Curs pentru asistenții medicali

Autor Nyilas Carmen

 Scop și obiective
Scop
- Îmbunătățirea cunoștințelor și atitudinii asistenților medicali
cu privire la cele mai bune practici de ingrijire a copilului
Obiective
- Formarea unor notiuni de baza ale patologiei frecvente la
copil
- Formarea notiunilor legate de specificul patologiei frecvente
la copil
- Dezvoltarea nivelului de cunoastere a intervențiilor
autonome, în functie de patologia copilului
- Dezvoltarea nivelului de cunoastere a tehnicilor de îngrijire
specifice copilului
 CUPRINS
● Nursing în bolile respiratorii la copil
- Rinofaringita acută
- Faringoamigdalita acută
- Adenoidita acută
- Laringitele acute
- Pneumoniile acute
- Bronșiolita acută
- Astmul bronșic
● Nursing în bolile digestive la copil
- Gastroenterocolita acută
- Refluxul Gastro- Esofagian
 CUPRINS
● Nursing în diabetul zaharat la copil
● Nursing în bolile cardiovasculare la copil
- Defectul de sept atrial
- Defectul de sept ventricular
- Persistenta de canal arterial
- Tetralogia Fallot
- Coartația de aortă
- Insuficienta cardiacă
- Hipertensiunea arterială
 CUPRINS

● Nursing în bolile aparatului renourinar la copil

- Infecția urinară
- Glomerulonefrită acută post-strectococică
- Sindromul nefrofic
● Nursing în bolile hematologice la copil
- Anemia prin deficit de fier
- Purpura trombocitopenică imuna
● Nursing în boli endocrine la copil
- Hipotiroidismul congenital
 RINOFARINGITA ACUTĂ
Definitie: inflamaţia mucoasei nazale şi faringiene de
etiologie infecţioasă + ureche medie + mucoasa
sinusurilor paranazale.
Etiologie: - în marea majoritate viralã ( rinovirusuri,
adenovirusuri, virusuri gripale şi paragripale)
- bacteriile produc suprainfectie
Factori favorizanti: - vârsta micã
- prematuri
- distrofici
- rahitici
- deficit imun
TABLOU CLINIC:
1) la sugar - debut brusc - alterarea stării generale
- nelinişte, agitaţie
- febrã (38-39°C)
- tuse, strănut
- obstrucţie nazală
- frecvent simptome digestive (vărsături,
diaree)
2) la copilul mare - tablou clinic discret, fără semne digestive
- uscăciunea narinelor
- strănut
- dureri musculare
- subfebril sau febră moderată
TRATAMENT
1. Tratament etiologic - antiviral nu se administreaza
- antibiotic în suprainfecţia
bacteriană certă si la copii cu „handicap” (Penicilină,
Ampicilină, Biseptol)

2. Tratament patogenic- vasoconstrictoare (Efedrină 1%,

Adrenalină 1/3000)

3. Tratament simptomatic: antitermice( Paracetamol,

Ibuprofen, Aspirină)
Se monitorizează copilul și observă:
● frecvența și profunzimea respirației
● simetria mișcărilor respiratorii
● culoarea patului unghial și al mucoaselor
● prezența și caracterul tusei
● temperatura
● în cazul prezentei simptomatologiei digestive se
monitorizeaza aspectul și frecventa scaunelor și a vărsăturilor
● cantitatea de lichide ingerate, urmarind starea de hidratare
● evoluția curbei ponderale
Intervențiile autonome efectuate copilului cu rinofaringită
- Repaus la pat
- Microclimat confortabil, cald, aer umidificat
- Se educă pacientul sau mama pentru a evita împrăștierea
secrețiilor nazale și folosirea batistei individuale
- Se recomandă spălarea frecventă a mâinilor
- Se asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza secrețiile
- Plasarea sugarului în poziție de siguranță, pentru evitarea
aspirației
- Se schimbă poziția copilului pentru a favoriza drenajul
secrețiilor
- Îngrijirea tegumentelor și a mucoaselor
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
Măsurarea temperaturii
- la internare
- de cel puţin 2 ori/zi pe parcursul spitalizării, ritmul monitorizării
temperaturii la pacienţii febrili se stabileşte de catre medicul
curant
- se măsoară folosind termometru medical clasic sau termometru
electronic, intrarectal (până la vârsta de 3 ani), axilar (peste
vârsta de 3 ani)
Intervenții autonome la copilul cu temperatura sub/ peste
limitele normale:
- se aplica comprese reci sau împachetări în cazul febrei
- se incalzeste pacientul în caz de frison, hipotermie
- se observă răspunsul la medicația antipiretică
- se asigură o temperatură optimă în salon
- se asigura îmbrăcăminte lejera
- se asigură o hidratare corespunzătoare
 FARINGOAMIGDALITA ACUTĂ
Definitie: inflamația acută a mucoasei faringiene şi a amigdalelor
palatine (la copiii amigdalectomizaţi = faringită acută); rar sub 1 an,
incidenţă maximă între 4-7 ani.
Etiologie:
● Bacteriană
- Streptococ beta-hemolitic grup A;
- Stafilococ, Pneumococ, Haemophylus, Mycoplasma, Chlamydia;
- bacil difteric la copiii nevaccinaţi;
● Virală
- adenovirus;
- v. gripale;
- v. paragripale;
- Coxsackie
TABLOU CLINIC
- Se asociază 3 simptome majore – febră; enantem; exudat
faringo-amigdalian
- Există o corelaţie între o anumită etiologie şi gradul de
severitate al bolii, distingem trei forme ale bolii:
● Forma severă: 90% - Streptococ, 10% altă etiologie
- Toate trei simptomele majore
- Debut brusc cu alterarea stării generale, febră (39°-40°C)
şi disfagie ± cefalee
- Vărsături, adenopatie regională, rash scarlatiniform.
TABLOU CLINIC
● Forma medie - 50% Streptococ;50% virale;
- febra este moderată;
- fără alterarea stării generale;
- tuse şi disfagie;
- la examenul faringelui: congestie difuză, fără edem, amigdale
mărite.
● Forma uşoară - 85% virală;15% bacteriană;
- un singur simptom – enantem faringian.
TRATAMENT- depinde de etiologie şi de forma clinică.
● Faringoamigdalita severă
- Penicilină G cristalină i.m., i.v., timp de 10 zile
- Penicilină p.o; intoleranţă: Eritromicină p.o
- Clindamicină, p.o. 10 zile
- Cefuroxim, p.o. 10 zile
- Azitromicină, p.o. 5 zile.
● În forme medii sau uşoare
- tratamentul rinofaringitei acute.
Se monitorizează copilul și observă
- Temperatura
- Starea generala
- Tusea
- Disfagia- odinofagia
- Cefaleea
- Varsaturile
- Starea de hidratare, poate sa fie modificata datorită aportului
insuficient pe cale orală sau datorită pierderilor
- Observă semnele de deshidratare: fontanela deprimată, ochi
înfundați în orbite, turgor diminuat, absența lacrimilor, urini
concentrate și reduse cantitativ
Interventiile autonome efectuate copilului cu faringoamigdalita
acuta
- Asigură repaus la pat, când starea generală este alterată
- Asigură hidratarea eficientă
- Asigurarea conditiilor optime de microclimat : temperatură,
umiditate, luminozitate, aerisire
- Notează prezenta și caracterul tusei si a varsaturilor
-În cazul în care copilul varsă nu se permite administrarea orală a
medicației, se încearcă mai întîi restabilirea toleranței digestive.
-Administrează medicamente simptomatice la indicația medicului
-Observă răspunsul la medicație
-Obţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare
 ADENOIDITA ACUTĂ
DEFINIŢIE
Adenoidita acută este inflamaţia ţesutului limfatic al amigdalei faringiene;
frecvenţa maximă până la vârsta de 2 ani.

ETIOLOGIE
- virală
- frecvent suprainfecţie bacterianã

TABLOU CLINIC
- febră (până la 40° C)
- alterarea stării generale
- tuse productivă
- dispnee inspiratorie; respiraţie orală, zgomotoasă
- La examenul faringelui → secreție mucoasă sau muco–purulentă, care se
scurge pe peretele posterior al faringelui (marca bolii)
TRATAMENT
- identic cu cel al rinofaringitei acute
- în caz de suprainfecție – Oxacilinã

Indicaţiile adenoidectomiei
- otite supurate recidivante
- laringita acută spastică
- insuficienţa respiratorie
Se monitorizează copilul și observă
- Temperatura
- Respiratia- de regula orala, zgomotoasă
- Prezenta dispneei inspiratorie: se observă perfuzia periferică
(pulsul, culoarea si temperatura extremităților, timpul de
recolorare capilară) si statusul respirator (frecvența și
profunzimea respirației, culoarea patului unghial și al mucoaselor,
simetria mișcărilor respiratorii tirajul intercostal)
- Tusea: prezenta, caracterul și frecvența
- Starea de hidratare
- Obstrucția nazala
- Rinoreea
Interventiile autonome efectuate copilului cu adenoidita acuta
- Se asigură repaus la pat, când starea generală este alterată
- Se umezește aerul din încăpere, se asigura conditiile optime de
temperatura, luminozitate si se aeriseste
- Se asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza secrețiile
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
- Se schimbă poziția copilului pentru a favoriza drenajul bronșic, se
evită hiperextensia sau flexia capului
- Se aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață in caz
de febra
- Se administrează la indicație antibiotice și antipiretice
- Se observă răspunsul la medicație
 LARINGITELE ACUTE
DEFINIŢIE:
Laringita acută este inflamația de etiologie infecțioasă a
mucoasei laringelui. Este frecventă la sugar și copilul mic.
În formele severe internarea este obligatorie.
ETIOLOGIE - 85% virală;15% bacteriană.
TABLOU ȘI FORME CLINICE:
● Laringita acutã simplã: - la copilul mare
- virală
- tuse + disfagie
- tratamentul rinofaringitei acute+atmosferã umedã
● Laringita striduloasã:
- etiologie viralã
- categorie aparte de copii ( paratrofici, hiperprotejați , cu
adenoiditã cronicã )
- debut caracteristic , în timpul nopții
- tuse “lãtrãtoare”, disfonie
- stridor inspirator
Tratament :
- Glucocorticoizi pe cale sistemică( Dexametazona 0,15-
0,6mg/kg/zi/ Hidrocortizon Hemisuccinat 1-4mg/kg/doză repetat
la 4-6 ore/ Prednison 1-2 mg/kg/zi în trei prize
- Aerosoli cu Adrenalina 1
LARINGITELE EDEMATOASE
● Laringita edematoasã subgloticã (80%)
- etiologie viralã +Haemophylus Influenzae
- tuse “lãtrãtoare”+disfonie+stridor inspirator
- febrã moderatã
Tratament
– antiinflamator (corticoizi)
- aerosoli
- antibiotic +/-
- “traheostomie medicamentoasa”
● Laringita edematoasã supragloticã (epiglotita)
- Etiologie: Haemophylus Influenzae;
- Rarã, cu evoluție rapidã, chiar spre deces, mai frecventă
între 1-7 ani
- Debut brusc cu febrã mare (hiperpirexie);
- Intensitatea maxima a detresei respiratorii se înregistrează
rapid, după 4-12 ore
- Disfonia lipsește de obicei;
Tratament:
- Comun cu laringita edematoasã subgloticã + antibiotice
- Linie intravenoasa pentru hidratare si tratament
- Intubație sau traheostomie dacă intubația nu este posibilă
● Laringita edematoasã gloticã – foarte rar întâlnitã
- etiologie: bacilul difteric
- stare toxicã
- adenopatie submandibularã
- disfonie marcatã → afonie
Tratament comun cu laringita edematoasã subgloticã +
Eritromicinã și ser antidifteric.
● Laringita malignã (Jackson-Chevallier)
severã → asfixie →deces
Indicatiile scurtcircuitării laringelui, prin intubația trahealã sau
traheostomia
Se monitorizează copilul și observă
- Temperatura
- Prezenta dispneei inspiratorie: se observă perfuzia periferică (pulsul,
culoarea și temperatura extremităților, timpul de recolorare capilară)
- Statusul respirator: de regula polipnee, se urmareste frecvența și
profunzimea respirației, culoarea patului unghial și al mucoaselor,
simetria mișcărilor respiratorii tirajul intercostal
- Apariția sau accentuarea insuficienței respiratorii
- Tusea: prezenta, caracterul; caracteristic tuse spastică
- Disfonia
- Stridorul inspirator
- Starea de hidratare: fontanela deprimată, ochi înfundați în orbite,
turgor diminuat, absența lacrimilor, urini concentrate și reduse
cantitativ
- Starea generală
Intervențiile autonome efectuate copilului cu laringita acută
- Se umezește aerul din încăpere, se asigura conditiile optime
de temperatura, luminozitate și se aerisește
- Se asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza secrețiile
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
- Se aplică comprese reci, împachetări reci, in caz de febra
- Menține copilul în poziție favorabilă respirației cu gâtul în
ușoară extensie.
- Se evită hiperextensia sau flexia capului
- Se verifica periodic starea copilului
Intervențiile autonome efectuate copilului cu laringita acuta

