Vorbim adesea despre suflet, folosim cuvantul de multe ori , dar nu se
stie daca stim exact ce este sufletul. Cred ca sufletul este in cavitatea toracica, sau mai bine zis l-as asocia cu inima pentru ca probabil multa lume gandeste asa. Ca sa pot scrie eseul imi imaginez sufletul ca o casa cu mai multe incaperi in care exista diferite sentimente: iubirea, tristetea, admiratia, melancolia, veselia, orgolii. Mi-as dori ca fiecare incapere sa contina doar sentimente de iubire dar, din pacate, cateodata, sufletul omului contine sentimente mai putin frumoase: ura, razbunare, intrigi. Probabil exista si oameni care au doar sentimente frumoase, sunt exceptii, dar marele pacat este ca unii oameni au in sufletul lor rani adanci care s-au transformat in ura si razbunare. In sufletul meu de adolescent, deocamdata exista incaperi pline de dragoste, de iubire, pentru ca sufletul meu inca nu a fost mutilat de suferinte si dezamagiri. Spre norocul meu, am o familie unita, parintii sunt cu mine, ma iubesc si ma protejeaza si chiar daca bunicii au plecat, am suferit, dar mi-am revenit pentru ca m-au sustinut toti membri familiei mele.
Acum abia mi-am inceput zborul, sunt la inceput de drum, inca nu am
intalnit furtuni care sa imi devieze traiectoria, sa ma puna la incercare pentru ca asa cum am citit in carti viata este o insiruire de probe pe care uneori le trecem usor, alteori mai greu. Mi-as dori ca pe tot parcursul vietii casa sufletului meu sa ramana doar cu dragoste, bunatate si altruism.