Nursing în bolile

respiratorii la
copil

PĂDURARU ANDREEA
R OX A N A
CUPRINS
Nursing în bolile respiratorii la copil
- Rinofaringita acută
- Faringoamigdalita acută
- Adenoidita acută
- Laringitele acute
- Pneumoniile acute
- Bronșiolita acută
- Astmul bronșic
 FARINGOAMIGDALITA ACUTĂ

Definitie: inflamația acută a mucoasei faringiene şi a amigdalelor palatine (la copiii

amigdalectomizaţi = faringită acută); rar sub 1 an, Incidenţă maximă între 4-7 ani.

Etiologie: ● Virală
● Bacteriană - adenovirus;
- Streptococ beta-hemolitic grup A; - v. gripale;
- Stafilococ, Pneumococ, Haemophylus, - v. paragripale;
Mycoplasma, Chlamydia; - Coxsackie
- bacil difteric la copiii nevaccinaţi;
TABLOU CLINIC
● Forma uşoară - 85% virală;15%
- Se asociază 3 simptome majore – febră; enantem; exudat faringo-amigdalian bacteriană;

- Există o corelaţie între o anumită etiologie şi gradul de severitate al bolii, distingem - un singur simptom – enantem faringian.
trei forme ale bolii:

● Forma severă: 90% - Streptococ, 10% altă etiologie TRATAMENT- depinde de etiologie şi de
forma clinică.
- Toate trei simptomele majore
● Faringoamigdalita severă
- Debut brusc cu alterarea stării generale, febră (39°-40°C) şi disfagie ± cefalee
- Penicilină G cristalină i.m., i.v., timp de 10
- Vărsături, adenopatie regională, rash scarlatiniform. zile
TABLOU CLINIC - Penicilină p.o; intoleranţă: Eritromicină
p.o
● Forma medie - 50% Streptococ;50% virale;
- Clindamicină, p.o. 10 zile
- febra este moderată; - Cefuroxim, p.o. 10 zile
- fără alterarea stării generale; - Azitromicină, p.o. 5 zile.
- tuse şi disfagie; ● În forme medii sau uşoare
- tratamentul rinofaringitei acute.
- la examenul faringelui: congestie difuză, fără edem, amigdale mărite.
❑Se monitorizează copilul și observă
- Temperatura
- Starea generala
- Tusea
- Disfagia- odinofagia
- Cefaleea
- Vărsaturile
- Starea de hidratare, poate sa fie modificata datorită
aportuluiinsuficient pe cale orală sau datorită pierderilor
- Observă semnele de deshidratare: fontanela deprimată, ochi
înfundați în orbite, turgor diminuat, absența lacrimilor, urini
concentrate și reduse cantitativ
 Interventiile autonome efectuate copilului cu
faringoamigdalita
acută

-Asigură repaus la pat, când starea generală -În cazul în care copilul varsă nu se permite
este alterată
- Asigură hidratarea eficientă
- Asigurarea conditiilor optime de
microclimat : temperatură,
umiditate, luminozitate, aerisire
- Notează prezenta și caracterul tusei si a
varsaturilor
administrarea orală a medicației, se încearcă mai
întîi restabilirea toleranței digestive.
-Administrează medicamente simptomatice la
indicația medicului
-Observă răspunsul la medicație
-Obţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
superioare
 ADENOIDITA ACUTĂ

DEFINIŢIE

Adenoidita acută este inflamaţia ţesutului limfatic al amigdalei faringiene;

frecvenţa maximă până la vârsta de 2 ani.

ETIOLOGIE

- virală

- frecvent suprainfecţie bacterianã

TABLOU CLINIC

- febră (până la 40° C)

- alterarea stării generale

- tuse productivă

- dispnee inspiratorie; respiraţie orală, zgomotoasă

- La examenul faringelui → secreție mucoasă sau muco–purulentă, care se scurge pe peretele posterior al
faringelui (marca bolii)
 TRATAMENT

❖identic cu cel al rinofaringitei acute

❖ în caz de suprainfecție –Oxacilinã

Indicaţiile adenoidectomiei
- otite supurate recidivante
- laringita acută spastică
- insuficienţa respiratorie
 Se monitorizează copilul și observă

- Temperatura

- Respiratia- de regula orala, zgomotoasă

- Prezenta dispneei inspiratorie: se observă perfuzia periferică

(pulsul, culoarea si temperatura extremităților, timpul de recolorare capilară) si statusul respirator (frecvența și
profunzimea respirației, culoarea patului unghial și al mucoaselor, simetria mișcărilor respiratorii tirajul intercostal)