- Recomandăm pacientului repaus vocal

- Favorizam modalități de comunicare nonverbală
- Se incurajaza copilul și apartinatorul
- Se administrează medicația prescrisă având în vedere ca
medicamentul să fie ingerat în totalitate de copil
- Încurajam pacientul să consume lichide
- Se încurajează alimentația orală când starea clinică o permite
Interventiile efectuate copilului cu laringita acuta
- Se efectuează tratamentul cu aerosoli, asigurandu-ne că
masca acoperă nasul și gura
 PNEUMONIILE ACUTE
DEFINIŢIE. GENERALITĂŢI
- Proces inflamator acut al parenchimului pulmonar, fiind
coafectate alveolele şi interstiţiul pulmonar. În funcţie de
forma clinică, mai pot fi afectate bronşiile și pleura.
- Dacă etiologia pneumoniei este bacteriană, atunci până
la vârsta de 3 ani se va utiliza termenul de
bronhopneumonie.
- Peste 3 ani, se utilizează termenul de pneumonie acută
(lobară, segmentară etc).
ETIOLOGIE
● Factori determinanţi
- virusuri
- bacterii - Gram pozitive
- Gram negative
- paraziţi
- Fungi

● Factori favorizanţi: vârsta mică, distrofia,

prematuritatea, anemia, condiţii de mediu deficitare.
TABLOU CLINIC
● Sindromul infecţios- alterarea stării generale → stare septică;
adinamie; hipotonie; febra - întotdeauna prezentă, însă poate lipsi la nou
născuți şi prematuri, valori: 38,5-39- 400C.
● Sindromul funcţional respirator
a) polipneea depăşeşte cu mult valorile normale pentru vârstă → 60-80-
100 resp/min;
c) hiperpneea apare dacă în evoluţie se instalează acidoza;
d) dispneea – creşte efortul respirator; se traduce prin tiraj cu diferite
localizări: intercostal, supraclavicular, suprasternal, substernal,
generalizat; mai poate apărea - bătaia aripioarelor nazale; propulsia
ritmică a capului în inspir; geamătul respirator;
e) tulburări de ritm respirator- crizele de apnee-cianoză; respiraţii de
tip patologic: Küssmaul, Cheyne-Stockes
f) tusea: seacă cel mai frecvent, iritativă, aspecte variate, umedă, în
accese
g) cianoza: localizare: peri-oro-nazal, la extremităţi sau generalizată
● Sindromul cardio-vascular: apare în cazurile severe de pneumonie
a) cordul pulmonar acut creşte intensitatea polipneei şi tahipneei,
accentuarea cianozei, apare hepatomegalia şi turgescenţa venelor
jugulare;
● Sindromul neurologic: hipoxia + tulburări metabolice → repercusiuni
asupra celulei nervoase; agitaţie; insomnie; adinamie
● Sindromul digestiv: semnele digestive sunt manifestări obişnuite la
sugar şi copil mic; anorexie; greţuri; vărsături; scaune diareice sindrom
de deshidratare
FORME ETIOLOGICE DE PNEUMONIE

● PNEUMONIILE VIRALE (INTERSTIŢIALE): ocupă

ponderea cea mai importantă din totalul pneumoniilor,este
afectat preponderent interstiţiul pulmonar.
Tablou clinic:debut necaracteristic brusc, în continuarea unei
IACRS sau insidios cu alterarea moderată a stării generale,
febră (38-39 ⁰C), uneori subfebrilităţi; la copilul mare cefalee,
sindrom fizic modest.
● BROHOPNEUMONIA: alveolită fibrino-leucocitară care
interesează o bronşiolă terminală, ductul alveolar, alveolele
corespunzătoare, specifica la categoria de vârstă 0-3 ani.
Tablou clinic:
Debut: - brusc, brutal în formele primitive, insidios, progresiv când
survine peste o infecţie virală;febră, alterarea stării generale; tuse;
Perioada de stare: - sindrom infecţios grav; sindrom funcţional
respirator sever; sindrom fizic pulmonar tipic;± suferinţă cardio-
vasculară;± suferinţă neurologică;± suferinţă digestivă
● PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ:
- produsă de Pneumococus pneumoniae tip 4 (62%); 25-28%
din totalul pneumoniilor bacteriene;
- caracteristică sezonieră,iarna,primăvara;colonizarea
plămânului se face pe cale limfatică.
Tablou clinic:
- la copilul mic – bronhopneumonie;
- la copilul mare – pneumonie francă lobară.
● STAFILOCOCIA PLEURO-PULMONARĂ (PNEUMONIA
STAFILOCOCICĂ): produsă de stafilococul aureu hemolitic,
coagulazo-pozitiv; locul 1 între pneumoniile bacteriene;
participare pleurală → stafilococie pleuro-
pulmonară.pneumonie gravă cu aspecte particulare
Debut fie brusc, fie fulgerător sau insidios când însămânţarea
se face pe cale bronhogenă.
Perioada de stare- sindrom toxiinfecţios sever;se intensifică
sindromul funcţional respirator; semne de suferinţă
cardiovasculară: cord pulmonar acut; colaps; insuficienţă
cardiacă hipodiastolică; semne de suferinţă nervos centrală;
suferinţă digestivă; manifestări hematologice.
TRATAMENTUL GENERAL AL PNEUMONIILOR
A. TRATAMENT ETIOLOGIC
Tratament iniţial (de primă intenţie) se va stabili:
- pe baza istoricului şi a stării la internare
- se vor alege întotdeauna unul sau două antibiotice cu spectru
larg
- tratamentul „de primă intenţie”, va fi menţinut până la obţinerea
rezultatelor examinărilor de laborator;
B. TRATAMENTUL INSUFICIENŢEI RESPIRATORII
- oxigenoterapie
C. REECHILIBRARE HIDRO-ELECTROLITICĂ ŞI ACIDO-
BAZICĂ
- necesar la bolnavii cu deshidratare şi diselectrolitemie
D. TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR CARDIO -CIRCULATORII
- cord pulmonar acut: cauza=hipoxia → oxigenoterapia si corectarea acidozei
tonicardiace (medicaţie adjuvantă)

E. ALTE MĂSURI TERAPEUTICE

- corectarea anemiei cu sânge proaspăt sau masă eritrocitară (va ameliora transportul
O2 la ţesuturi);
- corticoterapia: în cazuri severe: Hemisuccinat de Hidrocortizon 6-8-10 mg/kg/zi
i.v., max 24-48 ore;
- în pneumoniile cu componentă obstructivă aerosoli cu bronhodilatatoare: Adrenalină,
Izoproterenol
- Miofilin
- tratament simptomatic:
- antitermice: Paracetamol, Ibuprofen
- drenajul cavităţii pleurale, în pleureziile masive sau la apariţia complicaţiilor mecanice
→ aspiraţie pleurală continuă
 BRONȘIOLITA ACUTĂ
DEFINIŢIE
Bronșiolita este inflamaţia obstructivă a bronşiolelor, frecventă
în primii doi ani de viaţă (vârful maxim la 6 luni).
ETIOLOGIE
Virusul sinciţial respirator tip A şi B, cu numeroase serotipuri
- v. paragripale tip 1 şi 3
- v. gripale
- adenovirusuri
- bacteriile reprezintă flora de suprainfecţie.
TABLOU CLINIC
1. Simptome generale: alterarea stării generale; febră
moderată sau subfebrilităţi; inapetenţă, adinamie.

2. Simptome respiratorii: tuse seacă, iritativă,

emetizantă;polipnee (pâna la 60-80 respiraţii/min); hipopnee;
tiraj (de obicei generalizat); wheezing; hipersonoritate la
percuţie; la ascultaţie - murmur vezicular înăsprit cu expir
prelungit; raluri ronflante şi sibilante; raluri subcrepitante
diseminate pe ambii câmpi pulmonari= „marca bolii”;

