Lacul lebedelor 

(rus. Lebedinoie ozero) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski

(opus 20). Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a
fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru
Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche
legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele
personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a.) și a
corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte
bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată
de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky
din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de
la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp,
textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au
un final diferit față de cel original. Legenda despre prințese transformate în
lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin
iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare. Premiera a
avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie
stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius
Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul “simfonic” al
unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a
adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca
primele reprezentații să fie un real eșec. După moartea compozitorului, la
cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și
Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky,
Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a
avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai
existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent. Subiectul
Prolog Tabloul II În miez de noapte, lebedele îşi recapătă înfăţişarea umană şi
dansează. Fermecat de frumuseţea Odettei, care se află printre ele, Siegfried
se îndrăgosteşte imediat şi, promiţându-i credinţă, o invită a doua zi la castel
pentru a o prezenta drept logodnică. Jurământul lui curat le-ar putea salva pe
toate celelalte. În urma sa, Rothbart rânjeşte sfidător… Actul II Tabloul III În
sala de ceremonii a palatului se serbează cei 21 de ani ai prinţului Siegfried –
este şi ziua când acesta îşi va alege viitoarea consoartă! Intră invitaţii,
aducând omagii Reginei-Mame şi Prinţului; are loc parada posibilelor
logodnice (dansul Mireselor). Petrecerea e întreruptă de intrarea lui Rothbart
şi a însoţitorilor săi. Acesta o prezintă întregii Curţi pe Odile – în fapt sora sa -,
care îl vrăjeşte pe Siegfried printr-un dans ademenitor. În timp ce evoluează
personajele din suita lui Rothbart (dans spaniol, mazurca), proaspătul cuplu
se retrage, iar Rothbart se aşează lângă Regina-Mamă. Revenind, Siegfried
dansează cu Odile un pas de deux înflăcărat, înşelat de asemănarea acesteia
cu Odette. Rothbart intervine, cerându-i să jure dragoste veşnică Odilei, iar
acesta se supune, dar îşi dă seama îndată că a fost păcălit. Disperat,
Siegfried fuge către malul apei ca s-o întâlnească pe Odette, în timp ce, în
urma lui, palatul se cutremură şi se prăbuşeşte, transformându-se în ruine,
sub lumina Lunii.