- Tusea: prezenta, caracterul și frecvența

- Starea de hidratare

- Obstrucția nazala

- Rinoreea
 Intervențiile autonome efectuate copilului cu adenoidita acută
- Se asigură repaus la pat, când starea generală este
alterată
- Se umezește aerul din încăpere, se asigura
conditiile optime de temperatura, luminozitate si se
aeriseste
- Se asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza
secrețiile
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
- Se schimbă poziția copilului pentru a favoriza
drenajul bronșic, se evită hiperextensia sau flexia
capului
- Se aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu
gheață in caz de febra
- Se administrează la indicație antibiotice și
antipiretice
- Se observă răspunsul la medicație
 LARINGITELE ACUTE

❑DEFINIŢIE:

Laringita acută este inflamația de etiologie infecțioasă a mucoasei laringelui. Este frecventă la sugar
și copilul mic.

În formele severe internarea este obligatorie.

❑ETIOLOGIE - 85% virală;15% bacteriană.

 TABLOU ȘI FORME CLINICE:

▪Laringita acutã simplã: - la copilul mare

- virală ▪ Laringita striduloasã:

- etiologie viralã
- tuse + disfagie - categorie aparte de copii ( paratrofici, hiperprotejați ,
cu adenoiditã cronicã )
- tratamentul rinofaringitei acute+atmosferã
- debut caracteristic , în timpul nopții
umedã
- tuse “lãtrãtoare”, disfonie
- stridor inspirator
 Tratament :

- Glucocorticoizi pe cale sistemică( Dexametazona 0,15-0,6mg/kg/zi/ Hidrocortizon Hemisuccinat 1-

4mg/kg/doză repetat la 4-6 ore/ Prednison 1-2 mg/kg/zi în trei prize

- Aerosoli cu Adrenalina
 LARINGITELE EDEMATOASE

● Laringita edematoasã subgloticã (80%)

- etiologie viralã +Haemophylus Influenzae

- tuse “lãtrãtoare”+disfonie+stridor inspirator

- febrã moderatã
Tratament

❑ antiinflamator (corticoizi)
❑ aerosoli
❑ antibiotic +/-
❑ “traheostomie medicamentoasa”
● Laringita edematoasã supragloticã (epiglotita)

- Etiologie: Haemophylus Influenzae;

- Rarã, cu evoluție rapidã, chiar spre deces, mai frecventă între 1-7 ani

- Debut brusc cu febrã mare (hiperpirexie);

- Intensitatea maximă a detresei respiratorii se înregistrează rapid, după 4-12 ore

- Disfonia lipsește de obicei;

Tratament:
❑ Comun cu laringita edematoasã subgloticã +
antibiotice
❑ Linie intravenoasa pentru hidratare si tratament
❑ Intubație sau traheostomie dacă intubația nu este
posibilă
 Laringita edematoasã gloticã – foarte rar întâlnitã

- etiologie: bacilul difteric

- stare toxicã

- adenopatie submandibularã

- disfonie marcatã → afonie

Tratament comun cu laringita edematoasã subgloticã + Eritromicinã și ser antidifteric.

 Se monitorizează copilul și observă

- Temperatura - Tusea: prezentă, caracterul; caracteristic tuse

spastică
- Prezenta dispneei inspiratorie: se observă
perfuzia periferică (pulsul, culoarea și temperatura - Disfonia
extremităților, timpul de recolorare capilară)
- Stridorul inspirator
- Statusul respirator: de regula polipnee, se
urmareste frecvența și profunzimea respirației, - Starea de hidratare: fontanela deprimată, ochi
culoarea patului unghial și al mucoaselor, înfundați în orbite, turgor diminuat, absența
lacrimilor, urini concentrate și reduse cantitativ
simetria mișcărilor respiratorii tirajul intercostal
- Starea generală
- Apariția sau accentuarea insuficienței respiratorii
Intervențiile autonome efectuate copilului cu laringita acută

- Se umezește aerul din încăpere, se asigura conditiile optime de temperatura, luminozitate și se aerisește

- Se asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza secrețiile

- Aspirarea secrețiilor la nevoie

- Se aplică comprese reci, împachetări reci, in caz de febra

- Menține copilul în poziție favorabilă respirației cu gâtul în ușoară extensie.