3. Simptome digestive: inapetenţă; vărsături;

TRATAMENT
1. Tratament etiologic: ideal, tratament antiviral cu –
Ribavirin; la sugarii mici sau dacă suprainfecţia este dovedita-
tratament antibiotic
2. Tratament patogenetic
a) Oxigenoterapie - criterii - cianoză; SaO2 < 90%-O2 încălzit
şi umidificat; SaO2 ideală – peste 94%;
b) Tratament antiinflamator: glucocorticoizi sistemic sau
inhalator;
c) Tratament bronhodilatator
3. Tratament simptomatic: antitermice;aport hidric adecvat;
izolare.
Se monitorizează copilul și se observă
- frecvența respirației; valori normale ale FR la nou-născut si
sugari sunt 30 – 50 resp. / minut; 1-3 ani: 25 – 35 resp. / minut;
3-6 ani: 22-34 resp/ min.;6-12 ani: 15 – 25 resp. / minut; peste
12 ani 16 -18 resp / minut
- amplitudinea: atestă volumul de aer care pătrunde si se
elimină cu ocazia fiecarei respirații, poate sa fie profundă sau
superficială
- zgomotele respiratorii
- simetria mișcărilor respiratorii
- tipul de respirație
- mucozitățile
- tusea
Se monitorizează copilul și observă
- efortul respirator
- bătăi ale aripioarelor nazale
- weezing
- frecvența cardiacă
- saturația în oxigen
- hidratarea: semnele de deshidratare sunt fontanela deprimată,
ochi infundați în orbite, turgor diminuat, absența lacrimilor, urini
concentrate și reduse cantitativ
- temperatura
- perfuzia periferică –pulsul, culoarea si temperatura
extremitatilor, timpul de recolorare capilară.
Interventiile autonome efectuate copilului cu bronsiolita acuta
- Menține copilul în pozitie favorabilă respiratiei cu extremitatea
cefalică în ușoară extensie.
- Evită hiperextensia sau flexia capului.
- Schimbă poziția copilului pentru a favoriza drenajul bronșic.
- Aplică măsuri de tapotaj toracic la nevoie.
- Asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza secrețiile
- Încurajează alimentația orală cănd starea clinică o permite
- Observă răspunsul la medicația administrată
- Se asigura conditiile optime de temperatura, luminozitate și se
aeriseste salonul
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
- Se aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață in caz
de febra
 ASTMUL BRONȘIC
DEFINITIE
Boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii inferioare, condiţionată
genetic, manifestată clinic prin crize de dispnee expiratorie
paroxistica, tuse, acuze reversibile spontan sau sub tratament.
ETIOLOGIE
Sunt incriminati factori favorizanţi genetici care predispun la
hiperreactivitae bronșică și factori declansatori diversi:
- alergenii din mediu (respiratori, cutanaţi, alimentari)
- infecţii virale, fungice
- medicamente, pulberi
- factori psihici
- efortul fizic
TABLOUL CLINIC
1.Criza de astm bronșic, poate debuta la orice vârstă dar mai frecvent sub vârsta
de 5 ani, rar sub vârsta de 1 an.
●Debutul crizei de astm bronsic: rinoree, tuse, senzaţie de presiune toracică,
agitație. Ulterior apare, preponderent nocturn, dispnee expiratorie, tuse,
expectoraţie, respirație șuieratoare ( wheezing), ortopnee, cianoza perioronazală.
Cel mai frecvent acuzele survin în afebrilitate.
2.Starea de rău astmatic: criză severă de astm bronșic, cu durată mai mare de 6
ore.
●Este favorizată de: contactul cu alergeni, infecţia respiratorie acută cel mai adesea
de natura virusală, uneori de utilizarea excesiva a medicatiei bronhodilatatoare.
●Se manifesta ca o criză de astm bronșic dar mult mai severă. Semnele de
insuficiență respiratorie sunt marcate (bradipnee, cianoza, tiraj intercostal si
subcostal), deshidratare, semne de șoc.
3. Starea intercritică sau de remisie.
● În formele uşoare pacientul este asimptomatic, în formele severe persistă tusea,
ralurile bronşice, dispneea de efort.
TRATAMENT
1. Oxigenoterapia.
2. Pentru cuparea crizei de astm se folosesc β2 Agonistii cu
durata scurta de actiune, medicamentul preferat initial este
Salbutamolul sub forma de aerosoli sau pufuri. Se poate
administra, de asemenea, adrenalina sistemic, subcutan, trei
doze la interval de 20 minute
3. Corticosteroizii - au efect antiinflamator. Se utilizeaza de
regula Prednison.
4. Anticolinergicele- asociate terapiei au o eficienta mai
crescuta la copii. Ca si terapie adjuvanta, efecte benefice se
pot obtine la pacientii astmatici in urma hidratarii si a
reechilibrarii hidroelectrolitice
Se monitorizează copilul și se observă
- perfuzia periferică –pulsul, culoarea si temperatura
extremitatilor, timpul de recolorare capilară.
- statusul respirator –notează frecvența si profunzimea
respirației, culoarea patului unghial și al mucoaselor, simetria
mișcărilor respiratorii, tirajul intercostal
- noteză prezența tusei și caracterul acesteia
- apariția sau accentuarea insuficienței respiratorii
- saturația în oxigen utilizând pulsoximetrul
Se monitorizează copilul și se observă
- parametrii ASTRUP (la indicația medicului).
Etapele tehnicii de recoltare parametrii ASTRUP din
sange capilar la copil:
1. Pregatirea materialelor necesare
2. Pregătirea copilul și a aparținătorului→ creșterea cooperării
reduce frica, odată ce procedura începe, distragerea atenției
pacientului de la procedura, printr-o conversaţie ocazională
3. Alegerea locului de punctionare
NU se puncționează: zona posterioară a călcâiului/curbura
călcâiului, pulpa degetului la nou născuți, sugari, zone în care
s-au mai realizat puncționări anterioare recente, tegumente
inflamate, tumefiate, edemațiate, leziuni suprainfectate, arii
cianotice și slab vascularizate
3. Alegerea locului de punctionare
- copii < 1 an - zonele laterale ale călcâiului( puncționarea în
lateral duce la evitarea arterelor și venelor, reduce riscul de
formare a țesutului cicatricial
- copii > 1 an - deget picior( zone laterale haluce), degete
mână( zone laterale ale degetului 3 sau 4)
4. Pre-încălzirea locului de puncționare timp de 3-5 minute prin
aplicarea de comprese (temperatura de pre-încălzire să nu
depășeasca 42°C) sau masajul. Acest lucru se datorează faptului
că încălzirea straturilor capilare crește fluxul sanguin din zonă de
aproximativ șapte ori, sângele capilar va avea un conținut
apropiat de sândele arterial, recoltarea va fi ușoara, stoarcerea
excesiva, poate duce la hemolizarea probei și determină
contaminarea probei cu sânge venos sau limfă
5. Poziționarea pacientului- țineți degetul sau călcâiul ferm pentru
a preveni mișcările bruște. Sugarii și copiii pot sta în brațele
părintelui. Studiile arată că poziționarea copilului într-o
îmbrățișare parentală, promovează sentimentul de control al
copilului, sau expunerea acestora la desene animate scade
nivelul de stres.
6. Efectuarea puncției: izolăm locul puncției folosind mâna non-
dominantă, se efectuează puncționarea tegumentului cu ajutorul mâinii
dominante, în unghi de 90° față de tegument, folosind o mișcare rapidă,
fermă. Se umple tubul capilar. Se amestecă prin inversiune blândă de 5-
10 ori. Proba trebuie analizată în 10-15 minute de la recoltare la
temperatura camerei sau până la 60 minute dacă este păstrată la 4ᵒC. Se
acoperă locul puncției cu un tampon de vată/tifon curat, prin aplicarea
unei presiuni directe și ridicarea locului de puncționare în scopul reducerii
fluxului sanguin în zonă. Aplicați o presiune de 2-3 minute până când
sângerarea s-a oprit și se aplică leucoplast.
Erori de recoltare: valori eronate ale K, pH-ului și gazelor saguine
(neîncălzirea tegumentelor înainte, cantitate insuficientă de sânge, sânge
hemolizat sau strângerea zonei puncționate pentru a facilita curgerea
sângelui)
Interventiile autonome efectuate copilului cu astm bronsic
- Menține copilul în poziție favorabilă respirației
- Schimbă poziția copilului pentru a favoriza drenajul bronșic.
- Aplică măsuri de tapotaj toracic la nevoie.
- Asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza secrețiile
- Încurajează alimentația orală cănd starea clinică o permite
- Observă răspunsul la medicația administrata
- Se asigura conditiile optime de temperatura, luminozitate
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
- Se aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheață in
caz de febra
Masurarea saturației cu pulsoximetrul
● Este importanta pozitionarea corecta a acestui dispozitiv,
zona trebuie sa fie suficient de perfuzata pentru a se putea
face cuantificarea saturatiei și a pulsului. Cele mai comune
zone folosite sunt degetele de la mana, picior si lobul urechii.
Hipotermia poate afecta rezultatele. La copiii agitati exista
riscul sa apara erori de cuantificare.
Administrarea terapiei inhalatorii cu ajutorul dispozitivului
Babyhaler-se foloseste la copiii mici, care nu reusesc sa
foloseasca piesa bucala.
Se tine copilul așezat într-o poziție stabilă. Inainte de
administrare se agita flaconul si se adapteaza la Babyhaler.
Se pune masca dispozitivului conform imaginii, ușor dar sigur,
pe nasul și gura copilului si se elibereaza o doză de
medicament. Mențineți această poziție până când copilul a
respirat de 5-10 ori. Scoateți apoi masca de pe fața copilului
Dacă medicul a prescris două doze, se repeta operatiunea.
 Administrarea terapiei inhalatorii cu ajutorul unui spaicer cu
supapă. Asemeni Babyhalerului, acesta este o cameră de
retenţie cu supapă, al căror rol este acela de a reţine aerosolul o
scurtă perioadă de timp. Supapele se deschid pentru a elibera
medicamentul atunci când inspiri. Pentru a utiliza o piesă bucală
în mod eficient, copilul trebuie să-şi poată fixa ferm dinţii şi
buzele în jurul piesei bucale, inspirând lent profund şi ţinându-şi
respiraţia câteva secunde. Copiii care nu pot face acest lucru
trebuie să utilizeze o mască facială.
 GASTROENTEROCOLITA ACUTĂ
DEFINIŢIE
Gastroenterocolita acută (GECA) este infecţia acută a
segmentului gastrointestinal al tubului digestiv.
Este o afecţiune cu pondere crescută în morbiditatea şi
mortalitatea copilului,frecventă îndeosebi la sugar şi copilul mic
ETIOLOGIE
GECA este o boală plurietiologică - în producerea sa intervin
factori determinanţi(E. coli enteropatogen, E.colienteroinvaziv
E. coli enterohemoragic,Shigella, Salmonella, Clostridium
difficile, Rotavirus,Adenovirus, Paraziţi - Giardia lamblia,Fungi –
Candida) şi factori favorizanţi(particularităţile fiziologice
prezente la nou născut, sugar şi copilul mic, alimentaţia
artificială,nerespectarea regulilor de igienă alimentară)
Tabloul clinic include simptome:
1. simptome digestive:
● diareea(scaunele conţin resturi alimentare nedigerate sau parţial digerate)
● scaune apoase - sugerează etiologia cu floră enterotoxigenă;
● produse patologice în scaun (mucus, puroi, sânge) sugerează etiologia cu floră
enteroinvazivă
● vărsături
● inapetenţă
● dureri abdominal
● meteorism
● borborisme
● eritem fesier (datorat scaunelor acide) în deficitul de dizaharidaze.
2. simptome extradigestive( agitaţie, curba ponderală staţionară sau
descendentă, paloare, febra,deshidratarea intracelulară.
3. simptome şi semne datorate deshidratării, tulburărilor electrolitice şi
acidobazice
Tratament
1. Prevenirea deshidratării și tratamentul deshidratării ușoare,
rehidratarea cu SRO hipotone sau rehidratarea endovenoasă în
funcție de severitatea deshidratării
2. Tratamentul igieno-dietetic
● la copilul alimentat natural se continua alimentația
● copilul alimentat artificial, sugar sub 4 luni lapte praf cu proteine
parțial hidrolizate si parțial delactozat, peste 4 luni lapte praf fara
lactoza
● la copiii mai mari se evită alimentația care favorizează accelerarea
tranzitului intestinal
3. Tratamentul medicamentos constă în tratament simptomatic și
tratament antiinfecțios
Se monitorizează copilul și observă
- scaunele( frecvența, consistența, prezența puroiului sau a
sângelui)
- Vărsăturile
- Apetitul
- Curba ponderală
- Temperatura
- Prezenta durerilor abdominale
- Prezența eritemului fesier
Interventiile autonome efectuate copilului cu gastroenterocolita
acuta
- explorează gusturile și obiceiurile alimentare ale copilului.
- după încetarea vărsăturilor, va începe rehidratarea orală treptat cu
cantităti mici de lichide reci oferite cu lingurita
- face bilanțul lichidelor intrate și eliminate
- asigura revenirea progresivă la alimentaţia adecvată vârstei şi stării
de nutriţie.
- monitorizează funcțiile vitale
- se asigură că regiunea anală este curățată și uscată după fiecare
scaun și se aplică creme protectoare
- având în vedere numărul crescut al scaunelor, se îngrijește că există
suficiente schimburi de corp și pat pentru a menține copilul în
permanentă stare de igienă
 Interventiile autonome efectuate copilului cu
gastroenterocolita acuta
- asigura izolarea epidemilogica, igiena stricta a mainilor,
manipularea in conditii de siguranta a scaunelor emise.
- învață pacientul și parinții regulile de igiena, explica importanta
spalatului pe maini si a igienei alimentare.
- da dovadă de întelegere și răbdare menajând pudoarea copilului
- îl linistește și îl încurajează să-și exprime emoțiile și
sentimentele în legătură cu starea sa
 REFLUXUL GASTRO-ESOFAGIAN

