Monumente cu origine

în epoca modernă:
Opéra Garnier
Sofronescu Mădălina Cl. 7D
Despre Opera Garnier
O altă denumire a sa este Palais Garnier care este un reper al intrării nordice a Bulevardului Operei (Avenue de l'Opéra)
din Paris, Franța. Este privit ca una din piesele de valoare arhitecturală deosebită ale vremii sale. Construită în stilul
eclectic, este al treisprezecelea teatru care găzduiește Opera din Paris, de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în
1669. Este denumită de multe ori Opera din Paris, însă de la construirea Operei Bastille în 1989 este desemnată drept
Opéra Garnier.

Palatul Garnier a fost construit la ordinul lui Napoleon al III-lea, ca parte a unui plan mare de modernizare urbanistică,
realizat de către Baronul Haussmann. Proiectul a avut parte de o competiție, câștigată de Charles Garnier (1825-1898), un
arhitect de 35 ani, pe atunci necunoscut.
 Am ales acest monument deoarece...
Această minune arhitecturală a fost o inspirație
pentru celebra carte Fantoma de la Operă scrisă de
Gaston Leroux. O primă sursă de inspirație pentru povestea
fantomei este tocmai clădirea Operei Garnier. La începutul lucrărilor, în
1862, din adâncuri a apărut un obstacol neașteptat: un vechi afluent al
Senei amenința stabilitatea clădirii, care se ridica pe teren mlăștinos.
Pentru a asigura fundația, arhitectul Charles Garnier a creat un lac
artificial mărginit de ziduri, care trebuia să confere stabilitate clădirii și
să prevină scurgerea apei. Asta i-a sugerat lui Leroux ideea că Erik
(personajul principal a cărții) fusese angajat de Garnier ca asistent și că
fantoma, în perioada îndelungată în care a fost construită clădirea
(aproape 15 ani), a lucrat la proiectarea propriului său bârlog, unde s-a
refugiat din calea oamenilor.
 Îmi propun să scot în evidență
Istoria bogată a Operei franceze și arhitectura sa nemaipomenit de
frumoasă într-un stil unic.

Charles Garnier, al doilea de la dreapta,

circa 1865 cu partenerii lui în timpul Pictat de Marc Chagall
construcției Casei de Operă
Scurt istoric
Opera Garnier a fost unul dintre proiectele emblematice ale regimului Napoleon
al III-lea. Împăratul şi-a dorit un palat care să fie simbolul noului Paris - un oraş
modern ce uimea parizienii graţie operelor grandioase ale baronului Haussmann.
Cunoscutul baron a fost însărcinat să găsească pentru noul edificiu un loc cu
suprafaţa de 12.000 de metri pătraţi într-o zonă cochetă şi a anunţat un concurs
internaţional la care au participat cei mai buni arhitecţi ai vremii. Spre
surprinderea tuturor, a câştigat un arhitect tânăr necunoscut, Charles Garnier, în
vârstă de 32 de ani, care a creat o clădire spectaculoasă, ce părea dintr-un basm,
cu scări generoase, saloane şi holuri. Magia acestui palat a captivat publicul, care
a început să meargă la operă doar pentru a privi spectacolul din "marmură".

Garnier a asamblat o echipă de dramaturgi și arhitecți, iar opera a fost construită

de la 1861 la 1875, după o pauză de la 1870 la 1871 din cauza războiului franco-
prusian.

Palatul Garnier este construit pe o suprafaţă de 11.000 metri pătraţi, are o

capacitate de 2.200 de locuri şi o scenă pentru 450 de artişti. Luxul şi opulenţa
rivalizează cu Palatul Versailles, având un stil cu influenţe din arhitectura greacă
şi renascentistă, dar care este în acelaşi timp în stil "foarte" baroc - barocul
francez şi barocul italian -, pe care chiar Garnier l-a numit ”stilul Napoleon al III-
lea”
statuia Pythiei
 O parte din tavanul Marelui Foaier cu picturi de Paul Baudry:
panoul dreptunghiular central este Muzica, în timp ce panoul
oval de la capătul vestic este Comedia.

Urania (muza astronomiei), Diadochi ( înseamnă succesiune) și Episteme

(înseamnă cunoaște), numele lor sunt în limba greacă.
 Impresii
Am rămas uimită de extravaganța
și opulența Operei Garnier.
Indiferent dacă iubești istoria, arta
sau chiar literatura, vei fi încântat
dacă decizi să-i faci o vizită.
Frumusețea clădirii este de
nedescris, aceasta conținând artă
grecească și arhitectură rococo, un
loc perfect pentru dezvoltarea
culturală a tuturor.
 Mesajul monumentului

Opéra Garnier rămâne astăzi un simbol

iconic al orașului Paris, nu doar pentru
fațada sa magnifică și interiorul splendid, ci
și ne transmite un mesaj pentru epoca pe
care o reprezintă: o Franță care a depășit un
secol de perturbări și revoluții și care se
afla acum în vârful lumii, conducând
marșul spre viitor. Privit prin această
lentilă, se poate spune cu siguranță că
Palais Garnier este un simbol al timpului
său.
 Importanța
Acest teatru de operă este un exemplu de primă mână al
mișcării arhitecturale Beaux-Arts, care se inspiră în parte
din stilul clasic roman și baroc din secolul al XVII-lea,
punând accentul pe dramatism și grandoare, precum și pe
simetrie. Reperul de asemenea a avut o influență
arhitecturală uriașă în străinătate. Palais Garnier a servit
drept sursă de inspirație pentru alte clădiri ulterioare.
Edificiul Filarmonicii din Varșovia, precum și Teatrul
Juliusz Slowacki din Polonia, au fost construite pe baza
designului operei. Teatrul de Operă și Balet, situat în Lviv și
Opera Națională a Ucrainei de la Kiev, sa inspirat, de
asemenea, din Palais Garnier. Alte clădiri care au fost
inspirate de opera includ Hanoi Opera din Vietnam, Teatrul
Amazonas din Manaus din Brazilia și Teatrul Municipal din
Sao Paulo.
 Actualitate
Vizitatorii se aruncă la Palais Garnier pentru a viziona
operă și dans. Fiind una dintre cele mai cunoscute case de
operă din lume, Palais Garnier primește și numeroși
vizitatori dornici să-și vadă minunile arhitecturale. Teatrul
are o capacitate de peste 1.900 de locuri, iar scena este una
dintre cele mai mari din Europa, găzduind 450 de artiști.
Cu candelabre de cristal, catifea, marmură și suprafețe
aurite, Palais Garnier oferă o atmosferă somptuoasă pentru
a asista la producțiile de operă și balet ale Operei din
Paris. Edificiul este acum folosit în principal pentru balet.
Palais Garnier este "probabil cea mai faimoasă operă din
lume, un simbol al Parisului, la fel ca Notre Dame, Louvre
sau Bazilica Inimii Sacre„.
Mulțumesc de atenție!