PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR LA COPIL

Aparatul respirator este format din cei 2 plamani si din caile respiratorii.
PLAMANUL este format din : parenchimul pulmonar si stroma.

PARENCHIMUL PULMONAR: este format din unitati respiratorii terminale,formate din

acinii pulmonari,situati distal de bronsiolele terminale.
Acinul pulmonar reprezinta unitatea morfo-functionala pulmonara.Este alcatuit din bronsiola
respiratorie (din care se nasc alveole pulmonare),canalele alveolare si alveolele pulmonare.
STROMA PULMONARA: alaturi de parenchimul pulmonar,participa la formarea plamanului.
Este formata din interstitiul pulmonar,structurile vasculare si pachetele nervoase locale.

CAILE RESPIRATORII sunt reprezentate de : narine, faringe, laringe, trahee, bronhii,

bronsiole.
BOLILE APARATULUI RESPIRATOR
AFECTIUNI ALE CAILOR AERIENE SUPERIOARE
1.RINOFARINGITA ACUTA:
Definitie: Este o inflamatie acuta infecti-oasa de etiologie predominant virala, localizata la nivelul
mucoasei nazo-faringiene.Este cea mai frecventa boala a sugarului si copilului. Are aspect extensiv,
putand cuprinde sinusurile paranazale,urechea medie si caile aeriene inferioare.
Etiologie:
fact. determinanti: -rinovirusuri, adenovirus, v.gripal,v.sincitial respirator, enterovirus
--- strep. hemolitic grupA,stafilococ patog, H.influenzae.pneumococ,klebsiella.
factori favorizanti: varsta ,prematuritate, distrofie,diateze exudative, anotimp rece,
conditii de igiena si alimentatie precare.
Patogenie: agentul viral produce la nivelul mucoasei nazo-faringiene edem, hiperemie,infiltrat
leucocitar, mucus in exces,descuamare celulara.
Clinic: -per.de incubatie: cateva ore 1-3 zile.
- debut: brusc, cu febra,obstructie nazala, coriza,tuse uscata,iritativa. Apoi - rinoree mucopurulenta,tuse productiva. Respiratia este dificila, zgomotoasa. Sugarii au dificultati in alimentatie
datorita obstructiei nazale. La sugar: varsaturi, diaree + convulsii febrile.
Examenul local congestie faringiana cu aspect granular sau vezicular; treneuri purulente pe peretele
posterior al faringelui.
PARACLINIC: +/- reactanti de faza acuta +, leucocitoza cu neutrofilie (in suprainfectie bacteriana)
sau leucopenie cu limfomonocitoza (in caz de etiologie virala),culturi nazo-faring.
Evolutia: 3-7 zile.
Complicatii: sinuzita, otita, limfadenita cervicala, laringita, traheobronsita acuta.
Tratamentul etiologic: este cel mai eficient,dar in cazul etiologiei virale,trat antiviral este greu
accesibil. La sugari cu deficite imune si complicatii se pot adm.antibiotice cu spectru larg: Biseptol 510 mg/kg/zi(doza este calculata pt.Trimetoprim), Amoxicilina 50 mg/kg/zi,Penicilina G 50.000 UI
/kg/zi.,Claritromocina 20 mg/kg/zi.
Trat.patogenic: reducerea congestiei nazale si permeabilizarea narinelor prin aspiratie mecanica a
secretiilor nazale,atmosfera calda si umeda,instilare locala i-nazala de vasoconstrictoare (Efedrina 0,51%0) atentie! la sugari poate det.sincopa.

Tratament simptomatic:

antitermice: Paracetamol 20-40mg/kg/zi; Ibuprofen 5-8 mg/kg/zi,Aminofenazona 10-15

mg/kg/zi.

Sedative,anticonvulsivante: Fenobarbital 5 mg/kg/zi sau Diazepam 1 mg/kg/zi, i-m sau i-r,

p.o.,in 2-3 prize /zi.

Regim alimentar; aport de lichide sub forma de ceaiuri,sucuri,compot,supa de zarzavat,in

functie de varsta si toleranta digestiva.In caz de diaree: regim alimentar specific.