DEFINIŢIE:
Transportul retrograd al conținutului gastric în esofag, patologie
mai frecventa la sugari

ETIOLOGIE:
– consecință a incompetenței sfincterului esofagian inferior
Tablou clinic
● Simptomatologie digestivă: regurgitări frecvente, vărsături,
dureri abdominale, pirozis,hemoragie digestivă
● Simptomatologie respiratorie: consecinţa aspiraţiei
conţinutului gastric refluat sau mecanism reflex, episoade
bronhospasm sau wheezing recurent (astm bronşic nocturn),
crize de apnee la sugar, laringospasm, tuse recurentă (frecvent
nocturnă), otite medii recidivante.
● Simptome generale: tulburări de creştere, anemie feriprivă,
agitaţie psihomotorie, bradicardie, cianoză, paloare, uneori
convulsii,moarte subită la sugar
Tratament
● Prevenirea episoadelor de reflux gastroesofagian:
- Mese mici si dese (supraalimentarea la o singura masa poate favoriza varsaturile)
- Alaptarea sau hranirea cu formula de lapte trebuie intrerupta din cand in cand si copilul
trebuie ajutat sa eructeze, prin batai usoare cu mana pe spate
- Dupa masa, copilul trebuie tinut in pozitie vericala 20-30 de minute
- Schimbarea formulei de lapte cu formule de lapte special
- Alegerea unor tetine care impiedica inghitirea aerului in timp ce copilul este hranit
- Ingrosarea cu mucilagiu de orez a formulei de lapte sau a laptelui muls poate ajuta
● Medicamente
- Refluxul gastroesofagian fara complicatii nu necesita tratament medicamentos. Se pot
prescrie medicamente care reduc aciditatea gastrica ,in cazul in care copilul nu ia in
greutate, daca prezinta simptome specifice inflamatiei esofagiene sau astm bronsic.
● Tratament chirurgical
- Foarte rar, cand refluxul esofagian este insotit de complicatii (precum cele respiratorii),
cand nu raspunde la tratamentul medicamentos sau in cazul stenozei pilorice, se
recomanda interventia chirurgicala.
 Se monitorizează copilul și observă
- Greutatea pacientului
- Funcțiile vitale ale pacientului: observă culoarea tegumentelor,
caracterul respiratiei, aparitia tusei sau perioadele de apnee
- Vărsăturile ori regurgitatiile: observa și noteaza orarul,
cantitatea, continutul si caracterul varsaturilor sau a
regurgitațiilor
- Stare de nutritie
- Modul în care se alimentează
- Anxietatea ori tulburările emoționale la copil și la părinți.
Interventiile autonome efectuate copilului cu reflux gastro-
esofagian
- Asigura pozitia de siguranta in timpul alimentatiei, cu extremitatea
proximala ridicata.
- Menține poziția extremității proximale a corpului ridicata la 30⁰
prin ridicarea patului sau a saltelei.
- Aspira secrețiile sau lichidul de vărsătură în caz de nevoie.
- Asigura pacientului o poziție de siguranța în caz de vărsătură
- Fracționează și reduce cantitatea de alimente administrata la o
masa
 DIABETUL ZAHARAT
Definiție: este o tulburare metabolică (boală) cu etiologie
multiplă, caracterizată prin hiperglicemie cronică cu perturbări
ale metabolismului hidratilor de carbon, lipidelor și proteinelor,
consecutiv deficiențelor în secreția și/sau acțiunea insulinei.
Hiperglicemia cronică in timp induce suferința a diferitelor
organe, în special a ochilor, rinichilor, nervilor, inimii și a vaselor
sanguine.
Clasificare:
Tip 1 – autoimun, deficit absolut de insulină
Tip 2- insulino-rezistență, proporție variabilă de deficit insulină
Alte tipuri specifice: monogenic, gestațional, indus de
medicamente, sindroame genetice
Etiologie: boală multifactorială
1. factori genetici: - transmit predispoziția pentru boală autoimună
2. factori de mediu:- transformă predispoziția în boală
Tablou clinic:
Debut clinic:- rapid 4 %, la copilul mic, sugar (24-36 h)
- intermediar” 90%, la copil (2-8 săpt.)
- lent 6%, la copilul mare, adolescent (luni)
Semne si simptome:- poliurie, enurezis nocturn, nicturie,
polidipsie, polifagie, slăbire
Alte semne :- astenie, tegumente uscate,rubeoza feței, vindecarea
lentă a plăgilor, infecții recidivante, retard pubertar
Tratament
Dieta: - asemănătoare celei fiziologice pentru vârsta cronologică
Obiective: asigurarea creșterii și dezvoltării normale, asigurarea echilibrului
metabolic, prevenirea complicațiile acute, întârzierea apariției complicațiilor cronice
Necesarul caloric zilnic: 1.000 + 100 (n-1)/24 ore, sau Greutatea(kg)x (90-3n)/kgc/24
ore n = vârsta în ani adaptate în funcție de:- starea de nutriție → +/- 10%, activitatea
fizică
Hidrați de carbon: 50 – 55% din necesarul caloric/zi
Lipide: 30 – 33 % din necesarul caloric/zi; colesterol < 100 mg/1.000 cal(max.250
mg/zi)
Proteine: 15-26% din necesarul caloric/zi: - 0,9 – 1,7/kgc (adult!); vegetal/animal: 1/1
NaCl: - 2 mEq/kgc (10 mEq = 0,75 g NaCl)
Fibre: -20 g/1.000 cal.: - fructe, legume, cereale, pâine integrală
Repartiția caloriilor pe mese: mic dejun (ora 7) - 20% (30%), gustare (ora 10) -
10%, prânz (ora 13) - 30% (40%),g ustare (ora 16) - 10%, cina (ora 19) - 20% (30%),
gustare (ora 22) - 10%
Insulinoterapie:
Obiective: glicemii „aproape normale”, à jeune < 130 mg%, > 70
mg%;post alimentar: <180 mg% (prag renal!); ora 3 a.m.: > 65 mg%
Doza: 0,5 – 1 – 1,5 U/kg/24 ore- instrument de administrare : seringă
cu ac, „pen”, pompă de insulină; modalitatea de administrare: injecție
subcutanată; sediul adm. - reg. deltoidă, fața ant. coapsei (1/2
mijlocie) ,fese, abdomen, braț
Moment adm. Formă % din doza/24 ore
Înainte de: mic dejun R sau UR 20%; prânz R sau UR 20%; cină R
sau UR 20%; la culcare IM sau U 40%
R=insulină cu acțiune rapidă (Actrapid, Humulin R, Insuman Rapid)
UR=insulină cu acțiune ultrarapidă (Novorapid, Humalog Apidra)
IM= insulină cu acțiune intermediară (Insulatard, Humulin N, Insuman
Bazal)
UL= insulină cu acțiune lentă (Levemir, Lantus)
Insulinoterapie:
Adaptarea dozei de insulină cu +/- 1U insulină pentru:
a) +/- glicemie:- 30 mg% (adolescent, adult)
- 50 mg% (copil mare)
-100 mg% (copil sub 25 kg)
b) +/- calorii :- 40 cal ← HC (10 g)
-100 cal ← proteine (25 g)
-100 cal ← lipide (11 g)
c) practic+/- 1U insulină
Contraindicații: cetoză, glicemia > 250 mg%, complicații cronice severe
Atenție:
- risc de hipoglicemie în timpul sau la câteva ore după efort
- se impune monitorizarea glicemiei până la 5 ore post efort fizic
Se monitorizează copilul și observă:
- diureza, glicemia, glicozuria, corpi cetonici, la interval de o oră.
- semnele vitale
- statusul respirator, se notează frecventa și profunzimea
respirației, culoarea patului unghial și al mucoaselor
- tensiunea arteriala, culoarea si temperatura extremităților,
timpul de recolorare capilară.
- evaluează statusul neurologic, starea de conștientă, răspunsul
la stimuli dureroși și de mediu, reactivitatea pupilelor la lumină
Se monitorizează copilul și observă:

- semnele de hipo/hiperpotasemie
- increta si excreta.
- semnele de deshidratare
- curba ponderală a copilului
- tegumentele din zonele în se administrează insulina pentru a
identifica eventualele zone lipodistrofie
- se observă orice schimbare a stării și anunță medicul.
Interventiile autonome efectuate copilului cu diabet zaharat
- controlează respectarea aportul caloric stabilit
- încurajează respectarea dietei stabilite, în funcție de
necesarul caloric zilnic calculat.
- încurajează exercițiul fizic.
- învață copilul/ părinții tehnica administrării insulinei, montarea
și programarea pompei de insulină.
- demonstrează modul corect de pregătire și administrare al
insulinei.
- informează familia despre modul de păstrare a insulinei (nu
trebuie ținut la cald sau în congelator).
- explică importanța monitorizării prin autocontrolul al glicemiei.
Interventiile autonome efectuate copilului cu diabet zaharat
- explică copilului, părințiilor modalitatea de adaptare a dozei de
insulină în funcție de nivelul glicemiei sau de aportul caloric ce
urmează a fi consumat.
- explică copilului și părinților cum să recunoască semnele de
hipo/hipoglicemie
- administrează rapid sucuri de fructe, limonadă, lapte (150 ml),
10 -20 g glucoză urmată de o gustare. In caz de hipoglicemie
severă (glicemie 40 mg/dl) administrează glucagon s.c.,i.m., (se
repetă la 10 minute în absența răspunsului)
 BOLILE CARDIOVASCULARE
DEFINIȚIE
Anomalii de structură a inimii sau vaselor mari, prezente la
naştere.

