ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Test recapitulativ pentru Bacalaureat

I. Citiţi cu atenţie sursele de mai jos (30 puncte):

A. „Comentiolos s-a ascuns mai întâi în pădurile din Haemus, apoi a ieşit la iveală împreună cu
Martinos. Şi luând pe han pe nepregătite, deoarece mulţimea se împrăştiase prin Thracia, a
înaintat împotriva lui la primul schimb al gărzilor de noapte. Şi a avut în mâinile sale prilej de
mare izbândă, dacă n-ar fi fost abătut de la această încercare din pricina unei întâmplări. Un
animal de povară aruncase sarcina de pe el şi cineva a strigat pe stăpânul animalului să îndrepte
povara zicându-i în limba maternă: «torna, torna, fratre!». Stăpânul catârului n-a auzit glasul,
dar l-au auzit ostaşii şi, crezând că sunt înfrânţi de duşmani, au luat-o la fugă, strigând în gura
mare: «torna, torna». Cuprins de spaimă grozavă, hanul a început să fugă şi el din răsputeri. Şi a
fost lucru de văzut cum avarii şi romanii fugeau unii de alţii, fără să fie urmăriţi de nimeni.”
(Teophanes Confesor, Cronografia)

B. „Vă sfătuiesc deci pe voi şi pe urmaşii voştri următoarele, deoarece poporul blachilor este cu
totul necredincios […], deoarece n-a păstrat niciodată credinţa faţă de cineva, nici faţă de
împăraţii mai de mult ai romeilor. Loviţi cu război de către împăratul Traian şi înfrânţi deplin, au
fost supuşi de acesta, iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă
în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sunt aşa-numiţi daci, [zişi] şi besi. Şi locuiau mai întâi
lângă râul Dunărea şi Saos, râu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curând sârbii
în locurile întărite [de natură] şi greu accesibile.” (Kekaumenos, Strategikon)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi un popor migrator precizat în sursa A. 2 puncte

1. Un poport migrator precizat în sursa A este poporul avar.
2. Menţionaţi, din sursa A, expresia folosită de autohtoni, considerată a fi prima atestare a
limbii române în formare. 2 puncte
Expresia considerată prima atestare a limbii române în formare este „torna, torna,
fratre!”.

3. Numiţi două popoare precizate în sursa B. 6 puncte

Două popoare precizate în sursa B sunt poporul sârb și poporul dac.
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că motivul retragerii
romanilor a fost o neînţelegere. 3 puncte
Sursa A.
 5.  Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate într-o relaţie cauză-efect, selectate din
sursa B . 7 puncte
Două infomrații aflate în relație de cauză-efect din sursa B sunt:
Cauza: „Loviţi cu război de către împăratul Traian şi înfrânţi deplin, au
fost supuşi de acesta”
Efect: „iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă
în mijlocul oraşului romeilor.”

6. Mentionati cele două teorii referitoare la etnogeneza românilor. 6 puncte

Cele două teorii referitoare la etnogeneza românilor sunt Teoria Imigraționistă și Teoria
Continuității.
7 Mentionati doua izvoare despre romani in sec VII -=XIII
Lucrarea „Strategikon” a lui Mauriciu (sec. VII) și lucrarea „Gesta Hunnorum et
Hungarorum a lui Simon de Keza (sec. XIII).
II. Citiţi cu atenţie sursa de mai jos (30 puncte):

„Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi […] care, temându-se de popoarele din apus, au
rămas tot timpul în câmpia de la Chigla, până în vremea lui Arpad. Aceştia nu s-au chemat aici
huni, ci secui. Căci toţi aceşti secui sunt rămăşiţe ale hunilor care, când au aflat că ungurii se
întorc din nou în Pannonia, le-au ieşit în cale, când se întorceau, în Rutenia şi, după ce au
cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, dar nu în câmpia Pannoniei, ci
vecini cu românii, au avut aceeaşi soartă în munţii de graniţă.”
(Simon de Keza, Gesta Hunnorum et Hungarorum, sfârşitul sec. XIII)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi conducătorul precizat în sursa dată. 2 puncte

Conducătorul precizat în sursa dată este Arpad.

2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la relaţia dintre secui şi unguri.
2 puncte
„aceşti secui sunt rămăşiţe ale hunilor.”
3. Menţionaţi două popoare precizate în sursa dată. 6 puncte
Două popoare precizate în sursa dată sunt hunii și românii.

