru eliberarea
cantitatii dorite
se pun manusile, se expune vaginul si se aplica intocmai ca la
supozitoare
Consideratii speciale:
pentru a nu se murdari hainele si patul pacientei acestea se pot proteja
cu o aleza
pacienta este sfatuita sa ramana in pat cat mai mult posibil pentru
urmatoarele cateva ore
supozitoarele trebuie pastrate la frigider deoarece se topesc la
temperatura camerei
daca pacienta va continua tratamentul acasa trebuie sa ne asiguram ca
si-a insusit corect tehnica de administrare
pacienta este atentionata sa nu foloseasca tampoane vaginale dupa
adminstrare de medicamente intravaginal deoarece acestea pot absorbi
medicamentele adminstrate
pacienta trebuie atentionata sa evite contactele sexuale pe durata
tratamentului
pacienta va fi informata asupra eventualelor reactii adverse ( iritatii
locale) care vor trebui comunicate medicului

3.3 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ENTERALA:

3.3.1. MEDICATIA ORALA:


Deoarece medicamentele cu cale de adminstrare orala sunt cele mai
lipsite de risc, mai ieftine si mai convenabile ca mod de adminstrare, o mare
parte din tratamentele medicamentoase se adminstreaza pe aceasta cale.
Astfel, pe aceasta cale se pot administra tratamente sub forma de:
tablete, capsule, siropuri, elixiruri, pudre, suspensii, uleuri, granule etc. Unele
necesita preparare specifica inainte de adminstrare: uleiurile, suspensiile,
granulele.
De cele mai multe ori, medicatia orala este prescrisa in doze mai mare
decat echivalentul sau parenteral, deoarece, dupa absorbtia in tractul
gastrointestinal, o parte din medicatie este distrusa de ficat si eliminata
inainte de a intra in circulatia sistemica.
Dozele mediamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase
pentru un varstnic.
Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti,
celor care prezinta varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot
inghiti.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa
recipient pentru medicamente
pahar apa sau suc pentru copii
Administrare:
se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea
primita de la farmacie
se spala mainile
se verifica data expirarii medicamentelor
se confirma identitatea pacientului
se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare
in starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de
exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care
prezinta hipotensiune)
se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat

siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul


daca este necesar, se vor sfarama tabletele pentru a facilita inghitira lor
se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca
este nevoie, se va verifica deschizandu-i gura.
Se va reveni pentru verificarea starii pacientului in maxim 1 ora
Consideratii speciale:
asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii
necesare timpului si modului de adminstrare daca este necesar. Nu se va
adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
se va anunta medcul pentru orice medicatie neadministrata din diverse
motive sau efecte adverse
medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon
neetichetat. Nu se va eticheta niciodata un flacon decat de catre
farmacist
medicatia nu se va lasa niciodata la indemana nimanui. Pacientul poate
lua din greseala altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzand
confuzii si greseli
medicatia opioida trebuie supervizata de doaua nurse si trebuie avut in
vedere atat specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cat si
legile general valabile referitoare la acestea
daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou
prescriptia medicului si i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui
sa fie informat despre orice schimbare survenita in schema sa de
tratament
pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere
sa anunte echipa de ingrijire despre orice schimbare in starea sa
se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu
ajutorul unui pai, pentru a preveni afectarea dentara
tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut, deoaree in
acest fel vor intra in contact cu acesta mult mai putine papile gustative
daca pacientul nu poate inghiti o tableta sau capsula, fie aceasta se va
sfarama daca este posibil, fie se va cere medicului si farmacistului sa

ofere o varianta lichida a aceluiasi medicament. Capsulele se pot


deschide si adminstra pulberea dinauntru

3.3.2
ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR
NAZOGASTRICA SI GASTROSTOMA :

PE

SONDA

Pe langa faptul ca ofera o alternativa in alimentatia pacientului,


montarea sondei nazogastrice cat si gastrostomia permit si adminstrarea
medicamentelor pe aceasta cale.
Inaintea adminstrarii medicamentelor pe aceasta cale, trebuie verificata cu
atentie pozitia si permeabilitatea sondei.
Adminstrarea medicamentlor uleioase este contraindicata pe acesta cale
deoarece ele se lipesc de peretii sondei si mixeaza cu alte lichide adminstrate,
obstruand-o astfel.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa
aleza
seringa speciala cu piston de 50-60 ml
comprese
recipient pentru mixarea medicamentelor daca este necesar
apa
leucoplast
pensa pentru clampat
tub de pentru gastrostoma si palnie daca este necesar
Pregatirea materialelor:
lichidele care se administreaza trebuie sa fie la temperatura camerei.
Administrarea de lichide reci pe sonda nazogastrica poate da crampe
abdominale

desi nu este o procedura sterila, se va verifica ca toate materialele


folosite sa fie curate
Administrare:
se verifica medicatia
se spala mainile
daca medicatia prescrisa este sub forma de tablete aceasta trebuie
sfaramata pentru a pute fi dizolvata intr-un lichid. De preferat sa se
ceara medicatie sub forma de lichide de la farmacie pentrru a fi
administrata pe aceasta cale
se explica procedura pacientului si i se asigura intimitate
se confirma identitatea pacientului
se protejeaza pacientul cu un prosop pus pe piept
se ridica patul astfel incat pacientul sa stea cu capul usor ridicat
se clampeaza sonda si se ataseaza seringa
se declampeaza sonda si se aspira pentru a verifica pozitia sondei
daca apare lichid gastric , sonda este bine pozitionata( se pot pune
cateva picaturi pe o banda de masurare a pH-ului pentru a fi siguri ca
este lichid gastric- pH-ul trebuie sa fie mai mic de 5)
daca nu apare lichid gastric, sonda cel mai probabil este in esofag si
trebuie repozitionata
daca se intalneste rezistenta la aspirare se va opri procedura. Rezistenta
la aspirare poate fi cauzata de o sonda nefunctionala (obstruata , de
exemplu) sau de o proasta pozitionare a sondei. De asemenea, trebuie
stiu ca sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare
dupa verificarea pozitiei sondei si repozitionarea ei daca este necesar, se
clampeaza si se lasa capatul liber pe comprese
se amesteca medicamentul cu apa sau alt lihid de adminstrare. Daca
este tableta se va verifica ca este suficient de sfaramat astfel incat sa
poata trece fara sa obstrueze sonda, daca este capsula se va scoate
invelisul si se va dizolva continutul
se amesteca bine pentru omogenizare medicamentul cu lichidul in care
se dizolva
se reataseaza seringa, de data aceasta fara piston si se declampeaza
sonda

