Analiza unui film cu tentă psihologică

Filmul Joker
Nu am scris niciodată despre vreun film, pentru că niciunul nu a trezit în lumea mea interioară
nişte emoţii atât de profunde, extravagante, astfel încât să îmi doresc că trăirile mele să ajungă la
cât mai multă lume. Însă Joker este o capodoperă, pe care am văzut-o şi simţit-o în primul rând
ca om, apoi ca psiholog şi evident ca membru al societăţii. Este un film care m-a sfâşiat, care mi-
a pus în faţă o realitate pe care am trăit-o și experimentat-o, o durere pe care am simţit-o în
nenumărate etape ale vieţii mele.
Din punctul meu de vedere, Joker este un film cu multe înţelesuri ascunse, un film care are o
mare încărcătură emoţională şi care poate sta la baza unei dezmorţiri interioare, dacă suntem
deschişi la a percepe simbolistica din spate. Eu cred că dacă avem ochi să vedem şi
disponibilitate să privim dincolo de aparentele sale, putem experimenta acea trezire spirituală de
care omenirea are atât de mare nevoie.
Mesajele acestui film sunt atât de puternice încât, dacă le percepi, ai şansa de a începe un proces
de vindecare, de transformare.
Trebuie să recunosc că am simţit un mare disconfort chiar de la primele secvenţe ale filmului,
parcă urla în mine o dorinţă de a închide ochii pentru a nu mai vedea, de a-mi acoperi urechile
pentru a nu mai auzi, de a ieşi din sală pentru a nu mai simţi. Ceea ce am perceput încă de la
început a fost durerea omului inadaptat, neînţeles, durerea omului căruia i s-a dat această viaţă pe
care nu o desluşeşte, pe care nu ştie să o manevreze. Durerea omului care a crescut fără modele
santoase şi fără repere.
Am înţeles atunci că m-am identificat cu Joker atât de tare, încât l-am simţit parte din mine, aşa
că am acceptat repede faptul că nu privesc filmul doar din perspectiva de membru al societăţii
sau de psiholog care vede diagnosticul şi cauta soluţii, care îşi explică trăiri şi comportamente,
ci, eram mai degrabă un om care se identificase cu personajul principal, un om ca şi ceilalţi
oameni, căruia i se activaseră rănile.
Am înţeles că Joker, ca fiecare dintre noi, vrea doar să fie vizibil, reflectând astfel nevoia
bolnavă a societăţii în care trăim, de a ne măsura valoarea . Am fost emoționată pentru că mi s-a
părut ironic faptul că ne bucurăm de nişte inimi virtuale dar în lumea reală ne îndepărtăm atât de
tare de adevăratele inimi.
Joker este o poveste despre negare. Despre negarea durerii şi a traumelor pe care fiecare om le
are. Acceptăm un adevăr numai după ce fugim de el ca disperaţii, până când ne ajunge din urmă
şi ne doboară. Iar adevărul este că există în noi nişte traume universale. Filmul ăsta ne învaţă să
privim dincolo de aparenţe, să ne uităm fix în sufletul omului din faţa noastră, să îi respectăm
durerea, şi în acelaşi timp să ne onorăm propria suferinţă, să o îmbrăţişăm până când ea se
transformă în putere. Pentru că puterea noastră vine din a îndrăzni să fim vulnerabili.
O altă realitate dureroasă pe care ne-o reflectă filmul ăsta este aceea că, dacă nu ai repere, te poţi
pierde uşor, şi nu e vina ta, că nu te învaţă nimeni, copil fiind, cum să te iubeşti singur. Filmul ne
arată realitatea în care 80% dintre familii sunt disfuncţionale, sunt familii în care lipseşte un
părinte, în care altul este dezechilibrat sau bolnav sau incapabil să se descurce singur, familii în
care se petrec abuzuri şi orori şi ne arată clar cum ne învârtim într-un cerc format din aceleaşi
trei roluri – victima, agresor şi salvator.
Arthur Fleck este un personaj ce a suferit inca din copilarie. Situatia sa este extrem de dificila.
Desi protagonistul suferea de mai multe boli psihice, acesta incearca din rasputeri sa isi traiasca
viata ca un om normal. Acesta isi castiga traiul lucrand pe post de clovn.
Cea mai evidenta afectiune a lui Arthur Fleck este rasul isteric pe care acesta nu il poate
controla. Acest gest este, in mod normal, o stare de bine. Insa, pentru protagonistul filmului
„Joker„, rasul reprezinta un cosmar.
Aceasta afectiune se manifesta atunci cand Arthur era stresat, nervos, trist, lovit, descurajat,
injosit. Astfel, protagonistul crea confuzii in jurul sau. Societatea nu a intreles problema
barbatului. Acesta era, de cele mai multe ori, injosit, batut si jignit. Pentru Arthur, acest lucru a
avut un impact puternic asupra starii sale de sanatate psihica.