ETIOLOGIE
Este multifactorială:
- factori genetici: anomalii cromozomiale, sindroame
genetice (diGeorge, Noonan, Williams)
- factori de mediu: expunere la infecții, toxice, medicamente
în timpul sarcinii, boli materne (diabet zaharat)
CLASIFICARE
1. Cardiopatii congenitale necianogene - defectul de
sept atrial (DSA), defectul de sept ventricular (DSV),
persistența de canal arterial (PCA) canalul
atrioventricular comun, drenaj venos pulmonar aberant

2. Cardiopatii congenitale cianogene- tetralogia Fallo,

trunchiul arterial comun, transpoziţia de vase mari, boala
Ebstein, atrezia valvei tricuspide, hipoplazia inimii stângi

3. Cardiopatii congenitale fără şunt- coarctația de

aortă (CoAo), stenoza aortică, stenoza pulmonară
 DEFECTUL DE SEPT ATRIAL (DSA)
DEFINIŢIE: comunicare între cele două atrii.

CLASIFICARE: DSA tip ostium secundum (OS); este cel mai

frecvent întâlnit, Foramen ovale (FO), DSA tip ostium primum (OP),
DSA tip sinus venos.

FIZIOPATOLOGIE: Sîngele de la nivelul atriului stâng ajunge prin

defectul septal la nivelul atriului drept și produce supraîncărcarea
cordului drept, creșterea presiunii la nivelul circulației pulmonare. În
situația în care şuntul este inversat, apare sindromul Eisenmenger
și cianoza.
TABLOU CLINIC

Simptome: cel mai frecvent asimptomatic (defecte mici), pacienții

devin simptomatici în decada II-III de viață sau mai devreme dacă
apare hipertensiunea pulmonară și se manifestă prin: dispnee,
cianoză, palpitații, hipotrofie staturo-ponderală, infecţii respiratorii
recurente, fatigabilitate.
Semne: zgomot 1 accentuat, zgomot 2 dedublat sau accentuat, fix,
suflu sistolic grd.II-III, audibil la nivelul spațiului II-III intercostal
stâng.
TRATAMENT
- intervenţie chirurgicală (pe cord deschis)
- cateterism (închidere cu dispozitive, occluder) la pacienții cu
DSA tip OS, FOP.
Vârsta la care este indicată închiderea defectului < 6 ani.
Rezultate postchirurgicale: foarte bune.
 VENTRICULAR (DSV)
DEFINIŢIE: comunicare între cei doi ventriculi.
Este cea mai frecventă malformație cardiacă congenitală.
CLASIFICARE
- perimembranos (situat sub valva aortică și în vecinătatea
cuspei septale a valvei tricuspide); este cel mai frecvent.
- muscular (poate fi unic sau multiplu); majoritatea se închid
spontan.
- infundibular, tip outlet sau subpulmonar (situat sub valva
aortică și valva pulmonară)
- de tip inlet (situat posterior)
- malalignment (apare întodeauna asociat cu alte anomalii, ca
de ex. Tetralogia Fallot).
TABLOU CLINIC depinde de mărimea defectului și
vascularizaţia pulmonară.
a) defecte mici, fără hipertensiune pulmonară, sunt
asimptomatice cu semne clinice: suflu holosistolic grd.III-IV,
cu iradiere pe toată aria precordială, freamăt pectoral, 30-
50% se închid spontan.
b) defecte largi, cu hipertensiune pulmonară sunt
simptomatice – dispnee, dificultăţi în alimentaţie (la sugar),
creştere ponderală nesatisfăcătoare, infecţii pulmonare
recidivante, insuficiență cardiacă, cu semne clinice -
bombarea ariei precordiale, suflu holosistolic, zgomot 2
accentuat, cianoză (în caz de sindrom Eisenmenger).
TRATAMENT
a) defecte mici
- nu este necesar, doar profilaxia endocarditei infecțioase.
b) defecte largi
- închidere chirurgicală cu patch sau sutură
- vârsta 6-12 luni
- închidere transcateter pentru DSV muscular
- banding de arteră pulmonară cu închidere completă ulterioară
(asocieri lezionale,DSV musculare multiple)
- tratamentul medicamentos se adresează cazurilor cu
insuficiența cardiacă și hipertensiune pulmonară.
 PERSISTENȚA DE CANAL ARTERIAL (PCA)
DEFINIŢIE:
Persistența de canal arterial este comunicarea între artera pulmonară
şi aortă, care în mod normal există în cursul vieții intrauterine.

FIZIOPATOLOGIE
a) Postnatal
- apare închiderea funcţională a canalului interarterial la 10-15h
- închiderea anatomică apare mai târziu, la 2-3 săptămâni de viață.
b) PCA
- comunicarea interarterială va conduce la creșterea debitului în
circulaţia pulmonară și dilatarea VD
- în cazul în care apare HTP, este posibil inversarea şuntului cu
apariția cianozei.
TABLOU CLINIC
a) PCA mic
- asimptomatic
- suflu sistolico-diastolic
b) PCA larg
- simptomatic
- insuficiență cardiacă
- dispnee
- infecţii pulmonare
- retard somatic
- suflu sistolic-diastolic spațiul I-III parasternal stg
TRATAMENT
a) închidere farmacologică (prematuri)
- Indometacin
- Ibuprofen
b) tratament conservativ
- tratamentul insuficienței cardiace
c) închidere transcateter
d) tratament chirurgical
- la prematuri la care nu s-a reușit închiderea
medicamentoasă
- PCA foarte larg
- se efectuează ligatura canalului.
DEFINIŢIE:
- DSV
- stenoză pulmonară (valvulară, infundibulară)
- hipertrofia VD
- dextropoziţia aortei.
Este cea mai frecventă malformație cardiacă congenitală
cianogenă.
FIZIOPATOLOGIE
- gradul de obstrucție prin stenoza pulmonară determină
gravitatea bolii
- dacă obstrucția este severă, fluxul sangvin pulmonar este
redus și apare cianoza.
TABLOU CLINIC
- cianoză - apare progresiv, poate lipsi când obstrucţia
pulmonară este uşoară (“roz”), se accentuează la plâns şi efort
- crize hipoxice - apar în primii 2 ani de viaţă, dimineaţa, la
trezire hiperpnee, gasping, anxietate, accentuarea cianozei,
sincopă
- convulsii cu durata minute-ore, urmate de slăbiciune, somn
profund
- reducerea toleranţei la efort, squatting (poziţia ghemuită după
eforturi fizice), degete hipocratice, retard somatic, în caz de
deshidratare, din cauza policitemiei poate să apară AVC, suflu
sistolic grd.III-V/VI, spaţiul III intercostal, regiunea precordială
proeminentă.
TRATAMENT
a) conservativ
- dacă există obstrucție severă la nou-născut: prostaglandine
i.v.
- în stările de rău hipoxic:
- sedare (Morfină, Ketamină, Diazepam intrarectal)
- O2
- sqatting, flexia genunchilor pe torace la sugar
- Noradrenalina
- bolus de lichide
- Propranolol i.v.
- profilactic: Propranolol 1-2 mg/kg/zi în 3 subdoze; sedare
- prevenirea şi tratamentul prompt al stărilor de deshidratare.
TRATAMENT

b) chirurgical
- vârsta: 3-6 luni
- repararea DSV si reducerea stenozei infundibulare
- șunt Blalock-Taussig (anastomoză între artera subclavie cu
ramura homolaterală a arterei pulmonare) pentru asigurarea
fluxului pulmonar (în caz de hipoplazie de artere pulmonare).
DEFINIŢIE: stenoza aortei, sub locul de origine a arterei
subclaviculare stângi.
FIZIOPATOLOGIE
a) CoAo critică la nou-născut: aportul sangvin în jumătatea
inferioară a corpului este dependentă de canalul arterial; SaO2
este scăzută la nivelul membrelor inferioare; închiderea canalului
arterial va determina apariția semnelor clinice de șoc și
insuficiență cardiacă.
b) CoAo medie/ușoară: postsarcina este crescută; HTA în
amonte de coarctaţie (membre superioare); hipoTA în aval de
coarctaţie (membre inferioare); HVS; dezvoltarea circulaţiei
colaterale pentru a asigura o irigaţie satisfăcătoare în
aval de coarctaţie.
TABLOU CLINIC
a) nou-născuţi cu CoAo severă
- insuficienţă circulatorie în jumătatea inferioară a corpului
- acidoză
- insuficiență cardiacă rapid progresivă
- șoc
- pulsuri femurale slabe/absente
- suflu sistolic +/-
b) copii
- poate fi asimptomatică
- fatigabilitate la nivelul membrelor inferioare după efort
- puls redus la nivelul membrelor inferioare
- TA redusă la nivelul membrelor inferioare
- suflu sistolic (infraclavicular)
TRATAMENT
a) conservativ
- administrarea de Prostaglandin E1
- tratamentul insuficienței cardiace (diuretice, catecolamine)
- oxigenoterapia se efectuează cu atenție
b) intervențional
- angioplastie cu balon + stent la copii, adolescenți
c) chirurgical
- excizie şi reanastomoză
- aortoplastie cu patch
- implantare de conduct.
Se monitorizează copilul și se observă
Aprecierea perfuziei periferice:
- pulsul, culoarea și temperatura extremităților, timpul de
recolorare capilară
- presiunea arterială
Apariția sau accentuarea insuficienței cardiace
- frecvența cardiacă
- monitorizarea SatO2
- jugulare turgescente
- hepatomegalie
 Valori normale ale frecvenței cardiace și tensiunii
arteriale la copil
Se monitorizează copilul si se observă
- temperatura
- posibilele semne de intoxicație digitalică
- oxigenoterapia și urmărirea răspunsului la oxigenoterapie
(SaO2)
Observarea copilului în timpul alimentației
Observarea copilului în timpul jocului
Se monitorizează copilul și se observă
Statusul respirator:
- frecvența și profunzimea respirației
- prezența tirajului, geamătului respirator
- culoarea patului unghial și al mucoaselor
- tirajul intercostal.
Bilanțul hidric
- monitorizarea diurezei
- aport de lichide strict controlat
Cântărirea zilnică, în aceeași perioadă a zilei.
Interventiile autonome efectuate copilului cu malformatie cardiacă
- Explicarea procedurilor și exemplificarea acestora pe jucării
- Evitarea infecțiilor și a riscului de endocardită bacteriană
- Asigurarea unei igiene bucale și tegumentare riguroase
- Verificarea periodică a functionării corecte a cateterelor
- Alimentație frecventă, în cantitate redusă
- Utilizarea de preparate hipercalorice
- Reducerea aportului de sare
- Alimente ușor digerabile
- Alimentație pe sondă nazogastrică la nevoie
Interventiile autonome efectuate copilului cu malformatie cardiacă