medicamentul preparat se pune in seringa cate putin si se controleaza


rata de curgere prin ridicarea sondei lent
daca medicatia curge fara probleme se va adauga putin cate putin pana
la terminarea intregii doze
daca medicatia curge greu se va mai dilua , vascozitatea putind fi unul
din motive, sau se va opri procedura pentru a reverifica pozitia
sondei.Nu se va forta introducerea medicatiei
se va supraveghea pacientul in timpul adminstrarii. Daca se observa
semne de disconfort se va opri procedura imediat
dupa admistrarea intregii doze, se va spala sonda cu 30-50 ml apa
pentru a preveni obstruarea acesteia cu resturile de medicament. La
copii se va spala doar cu 15-20 ml apa
dupa spalarea sondei se clampeaza rapid sonda si se detaseaza seringa
montandu-se un capacel in capatul sondei si fixand-o intr-o pozitie cat
mai comoda pentru pacient
se indeparteaza aleza
pacientul este pozitionat pe partea dreapta cu capul usor ridicat pentru
inca 30 de minute de la adminstrare. Aceasta pozitie permite buna
patrundere a medicatiei in stomac si previne refluxul gastro-esofagian
administrarea medicatie pe gastrostoma necesita pregatirea pacientului
si a materialelor necesare ca la administrarea pe sonda nazogastrica
se verifica pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritatii.
Daca acestea exista, va fi anuntat medicul
se indeparteaza compresle de pe capatul tubului, se ataseaza seringa si
se declampeaza tubul
se introduc aproximativ 10 ml apa pentru a verifica permeabilitatea
stomei
daca apa curge greu sau deloc se va se va anunta medicul
se adminstreaza medicatia avand grija sa nu se goleasca seringa de tot
pentru a evita patrunderea aerului
dupa adminstrare se va spala cu 50 ml apa
se clampeaza din nou, se acopera cu comprese si se fixeaza bine cu
leucoplast
se pozitioneaza pacientul pe partea dreapta cu capul usor ridicat pentru
inca 30 de minute de la adminstrare. Aceasta pozitie permite buna
patrundere a medicatiei in stomac si previne refluxul gastro-esofagian

Consideratii speciale:
pentru a preveni administrarea unei cantitati prea mari de lichide odata
(mai mult de 400 ml la adulti), se va evita sa se adminstreze medicatia la
ora mesei
daca totusi trebie adminstrata si medicatia si hrana in acelasi timp, se
va administra intai medicatia
daca pacientul primeste continuu hrana, aceasta se va opri si se va
verifica reziduul stomacal. Daca acesta este mai mare decat 50% din
cantitatea de hrana adminstrata cu o ora inainte, se va opri orice
administrare de hrana sau medicamente si va fi anuntat medicul. Acesta
poate fi un semn de ocluzie intestinala sau ileus paraliticus
daca sonda nazogastrica este atasata la o punga colectoare sau sistem
de aspirare acesta trebuie oprit si sonda clampata cel puti 30 de minute
dupa administrare
daca pacientul necesita tratament administrat pe aceasta cale timp
indelungat, va fi invatat sa-si adminstreze singur acasa in mod corect
3.3.3 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE BUCALA,
SUBLUNGUALA SI TRANSLINGUALA:
Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau
translingual pentru a evita transformarea sau distrugerea lor in stomac sau
intestinul subtire.Aceste medicamente administrate pe aceste cai actioneaza
rapid deoarece mucoasa orala este bogat vascularizata si permite trecerea
medicamentelor direct in circulatia sistemica.
Medicamentele administrate pe cale bucala includ nitroglicerina,
metiltestosteronul. Sublingual se administreaza isosorbid dinitratul,
nitroglicerina, ergotamina. Translingual (pe limba) se administreaza spray-uri
medicamentoase pe baza de nitrati pentru pacientii cu angina cronica.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
recipient pentru medicamente

Administrare:
se verifica medicatia prescrisa si se compara cu cea ridicata de la
farmacie
se spala mainile
se explica pacientului modul de administrare
se confirma identitatea pacientului
se verifica data de expirare a medicamentelor
AdminIstrarea medicamentelor pe cale bucala si sublinguala:
in administrarea pe cale bucala, medicamentul se plaseaza intre obraz si
gingie
pentru administrarea sublinguala, medicamentul se plaseaza sub limba
pacientului
se instruieste pacientul sa tina tableta la locul plasat pana cand se
dizolva in totalitate pentru a fi absorbita in intregime
nu trebuie atinsa tableta cu varful limbii sau mestecata pentru a nu fi
inghitita
pacientul nu trebuie sa fumeze pana cand medicamentul nu s-a dizolvat
complet deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care incetinesc
absorbtia
Administrarea translinguala:
pacientul va fi invatat sa tina pulverizatorul vertical, cu orificiul de
iesire cat mai aproape de gura
va fi instruit sa pulverizeze medicamentul doar pe limba printr-o
apasare ferma pe butonul flaconului
trebuie reamintit pacientului ca nu trebuie sa inhaleze sprayul ci doar sa
il pulverizeze pe limba si sa astepte 10 secunde dupa adminstrare
inainte de a inghiti
Consideratii speciale:
nu se vor da lichide sa bea pacientului dupa administrare de
medicamente pe cale bucala, deaorece unele necesita aproape o ora

pentru a fi absorbite in totalitate. De asemenea, nu trebuie nici sa-si


clateasca gura pana la absorbtia completa a medicamentului
unii pacienti care iau frecvent nitroglicerina sublingual pot simti
furnicaturi la locul de adminstrare.Se poate alterna locul de
adminstrare pentru a nu provoca iritatii.