- Se evită hiperextensia sau flexia capului

- Se verifică periodic starea copilului

 Intervențiile autonome efectuate copilului cu laringita acută

- Recomandăm pacientului repaus vocal

- Favorizam modalități de comunicare nonverbală

- Se incurajază copilul și apartinatorul

- Se administrează medicația prescrisă având în vedere ca medicamentul să fie ingerat în totalitate de

copil

- Încurajam pacientul să consume lichide

- Se încurajează alimentația orală când starea clinică o permite

Interventiile efectuate copilului cu laringita acuta

- Se efectuează tratamentul cu aerosoli, asigurandu-ne că masca acoperă nasul și gura

 PNEUMONIILE ACUTE

DEFINIŢIE. GENERALITĂŢI
- Proces inflamator acut al parenchimului pulmonar, fiind coafectate alveolele şi
interstiţiul pulmonar. În funcţie de forma clinică, mai pot fi afectate bronşiile și
pleura.
- Dacă etiologia pneumoniei este bacteriană, atunci până la vârsta de 3 ani se va
utiliza termenul de bronhopneumonie.
- Peste 3 ani, se utilizează termenul de pneumonie acută (lobară, segmentară etc).
 ETIOLOGIE

● Factori determinanţi

- virusuri

- bacterii - Gram pozitive

- Gram negative

- paraziţi

- Fungi

● Factori favorizanţi: vârsta mică, distrofia, prematuritatea, anemia, condiţii de mediu deficitare.
TABLOU CLINIC

● Sindromul infecţios- alterarea stării generale → stare septică; adinamie; hipotonie; febra - întotdeauna prezentă, însă poate lipsi la nou născuți şi
prematuri, valori: 38,5-39- 400C.

● Sindromul funcţional respirator

a) polipneea depăşeşte cu mult valorile normale pentru vârstă → 60-80-100 resp/min;

c) hiperpneea apare dacă în evoluţie se instalează acidoza;

d) dispneea – creşte efortul respirator; se traduce prin tiraj cu diferite localizări: intercostal, supraclavicular, suprasternal, substernal, generalizat; mai poate
apărea - bătaia aripioarelor nazale; propulsia ritmică a capului în inspir; geamătul respirator;

e) tulburări de ritm respirator- crizele de apnee-cianoză; respiraţii de tip patologic: Küssmaul, Cheyne Stockes

f) tusea: seacă cel mai frecvent, iritativă, aspecte variate, umedă, în accese

g) cianoza: localizare: peri-oro-nazal, la extremităţi sau generalizată

● Sindromul cardio-vascular: apare în cazurile severe de pneumonie

a) cordul pulmonar acut creşte intensitatea polipneei şi tahipneei, accentuarea cianozei, apare hepatomegalia şi turgescenţa venelor jugulare;

● Sindromul neurologic: hipoxia + tulburări metabolice → repercusiuni asupra celulei nervoase; agitaţie; insomnie; adinamie

● Sindromul digestiv: semnele digestive sunt manifestări obişnuite la sugar şi copil mic; anorexie; greţuri; vărsături; scaune diareice sindromde deshidratare
 FORME ETIOLOGICE DE PNEUMONIE
● PNEUMONIILE VIRALE (INTERSTIŢIALE): ocupă ponderea cea mai importantă din totalul pneumoniilor,este afectat
preponderent interstiţiul pulmonar.

Tablou clinic:

Debut necaracteristic brusc, în continuarea unei IACRS sau insidios cu alterarea moderată a stării generale, febră (38-39 ⁰C),
uneori subfebrilităţi; la copilul mare cefalee, sindrom fizic modest.

● BROHOPNEUMONIA: alveolită fibrino-leucocitară care interesează o bronşiolă terminală, ductul alveolar, alveolele
corespunzătoare, specifica la categoria de vârstă 0-3 ani.

Tablou clinic:

Debut: - brusc, brutal în formele primitive, insidios, progresiv când survine peste o infecţie virală;febră, alterarea stării
generale; tuse;

Perioada de stare: - sindrom infecţios grav; sindrom functional respirator sever; sindrom fizic pulmonar tipic;± suferinţă
cardiovasculară;± suferinţă neurologică;± suferinţă digestivă
● PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ:

- produsă de Pneumococus pneumoniae tip 4 (62%); 25-28% din totalul pneumoniilor bacteriene;

- caracteristică sezonieră,iarna,primăvara;colonizarea plămânului se face pe cale limfatică.

Tablou clinic:

- la copilul mic – bronhopneumonie;

- la copilul mare – pneumonie francă lobară.