Efectuarea de inhalatii;

Adm.de vitamine.
PROGNOSTIC in general,favorabil.
2.AMIGDALITA ACUTA STREPTOCOCICA
Definitie: este o inflamatie acuta a mucoasei faringiene si a amigdalelor palatine produsa de
Streptococul hemolitic grup A. Apare la copilul in varsta de peste 2 ani.
Clinic: - debut: brusc cu febra, disfagie, dureri abdominale,varsaturi.

Examen local: congestie marcata a mucoasei faringo-amigdaliene, exudat purulent la nivelul

criptelor amigdalie-ne, adenita latero-cervicala.

Complicatiile: pot fi importante:

- locale: abces periamigdalian sau retrofaringian;
- regionale: sinuzite,otite, adenite latero-cervicale;
- tardive: RAA, GNA difuza!!!

Identificarea Streptococului: prin recoltarea exudatului faringian . Insamantarea se face pe

medii speciale. Antibiograma este inutila datorita sensibilitatii recunoscute la Penicilina.

Tratament: are drep scop vindecarea bolii si prevenirea complicatiilor tardive.

Tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat; regim HLZ.
Tratament etiologic: Penicilina G 50.000-100.000 UI/kg/zi la 6 ore,timp de 7 zile.
Tratamentul preventiv al complicatiilor la distanta: Moldamin sau Retarpen 600.000
ui/sapt.la copilul mai mic de 12 ani si 1.200.000 ui/sapt. la copilul mai mare de 12 ani, timp de minim
3 luni,uneori toata viata..
In caz de alergie le Penicilina se va adm. Eritromicina 50mg/kg/zi sau Claritormicina
10mg/kg/zi,Cefalexin 50 mg/kg/zi,7 zile.
3. FARINGITA ACUTA VIRALA:
Este o inflamatie acuta a mucoasei faringiene de etiologie virala.
Clinic: febra, tuse,rinoree seroasa.
Agentul etiologic cel mai frecvent incriminat: v. Coxsackie B.
Examenul local: microvezicule la nivelul pilierilor si a palatului moale, pe fondul unei
mucoase congestionate.Dupa 1-2 zile veziculele se sparg si apar ulceratii inconjurate de o zona
congestiva necaracteristica.
Evolutie: 5-7 zile.
2

Tratament: simptomatic :
- antipiretice,antiinflamatorii: Paracetamol, Aspirina, Ibuprofen.
- dezinfectante si dezobstruante nazale;
- antialgice;
- sedative.
4. LARINGITELE
Definitie: sunt inflamatii acute ale mucoasei laringiene, de etiologie virala sau bacteriana,
caracterizate clinic prin dispnee inspiratorie, disfonie, tuse spastica,latratoare.

LARINGITA SUPRAGLOTICA (EPIGLOTITA)

Este o afectiune f. grava, cu risc letal.
Etiologie: bacteriana.
Principalul germen : H.influenzae tip B.
Frecvent la copii intre 3-7 ani, mai ales in anotimpurile reci.
Clinic: - debut: brusc, cu fenomene de insuficienta respiratorie obstructiva; febra
marcata,stare septica (paloare, astenie,extremitati reci, transpiratii, anxietate),disfonie,dispnee
inspirato-rie,tiraj suprasternal si intercostal, disfagie. Copilul are o sete acuta de aer, adopta o pozitie
cu extensia capului si cu corpul aplecat in fata. Semnele de IResp.se agraveaza progresiv, cu instalarea
cianozei, a comei profunde, apoi a decesului.
Paraclinic: teste biologice de inflama-tie pozitive; hemocultura + cu H.influenzae tip B.
Examen endoscopic al laringelui: epiglota marita de volum, de culoare rosu intens si
edematiata.
Tratament: O2-terapie, antibioterapie i-v (Amoxicilina, cefalosporine); corticoterapie ( HHC
10-20 mg/kg/zi, cu repetare); intubatie laringotraheala sau
traheostomie,simptomatice,aerosoli,umidifierea aerului din salon.