3.3.4 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRARECTAL:


Medicamentele care se administreaza intrarectal pot fi supozitoarele si
unguentele.
Supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de cele mai multe ori sub
forma de con, constituite pe baza de unt de cacao sau glicerina. Se
administreaza pentru a stimula peristaltismul intestinal si defecatia, sau
pentru a reduce durerea si iritatiile locale. De asemenea ele contin antitermice.
Se topesc la temperatura corpului si sunt absorbite lent.
Deoarece insertia de supozitoare intrarectal stimuleaza nervul vag,
aceasta procedura este contraindicata la pacientii cu aritmii. De asemenea,
este contraindicata la pacientii care au suferit recent interventii chirurgicale
recente in zona rectului sau prostatei.
Materiale necesare:

supozitoarele rectale sau tubul de unguent cu un aplicator special


manusi
lubrefiant
comprese
Pregatirea echipamentului:
supozitoarele se vor pastra la frigider pana in momentul administrarii
deoarece ele se topesc la temperatura camerei si se inmoaie fiind dificil
de introdus
Administrare:

se verfica medicatia prescrsa de medic ca sa corespunda cu cea ridicata dela


farmacie
se verifica data de expirare a medicamentelor
se spala mainile
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura
se asigura intimitate
Administrarea supozitoarelor:
pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins
in spate si dreptul flectat (Pozitia Sims) si se acopera expunandu-i doar
zona fesiera
se pun manusile, se scoate supozitorul si se lubrefiaza cu un lubrefiant
pe baza de apa
se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa
sfincterul anal si a-i reduce anxietatea si disconfortul in timpul insertiei
folosind indexul de la cealalta mana se va introduce supozitorul
aproximativ 7 cm pana trece de sfincterul anal intern
se indica pacientului sa stea in aceeasi pozitie si sa incerca sa tina cat
mai mult supozitorul( de exemplu, un supozitor administrat pentru
stimlarea defecatiei trebuie tinut cel putin 20 de minute pentru a-si face
efectul)
daca este cazul se preseaza pe anus cu comprese pana cand urgenta de
defecatie trece
Administrarea de unguente perianal si intrarectal:
se pun manusile
pentru aplicatii externe, in zona anala, se folosesc manusi si comprese
pentru a aplica unguentul
pentru adminstrare intrarectala se ataseaza aplcatorul la tub si se
lubrefiaza

pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins


in spate si dreptul flectat (Pozitia Sims) si se acopera expunandu-i doar
zona fesiera
se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa
sfincterul anal si a-i reduce anxietatea si disconfortul in timpul insertiei
se introduce cu blandete aplicatorul lubrefiat directionanadu-l spre
ombilic
se preseaza incet pe tub pentru a elibera unguentul
se scoate aplicatorul si se plaseaza comprese interfesier pentru a absorbi
excesul de unguent
se detaseaza aplicatorul si se spala bine cu apa calda si sapun (se va
folosi doar la acelasi pacient)
Consideratii speciale:
deoarece ingestia de lichide si mancare stimuleaza peristaltismul,
supozitoarele pentru combaterea constipatiei trebuie administrate cu 30
de minute inainte de masa pentru a facilita defecatia
pacientul va fi invatat sa se abtina de la a expulza supozitorul
se asigura ca butonul de alarma este la indemna pacientului, deoarece
unii pacienti (de exemplu cei cu hemoroizi) nu-si pot suprima senzatia
de urgenta de defecare si nu pot retine supozitorul mult timp
pacientul trebuie informat ca anumite supozitoare pot schimba culoarea
scaunului urmator
3.4 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA:
3.4.1 ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O SERINGA:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de
doua intepaturi. Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe
feluri.Fie din doua fiole, fie dintr-o fiola si un flacon, fie din doua flacoane.
Mai exista si medicamente gata dozate si trase in seringi sterile (cum ar fi
anticoagulantele, de exemplu).

Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt


compatibile fie pentru ca precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul
celuilalt, fie cand cantitatea combinata este prea mare pentru a fi absorbita
printr-o singura injectie.
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa,
constitutia fizica a pacientului, calea de administrare.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
paduri alcoolizate
seringa si ace
Administrare:
se verifica medicatia prescrisa si se compara cu cea ridicata de la
farmacie
se verifica data exprarii
se spala mainile
se dozeaza cantitatea care trebuie administrata
Consideratii speciale:
se dezinfecteaza cu pad alcoolizat dopul flacoanelor inainte de utilizare
(de a fi intepate cu acul)
se dezinfecteaza capatul fiolelor inainte de a le rupe
cand se folosesc fiole se poate filtra medicamentul cu un alt ac pentru
inlaturarea eventualelor cioburi, daca este cazul
daca se combina medicamente din doua flacoane cu multidoze de
medicament va trebui schimbat acul cu care se trage substanta din cele
doua flacoane pentru a evita sa introducem intr-un flacon picaturi de
substanta din celalat flacon care raman pe ac
nu se vor combina niciodata medicamentele despre care asistenta nu
este sigura ca sunt compatibile
nu se vor combina niciodata mai mult de doua medicamente

desi multe medicamente incompatibile precipita vizibil, unele isi


schimba doar proprietatile fara a se vedea ceva vizibil (isi schimba
structura chimica si proprietatile)
multe medicamente sunt eficiente si compatilbile doar daca sunt
administrate imediat ce au fost preprate. Astfel, dupa aproximativ 10
minute, sub influenta luminii, caldurii si a altor factori externi, isi pot
schimba proprietatile, culoare si pot deveni incompatibile
se va acorda o grija deosebita administrarii medicamentelor care sunt
prezentate sub forma de flacoane multidozate (de exemplu insulina).
Daca avem de adminstrat insulina cu efect imediat si insulina cu efect
retard, se va trage intai insulina cu efect imediat si apoi cea cu efect
retard. Astfel, daca ajung cateva picaturi de insulina cu efect imediat in
flaconul mutidozat de insulina cu efect retard, acestea nu ii vor schimba
proprietatile, daca se intamapla invers insa, pot fi afectate proprietatile
dupa administrare nu se recapeaza acul pentru a evita intepare
3.4.2 ADMINISTRAREA
SUBCUTANATA:

MEDICAMENTELOR

PRIN

INJECTIE

Cand administrarea medicatiei se face in tesutul adipos, sub piele,


substantele ajung mult mai repede in circulatia sangvina decat daca sunt
adminstrate oral. De asemenea, inejectiile subcutanate produc mult mai
putine leziuni ca cele intramusculare si au risc mai scazut.
Absorbite prin circulatia capilara, medicamentele recomandate sa fie
adminstrate pe cale subcutanata sunt solutii apose sau suspensii de
aproximativ 0,5- 3 ml. Heparina si insulina, de exemplu, sunt substante
administrate cu precadere pe acesta cale.
Medicamentele administate pe aceasta cale se fac cu ajutorul unui ac
scurt si subtire, prin tehnica sterila.
Cele mai comune locuri de injectare subcutanata sunt: partea exerioara
a bratelor, partea exterioara a coapselor, tesutul adipos al abdomenului
inferior, partea superioara a soldului, partea superioara a spatelui, partea
superioara a feselor.
Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate,
edematiate, care prezinta felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de
asemnea, contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.

Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum


este cazul insulinei, locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Heparina se administreaza preferabil in tesutul adipos al abdomenului
inferior, iar insulina in portiunea superioara a bratelor si abdomen.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa de medic si comparata cu cea ridicata de la
farmacie
manusi
seringa
ac
paduri alcoolizate
comprese
Pregatirea echipamentului:
verificarea medicatiei si dozelor prescrise
se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte
administrarii primei doze
se spala mainile
se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu
exceptia celor care au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de
insulina care are un aspect tulbure)
se alege locul de injectare
se verifica inca o data medicatia
daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage
doza indicata, scotand aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul
potrivit pentru injectare subcutanata
daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza
capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se
scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia subcutanata
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se
dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu
aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce

aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea


necesara
Administrare:
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si
pentru a-i reduce anxietatea
se asigura intimitate
se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie
alternate)
se pun manusile
se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din
centrul zonei alese spre exterior prin miscari circulare
se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de
alcool subcutanat in timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de
usturime pacientului
se indeparteaza capacul acului de la seinga
cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma ,
formand un pliu de tesut adipos
se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45
sau 90 de grade
se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce subbstanta in tesutul
sub compresie si a nu se irita fibrele nervoas
se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica
de la inceput
nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu
este necesar la insulina, iar la heparina poate produce hematom)
se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o
singura miscare, sub acelasi unghi sub care a fost introdus
se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand
bland, circular pentru a facilita absorbtia medicamentului (masarea nu
se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau heparina)
se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista
eventualele sangerari sau echimoze

Consideratii speciale:
locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior, sub
ombilic
se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare
pentru a preveni complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns
imun normal al organismului ce apare in cazul injectarii repetate in
acelasi loc)
dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde
inainte de a se scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplca gheata
in priele 5 minute dupa injectare si apoi se face compresie
nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
materialele folosite se arunca in recipientele potrivite
3.4.3 ADMINISTRAREA
INTRADERMALA:

MEDICAMENTELOR

PRIN

INJECTIE

Injectiile intradermale sunt folosite in special pentru efecte locale, ca in


testele alergenice sau la tuberculina. Se administreaza in cantitati foarte mici (
0,5 mlsau mai putin).
Partea ventrala a antebratului este locul cel mai indicat de
administrare, deoarece este usor de accesat, de observat si, de obicei, lipsita de
par.Foarte rar se mai foloseste si zona de pe spate, interscapulara.
Materiale necesare :

medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie


manusi
paduri alcoolizate
seringa si ac

Pregatirea echipamentului:

se verifica data de expirare a medicatiei


se spala mainile
se alege zona de injectare
se verifica medicatia sa nu fie tulbure sau sa nu prezinte alte anomalii
se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie
( de exemplu, in testele alergenice trebuie facuta o dilutie
corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa sensibilitatea
pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare:
se confirma identitatea pacientului
se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea
ventrala expusa
se pun manusile
se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par,
leziuni , edeme, echimoze
se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
se apuca antebratul pacientului cu o amna si se intinde pielea de pe el
cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un
unghi de 10-15 grade fata de antebrat
se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o mica
umflatura. Daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc
introdus , se va retrage si se va relua tehnica de la inceput
dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost
introdus. Nu se maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si
poate afecta rezultatul testului
se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat
de mult se modifica marginile semnului care trebuie citit
pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand
testul nu va fi citit
testul se va citi dupa 24 sau 48 de ore, in functie de substanta injectata
se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

Consideratii speciale:
pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc
anafilactic la administrare de antigeni
nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

3.4.4 ADMINISTRAREA
INTRAMUSCULARA:

MEDICAMENTELOR

PRIN

INJECTIA

Injectia musculara introduce substanta medicamentoasa adnac in


tesutul muscular. Aceasta cale de adminstrare permite o actiune rapida prin
absorbtia in circulatia sistemica. Administrarea intramusculara este aleasa
atunci cand pacientul nu poate inghiti medicatie orala, cand este prea iritanta
gastiric.
Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite
administrarea de substante iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de
constitutia fizica a pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritatii, semne din
nastere, echimoze. Injectiile intramusculare sunt contraindicate pacientilor
care prezinta tulburari ale mecanismelor de coagulare, dupa terapii
antitrombotice, in timpul unui infarct miocardic
Injectia intramusculara se efctueaza prin tehnica sterila.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie


seruri pentru dizolvat
seringa
ac
manusi
comprese
paduri alcoolizate
Medicatia prescrisa trebuie sa fie sterila. Seringa si acul trebuie alese
adecvat ( pentru injectia intramusculara acul trebuie sa fie mai lung , in

functie de tesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru injectie, si cu un


calibru potrivit pentru vascozitatea substantei de injectat).

Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii
primei doze
daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se
trage doza indicata, scotand aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu
unul potrivit pentru injectare intramusculara
daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza
capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se
scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia intramusculara
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se
dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu
aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce
aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea
necesara
alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu
grija. Acest loc poate fi muschiul deltoid ( se poate localiza foarte usor
pe parea laterala a bratuli, in linie cu axila), muschiul dorsogluteal
( poate fi usor localizat impartind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci,
rezultand patru cadrane.Cadranul superior si exterior este muschiul
cautat), muschiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginara
ce trece prin extremitatea superioara a santului interfesier) si muschiul
de pe fata antero-externa a coapsei( vastus lateralis).
Administrarea:

se confirma identitatea pacientului


se explica procedura pacientului
se asigura intimitate
se spala mainile, se pun manusile

se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a


mai facut recent injectii intramusculare
la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de
administrare uzula fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata
antero laterala a coapsei
se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
se stimuleaza zona de injectare prin tapotari usoare
se sterge cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
se lasa pielea sa se usuce
se fixeaza si se intinde pielea cu ajutorul mainii nedominante
se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul
ca urmeaza sa simta o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze
muschiul
se introduce printr-o singura miscare, repede , acul prin piele , tesut
subcutanat, pana in muschi
se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica
daca nu vine sange. Daca apare sange, se va retrage acul si se va relua
tehnica
daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a
permite muschiului sa se destinda si sa absoarga gradat medicatia
dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor
pentru a ajuta distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua
atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier)
se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii
pentru a observa eventualele sangerari sau reactii locale
daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in
caz de echimoze
se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de
ora administrarii
nu se va recapa acul
se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Consideratii speciale:

la pacientii care au tratament indelungat intramuscular se va tine o


evidenta clara a zonelor de injectare pentru a le roti
la pacientii anxioasi se poate tine gheata cateva secunde pe zona de
injectare inainte de adminstrare, pentru a anestezia intrucatva locul
se incurajeaza pacientul intotdeauna sa relaxeze muschiul pentru ca
injectarea intr-un muschi incordat este dureroasa
injectia intramusculara poate distruge celule musculare determinand
astfel cresteri ale nivelului CK ( creatinkinaza) care pot duce la o
confuzie, deoarece aceeasi crestere poate indica un infarct miocardic.
Pentru a diferentia cauzele, trebuie ceruta analiza celulelor musculare
specifice inimii ( CK-MB) si a lactodehidrogenazei. La pacientii care
necesita o monitorizare atenta a CK si CK-MB se va schimba modul de
adminstrare medicamentoasa din intramuscular in intravenos, tocmai
pentru a evita confuziile precizate mai sus
din cauza unui tesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut in
vedere ca la pacientii varstnici absorbtia medicamentului are loc mult
mai rapid
Complicatii:
injectarea accidentala de substante iritative in tesutul subcutanat
datorita alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici gresite de
administrare. Aceasta poate determina apariti aunui abces
daca locul de injectare nu se roteste ci se fac injectii repetate in acelasi
loc, aceasta poate conduce la o slaba absorbtie a medicamentului si ,
implicit, la scaderea eficientei acestuia

3.4.5 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR


MUSCULARA IN FORMA DE Z:

PRIN

INJECTIA

Injectia musculara in forma de Z se foloseste pentru a evita scurgerea


de substanta in tesutul subcutanat. Se foloseste la administrarea substantelor
iritante si cele care decoloreaza tesutul subcutanat ( cum ar fi fierul, de
exemplu) sau la pacientii varstnici care nu au tesut muscular bine

dezvoltat..Tragerea in lateral a pielii in timpul injectarii ajuta ca substanta sa


ramana in tesutul muscular.
Tehnica trebuie facuta cu atentie deoarece scurgerea accidentala de
substanta in tesutul subcutanat poate produce disconfort pacientului cat si
patarea permaneneta a tesutului.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
manusi
paduri alcoolizate
seringa si ac

Pregatirea echipamentului:
se verifica prescriptia medicului
se spala mainile
se verifica ca seringa si acul sa fie potrivite pentru injectia
intramusculara
se trage solutia in seringa si apoi se mai trage putin aer
se schimba acul cu care s-a tras solutia si se ataseaza cel pentru injectia
intramusculara
Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
se pozitioneaza pacientul expunandu-i zona gluteala
se dezinfecteaza zona ( cadranul supero-lateral al fesei) cu pad
alcoolizat
se lasa sa se ususce pielea
se pun manusile
se trage pielea in lateral , indepartand-o de locul ales pt injectie
se introduce acul ( ca la injectia intramusculara simpla , descrisa mai
sus) la un unghi de 90 de grade

se aspira pentru a verifica daca vine sange. Daca vine se va retrage acul
si se va relua tehnica
se injecteaza substanta si apoi aerul tras in seringa odata cu substanta
injectarea aerului dupa temrinarea substantei ajuta la prevenirea
scurgerii de substanta din ac in tesutul subcutanat atunci cand acesta
este retras
se asteapta inca 10 secunde dupa terminarea injectarii , inainte de a
scoate acul
se elibereaza pielea care a fost trasa pentru a acoperi traiectul facut de
ac
nu se maseaza locul deoarece poate favoriza patrunderea substantei
iritante in tesutul subcutanat
se incurajeaza pacientul sa se plimbe pentru a facilita absorbtia
medicamentului
nu se recapeaza acul
se descarca materialele folosite in recipientele de colectare specifice
Consideratii speciale:
nu se va injecta mai mult de 5 ml de solutie folosind injectia
intramusculara in forma de Z
se vor alterna locurile de injectare
se incurajeaza pacientul sa se relaxeze in timpul injectarii, deaorece
adminstrarea medicamentului intr-un musch tensionat este mult mai
dureroasa
daca pacientul este imobilizat la pat si nu se poate plimba dupa
injectare va fi ajutata sa faca exercitii pasive si active in pat pentru a
facilita absorbtia medicamentului

3.4.6 ADMINISTRAREA
INTRAOSOASA:

MEDICAMENTELOR

PRIN

ABORDARE

Cand perfuzarea venoasa rapida este imposibila, alternativa de


administrare intraosoasa presupune intrarea lichidelor, medicamentelor si
transfuziilor direct in cavitatea medularaa osului, cu o retea vasculara bogata.
Calea intraosoasa de abord este folosita in urgente majore( stop cardiorespirator, colaps, traumatisme etc) sau la copii. Pe calea intraosoasa pot fi
administrate orice medicamente si lichide, fiind o alternativa salvatoare de
multe ori.
Abordul se face de obicei pe fata anterioara a tibiei, in portiunea
proximala si mediala, datorita suprafetei late si ntinse precum si tegumentelor subtiri care
acopera osul. Aceasta manevra este facuta de medic asistat de asistenta.
Abordarea intraosoasa este contraindicata la pacientii cu osteogeneza imperfecta,
osteoporoza, fracture, datorita riscului de extravazare subcutanata a substantelor
administrate.
Materiale necesare:

ac special pentru punctie osoasa ( la copii se poate folosi unul pentru punctie
lombara) la care sa se poata adapta seringa sau perfuzor, transfuzor
paduri cu betadina sau iod
comprese
mansi sterile
camp steril
solutie de heparina
medicatia de administrat si seringa sau perfuzor, in functie de ce se doreste
xilina 1%
Pregatirea echipamentului:

se pregateste solutia de perfuzat astfel incat sa poata fi imediat atasata


se eticheteaza solutiile care se adminstreaza

Administrare:
se confirma identitatea pacientului
daca pacientul este constient si nu este copil, se explica procedura pacientului si
locul de punctionare
se va obtine consimtamantul pacientului sau a familiei pentru efectuarea manevrei
se intreaba pacientul daca este alergic la lidocaina ( xilina) sau se testeaza daca nu a
mai folosit, daca nu stie, sau daca este copil
se spala mainile
se poate adminstra un sedativ, daca medicul indica

se pozitioneaza pacientul in functie de locul ales pentru punctie

se ofera medicului manusile sterile, si padurile cu betadina sau iod.


Acesta, in mod steril, va dezinfecta locul punctiei si va lasa sa se usuce,
apoi va acoperi cu un camp steril cu o deschizatura la locul de
punctionare
se ofera medicului seringa cu doza indicata de lidocaina pentru
efectuarea anesteziei locale
dupa efectuarea anesteziei se va oferi medicului in mod steril acul de
punctionare
dupa ce introduce acul, se va verifica cu ajutorul unei seringi atasate,
prin aspirare de maduva, corectitudinea manevrei, apoi se va spala cu o
seringa cu heparina
dupa permeabilizare, se va atasa perfuzorul
asistenta isi va pune manusi sterile si va curata locul punctionarii, va
securiza si va fixa acul cu fixatoare sau comprese, va regla ritmul
perfuziei conform indicatiilor si va supraveghea locul de punctionare
pentru a observa eventualele semne de sangerare sau extravazare
Consideratii speciale:
perfuzia intraosoasa trebuie sistata cat mai curand posibil, imediat ce se
poate obtine abord venos ( preferabil sa nu dureze mai mult de 2-4 ore)
deoarece creste riscul de infectie
dupa ce se scoate acul intraosos se va mentine presiune ferma timp de 5
minute si se va pansa steril

Complicatii:
cele mai comune complicatii sunt etravazarea lichidelor in tesutul
subcutanat sau subperiostal datorita unei gresite amplasari a acului
alte complicatii pot fi abcesele subcutanate, osteomielitele

3.4.7 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE


SECUNDARE:
O linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se
conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara
este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente,
atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru
intretinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite
medicamente care se pot administra intermitent, prin linii venoase secundare.
Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar
aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare.Daca se vrea sa mearga
ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si
apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca
linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand
avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
perfuzor
adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara
paduri alcoolizate
fixator sau leucoplast
etichete
injectomat sau infuzomat
solutie salina

Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa de medic
se spala mainile
se verifica solutia care trebuie adminstrata pe linia venoasa secundara
pentru data de expirare si aspectul sau

se verifica daca medicamentul care trebuie adminstrat secundar este


compatibil cu cel din linia venoasa primara
daca este necesar, se adauga si alt medicament in solutia pentru
adminstrare pe calea secundara , conform indicatiilor medicului (se
sterge cu alcool orificiul flaconului, se injecteaza substanta care trebuie
adaugata si se agita pentru o buna omogenizare si dizolvare) dar se va
eticheta neaparat si specifca substanta adaugata
unele medicamente ( cum ar fi tienam-ul, de exemplu) sunt preparate
pulbere in flacoane care pot fi perfuzate dupa dizolvare
Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
daca substanta care trebuie administrata secundar nu este compatibila
cu cea de pe linia venoasa primara, aceasta din urma va fi inlocuita cu
solutie salina , compatibila cu orice, pana la administrarea celeilalte
substante
se agata in stativ cea de-a doua substanta, se ataseaza perfuzorul, se
scoate aerul si apoi, capatul perfuzorului fie printr-un ac , fie printr-un
dispozitiv special, va fi atasat la sistemul de cuplare (dupa ce a fost
dezinfectat in prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare
se ajusteaza rata de perfuzare si se regleaza adecvat in functie de ce se
doreste ( sa mearga amandoua liniile venoase sau doar cea secundara)
dupa terminarea medicamentului de pe linia venoasa secundara fie se
va decupla tot sistemul secundar si se va arunca in recipientele specifice
de colectare, fie, daca doza trebuie repetata la intervale de timp, se va
mentine pe loc , etichetat cu data primei utilizari, pana cand o noua
perfuzie va fi instituita pe linia secundara
Consideratii speciale:
daca sistemul de perfuzare al liniei secundare se pastreaza pe loc pana
la o noua folosire, trebuie atent etichetat cu data primei utilizari si
schimbat obligatoriu la 48 ore
dupa inlaturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica si se va
dezinfecta locul de cuplare cu sistemul primar astfel incat aceasta sa nu
fi fost afectat si sa se scurga lichid

3.4.8 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS


PERIFERIC:
Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule
scuteste pacientul de multiple intepaturi, permite mentinerea unei linii
venoase continue, perfuzare continua, administrarea de bolusuri etc
Dupa fiecare injectare se spala cu solutie diluata de heparina sau solutie
normal salina pentru a preveni formarea cheagurilor. Daca se spala cu solutie
diluata de heparina sa se adminstreaza heparina ca tratament, inaintea
fiecarei administrari de alt medicament se va spala intai cu solutie normal
salina in eventualitatea in care heparina nu este compatibila cu medicamentul
care trebuie adminstrat
Materiale necesare:

medicatia prescrisa si eventual setul de perfuzare daca este vorba de perfuzie


manusi
paduri alcoolizate
seringa 3 ml
solutie normal salina
garou
fixator sau leucoplast
solutie diluata de heparina
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia
se spala mainile
se pregateste dilutia de heparina ( se poate pregati cu 10 pana la 100
unitati pe ml)si se trage in seringa de 3 ml
se dezinfecteaza gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
se ataseaza perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se
trage substanta din flacon sau fiola in seringa