● STAFILOCOCIA PLEURO-PULMONARĂ (PNEUMONIA STAFILOCOCICĂ): produsă de stafilococul aureu hemolitic,

coagulazo-pozitiv; locul 1 între pneumoniile bacteriene; participare pleurală → stafilococie
pleuropulmonară.pneumonie gravă cu aspecte particulare

Debut fie brusc, fie fulgerător sau insidios când însămânţarea se face pe cale bronhogenă.

Perioada de stare- sindrom toxiinfecţios sever;se intensifică sindromul funcţional respirator; semne de suferinţă
cardiovasculară: cord pulmonar acut; colaps; insuficienţă cardiacă hipodiastolică; semne de suferinţă nervos
centrală; suferinţă digestivă; manifestări hematologice.
 TRATAMENTUL GENERAL AL PNEUMONIILOR

A . TRATAMENT ETIOLOGIC B. TRATAMENTUL INSUFICIENŢEI

RESPIRATORII
Tratament iniţial (de primă intenţie) se va
stabili: - oxigenoterapie

- pe baza istoricului şi a stării la internare C. REECHILIBRARE HIDRO-ELECTROLITICĂ

ŞI ACIDOBAZICĂ
- se vor alege întotdeauna unul sau două
antibiotice cu spectru larg - necesar la bolnavii cu deshidratare şi
diselectrolitemie
- tratamentul „de primă intenţie”, va fi
menţinut până la obţinerearezultatelor
examinărilor de laborator;
D. TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR CARDIO -CIRCULATORII

- cord pulmonar acut: cauza=hipoxia → oxigenoterapia si corectarea acidozei tonicardiace (medicaţie adjuvantă)

E. ALTE MĂSURI TERAPEUTICE

- corectarea anemiei cu sânge proaspăt sau masă eritrocitară (va ameliora transportul O2 la ţesuturi);

- corticoterapia: în cazuri severe: Hemisuccinat de Hidrocortizon 6-8-10 mg/kg/zi i.v., max 24-48 ore;

- în pneumoniile cu componentă obstructivă aerosoli cu bronhodilatatoare: Adrenalină, Izoproterenol

- Miofilin

- tratament simptomatic:

- antitermice: Paracetamol, Ibuprofen

- drenajul cavităţii pleurale, în pleureziile masive sau la apariţia complicaţiilor mecanice

→ aspiraţie pleurală continua

 BRONȘIOLITA ACUTĂ

DEFINIŢIE

Bronșiolita este inflamaţia obstructivă a bronşiolelor, frecventă în primii doi ani de viaţă (vârful maxim la 6 luni).

ETIOLOGIE

Virusul sinciţial respirator tip A şi B, cu numeroase serotipuri

- v. paragripale tip 1 şi 3

- v. gripale

- adenovirusuri

- bacteriile reprezintă flora de suprainfecţie.

 TABLOU CLINIC

1. Simptome generale: alterarea stării generale; febră moderată sau subfebrilităţi; inapetenţă, adinamie.

2. Simptome respiratorii: tuse seacă, iritativă, emetizantă;polipnee (pâna la 60-80 respiraţii/min); hipopnee;

tiraj (de obicei generalizat); wheezing; hipersonoritate la percuţie; la ascultaţie - murmur vezicular înăsprit cu expir
prelungit; raluri ronflante şi sibilante; raluri subcrepitante diseminate pe ambii câmpi pulmonari= „marca bolii”;

3. Simptome digestive: inapetenţă; vărsături;

 TRATAMENT
1. Tratament etiologic: ideal, tratament antiviral cu –
Ribavirin; la sugarii mici sau dacă suprainfecţia este
dovedita ----tratament antibiotic
2. Tratament patogenetic
a) Oxigenoterapie - criterii - cianoză; SaO2 < 90%-O2
încălzit
şi umidificat; SaO2 ideală – peste 94%;
b) Tratament antiinflamator: glucocorticoizi sistemic sau
inhalator;
c) Tratament bronhodilatator
3. Tratament simptomatic: antitermice;aport hidric
adecvat; izolare.
➢ Se monitorizează copilul și se observă
- frecvența respirației; valori normale ale FR la nou-născut
si sugari sunt 30 – 50 resp. / minut; 1-3 ani: 25 – 35 resp. /
minut; 3-6 ani: 22-34 resp/ min.;6-12 ani: 15 – 25 resp. /
minut; peste 12 ani 16 -18 resp / minut
- amplitudinea: atestă volumul de aer care pătrunde si se
elimină cu ocazia fiecarei respirații, poate sa fie profundă
sau superficială
- zgomotele respiratorii
- simetria mișcărilor respiratorii
- tipul de respirație
- mucozitățile
- tusea
 Se monitorizează copilul și observă