Desi afectiunea lui Arthur Fleck nu a fost numita in film, aceasta poate fi o consecinta a
sindromului pseudobulbar, o tulburare neurologica. Boala se manifesta prin tulburari motorii, ras
si plans greu de controlat. Aceste episoade sunt datorate leziunilor de la nivelul cailor
supranucleare biliare. Afectiunea este jenanta pentru persoana in cauza. Boala lui Arthur Fleck l-
a ajutat pe acesta sa descopere laturile mai putin frumoase ale societatii in care traia.
De multe ori, nici adulții nu știu să gestioneze bine relația cu un membru al familiei care are
tulburări mintale, deci cu atât mai dificil ar putea să fie pentru un copil care este vulnerabil, care
nu poate face diferența între normalitate și tulburare mintală. Tulburările mamei sale îl obligă pe
acesta să râdă atunci când este trist, să își calce în picioare sentimentele și emoțiile și, în final, să
reacționeze inadecvat în societate. Comportamentul acesteia, față de ”copilul Arthur”, nu face
altceva decât să ”construiască” zi de zi ”adultul Joker” care se poartă ciudat, își vopsește fața și
părul, zâmbește forțat încercând să ascundă inadaptarea în societate, furia, tristețea, singurătatea
și lipsă de afecțiune. Poate trebuie să luăm în calcul că în societate sunt multe persoane
nediagnosticate sau care, pur și simplu, nu își urmează tratamentul și cu care interacționăm, și o
atitudine sau un gest nepotrivit din partea noastră poate să-i stârnească și să nu se poată controla.
Este absurd să avem pretenția ca oamenii bolnavi să se poarte ca și când ar fi sănătoși.

Personajul din film într-un moment de luciditate afirmă: ”Partea cea mai rea atunci când ești
bolnav psihic este că oamenii se așteaptă să te comporți ca și cum nu ai fi”, ceea ce este foarte
adevărat. Este adevărat că în societate trebuie integrați și cei cu tulburări pentru că de cele mai
multe ori izolarea face foarte rău, însă nu-i putem investi cu responsabilități și să avem pretenția
să facă ceea ce este ”normal” de fiecare dată când vrem noi sau avem nevoie.
Filmul este destinat în mod clar publicului matur, spune povestea dură a modului în care un
bărbat bun, dar fragil din punct de vedere mental, numit Arthur Fleck, evoluează treptat într-o
formă de psihoză. Înainte de a empatiza cu persoanjul ar trebui să fim atenți la el din punct de
vedere psihologic pentru că el ne dezvăluie o formă a psihopatului și odată ce am identificat
această trăsătură este clar că trebuie să ne așteptăm la reacții inadecvate. În spatele unei persoane
cu tulburări mintale indiferent de formă, de cele mai multe ori stau povești triste, lipsite de
afecțiune, pline de violență și răutate. Filmul nu este un pericol pentru cei care sunt în echilibru
și fac bine distincția între ficțiune și realitate. Chiar și așa, filmul nu este recomandat minorilor.
 Interviu
Am avut plăcerea ca să pot asculta și pune întrebări ca un adevărat psiholog cu o cunoscută care
a căzut de acord să facă o ședință cu mine, a avut doar o singură condiție fără cameri și
înregistrări audio doar să transcriu această ședință.
Ea este o tînără de 25 de ani, și are 2 copii.Ne cunoștem de ceva timp ,însă nu prea am contactat
dat fiind faptul ca eram departe ,vorbeam prin telefon , mereu era veselă , niciodată nu a spus că
are vreo problemă.
Dar acum cand am spus ca am nevoie de cineva pe care sa-l am ca client pentru ai putea face un
interviu pe baza unei probelme ea a spus că poate să fie ea clienta mea ,ne-am înțeles pentru o zi
de simbătă la 12 .
A venit și ziua interviului , ea a venit la mine dispusă ca de obicei ne-am salutat și am început
ședința.
-Deci aș vrea să îți zic un bun venit și mulțumesc că ești aici.
-Am o mare plăcere că te pot ajuta și sper ca și tu ma vei îndruma în gîndurile mele.
-Sigur voi face tot ce îmi stă în putință, hai să începem. Spune-mi care este problema ta?Care
gînd te frământă?
- Pentru mine asta e o chestie foarte personală , cu nimeni nu am vorbit despre asta ,tu esti primă
căreia mă voi deschide astăzi.Problema e că....(a urmat o pauză de vreo 15 sec) cred că nu îmi
mai iubesc soțul, nuștiu cînd s-a întâmplat asta , nu înțeleg de ce nu-l mai iubesc cum era
cândva , îl văd în fiecare zi vorbim , rîdem dar ceva în mine e gol , am o gaură imensă în piept și
nimic nu mă ajută nici chiar copii din preajma mea.Mi-e frică că într-o zi din cauză mea v-a
trebui să ne despărțim.