LARINGITA ACUTA SUBGLOTICA

(CRUP VIRAL)
Specifica pt. copilul de 6 luni-6 ani.
Este cea mai frecventa cauza de dispnee prin obstructie laringiana la copil.
Etiologie: virala: v.parainfluenzae tip I, adenovirus,rinovirus,v.gripal,v.sincitial respirator.
Clinic: initial,infectie virala cu aspect de rinofaringita acuta. Dupa 3-5 zile se instaleaza
simptomatologia specifica: dispnee inspiratorie,tiraj suprasternal,stridor laringian,tuse
spastica,disfonie marcata.
In formele grave copilul devine anxios, cianotic, cu transpiratii reci, sete de aer, batai ale
aripilor nazale, coma,deces.
In formele obisnuite simptomatologia dureaza 24-48 ore.
Examenul clinic al laringelui evidentiaza o mucoasa laringiana congestiva,edematiata.
Stetacustic pulmonar: raluri bronsice: sibilante si ronflante.
Tratament:
- microclimat cald si umed;

nu se adm.antibiotice decat in cazurile de laringita difterica;

aerosoli cu cortizon,antihistaminice;
corticoterapie;
antihistaminice:Clorfeniramin,Claritine
3

O2 pe masca sau sonda endonazala;

intubatie orotraheala in cazuri grave.

LARINGITA CATARALA (LARINGOSPASM,CRUP ALERGIC)

Este o manifestare acuta,cu evolutie scurta si caracter recurent.
Etiologie: virala(adenovivus,mixovirus, v.sincitial respirator,enterovirus).
O infectie acuta de CRS + un teren constitutional de natura alergica = se declanseaza un
spasm laringian.
Clinic: debut de rinofaringita,apoi, dupa 3-4 zile apar brusc: disfonie,tuse spastica,dispnee
inspiratorie,stridor laringian,anxietate.
Tratament:

microclimat cald si umed;

sedative;
antihistaminice;

corticoterapie.

5. OTITA MEDIE
Definitie: este o afectiune inflamatorie acuta, de cauza bacteriana,localizata la nivelul
urechii medii, cu tendinta la supu-ratii si perforarea timpanului.
Este o complicatie bacteriana frecventa a inflamatiei CRS. Procesul inflamator difu-zeaza
catre urechea medie prin trompa lui Eustachio.Aceasta,la sugar si copil mic prezinta unele
particularitati: este scurta, larga si cu drenaj insuficient + hiperplazia formatiunilor limfoide
faringieneinflama-tia mucoasei urechii medii si acumulare de secretii.
Etiologie:

Factori favorizanti: prematuritatea, varsta mica,distrofia,adenoidita cronica.

Factori determinanti: H.influenzae, Pneumococ,Staf.auriu,Moraxella catarralis, Streptococ,

E.coli.
Forme clinice:

Otita medie congestiva (catarala): este frecvent complicatia unei rinofaringite acute.
Simptome: agitatie,cefalee,ameteli, otalgii,semnul Vacher + (durere la compresiunea
tragusului).
Ex. ORL: congestia timpanului.
La paracenteza: lichid seros sau serosangvinolent.
Tratament:

antipiretice;
antialgice;
4

tratament local : instilatii otice cu Boramid incalzit 3-4 pic.de 2-3 ori/zi.
(copilul este culcat cu urechea afectata in sus, timp de 5 min.; se lasa un tampon de vata sau
tifon in conductul auditiv).
- antibioterapie: in caz de suprainfectie bacteriana.

OTITA MEDIE SUPURATA:

Este o complicatie bacteriana a otitei catarale.
Clinic: febra,convulsii,agitatie, otalgii, cefalee,ameteli,sdr.dispeptic,stare toxico-septica. Daca
se produce perforarea spontana a timpanului sau se practica paracenteza,prin conductul auditiv se
scurge o secretie seroasa sau purulenta,care pateaza perna.
Examenul bacteriologic din secretia purulenta pune in evidenta agentul etiologic.
D.p.d.v. evolutiv:

o forma manifesta specifica sugarului cu reactivitate buna;

o forma latenta,oligosimptomatica- specifica sugarului distrofic si prematurului.