- efortul respirator fontanela deprimată, ochi infundați în orbite,

turgor diminuat, absența lacrimilor, urini
- bătăi ale aripioarelor nazale concentrate și reduse cantitativ
- weezing - temperatura
- frecvența cardiacă - perfuzia periferică –pulsul, culoarea si
- saturația în oxigen temperature extremitatilor, timpul de
recolorare capilară.
- hidratarea: semnele de deshidratare sunt
 Intervențiile autonome efectuate copilului cu bronșiolită acută

- Menține copilul în pozitie favorabilă respiratiei cu permite

extremitatea cefalică în ușoară extensie.
- Observă răspunsul la medicația administrată
- Evită hiperextensia sau flexia capului.
- Se asigura conditiile optime de temperatura,
- Schimbă poziția copilului pentru a favoriza luminozitate și se aeriseste salonul
drenajul bronșic.
- Aspirarea secrețiilor la nevoie
- Aplică măsuri de tapotaj toracic la nevoie.
- Se aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu
- Asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza gheață in caz de febra
secrețiile

- Încurajează alimentația orală cănd starea clinică o

 ASTMUL BRONȘIC

DEFINIȚIE

Boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii inferioare, condiţionată genetic, manifestată clinic prin
crize de dispnee expiratorie paroxistica, tuse, acuze reversibile spontan sau sub tratament.

ETIOLOGIE
Sunt incriminati factori favorizanţi genetici care predispun la hiperreactivitae bronșică și factori declansatori diversi:
- alergenii din mediu (respiratori, cutanaţi, alimentari)
- infecţii virale, fungice
- medicamente, pulberi
- factori psihici
- efortul fizic
 TABLOUL CLINIC
1.Criza de astm bronșic, poate debuta la orice vârstă dar mai frecvent sub vârsta de 5 ani, rar sub vârsta de 1 an.

●Debutul crizei de astm bronsic: rinoree, tuse, senzaţie de presiune toracică, agitație. Ulterior apare,
preponderent nocturn, dispnee expiratorie, tuse, expectoraţie, respirație șuieratoare ( wheezing), ortopnee,
cianoza perioronazală. Cel mai frecvent acuzele survin în afebrilitate.

2.Starea de rău astmatic: criză severă de astm bronșic, cu durată mai mare de 6 ore.

●Este favorizată de: contactul cu alergeni, infecţia respiratorie acută cel mai adesea de natura virusală, uneori
de utilizarea excesiva a medicatiei bronhodilatatoare.

●Se manifesta ca o criză de astm bronșic dar mult mai severă. Semnele de insuficiență respiratorie sunt marcate
(bradipnee, cianoza, tiraj intercostal si subcostal), deshidratare, semne de șoc.

3. Starea intercritică sau de remisie.

● În formele uşoare pacientul este asimptomatic, în formele severe persistă tusea, ralurile bronşice, dispneea
de efort.
 TRATAMENT

1. Oxigenoterapia.

2. Pentru cuparea crizei de astm se folosesc β2 Agonistii cu durata scurta de actiune, medicamentul preferat
initial este Salbutamolul sub forma de aerosoli sau pufuri. Se poate administra, de asemenea, adrenalina
sistemic, subcutan, trei doze la interval de 20 minute

3. Corticosteroizii - au efect antiinflamator. Se utilizeaza de regula Prednison.

4. Anticolinergicele- asociate terapiei au o eficienta mai crescută la copii. Ca și terapie adjuvantă, efecte
benefice se pot obtine la pacientii astmatici în urma hidratarii si a reechilibrarii hidroelectrolitice
 Se monitorizează copilul și se observă

- perfuzia periferică –pulsul, culoarea si temperature extremitatilor, timpul de recolorare capilară.

- statusul respirator –notează frecvența si profunzimea respirației, culoarea patului unghial și al mucoaselor, simetria
mișcărilor respiratorii, tirajul intercostal

- noteză prezența tusei și caracterul acesteia

- apariția sau accentuarea insuficienței respiratorii

- saturația în oxigen utilizând pulsoximetrul

➢ Se monitorizează copilul și se observă

- parametrii ASTRUP (la indicația medicului).