-Spune-mi care crezi ca e motivul că tu crezi că nu îl mai iubești pe soțul tău , are el cumva vreo
implicare în toată asta?
-Sincer nuștiu , el se comportă așa cum se comporta înainte , nu sunt schimbări , doar eu m-am
schimbat , am devenit mai rece fără să îmi dau seama de acest lucru.
-Ok am înțeles, aș vrea să care este ocupația ta , ce faci tu în fiecare zi ?
-(a zimbit) nu mă ocup cu nimic interesant , dimineața mă trezesc primă pentru a face un ceai la
copii , după plec afară ca să ingrijesc de animalele din jurul casei care nu sunt puține vreau să-ți
spun ca la țara gaini vaci , purceluși , rățuște , după intru în casă și încep a face curat pentru ca 2
copii mici la casă nu e chiar așa usor să ții casa în curățenie, și apoi nici nu îmi dau seama a e
deja trecut de amiază , iarăși în bucătărie pentru a face mincare la copii , si vine seara , iar din
nou îngrijesc animalele și uite s-a facu seara , iar la bucătărie fă micare strînge masa și tot așa în
fiecare zi , soțul toată ziua e la muncă dimineața se duce , seara tîrziu vine aș putea spune că nu
ne vedem deloc. Fac toate aceste treburi ca un robot după instrucție în fiecare zi.Am obosit.
-Ai obosit moral sau fizic?
-Moral am obosit , soțul cînd vine de la muncă mă mai intreabă cite o dată cum a trecut ziua și
nu am nici un chef să îi răspund.
-Din atît pesimism din zilele tale, ce îți aduce fericirea , care este acel lucru care îți aduce plăcere
?
-O, da este așa moment , a atunci cînd îmi adorm copiii la amiază sau seara când mă roagă să le
citesc din carțile pe care le am încă de la nunta noastră (atunci am ruga invitații să ne aducă carți
în loc de fori) aceste momente sunt pentru mine cele mai placute și așteptate.
-Interesant , așa clipe sunt de nedescris.
-Ai dreptate.
-L-ai implicat vreo dată pe soțul tău în citirea cărților copiilor ?
-Nu, el nu și-a dat interesul pentru asta.
-Crezi?
-Păi da , cum altfel aș explica asta?
- Ce zici dacă în una din seri i-ai propune lui să citească povești copiilor, sau chiar împreună ?
-Niciodată nu i-am zis , dar e bună idee o să încerc.
-Spune-mi te rog cum îl poți caracteriza pe soțul tău ?
-Aș putea spune multe despre el , este un tată foarte bun , foarte mult își iubește fetițele cînd are
ocazia le aduce ceva gustos , iar dacă are puțin timp liber se jocă cu ele , iar față de mine ce pot
să spun mă iubește , deși iubirea este un cuvînt prea puternic, ține la mine ca ca la soția lui , dar
este o fire foarte încăpăținată nu prea îl convingi cu orice, mereu se stăruie pentru familia ca nu
cumva să ne lipsească ceva .
- L-ai descris foarte bine, ai spus despre el exact ceea ce ar spune o femeie care își iubeste
bărbatul , care ține la el și îi stie orice capriciu.
-Așa și este , știu totul despre el am impresia ca nici mama lui nu-l știe așa bine (a spus ea
râzând).
- Atunci cînd spui ca nu îl iubești ,nu te-ai gîndit vreodată ca acest gol în suflet nu e altceva decît
o mică criză constituită din nevoi , greutăți care s-au adunat dea lungul timpului , posibil din
gîndurile care îți trec prin minte cum ar fi :îmi este greu , am obosit , nimeni nu mă înțelege , am
nevoie de sprijin , de încurajare , de căldura sufletească și cine dacă nu soțul tău îți poate oferi
toate astea .
-Exact ceea ce simt... iar el nici nu vede ce se întîmplă cu mine .
-Înțeleg, dar permite-mi să îți spun ca bărbații sunt niște firi care au nevoie de explicatii,
comunicare pentru a ne putea ajuta , nu sunt ei așa de sensibili pentru a simți în deplin sufletul
unei femei.
-Cred că ai dreptate , mă voi stărui să vorbesc cu el într-un moment potrivit , sper că va înțelege.
Îți mulțumesc pentru această minunată ora de dezvăluire . M-am simțit foarte bine , am putut în
sfîtșit să mă deschid cuiva. Mulțumesc pentru ascultare și îndrumare.
-Cu mare plăcere, și ție la fel îți mulțumesc pentru participare ,să știi că ești o femeie puternică
care va trece peste orice obstacol, îți doresc succes și numai bine!!!