OTITA SUPURATA CRONICA: se manifesta prin otoree cronica, recidi-vanta,cu perioade

de acutizare alter-nand cu perioade oligosimptomatice (otoreea si semnele clinice dispar). Este o
inflamatie cronica pe fondul careia se produce o proliferare epite-liala =>un granulom (colesteatom)
prin impregnare cu colesterol. Acest lucru va determina persistenta de secretii fetide si aparitia
hipoacuziei.

OTOMASTOIDITA: se datoreaza trecerii inflamatiei din urechea medie catre celulele

mastoidiene.
OTOMASTOIDITA LATENTA: apare la sugar distrofic:G, subfebrilitate, varsaturi,diaree
trenanta.
OTOMASTOIDITA ACUTA: apare la sugar eutrofic: stare toxico-septica, febra septica,
tumefactia dureroasa a regiunii mastoidiene cu tendinta la abcedare.
COMPLICATIILE MASTOIDITELOR: se produc pe cale hematogena sau proliferare
locala a supuratiei:

abces subdural,
tromboflebita,
meningita otogena,
paralizia de tip periferic a nervului facial.
Tratament:
tratament igieno-dietetic: repaus la pat 3-4 zile,microclimat cald si umed, regim HLZ.
tratament simptomatic: DNF periodic, antitermice si analgetice,sedative.
5

tratament local: paracenteza si drenaj zilnic al secretiilor purulente, mese sterile plasate in
conductul auditiv, schimbate de 2-3 ori/zi;
spalaturi auriculare cu solutii slab antiseptice (apa oxigenata, Rivanol); ablatia
colesteatomului; antrotomie cu drenaj in otomastoidite.

tratament etiologic: antibioterapie in functie de antibiograma, forma clinica si evolutie:

Amoxicilina 50 mg/kg/zi; Augmentin 50 mg/kg/zi;Cefalosporine timp de 7-10 zile.
In formele cronice: cefalosporine de gener.II,III, iv sau im.

OTITA EXTERNA: este o inflamatie a conductului auditiv extern produsa de : tarumatisme

otice, corpi straini intraotic, dopuri de cerumen,lapte si alimente rezul-tate din regurgitari,apa ramasa
in conduct si neindepartata dupa spalare. Tegumentele din jurul conductului prezinta o reactie
eczematoasa.
Tratament local: dezobstruarea conductu-lui auditiv extern, spalaturi auriculare cu solutii
slab antiseptice, tratarea eczemei cu ung.cu corticosteroizi.
6. ADENOIDITELE
In regiunea superioara a faringelui se afla o masa de tesut limfatic (amigda-la faringiana
Luschka). Ea captuseste peretele posterior al faringelui (rinofa-ringe). Normal are o grosime de 23mm. In cazul unei inflamatii acest tesut limfatic formeaza mase de 4-6 mm care determina obstructie
nazala.
Inflamatiile pot fi acute,subacute sau cronice.

ADENOIDITA ACUTA
Debut: brusc, cu febra cu varf matinal.
Stare generala : influentata,cu agitatie si polipnee.
DG. CLINIC: triada : obstructie nazala-rinoree purulenta-febra de tip septic.
Vocea nazonata.
Alimentatia se face cu dificultate; sugarul abandoneaza biberonul pt. a putea respira.
La aceste simptome se pot asocia tulburari digestive: inapetenta, varsaturi, diaree.
Complicatii:
-rinobronsite,
-laringite,
-adenite,
-adenoflegmoane cervicale,
-abces retrofaringian.

ADENOIDITA SUBACUTA
Are caracter trenant sau recidivant.
Febra- de tip invers; persista 2-3 saptamani; evolueaza in pusee; este refractara la tratament.
Clinic:-tulburari digestive,G,malnitritie.
-la copilul mare,datorita compre-siei mecanice asupra trompei lui Eustachio,apar:
hipoacuzie,otalgie tranzitorie.

ADENOIDITA CRONICA
Infectiile repetate vor produce o hipertrofie cronica a amigdalei faringiene care va depasi 45mm. Ea va obstrua permanent fosele nazale.
6

Clinic: tulburare respiratorie cronica, cu hipoxie cronica,cianoza discreta peri-oro-nazala.