Etapele tehnicii de recoltare parametrii ASTRUP din sange capilar la copil:

1. Pregatirea materialelor necesare

2. Pregătirea copilul și a aparținătorului→ creșterea cooperării reduce frica, odată ce procedura începe, distragerea atenției
pacientului de la procedura, printr-o conversaţie ocazională

3. Alegerea locului de punctionare

NU se puncționează: zona posterioară a călcâiului/curbura călcâiului, pulpa degetului la nou născuți, sugari, zone în care s-au
mai realizat puncționări anterioare recente, tegumente inflamate, tumefiate, edemațiate, leziuni suprainfectate, arii
cianotice și slab vascularizate

3. Alegerea locului de punctionare

- copii < 1 an - zonele laterale ale călcâiului( puncționarea în lateral duce la evitarea arterelor și venelor, reduce riscul de
formare a țesutului cicatricial

- copii > 1 an - deget picior( zone laterale haluce), degete mână( zone laterale ale degetului 3 sau 4)
4. Pre-încălzirea locului de puncționare timp de 3-5 minute prin aplicarea de comprese (temperatura de pre-
încălzire să nu depășeasca 42°C) sau masajul. Acest lucru se datorează faptului că încălzirea straturilor capilare
crește fluxul sanguin din zonă de aproximativ șapte ori, sângele capilar va avea un conținut apropiat de sândele
arterial, recoltarea va fi ușoara, stoarcerea excesiva, poate duce la hemolizarea probei și determină contaminarea
probei cu sânge venos sau limfă

5. Poziționarea pacientului- țineți degetul sau călcâiul ferm pentru a preveni mișcările bruște. Sugarii și copiii pot
sta în brațele părintelui. Studiile arată că poziționarea copilului într-o îmbrățișare parentală, promovează
sentimentul de control al copilului, sau expunerea acestora la desene animate scade nivelul de stres.

6. Efectuarea puncției: izolăm locul puncției folosind mâna nondominantă, se efectuează puncționarea
tegumentului cu ajutorul mâinii dominante, în unghi de 90° față de tegument, folosind o mișcare rapidă, fermă. Se
umple tubul capilar. Se amestecă prin inversiune blândă de 5-10 ori. Proba trebuie analizată în 10-15 minute de la
recoltare la temperatura camerei sau până la 60 minute dacă este păstrată la 4ᵒC. Se acoperă locul puncției cu un
tampon de vată/tifon curat, prin aplicarea unei presiuni directe și ridicarea locului de puncționare în scopul
reducerii fluxului sanguin în zonă. Aplicați o presiune de 2-3 minute până când sângerarea s-a oprit și se aplică
leucoplast.

❖ Erori de recoltare: valori eronate ale K, pH-ului și gazelor sanguine (neîncălzirea tegumentelor înainte, cantitate
insuficientă de sânge, sânge hemolizat sau strângerea zonei puncționate pentru a facilita curgerea sângelui)
 Intervențiile autonome efectuate copilului cu astm bronșic

- Menține copilul în poziție favorabilă respirației - Observă răspunsul la medicația administrata

- Schimbă poziția copilului pentru a favoriza drenajul - Se asigura conditiile optime de temperatura,
bronșic. luminozitate

- Aplică măsuri de tapotaj toracic la nevoie. - Aspirarea secrețiilor la nevoie

- Asigură hidratarea eficientă pentru a fluidiza - Se aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu
secrețiile gheață in caz de febra

- Încurajează alimentația orală cănd starea clinică o

permite
 Masurarea saturației cu pulsoximetrul

● Este importanta pozitionarea corecta a acestui dispozitiv, zona trebuie sa fie suficient de perfuzata pentru a se putea
face cuantificarea saturatiei și a pulsului. Cele mai comune zone folosite sunt degetele de la mana, picior si lobul urechii.

Hipotermia poate afecta rezultatele. La copiii agitati exista riscul sa apara erori de cuantificare.

➢Administrarea terapiei inhalatorii cu ajutorul dispozitivului Babyhaler

-se foloseste la copiii mici, care nu reusesc sa foloseasca piesa bucală.

Se tine copilul așezat într-o poziție stabilă. Inainte de administrare se agita flaconul si se adapteaza la Babyhaler.

Se pune masca dispozitivului, ușor dar sigur, pe nasul și gura copilului si se elibereaza o doză de medicament.

Mențineți această poziție până când copilul a respirat de 5-10 ori. Scoateți apoi masca de pe fața copilului