Administrare:
se confirma identitatea pacientului
se pun manusile
se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capatul branulei unde se va atasa
seringa sau perfuzorul
se aspira intai cu seringa pentru a verifica daca apare sange. Daca
apare, branula este corect pozitionata si este permeabila, daca nu apare
sange la aspirare, se aplica un garou nu foarte strans deasupra lcului
unde este branula, se tine aproximativ un minut si apoi se aspira inca o
data.Daca sangele tot nu apare , se desface garoul si se injecteaza cativa
ml de solutie normal salina.Daca se intampina rezistenta la injectare nu
se va forta ci se va administra heparina diluata.Daca nu se intampina
rezistenta se va administra apoi solutie normal salina ( pentru a spala
eventualele urme de heparina care pot fi incompatibile cu unele
medicamente) observand cu atentie daca apare durere sau semne de
infiltrare a substantei. Daca insa apare durerea, semnele de rezistenta la
injectare si se observa infiltratie, se va scoate branula si se va monta
una noua
dupa administrarea medicatiei cu seringa se va spala cu solutie normal
salina si apoi cu heparina diluata pentru a nu se forma trombi
daca se adminstreaza perfuzie pe branula, se va adapta perfuzorul la
branula , se va regla rata de curgere si dupa inlaturare se va proceda in
acelasi fel ca la injectarea cu seringa

Consideratii speciale:
daca trebuie adminstrate atat perfuzie cat si medicament, compatibile
sau nu, se institui o linie venoasa secundara care se va atasa la cea
primara. Astfel daca substantele sunt compatbile si se doreste sa mearga
in paralel, cele doua solutii se vor situa la acelasi nivel si se va regla rata
de curgere. Daca pacientul are o linie venoasa continua care trebuie
mentinuta si trebuie adminstrata o substanta care nu este compatibila
cu respectiva perfuze, se va institui linia venoasa secundara cu
respectiva substanta, situata mai sus decat cea principala si se va porni
doar cea secundara, la terminarea adminstrarii repornindu-se perfuzia
de intretinere

chiar daca ramane functionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore,


schimbandu-se locul insertiei

3.4.9 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR


INTRAVENOASA DIRECTA:

PRIN

INJECTIE

Injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect


imediat.Este folosita in urgente( bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate
face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie supravegheat deoarece
efectele sunt rapide si imediate.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
manusi
seringa si ac
ser pentru dizolvat
garou
paduri alcoolice si cu betadina sau iod
comprese sterile
bandaj adeziv
solutie normal salina si solutie diluata de heparina
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa
se verifica data expirarii
se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesar

Administrare:
se confirma identitatea pacientului

se selecteaza o vena accesibila si destul de larga ( cu cat vena e mai


larga si solutia mai diluata cu atat e mai putin iritanta)
se aplica un garou deasupra locul de punctionare pentru destinderea si
evidentierea venelor
se dezinfecteaza locul punctionarii cu un pad cu betadina sau iod, prin
miscari circulare dinspre locul punctiei inspre afara, pentru a evita
contaminarea locului de punctionare
se asteapta sa se usuce dezinfectantul si se punctioneaza vena cu acul la
un unghi de 30 de grade cu amboul in sus
se aspira in seringa pentru a vedea daca este introdus corect in vena
( apare sange)
se indeparteaza garoul si se injecteaza substanta
la terminarea injectarii se aspira din nou pentru a vedea daca acul a fost
tot timpul in vena si daca intreaga medicatie a fost corect introdusa.
Dupa verificare se schimba seringa goala cu una cu solutie normal
salina pentru a spala vena
se scoate acul din vena printr-o miscare rapida si se preseaza locul
punctionarii cu compresa sterila timp de 3 minute
se aplica un bandaj adeziv
Consideratii speciale:
deaorece medicamentele administrate prin injectie intravenoasa directa
au efect imediat, in cazul pacientilor alegici poate aparea socul
anafilactic. In aceasta situatie ( cand pacientul devine dispneic, cianotic
etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep manevrele de resuscitare
daca apar semne de extravazare se intrerupe injectarea si se reia tehnica
tinand cont de substanta pierduta prin extravazare
3.5 TEHNICI SPECIALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR:
3.5.1. ANALGEZIA EPIDURALA:
Prin aceasta tehnica, medicul injecteaza substanta medicamentoasa in
spatiul epidural. Medicamentul administrat difuzeaza lent in spatiul
subarahnoidian al canalului spinal si aapoi in lichidul cefalorahidian.In unele
cazuri medicul injecteaza substante direct in spatiul subarahnoidian.
Analgezia epidurala ajuta la controlul durerii cronice si acute ( pacienti
cu cancer, dureri postchirurgicale).Analgezia poate fi efectuata prin injectare

sau prin folosirea unui injectomat atasat la un cateter epidural care permite
descarcarea continua de mici doze care sa-si mentina un efect permanent.
Montarea cateterului este de comptenta medicului, dar asistenta este
responsabila cu supravegherea pacientului si administrarea medicatiei
indicate pe cateter.
Materiale necesare:

medicatia prescrisa
fixator transparent pentru cateter
trusa de epidurala ( care contine tot ce este necesar pentru montara
cateterului)
tensiometru, pulsoximetru
medicamente de urgenta: naloxona, efedrina,
sursa de oxigen
echipament intubatie orotraheala( laringoscop, sonda intubatie, seringa,
leucoplast)
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa
se prepara solutia in seringa pentru injectomat daca se va adminstra in
acest mod
se pozitioneaza pacientul adecvat si i se reaminteste sa ramana cat mai
nemiscat pentru a minimaliza disconfortul si eventualele traume
( pacientul este culcat pe pat , in decubit lateral , cat mai aproape de
marginea patului. Barbia trebuie sa fie in piept si genunchii stransi si
pozitionati pe abdomen Astfel spatele pacientului va fi curbat, la
marginea patului
Administrarea:
se explica pacientului procedura si eventualele potentiale complicatii.Va
fi atentionat ca va simti o oarecare durere la insertia cateterului. Se va
raspunde intrebarilor pe care le are. Se va obtine un consimtamant scris
al pacientului sau familiei