- Evitarea mișcărilor inutile

- Comasarea unor manevre de îngrijire în același timp
- Încurajarea jocurilor pasive
- Asigurarea măsurilor terapeutice
- Menținerea copilul în poziție ridicată (semișezândă)
- Oxigenoterapia la nevoie
Interventiile autonome efectuate copilului cu
malformatie cardiacă
- Explicarea intervenției chirurgicale și demonstrarea acesteia pe
jucării
- Explicarea necesității conectării la aparatele din secția de terapie
intensivă după intervenția chirugicală
- Informarea părinților asupra modalității de îngrijire
postoperatorie (pansamentul plăgii, detectarea semnelor de
infecție, măsuri care favorizează drenajul secrețiilor bronșice,
alimentația)
 INSUFICIENȚA CARDIACĂ
DEFINIȚIE
Sindrom caracterizat prin incapacitatea inimii de a asigura
un debit sanguin adecvat necesităţilor periferice, în condiţiile
unei întoarceri venoase normale sau crescute.
Criterii de diagnostic:
- anamneza
- semne fizice
- date paraclinice (radiografia toracică, ECG,
ecocardiografia, măsurarea PVC, NTproBNP).
ETIOLOGIE
1. Cauze cardiace
- la nou-născut si sugar - cardiopatii congenitale, tulburări de
ritm şi conducere, miocardită acută, cardiomiopatii, pericardite,
boli metabolice (glicogenoza tip II), tulburări de ritm şi
conducere.
- la copilul mare: - cardita reumatică, valvulopatii reumatismale,
pericardite, endocardite, tumori cardiace, HTA, cardiopatii
congenitale.
2. Cauze extracardiace
Insuficiența cardiacă cronică
a) clasa NYHA (la copil)
- clasa I: fără limitarea activităţii fizice
- clasa II: uşoară limitare a activităţii fizice
- clasa III: limitare pronunţată a activității fizice
- clasa IV: incapacitate de a efectua orice efort.
b) clasa Ross (la sugar)
- clasa I: asimptomatic
- clasa II: tahipnee și diaforeză ușoare la alimentație
- clasa III: tahipnee și diaforeză pronunțate la alimentație; falimentul
creșterii
- clasa IV: tahipnee, tiraj și diaforeză în repaus.
Insuficiența cardiacă stângă
- cauze: valvulopatii, CoAo, HTA, cardiomiopatii, miocardită
- clinic: semne de stază pulmonară: - dispnee de efort
- ortopnee
- dispnee paroxistică nocturnă
- edem pulmonar acut
- radiografia toracică: HVS, stază pulmonară
- ECG: HVS.
Insuficiența cardiacă dreaptă
- cauze: pneumonii acute la sugarului (cord pulmonar
acut), cardiopatii congenitale cu şunt stg.-dr,
hipertensiunea arterială pulmonară primară

- clinic: semne de stază venoasă sistemică, cianoză,

edeme periferice, turgescenţa venelor jugulare, hidrotorace
și hidropericard (în stadii avansate), hepatomegalie,
oligurie, nicturie, tulburări gastro-intestinale, simptome din
partea SNC, ascită
Insuficiența cardiacă la sugar
- polipnee (50-60 resp./min)
- dispnee mai ales la supt (+cianoză)
- cianoză
- tahicardie, ritm de galop
- turgescenţa venelor superficiale (jugulare)
- hepatomegalie
- edeme absente sau discrete (se evidenţiază prin creşterea
în greutate, prin cântărire regulată)
TRATAMENT
1. Al bolii de bază
2. Al factorilor precipitanţi
3. Adjuvant
- oxigenoterapie
- corectarea acidozei.
4. Suport mecanic (ECMO, Berlin heart)
5. Transplant cardiac
TRATAMENT
6. Patogenetic
a) creșterea contractilității miocardice
● glicozizi digitalici: Digoxin
Digitalizarea acută: - durata: 24-48h
3 doze/24h: ½ - ¼ - ¼ din doza totală/24h mod de administrare i.v.
Digitalizarea cronică: doza zilnică = ¼ din doza de digitalizare acută
● simpaticomimetice: Dopamina, Dobutamina
● inhibitori de fosfodiesterază: Milrinona.
TRATAMENT- Patogenic
b) scăderea presarcinii
- repaus fizic şi psihic
- regim dietetic hiposodat (0,5-1g NaCl/zi)
- diuretice - tiazidice (Nefrix)
- de ansă (Furosemid)
- antikaliuretice (Spironolactona)
- venodilatatoare.
TRATAMENT- Patogenic
c) scăderea postsarcinii
- vasodilatatoare arteriale: Hidralazina, anticalcice
- β2 stimulante: Salbutamol
- inhibitori de enzimă de conversie (Captopril, Enalapril)
- blocantele receptorilor de angiotensină II (sartani).
d) combaterea retenției de Na și apă
- dietă hiposodată
- diuretice.
Se monitorizează copilul si se observă:
● Apariția sau accentuarea insuficienței cardiace prin
- monitorizarea frecvenței cardiace
- monitorizarea SatO2
- jugulare turgescente, hepatomegalie
Semnele de insuficiență cardiaca:
- dispnee
- polipnee
- tahicardie
- hepatomegalie
- edeme
- cianoză
Se monitorizează copilul si se observă:
● Statusul respirator:
- frecvența și profunzimea respirației
- prezența tirajului, geamătului respirator
- culoarea patului unghial și al mucoaselor
● Monitorizarea diurezei
● Monitorizarea greutății prin cântărirea zilnică, în aceeași
perioadă a zilei.
Se monitorizează copilul si se observă:
● Aprecierea perfuziei periferice:
-pulsul
-culoarea și temperatura extremităților, timpul de recolorare
capilară, presiunea arterială.
● Monitorizarea la 1-2 ore a functiilor vitale
● Monitorizarea lichidelor ingerate- aport de lichide strict
controlat
● Observarea copilului în timpul alimentației
● Observarea copilului în timpul jocului
Interventiile efectuate copilului cu insuficienta cardiaca
● Efectuarea EKG-ului
Pacientului asezat in decubit dorsal, i se vor aplica electrozii dupa cum urmeaza:
Pentru derivatiile standard bipolare ale membrelor (D1, D2, D3) si derivatiile
unipolare ale membrelor (aVR, aVL, aVF): antebratul drept (treimea inferioara) –
electrod rosu; gamba stanga (treimea inferioara) – electrod verde ; antebratul stang
(treimea inferioara) – electrod galben; gamba dreapta (treimea inferioara) – electrod
negru
Pentru derivatiile precordiale (V1-V6): V1 in spatiul IV intercostal parasternal
drept – culoare rosie; V2 in spatiul IV intercostal parasternal stang – culoare
galbena; V3 in spatiul V intercostal stang la jumatatea distantei dintre V2 si V4 –
culoare verde; V4 in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara (varful
inimii) – culoare maro; V5 in spatiul V intercostal stang pe linia axilara anterioara –
culoare neagra; V6 in spatiul V intercostal stang pe linia medioaxilara – culoare mov
Spatiile intercostale se repereaza prin palpare pornind din zona sublaviculara, unde
se gaseste spatiul II intercostal.Tinand cont de configuratia cordului la nou nascut si
sugarul mic, electrozii precordiali vor fi plasati pe aceleasi repere verticale, dar cu
un spatiu mai sus fata de reperele orizontale prezentate.
Interventiile efectuate copilului cu insuficienta cardiaca-
Efectuarea EKG-ului
Interventiile efectuate copilului cu insuficienta cardiaca
Tratamentul digitalic- Recomandări de tratament
- măsurarea FC timp de 1 minut înainte de administrare
- monitorizarea ECG, monitorizarea K seric
- nu se administrează concomitent Ca (produce aritmii grave)
- a nu se modifica doza fără acordul medicului
- a nu se administra dacă pulsul la sugar este sub 100/min
- a se administra cu 1h înainte sau 2h după masă
- dacă copilul prezintă vărsături în mai puțin de 15min de la administrarea
dozei, acesta se poate repeta
- dacă prezintă vărsături numeroase, a se adresa medicului (semn de
intoxicație)
Interventiile autonome efectuate copilului cu insuficienta
cardiaca
- poziţionarea copilului cu trunchiul ridicat la 45º
- aspiraţia secreţiilor orale şi nazale la nevoie
- urmărirea semnelor de intoxicație digitalică
● Efortul fizic
- Evitarea mișcărilor inutile
- Comasarea unor manevre de îngrijire în același timp
- Alimentație frecventă, în cantitate redusă
Interventiile autonome efectuate copilului cu
insuficienta cardiaca
● Alimentația
- Alimentație frecventă, în cantitate redusă
- Limitarea duratei mesei la 15-20 minute
- Reducerea aportului de sare
- Alimentație pe sondă nazogastrica
- Alegerea de alimente preferate de copil
● Suport emotional
 HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
DEFINIȚIE
TA sistolică și/sau TA diastolică ≥ percentila 95 corespunzătoare
vârstei, sexului și taliei, la 3 determinări diferite.

Recomandări pentru măsurarea presiunii arteriale:

- la orice copil cu vârsta > 3 ani
- nou-născuți, copii cu vârsta < 3 ani în caz de: prematuritate, boli
cardiace congenitale, boli renale, malformații reno-urinare, semne
de hipertensiune intracraniană, medicație care poate crește
presiunea arterial.
ETIOLOGIE
1. HTA primară
2. HTA secundară
a) cauze renale: pielonefrită acută/cronică, glomerulonefrita
acută/cronică, hidronefroză, sindrom hemolitic-uremic, rinichi
polichistic, tumori renale, nefropatie diabetic stenoză de arteră
renală
b) cauze endocrine: hipertiroidism, hiperparatiroidism, hiperplazie
congenitală de CSR, sindrom Cushing, hiperaldosteronism
c) cauze cardiace: coarctație de aorta, stenoză aortică
d) cauze neurologice: tumori cerebrale, hemoragie cerebrală,
encefalită
e) medicamente: contraceptive orale, glucocorticoizi, AINS, steroizi
anabolizanți, ciclosporină, cocaină
f) sarcină.
TABLOU CLINIC
Simptome și semne care sugerează HTA secundară:
- deficit somatic, obezitate
- disurie, nicturie, poliurie, hematurie, edeme
- palpitații, transpirații, înroșirea feței, paloare, vergeturi
- pulsuri absente la membrele inferioare
- virilizare, amenoree primară
Semne și simptome care sugerează afectarea organelor țintă
- cefalee, amețeli, vertij, tulburări de vedere, epistaxis
- pareză facială, AVC
- dispnee
- simptome urinare
TRATAMENT
1. Măsuri nefarmacologice- sunt indicate la toți pacienții cu hipertensiune arterială,
cu sau fără tratament medicamentos
- scădere în greutate
- evitarea consumului în exces de sare, dulciuri, sucuri, grăsimi saturate
- consum preferențial de fructe, legume, cereale, potasiu, calciu
- activitate fizică
- schimbarea modului de viață
2. Măsuri farmacologice- sunt indicate în:
- persistența HTA după terapie nonfarmacologică (timp de 6 luni)
- HTA simptomatică
- HTA cu afectare de organe țintă
- HTA secundară
- HTA la pacienți cu DZ tip 1 sau 2
- HTA stadiul II
Medicamente utilizate în tratamentul urgenței hipertensive
- Vasodilatatoare directe: Nitroprusiat de Na perfuzie iv, Minoxidil
po
- Blocante α și β: Labetalol perfuzie iv
- Blocante ale canalelor de calciu: Nicardipina perfuzie iv
Nifedipina po
- Alfa-agoniste centrale: Clonidina bolus iv
- Beta-blocante: Esmolol perfuzie iv
- Inhibitori de enzimă de conversie: Enalapril bolus iv Captopril po
- Diuretice de ansă: Furosemid bolus iv
Medicamente utilizate în tratamentul HTA cronică- se
administreaza po
- Diuretice: Furosemid , Spironolactona, Hidroclorotiazida
- Beta-blocante Propranolol, Atenolol, Metoprolol
- Blocante de canale de calciu: Nifedipina, Amlodipina
- Inhibitori de enzimă de conversie: Captopril, Enalapril
- Antagonişti ai receptorilor de angiotensină: Losartan,
Candesartan
Se monitorizează copilul si se observă:

- semnele vitale la 1-2h

- bilanțul hidric
- diureza
- verificarea TA la1h de la administrarea medicației
- monitorizarea semnelor de hipotensiune arterială:ameţeli,
sincopă, puls slab
Interventiile autonome efectuate copilului cu hipertensiune
arteriala
● Combaterea factorilor de risc prin educatie sanitara legata de
modul de viață. Se recomanda:
- Alimentație hiposodată, hipocalorică, săracă în grăsimi
- Administrarea fracționată a lichidelor
- Scădere în greutate
- Efectuarea de exerciții fizice regulate
- Evitarea sedentarismului
- Evitarea fumatului
- Evitarea consumului de alcool și energizante
● Motivarea copilului și familiei pentru adoptarea unui mod de viață
sănătos
 INFECȚIA URINARĂ
DEFINIȚIE

Infecția de tract urinar (ITU) este o afecțiune infecțioasă,

localizată la nivelul rinichilor și/ sau căilor urinare(vezica urinara,
uretere,bazinet)
În funcție de localizarea infecției pacientul poate prezenta cistită
(infecție la nivelul vezicii urinare) sau pielonefrită (infecție la
nivelul ureterelor și bazinetului renal), aceste două forme având
tablou clinicobiologic diferit și beneficiind de opțiuni terapeutice
distincte.
ETIOLOGIE
● Cauză bacteriană, în principal germeni:
- Gram-negativi (E.Coli, Enterobacter, Klebsiella, Proteus,
Pseudomonas, Neisseria gonorheae)
- Gram pozitivi (Stafilococ aureu)
● Fungi (Candida)
● Virusuri (ex.Adenovirusuri care produc cistită hemoragică)
Factorii favorizanți: sexul femini, vârsta mică, anomalii anatomice
(uropatii obstructive, refluxul vezico-ureteral, fimoza), constipația
cronică, litiaza urinară, cateterizarea vezicii urinare, boli asociate
(diabet zaharat, deficite imune).
TABLOU CLINIC:

- La sugar şi copilul mic: febră +/- convulsii, iritabilitate, agitaţie,

inapetenţă, vărsături, icter, staţionare în greutate, diaree, urini
fetide.
- La copii >3 ani: febră (în caz de pielonefrită), frison, cefalee,
disurie, polakiurie, urgenţă micţională, dureri lombare, în flancuri
sau suprapubian.
TRATAMENT-
• Tratament antibiotic inițial se administrează parenteral:
Ampicilina 100 mg/kg/zi IV la 8 ore; Gentamicina 5- 7,5
mg/kg/zi IV (în 2-3 prize) maxim 240 mg/zi; Amikacină 15
mg/kg/zi IV în 2 prize;Ceftriaxona (la vârstă peste 6
săptămâni) 50-75 mg/kg/zi IV la 12-24 ore; Cefotaxima 150
mg/kg/zi IV la 6-8 ore. Se continuă oral: Amoxicilină cu acid
clavulanic 20-40 mg/kg/zi; Cefixima 8 mg/kg/zi; Cefalexin 20-
50 mg/kg/zi
• Hidratare
• Antipiretice
• Tratamentul afecțiunilor asociate
• Tratamentul chirurgical al uropatiilor malformative
Se monitorizează copilul și se observă:
- Evoluția greutății
- Temperatura
- Ingestie și diureză
- Disuria sau polakiuria
- Durerea
- Apariția edemelor
Interventiile autonome efectuate copilului cu infectie urinara
Educă pacientul/pacienta cu privire la:
- repaus la pat
- cantitate suficienta de lichide ingerate
- evitarea expunerii la frig și umiditate
- efectuarea corectă a toaletei genitale
- prevenirea și tratarea constipației
- favorizarea unei urinări regulate
- utilizarea unei lenjerii intime din fibre naturale
Asigura o temperatura optima în salon
 GLOMERULONEFRITA ACUTĂ POST-
STREPTOCOCICĂ

DEFINIȚIE
Glomerulonefrita acuta post-streptococica este o
afecțiune de tip nefritic, cea mai frecventa afectiune de tip
nefritic la vârsta copilăriei (prevalență maximă la 7-8 ani).
Factorul determinant îl reprezintă streptococul
nefritigen beta-hemolitic de grup A.
Tablou clinic
a. Debut cu edeme palpebrale, urini hematurice și
oligurie
b. Faza acută oligurică : edeme, hematurie
macroscopică, oligurie,hipertensiune arterială. Se
asociază creștere în greutate, tahicardie,
astenie,semne digestive (grețuri, vărsături, dureri
abdominale).
c. Faza de reluare a diurezei: poliurie și scădere în
greutate.
TRATAMENT
1. Igieno-dietetic. În faza acută a bolii se indică repaus la pat
diferențiat în funcție de starea pacientului (repaus total în caz
de encefalopatie hipertensivă, insuficiență renală acută sau
insuficiență cardiacă). Ingestia de lichide va fi ajustată în
funcție de diureză, iar aportul proteic este inițial complet
restricționat, proteinele fiind ulterior introduse progresiv în
dietă pe măsura ameliorării diurezei și dispariției retenției
azotate. Se va limita aportul de sodiu și de potasiu în
concordanță cu remisia clinico-biologică.
TRATAMENT
2. Eradicarea infecției streptococice cu Penicilină G 50.000-
100.000 UI/kg/zi administrată i.v. timp de 10 zile. Ulterior se
continuă cu Penicilină retard (Moldamin) administrată
intramuscular în doză de 600.000-1.200.000 UI/doză (în funcție
de greutatea pacientului), 1 doză/săptămână, timp de 6
săptămâni. În caz de alergie la Penicilină aceasta este înlocuită
cu macrolide (Eritromicină, Claritromicină) sau cefalosporine de
generația I.
3. Tratament simptomatic: diuretice (Furosemid,
Spironolactonă), hipotensoare (Hidralazină, Diazoxid,
Rezerpină). În caz de edem pulmonar acut se recurge la
flebotomie, Furosemid, Morfină.
4. Substituție renală (complicații majore) : dializă peritoneală
sau hemodializă.
 SINDROMUL NEFROTIC
DEFINIȚIE: Sindromul nefrotic reprezintă o afecțiune
caracterizată esențial prin: edeme, oligurie, proteinurie,
hipoproteinemie cu disproteinemie și hiperlipidemie.
TABLOU CLINIC
Debutul este insidios, cu edeme albe, depresibile (palpebrale,
tibio-tarsiene, uneori ale organelor genitale), creștere în
greutate și simptome general(astenie,fatigabilitate,inapetență).
În perioada de stare edemele se accentuează, uneori fiind
complicate cu ascită, hidrotorace, edem pulmonar. Se
asociază oligurie, paloare, iar uneori pacientul poate prezenta
hipertensiune arterială, tahicardie sau dureri abdominale
TRATAMENT
1. Igieno-dietetic :
- repaus la pat (variabil în funcție de stadiul evolutiv)
- igienă riguroasă (cu atenție deosebită la nivelul plicilor
cutanate și scrotului mai ales în perioada edemelor)
- dietă normoproteică, dietă hiposodată pe durata
corticoterapiei
- evitarea infecțiilor intercurente, vaccinări suplimentare
(varicelă, pneumococ) în afara puseului acut de boală și a
corticoterapiei.
TRATAMENT
2. Corticoterapie: în scheme continue sau alternative,
Prednison 1,5-2 mg/kg/zi p.o, timp de 6 săptămâni
(puseul inițial) sau în funcție de durata proteinuriei (în
recidive). Corticoterapia se însoțește de măsuri
preventive: dietă hiposodată, pansamente gastrice,
calciu + vit. D, suplimentare aport potasiu, control al
greutății, tensiunii arteriale și glicemiei.

3. Diuretice (Furosemid, Spironolactonă) și albumină

umană.
TRATAMENT
4. Tratament imunosupresor sau imunostimulator.
Pentru SN corticorezistent se pot indica : metil-
prednisolon (pulse-terapie), ciclofosfamidă,
ciclosporină, mycophenolat mofetil, Levamisol.

5. Alte tratamente: hipotensoare, adjuvante ale

terapiei cortizonice, antibiotice în caz de infecții
intercurente.
Se monitorizează copilul și se observă:
- Greutatea
- Aprecierea edemelor (localizare, severitate)
-Monitorizarea strictă la intervale regulate a ingestiei de
lichide și diurezei (intervale precizate de medic)
- Monitorizarea parametrilor vitali care pot fi influențați de
depleția vasculară (tahicardie, hipotensiune).
- Monitorizare semne vitale la fiecare 2-4 ore.
Interventiile autonome efectuate copilului cu
glomerulonefrita acuta post streptococica/ sindrom nefrotic
- Administrarea corectă , la timp și în dozele indicate a medicației
(albumină, diuretice, corticosteroizi, imunosupresoare, antibiotice,
etc) și informarea pacientului/aparținătorilor despre potențialele
efecte adverse.
- Schimbarea poziției pacientului la fiecare 1-2 ore
- Igienă riguroasă a tegumentelor în special în plicile de
flexie.
- Igiena riguroasă a regiunii genitoanale și schimbarea
frecventă a scutecelor.
Interventiile autonome efectuate copilului cu
glomerulonefrita acuta post streptococica/ sindrom
nefrotic
- Asigurarea (împreună cu specialistul în nutriție) a unei
diete adaptate bolii: hipoproteică în primele faze ale
nefritei, normoproteică (1-2 grame proteine/kg/zi) și
hipolipidică în nefroză. Se preferă proteinele cu
valoare biologică ridicată (carne, lapte), iar regimul va fi
hiposodat pe durata corticoterapiei.
Interventiile autonome efectuate copilului cu
glomerulonefrita acuta post streptococica/ sindrom
nefrotic
- Instruire despre efectele corticoterapiei prelungite
(sindrom Cushing tranzitor) și precauțiile necesare (evitare
contacte infecțioase, dietă hiposodată, pansamente
gastrice, calciu + vit. D, suplimentare aport potasiu, control
al greutății, tensiunii arteriale și glicemiei.)
- Instruirea părinților despre monitorizarea la domiciliu a
simptomelor și semnelor (edeme, cefalee, examen zilnic de
urină cu bandeleta pentru proteinurie).
 ANEMIA PRIN DEFICIT DE FIER
DEFINIȚIE
Anemia este o afecțiune caracterizată de
scăderea numărului de eritrocite și implicit a
hemoglobinei circulante, cu consecință directă
reprezentată de oxigenarea scăzută a țesuturilor
periferice.
Anemia prin deficit de fier este cea mai răspândită
tulburare nutrițională, afectând circa 20% dintre copiii
din Romania.
Etiologie

