Tcacenco(Barbu) Mădălina

AMG III B

Soc anafilactic - primul ajutor

Socul anafilactic este un exemplu de reactie de hipersensibilitate.

Cercetarile au demonstrat ca prevalenta socului anafilactic este de 50-2000 de

episoade din 100.000 de persoane sau 0,05 - 2.0%. De asemenea, s-a constatat
ca aproximativ 1 din 3,500 de pacienti a avut un episod de soc anafilactic in
timpul desafsurarii studiului (anii 1993-2004). Dintre aceste cazuri de anafilaxie,
un milion sunt cauzate de veninul animalelor si 0,4 milioane, alunelor.

Hipersensibilitatea si socul anafilactic

Reactia imuna apare ca un raspuns fiziologic indreptat catre microorganisme sau
celule tumorale, insa hipersensibilitatea reprezinta o stare de reactivitare
crescuta, bazata pe mecanisme imunologice, care apare ca urmare a expunerii
repetate a organismului la anumite structuri antigenice.

Hipersensibilitatea este specifica si presupune existenta unui contact

sensibilizant (initial), a unei perioade de latenta si a unui contact
declansator (reexpunerea la antigenul care a realizat contactul sensibilizant).

Hipersensibilitatea este de mai multe tipuri, iar socul anafilactic se incadreaza in

tipul I.
Caracteristic acestui tip de hipersensibilitate este timpul rapid de instalare (de
ordinul minutelor, 15-30 minute) dupa contactul declansator.

Anafilaxia se instaleaza in special la expunerea la diferite toxice, proteine,

medicamente sau alloantigene de transplant.

Un soc anafilactoid poate fi provocat de substante precum:

codeina, morfina, vancomicina sau substantele de contrast utilizate in domeniul
imagisticii. Diferenta intre socul provocat de acestea si socul anafilactic clasic
este neparticiparea imunoglobulinelor E in cazul socului anafilactoid, spre
deosebire de cel anafilactic.

Socul anafilactic este un tip de soc vasogen, adica are efecte asupra calibrului
vascular.

Prezenta socului anafilactic poate fi banuita daca simptomele se dezvolta in

decurs de cateva minute dupa ce persoana respectiva a fost intepata/ muscata
de o insecta, a consumat un aliment la care era alergic sau a luat un medicament
care ar fi putut sa provoace o astfel de stare in cazul acesteia.

Semnele si simptomele obisnuite ale socului anafilactic

 piele calda la atingere
 pielea poate fi rosie sau sa prezinte macule (pete)
 wheezing, dispnee, dificultati de respiratie
 pulsul rapid
 hipotensiunea arteriala
 greata
 voma
 crampe abdominale

Decesul in cazul socului anafilactic este frecvent, intrucat survin dificultatile

severe de respiratie. Inflamatia tesuturilor de la nivelul cailor respiratorii poate
determina bronhospasm, cu blocarea cailor aeriene.

In momentul in care se constata ca o persoana prezinta o schimbare brusca a

culorii pielii, puls mare, polipnee, privire fixa, stare de inconstienta, ameteala sau
agitatie si se banuieste instalarea socului anafilactic (existand anumiti factori care
ar fi putut sa-l declanseze), este obligatoriu sa se cheme ajutor medical de
urgenta!

De asemenea, este recomandat, daca persoanele apropiate dumneavoastra au o

sensibilitate ce le predispune la aparitia alergiilor, sa aveti la indemana o trusa
medicala de urgenta bine echipata.
Aceasta trusa ar trebui sa includa adrenalina (epinefrina) care poate fi
administrata in caz de soc anafilactic, folosind seringi pentru injectii hipodermice
sau un auto-injector de unica doza.

Adrenalina opreste rapid tumefierea cailor aeriene, permitand bolnavului sa

respire mai usor.

Socul anafilactic este o urgenta medicala, de aceea trebuie sa se reactioneze

rapid!

Daca se indeplinesc sfaturile prezentate in timp util, persoana respectiva isi

revine din soc.

Pacientii cu simptome de anafilaxie severa trebuie sa primeasca inainte de toate

interventiile standard: oxigen, monitorizare cardiaca si acces intravenos. Aceste
masuri sunt potrivite pentru un pacient asimptomatic care are un istoric de reactii
alergice serioase si care a fost re-expus la alergenul respectiv. Pentru pacientii cu
reactii strict locale, nu este necesar sa se adopte masuri mai complexe decat cele
standard.

Externarea pacientilor cu anafilaxie depinde de severitatea reactiei initiale si de

raspunsul la tratament. Pacientii cu simptome neamenintatoare de viata pot fi
supravegheati pentru 4 - 6 ore dupa efectuarea tratamentului, pentru a se
constata eficienta acestuia si apoi oprit. Pacientii cu soc anafilactic sever sau care
nu raspund la tratament, cu simptome cardio-vasculare si respiratorii trebuie sa
fie tratati si observati pentru o perioada mai lunga de timp in sectia de urgenta.

Prognoza generala a socului anafilactic este buna, cu o rata a mortalitatii mai

mica de 1%,  daca se intervine la timp. Totusi, riscul mortii este crescut la acei
pacienti cu astm preexistent, mai ales daca acesta nu este compensat.
Riscul de recurenta pare a fi destul de crescut, fiind estimat la aproximativ 1 caz
din 12.

Pentru a preintampina o astfel de urgenta medicala

Este recomandat sa se faca teste alergologice care presupun testarea
persoanei la cei mai raspanditi alergeni:
 alergeni acarieni (pneumalergenici) sunt prezenti in mediul in mediul
inconjurator: polen, acarieni, parul animalelor.
 alergeni alimentari (trofalergeni) sunt prezenti in alimentatie;  arahidele,
de exemplu.
 alergeni de contact: sunt substante chimice sau naturale susceptibile a
provoca o alergie prin simplul contact (detergenti, metale, cosmetice,
plante)
 alergenii medicamentosi: antibiotice, antiiinflamatoare, anestezice,
substante de contrast s.a;  pot provoca reactii alergice, indiferent de
modul lor de administrare.

Daca persoana afla in urma analizelor, sau din istoricul sau ca are o predispozitie
catre alergii, trebuie sa evite contactul cu posibili alergeni si sa anunte medicul
inainte de prescrierea unui tratament, pentru evitarea instalarii unui soc
anafilactic.

De asemenea, daca o persoana a suravietuit unui soc anafilactic, aceasta

trebuie sa investigheze cauza, sa evite expunerea la orice substanta cu astfel de
potential si sa aiba intotdeauna la indemana o trusa medicala dotata cu
adrenalina.