Respiratia este zgomotoasa,cu gura intredeschisa, mai ales in timpul somnului.
Copilul prezinta
FACIES ADENOIDIAN: aspect naucit; gura intredeschisa; buze groase; torace
deformat,insuficient dezvoltat; intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala.
Tratament:

In Adenoidita acuta: DNF, antitermice,

sedative,antibiotice (Amoxicilina, Augmentin,Cefaclorum,Claritromicina).

In formele subacute sau cronice:

adenoidectomie.
Dupa adenoidectomie simptomatologia se remite treptat. Vegetatiile se pot reface la un interval
de timp de la interventia chirurgicala (luni/ani).
Indicatii de adenoidectomie:

Infectii amigdaliene repetate (peste 6 pusee/an);

Amigdalita cronica (cu evolutie de peste 6 luni);
Complicatii de vecinatate (adenite, otite medii,sinuzite recidivante);
Facies adenoidian;
Hipoacuzie.
7. TRAHEOBRONSITA ACUTA

Definitie: inflamatie a mucoasei arbo-relui traheo-bronsic (acuta, recurenta sau cronica).

Etiologie: virala/bacteriana.
Clinic: debut: la 3-4 zile dupa o rinofa-ringita acuta.
- tusea este uscata,apoi productiva;
- febra usor crescuta;
- durere toracica sub forma de junghi.
Paraclinic: reactanti de faza acuta +;
acentuarea desenului hilar la examenul radiologic; izolarea unui germen in exudatul faringian
sau la examenul sputei.
Tratament: - antitermice;antitusive; antihistaminice; antibiotice in caz de suprainfectie
bacteriana certa (Amoxicilina,Penicilina, Eritromicina, Biseptol,Cefalosporine de gener.a II-a).
Bolile respiratorii cronice sunt afectiuni ale plamanilor care se intind pe perioade mari de
timp, de cele mai multe ori pentru toata viata. Cele mai frecvente sunt considerate:
bronhopneumopatia cronica obstructiva ( BPOC), astmul bronsic, emfizem pulmonar, bronsiectazia,
alergii diverse respiratorii, boli profesionale pulmonare, hipertensiune pulmonara primara sau
secundara.
In astfel de afectiuni, respiratia intampina diferite grade de dificultate, acesta fiind motivul pentru care
pacientul uita sa respire. Respiratia cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani (inspiratia);
eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in
7

repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator).

Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc.
Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. In
timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se
contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul
inainte, iar plamanii se umplu cu aer. In momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii si
micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul.
Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile de aer din
sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si profunzimea miscarilor
respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in
urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in cantitati
foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel in plamani,
aerul pierde oxigen, se imbogateste in dioxid de carbon si vapori de apa.
Kinetoterapia foloseste exercitii respiratorii in scopul imbunatatirii respiratiei, a utilizarii unui procent
cat mai mare din capacitatea pulmonara, in vederea recuperarii functionale a plamanilor. Bolnavul cu
afectiuni cronice pulmonare va fi invatat sa-si readuca treptat frecventa respiratorie la 14 - 18 respiratii
/minut. Prin executarea repetata a unor exercitii de intarire a musculaturii (ridicari si coborari, rotatii,
abductii si aductii), se incearca tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura spatelui, toracelui,
abdominala).
Mijloacele de reeducare a respiratiei sunt:
1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului( controlul
tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei trunchiului care va favoriza
drenajul postural ( scurgerea secretiilor prin trahee);
2.ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si consecinte
purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel, intarirea musculaturii inspiratorii,
cresterea volumului totacic.
Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active respiratorii,
miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O data intarita
musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor executa mai simplu, se va
sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de respiratie, a oxigenarii organismului in
totalitate. Lipsa activitatii fizice a pulmonarului antreneaza o serie de perturbari functionale conexe, in
special cardiocirculatorii, musculare si metabolice dar si psihice, ce vor avea repercursiuni asupra
respiratie impreuna cu afectarea fizica propriu-zisa.
Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva minute,
accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la antrenamentul la
piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.
Scopul kinetoterapiei in afectiunile pulmonare cronice este de a mari capacitatea pulmonara afectata
de boala cronica. Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru incurajand pacientul in a face
constant miscare.