4. Menţionaţi, din sursa dată, două spaţii stăpânite de unguri. 6 puncte

Două spații stăpânite de unguri sunt Pannonia și Chigla.
 5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la metodele prin care ungurii s-
au înstăpânit în anumite teritorii, susţinând-ul cu două informaţii selectate din sursă.
10 puncte
Consider că ungurii s-au înstăpânit în anumite teriotri, în primul rând printr-un element
de continuitate „Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi […] care, temându-se de
popoarele din apus, au rămas tot timpul în câmpia de la Chigla, până în vremea lui
Arpad.” cât și prin cucerirea acestora „când au aflat că ungurii se întorc din nou în
Pannonia, le-au ieşit în cale, când se întorceau, în Rutenia şi, după ce au cucerit împreună
Pannonia, au dobândit o parte din aceasta,”

sau
Consider că ungurii s-au înstăpânit în anumite teriotri, în primul rând printr-un element
de continuitate precum cei treii mii de huni care au ramas pana in vremea lui Arpad in
campia Chiglei, cât și prin cucerirea acestora precum cucerirea Pannoniei.

„Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi […] care, temându-se de popoarele din
apus, au rămas tot timpul în câmpia de la Chigla, până în vremea lui Arpad.”

„când au aflat că ungurii se întorc din nou în Pannonia, le-au ieşit în cale, când se
întorceau, în Rutenia şi, după ce au cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din
aceasta,”

6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia teoria imigraţionistă
este o teorie politica.
Teoria imigraționistă a fost o teorie politică pornind de la contextul în care a
apărut, conținutul și obiectivele acesteia. Astfel, a fost redactată inițial în 1781 de Franz
Schulzer în contextul acțiunii reprezentanților Școlii Ardelene. Caracterul strict politic
este oferit de lipsa dovezilor istorice cat si faptul ca aceasta a fost redactata cu scopul de a
justifica apartenenta maghiara a spatiului intra-carpatic.
Concluzionand, teoria imigrationista este o teorie politica deoarce continutul
acesteia nu este sustinut istoric iar obiectivele acesteia au un caracter strict politic.

III. Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre romanitatea românilor în

viziunea istoricilor din sec. XVIII–XX, având în vedere (30 puncte):
– menţionarea a două idei fundamentale susţinute de reprezentantii Şcolii Ardelene;
Românitatea românilor reprezintă principalul element al identității lingvistice și culturale.
Alături de celelalte popoare neolatine: portughezi, spanioli, francezi și italieni avem aceeași bază
latină. Etnogeneza românească a fost un subiect abordat de-a lungul istoriei, dar cu motivații
diferite atăt din punct de vedere științific, istoric cât și politic.
Între secolele XVII-XVIII, Dimitrie Cantemir în lucrările sale „Descrierea Moldovei” și
„Hronicul vechimilor moldo-valahilor” prezenta evoluția poprului român și evoluțiile sale
accentuând elementul roman. În secolul XVIII, un impact important în studierea romanității, a
avut mișcarea numită „Școala Ardeleană. Reprezentații acesteia numiți și corifei au scris
numeroase lucrări prin care au reluat originea latină a limbii și poporului român, printre aceștia
se numără Ioan Budai Deleanu, Gheorghe Șincăi și Petru Maior. Pentru prima dată, istoria
devine militantă, o armă a poprului român pentru a revendica egalitatea cu celelalte națiuni din
Transilvania. Se creează un curent politic, finalizat prin programul numit „Supplex Libellus
Valachorum”, înaintat curții de la Viena în 1791. Prin acesta, românii revendicau egalitatea
națiunii române cu a celorlalte națiuni din Transilvania (maghiarii, sașii și secuii) și încetarea
denumirii jignitoare de „tolerați”. Argumentele aduse de români au fost originea romană a
acestora, vechimea pe aceste meleaguri cât și faptul că erau majoritari.