medicul va dezinfecta locul punctiei cu comprese sterile, de 3 ori cu 3


comprese diferite.Apoi va aseza campul steril cu deschizatura pe locul
punctionarii
pacientul este atentionat ca va simti o senzatie de arsura si durere
locala. I se va cere sa anunte orice durere persistenta deoarece aceasta
poate fi datorata iritatiei unei radacini nervoase necesitand
repozitionarea acului dupa ce medicul introduce acul, asistenta va face
procedurile indicate de medic ( injectarea de analgetic sau conectarea la
injectomat)
cateterul se va securiza cu un fixator transparent si se va eticheta
capatul anterior, pe unde se injecteaza, cat si perfuzorul atasat daca este
cazul, pentru prevenirea administrarii accidentale de alte substante
se va potrivi rata de adminstrare conform indicatiilor medicului si se va
monitoriza durerea pacientului cerandu-i sa acorde note pe o scala de la
0 la zece. Daca nota este mai mare de 3 trebuie ajustata doza. Daca
analgesia este intermitenta si se administreaza cu seringa se aspira intai
pentru a nu apare sange, caz in care trebuie chemat medicul imediat. De
asemenea la aspirare trebuie scos aerul daca apare si abia apoi se poate
injecta substanta. Se va monitoriza tensiunea, pulsul si saturatia de
oxigen dupa fiecare administrare deoarece sunt substante care pot da
modificari ale semnelor vitale normale
se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului cu un monitor sau
pulsoximetru
capatul cateterului de conectare la perfuzor sau la seringa (daca se
administreaza intermitent medicatia anlgetica) trebuie invelit in
comprese sterile cu betadina si schimbat la fiecare folosire sau la 24 ore
daca nu se deconecteaza in tot acest timp
se va inspecta locul de insertie a cateterului pentru a observa
eventualele sangerari sau extravazari ale solutiei administrate
pacientul este invatat sa anunte orice modificare a starii sale sau durere
persistenta
daca se va efectua anestezie pe aceasta cale trebuie avut in vedere
instalarea imediata a blocului senzitiv si motor a partii inferioare a
corpului. Dupa astfel de anestezii intraoperatorii, blocul se mentine si
postoperator un timp, de aceea pacientul trebuie atent monitorizat si
asistat in tot ceea ce are nevoie
scoaterea cateterului se face fie de catre medic fie de catre asistenta ( se
pun manusi, se desafce fixatorul transparent, se inspecteaza locul de
insertie, se trage cateterul daca se simte rezistenta se va opri manevra

si se va chema medicul - apoi se acopera locul cu un pansament steril cu


betadina si se fixeaza cu bandaj adeziv pentru 24 ore. Cateterul se va
pastra pentru a fi vazut de medic inainte de a fi aruncat - pentru a se
asigura ca manevra a fost facuta corect sin nu au ramas accidental
resturi de cateter)
Consideratii speciale:

se va supraveghea pacientul si i se vor masura semnele vitale


( tensiune , puls, aturatie) la fiecare 2 ore in primele opt ore si apoi la
fiecare 4 ore in primele 24 de ore de la insertia cateterului si
adminstrarea continua sau intemitenta de analgezie. Se annta medicul
imediat daca pacientul devine hipotensiv sau ii scade frecventa
respiratorie
se va verifica la fiecare 2 ore scala de durere a pacientului pana la
surimarea sa totala si gasirea dozei optime de adminstrare pentru
controlul sau
se va anunta medicul daca pacientul acuza greata, ameteli ,
mancarimi sau dificultate de a urina ( este unul din efectele
adminstrarii de opioide), daca acuza durere sau devine somnolent ( este
unul din primele semne de depresie respiratorie ca efect al
opioidelor) .Depresia respiratorie poate apara in primele 24 de ore de la
anestezia epidurala cu opioide si se poate trata prin administrare
intravenoasa de naloxona, la indicatia medicului
se va verifica disparitia trepatata a blocului motor si senzitiv dupa
anestezie timp in care pacientul va fi asistat conform nevoilor sale
daca se practica doar analgezie si apare amortirea membrelor
inferioare, va fi chemat medicl sa ajusteze doza deoarece analgesia
trebuie efectuata fara sa apara blocul senzitiv si motor ca in cazul
anesteziei
se va avea in vedere ca medicatia adminstrata pidural difuzeaza
lent,Astfel, poate produce efecte adverse( ca sedare excesiva , de
exemplu) si la 12 ore de la intreruperea administrarii continue pe
injectomat
pacientii care au analgezie sau anestezie pe cateterul de epidurala
vor trebui sa aiba obligatoriu prinsa o linie venoasa permeabila,
functionala pentru a putea fi adminstrata terapie intravenoasa in caz de
urgenta

ca efect advers comun intalnit postanalgezie pe cateterul epidural


apare durerea de cap accentuate la fiecare miscare si schimbare de
pozitie ( ridicare din pat, plimbare, intoarcerea capului etc). Aceasta se
datoreaza scurgerii de lichid cefalorahidian in dura mater in timpul
punctionarii. Durerea de cap dispare imediat daca se vor recolta
pacientului 10 ml de sange intravenous si se va injecta in spatiul
epidural. Durerea cedeaza rapid si pacientul nu are nici un fel de
resrictii dupa aceasta adminstrare

daca pacientul necesita analgezie epidurala pe cateter acasa( cum


ar fi in cazurile de cancer) echipa medicala trebuie sa se aisgura ca un
membru al familiei poate invata corect tehnica de manevrare a
opioidelor si de injectare si , mai ales, ca pacientul nu va consuma
droguri sau alcool, deoarece acestea potenteaza mult efectul opioidelor
putand da efecte adverse

Complicatii:
complicatiile includ efecte adverse la opioide sau la anestezia locala, cat
si diverse aspecte nedorite legate de cateter ca : infectii, hematom
epidural, migrarea cateterului. Infectia se va trata cu antibiotice,
hematomul trebuie observat din timp si anuntat medicul
migrarea cateterului apare atunci cand acesta iese din spatiul epidural
spre piele. Daca se intampla aceatsa, pacientul va incepe sa acuze din
nou dureri, deoarece analgezicul nu isi va mai face efectul scontat ci se
va scurge la locul de insertie. In acest caz trebuie anuntata medicul si
indepartat cateterul ,stabilindu-se o alta strategie pentru managementul
durerii