1. Aportul scăzut (sugarul născut la termen are de

obicei rezerve de fier timp de 6 luni; prematurul are
rezerve pentru 1-2 luni).
2. Necesar crescut (sugar, adolescent).
3. Pierderi in exces (hemoragii recurente exteriorizate
sau oculte).
TABLOU CLINIC

- astenie, fatigabilitate, paloare, hipotonie musculară,

slăbiciune,
- semne de decompensare hemodinamică în formele
severe (tahicardie, sufluri cardiace, puls slab,
insuficienţă cardiacă sau respiratorie).
TRATAMENT
A. Profilactic
1. Tratamentul anemiei gravidei.
2. La sugar : ligaturarea tardivă a cordonului, diversificare
corectă, suplimentarea aportului prin administrarea de
preparate de Fe (prematuri, gemelaritate).
TRATAMENT
B. Curativ
1. Măsuri dietetice : corectare greşeli alimentare.
2. Tratament medicamentos : 3-6 mg Fe++/kg/zi p.o. = 4-
6 săptămâni continuu, apoi încă 3 luni câte 20 zile/lună.
3. Măsuri adjuvante de tratament : acid folic.
4. Forme severe : oxigen, umplerea patului vascular (ser
fiziologic în bolus), transfuzie de sânge (20 ml/kg) sau
masăeritrocitară (10 ml/kg).
Se monitorizează copilul și se observă:

- parametri vitali (frecvență respiratorie și cardiac,

puls,tensiune arterial, puls-oximetrie)
- ingestia de lichide, diureza, greutatea pacientului
- apariția semnelor de insuficiență cardiacă,
insuficiență respiratorie, tulburări neurologice
- aprecierea culorii tegumentare în paralel cu
corectarea parametrilor hematologici.
Interventiile autonome efectuate copilului cu
anemie prin deficit de fier
- Anchetă alimentară amănunțită (cu accent pe aportul
de fier și acid folic și pe excesul de lapte)
- Decelarea alimentației dezechilibrate ca și cauză
importantă a anemiei carențiale.
- Asigurarea complianței familiei și pacientului la
modificările dietetice (inclusiv suplimente nutriționale
indicate de medic).
Interventiile autonome efectuate copilului cu anemie
prin deficit de fier
-pacientul și familia acestuia trebuie să înțeleagă
importanța respectării tratamentului prescris de medic
(preparate, doze, ritm de administrare, poziționarea
terapiei în funcție de orarul alimentar, etc)
- discutarea eventualelor efecte adverse (ex. preparatele
de fier pot produce modificări ale aspectului scaunelor și
tulburări gastrointestinale care se ameliorează adesea
spontan și nu impun renunțarea la tratament;
- discutarea efectelor corticoterapiei de durată și
posibilitățile de prevenire sau ameliorare ale acestora)
Interventiile autonome efectuate copilului cu anemie prin deficit
de fier
- adaptarea activităților la capacitatea de efort fizic și intelectual.
- deprinderea prioritizării activităților.
- asigurarea unui program de activitate și odihnă adaptat
posibilităților pacientului: limitarea activităților fizice cu consum
crescut de energie și a
activităților intelectuale cu stress înalt până la rezolvarea anemiei;
- asigurarea pauzelor și a programului de odihnă și deprinderea
unor tehnici de relaxare.
- evaluarea capacității copilului de creștere a nivelului de activitate
în paralel cu corectarea anemiei.
 PURPURA TROMBOCITOPENICĂ IMUNĂ
DEFINIȚIE
Purpura trombocitopenică imuna reprezintă un sindrom
purpuric cauzat de scăderea (sub 100.000/mmc) a nr.
de trombocite, secundară unei distrucţii periferice prin
mecanism imunologic (autoanticorpi cu acţiune anti-
plachetară) care conduce la scurtarea duratei de viață a
trombocitelor.
Tablou clinic
- peteşii (punctiforme) apărute spontan, accentuate la
ortostatism
- echimoze -după traumatisme minime, pe proeminenţele
osoase
- hemoragii mucoase: gingivoragii, epistaxis.
- hemoragii viscerale : hemoragie digestivă, meno-metroragii,
hematurie, hemoragie SNC.
- hemoragii la nivelul leziunilor vasculare: intervenţii
stomatologice sau chirurgicale
TRATAMENT
1. Tratament igieno-dietetic :
- repaus la pat (Tb<20.000/mmc,hemoragii)
- dietă adaptată terapiei (cortizon) sau evoluţiei (HD,
leziuni bucale)
- evitare traumatisme şi manopere sângerânde (extracţii
dentare, injecţii i.m.)
- monitorizarea sângerărilor şi a purpurei cutaneo-
mucoase (elemente noi)
- hemostază locală prelungită
- contraindicare vaccinări (18-24 luni) şi antiagregante
plachetare (aspirină, dipiridamol).
TRATAMENT
2. Tratament patogenetic
- corticoterapia: Prednison = 1-2 mg/kg/zi, 3-4 subdoze 7-14 zile apoi
sevraj.
- corticoterapia peste 7 zile se însoțește de măsuri preventive: evitare
contacte infecțioase, dietă hiposodată, pansamente gastrice, calciu + vit.
D, suplimentare aport potasiu, control al greutății, tensiunii arteriale și
glicemiei.
- imunglobuline i.v în doză de 2 g/kg (400 mg/kg/zi -5 zile sau 1 g/kg/zi -2
zile).
- splenectomia indicată în forme acute severe (hemoragii cu risc vital) sau
cronice (severe, corticorezistente sau corticodependente).
- imunosupresive : Azatioprină, Ciclosporină- în caz de eşec al celorlalte
terapii.
Se monitorizează copilul și se observă:

- parametri vitali (frecvență respiratorie și cardiac,

puls,tensiune arteriala)
- aparitia echimozelor, a epistaxisului, gingivoragiei,
semne de hemoragii viscerale
- sângerările ce pot să apară după puncția venoasă
- supraveghere a tabloului neurologic in caz de
traumatism cranian (risc de hemoragie cerebrală).
Interventiile autonome efectuate copilului cu PTI

- asigurarea unui mediu înconjurător sigur pentru copilul mic și

preșcolar: mobilier și jucării adecvate (fără muchii sau colțuri
ascuțite)
- prim-ajutor în caz de hemoragii (compresiune locală pentru oprirea
hemoragiei); tamponament nazal (Gelaspon) în caz de epistaxis și
umidificare înainte de desprinderea tamponului nazal
- pacientul și familia acestuia trebuie să înțeleagă importanța
respectării tratamentului prescris de medic
- discutarea eventualelor efecte adverse la administrarea de
cortizon cu conștientizarea respectarii regimului dietetic hiposodat
 HIPOTIROIDISMUL CONGENITAL
Definiție:
Hipotiroidismul congenital este producția deficitară de
hormoni tiroidieni la nou născut datorită unor defecte de
dezvoltare ale glandei tiroidei, de sinteză a hormonilor
tiroidieni,anomalii ale reglării funcției glandei tiroide sau
deficitului de iod.
Patogeneza: hormonii tiroidieni in primele luni de viață
au rol esențial în procesul de creștere neuronală,
mielinizare și dezvoltarea sinapselor; un nivel scăzut al
hormonilor tiroidieni in primele 3 luni de viață determină
leziuni neuronale ireversibile (retard psiho-intelectual).
Clasificare:
1.Hipotiroidism primar (periferic):
- anomalii de dezvoltare (agenezie, hipoplazie, ectopie)
- tulburare de sinteză sau acțiune a hormonilor tiroidieni
2.Hipotiroidism secundar (central ):
- anomalii hipotalamo- hipofizare, deficit izolat de TSH
3.Hipotiroidism tranzitor :
- indus medicamentos , autoanticorpi materni, idiopatic
Tablou clinic
Semne precoce nespecifice:
- sugari “cuminți” (plâng puțin, dorm mult)
- oboseală la supt
- dezvoltare somatică deficitară
- icter fiziologic prelungit
- fontanela mare
Semne specifice:
- facies rotund cu inserție joasă a părului pe frunte
- trăsături grosiere mai infiltrate
- tegumente palide, uscate, marmorate
- macroglosie, sialoree, tulburări de deglutiție, voce mai răgușită
- bradicardie, zgomote cardiace asurzite
- abdomen mărit de volum, hernie ombilicală, constipație
- hipotonie
- retard psiho-motor progresiv, retard somatic
- toleranță scăzuta la frig
- dentiție cu apariție întârziată
Tratament
Patogenetic substitutive: Levothyroxine (L-tiroxina)
Obiectiv : menținerea nivelului T4 in limite normale
Tratamentul este pentru toata viața !
Evoluție:
- naturală – agravare progresivă
- sub tratament hormonal –bună
- suferința neurologică constituită este ireversibilă
Se monitorizează copilul și se observă:
- alimentarea, pentru a identifica dificultățile de supt, de
deglutiție
- curba ponderală
- tranzitul intestinal: frecvența, aspectul și consistența
scaunelor
- letargia, tonusul, achizițiile psihomotorii, limbajul expresiv
- eventualele efecte de tirotoxicitate: tahicardie, tremor,
scădere în greutate, diaree.
Interventiile autonome efectuate copilului cu hipotiroidism congenital
- învăță părinții însușirea tehnicii corecte de alimentare al
sugarului
- previne aspirația prin menținerea poziției verticale a sugarului
postalimentar
- asigură hidratarea corectă
- explică părinților modul în care să stimuleze dezvoltarea
psiho-motorie al copilului
- determină părinții să conștientizeze importanța administrării zilnice,
corecte a tratamentului
 BIBLIOGRAFIE

● Lucreția Titirica. Ghid de Nursing cu Tehnici de evaluare și îngrijiri

corespunzătoare nevoilor fundamentale. Vol. 1 Editura Viața
Medicală Românească; 2008.
● Lucreția Titirică. Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistenți
medicali. Ghid de nursing. Vol.II. Editura Viața Medicală
Românească; 2008.
● Universitatea de Medicina si Farmacie ,, Iuliu Hateganu. Îngrijiri
calificate în pediatrie. Editura Medicală Universitară
”Iuliu Haţieganu”. 2016
● Mihaela Vasile. Puericultura si pediatrie pentru asistenții medicali.
Editura ALL
● Manasia R. Pediatrie practică – Ghid pentru studenţi - Editura
U.M.F. “IuliuHaţieganu” Cluj-Napoca, 2013.
● Ginghină C. Mic Tratat de Cardiologie, Ed.Academiei Române
București, 2010