– menţionarea a două idei ale istoriografiei comuniste din România referitoare la

romanitatea românilor;
În secolul XIX, istorigrafia românească cunoaște o dezvoltare științifică, bazată pe surse
și obiectivitate. Astfel, spre sfârștiul secolului XIX și începutul secolului XX, istorici precum
Alexandru Xenopol, Nicoale Iorga și Vasile Pârvan, au pus bazele unei abordări riguroase a
etnogenezei românești. În a doua jumătate a secolului XX, odată cu venirea comuniștilor, isoria a
fost reinvestită în două moduri. În anul 1948, în timpul perioadei staliniste, Mihai Roller a scris
un manual despre istoria românilor, în care accentua elementul slav din formarea poporului
român cât și frăția dintre acesta și poporul rus. După anul 1965, odată cu venirea național-
comunismului, în istoriografia românească, s-a accentuat caracterul dacic al etnogenezei
românești.

– prezentarea a doua idei a teoriilor divergente referitoare la etnogeneza românească şi

precizarea unui istoric român care sustine o teorie dintre acestea;
Romanitatea românilor a avut abordări diferite în funcție de contextul istoric și de
motivația celor care au tratat subiectul. În Evul Mediu și la începutul modernității, inclusiv în
timpul iluminismului, lucrările care tratează etnogeneza accentuează elementul pur roman ca
origine a poprului român. Astfel, în secolele XIV- XV, cronicarii Ion Costin și Grigore Ureche,
în lucrările lor, „ Leopisețul Țării Moldovei” și „Letopisețul Țării Românești”, accentuează
elementul pur roman al roman al românilor.
In decursul istoriei au existat două teorii importante privind românitatea românilor,
acestea fiind „Teoria Imigraționistă” și „Teoria Continuității”. În 1781, istoricul Franz Schultzer
scrie articolul „Istoria dacilor transalpini”. Acesta pune bazele teoriei imigraționiste, iar cel care
structurează și definitivează această teorie a fost Robert Roesler, în anul 1871, în articolul „Studii
românești, cercetări asupra istoriei vechi a românilor” Această teorie are clar un scop politic,
nefiind fundamentată științific. Aceasta susținea că în urma razboaielor daco-romane, dacii au
fost exterminați. Până la retragerea Aureliana unde toată populația a fost retrasă. romanizarea nu
a putut avea loc așa că poporul român s-a format în Balcani, fiind un popr de păstori nomazi.
Aceștia au revenit în secolul XIII la nord de Dunăre după marea invazie mongolă din 1241. În
urma apariției acestei teorii, în sec XIX, a apărut teoria continuității, aceasta fiind o teorie
științifică, bazată pe surse istorice, având rigoarea și obiectivitatea științifică. Bazele acestei
teorii au fost puse în anul 1884 de către Alexandru Xenopol, în lucrarea „Teoria lui Roesler.
Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană”. Aceasta susținea că dacii nu au fost
exterminați, lucru dovedit prin descoperirea unor pietre funerare ale unor soldați romani cu nume
dacic. În timpul retragerii Aureliene numai armata și administrația au fost retrase, populația
romanizată rămânând la nord de Dunăre retrăgându-se în zone mai greu accesibile. Printre
adepții acestei teorii, care au cercetat ți au argumentat noi dovezi în sprijinul acesteia au fost
Nicoale Iorga în lucrarea „Istoria Românilor” cât și Vasile Pârvan în lucrarea „Getica”.

– formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii românilor

şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Consider că studierea romanității românilor prezintă o importanță foarte mare deoarce
acest lucru ne creează o conștiință națională și totodată ne ajută să ne dăm seama cine am fost,
cine suntem și cum relaționăm cu celelalte popoare din punct de vedere istoric, politic și
științific. A ne cunoaște originile înseamnă a ne cunoaște pe noi înșine și a fi conștienți de
trecutul nostru pe acest pământ. Cunoașterea originilor noastre ne ajută să ne întelegem mai bine
tradițiile, obiceiurile, limba și cultura. Un argument doveditor al importanței acestui studiu ar fi
chiar apariția teoriei continuității ca răspuns la teoria lui Roesler. Prin faptele doveditoare a
continuității populației dace și a romanizării acesteia în decursul a mai multe secole, ne facem
conștienți de originile noastre, de faptul că „noi de la Râm ne tragem”.

Conlcuzionând, principalul element al identității lingvistice și culturale a poprului nostru

este consituit de romanitatea noastră având, alături de celelalte popoare neolatine, aceași bază
latină, etnogeneza românească fiind un subiect abordat de-a lungul istoriei, dar cu motivații
diferite atăt din punct de vedere științific, istoric cât și politic.